ICCJ. Decizia nr. 1551/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1551/2012
Dosar nr.3238/109/2011
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 505 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Argeş, în baza art. 174 C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (1), (2) şi (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.S., la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplic. art. 57, art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost luată faţă de inculpat măsura de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen., până la însănătoşire.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 29 mai 2011, la zi.
În baza art. 169 C. proc. pen., art. 118 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen., s-a dispus restituirea către martorul M.I. a celor 2 cuţite ridicate şi aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Argeş.
A fost admisă acţiunea civilă şi, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.M. sumele de 20.000 RON daune materiale şi 20.000 RON daune morale.
Inculpatul a fost obligat să suporte şi cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 29 mai 2011, în jurul orelor 17,00, inculpatul s-a deplasat la un local de pe raza satului, unde l-a întâlnit întâmplător şi pe vecinul său, C.V.
Aici au stat cei doi circa 10-15 minute, fără a consuma băuturi alcoolice, după care s-au reîntors împreună spre case, pe traseu oprindu-se însă la locuinţa martorului M.I., pe care-l vizitau deseori. Cum pe martor l-au găsit într-o bucătărie de vară, discuţiile s-au purtat în prezenta acestuia, în acel loc.
La un moment dat, inculpatul şi victima au vorbit despre o femeie pe care o cunoşteau şi au început să se jignească, apoi să se ameninţe, iar primul a luat în mână un cuţit. La rându-i, victima C.V. a luat o scândură, încercând a se apăra.
În acel moment, martorul-gazdă s-a interpus între cei doi, cerându-le să se împace, după care a luat de la inculpat cuţitul şi l-a dus în bucătărie, părţile lăsând impresia că au încetat conflictul.
Deşi victima, aflată în afara bucătăriei, a aruncat scândura cu care se înarmase şi s-a îndreptat spre inculpatul aflat lângă uşa bucătăriei, cerându-i să se împace, acesta din urmă a luat acelaşi cuţit din bucătărie (de 33 cm lungime, din care 20 cm lama) şi i-a aplicat două lovituri, prima în zona sternului, fără consecinţe letale, iar a doua - penetrantă, în abdomen, zona hepatică.
Ca urmare a loviturilor primite, victima a căzut pe jos, şi-a pierdut cunoştinţa şi a decedat la scurt timp. Cauza decesului, potrivit actului medico-legal, a fost hemoragia internă care a survenit în urma unui traumatism abdominal forte, cu secţiune de parenchim hepatic şi hemoperitoneu, prin lovire cu corp tăietor-înţepător.
Între leziunile traumatice abdominale şi deces s-a stabilit că există directă legătură de cauzalitate, iar la autopsie s-a evidenţiat şi o altă leziune traumatică (plagă tăiată nepenetrantă legiunea sternală stânga, spaţiul II, III , intercostal suturată), care s-a putut produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător; poziţia agresor-victimă a fost de faţă în faţă, iar obiectul vulnerant are cel puţin 20 cm lungime şi cel puţin 2,5 cm lăţime.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1), (2) şi (7) C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere persoana inculpatului, care este infractor primar şi până la săvârşirea faptei a avut o conduită bună, iar după săvârşirea infracţiunii, acesta a depus stăruinţă în repararea pagubei pricinuite, în sensul că a fost de acord să achite integral despăgubirile civile.
Totodată, s-au avut în vedere contextul în care s-a săvârşit fapta, fără însă a considera că inculpatul a fost provocat de victimă, nivelul intelectual redus al acestuia din urmă, afecţiunile psihice de care suferă, ce au determinat lipsa de stăpânire.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul S.S., criticând-o ca netemeinică şi solicitând casarea.
În ce-l priveşte pe inculpat, acesta a declarat în şedinţa publică din data de 09 februarie 2011 că înţelege să îşi retragă apelul declarat, solicitând a se lua act de manifestarea sa de voinţă.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a criticat sentinţa sub aspectul modului în care pedeapsa a fost dozată, învederând instanţei de apel că nu s-a ţinut seama de gradul de pericol social concret al infracţiunii comise de inculpat, de urmările produse, de zona vizată şi de obiectul vulnerant folosit de acesta. S-a apreciat că nu se justifică aplicarea unei pedepse atât de blânde, întrucât scopul acesteia nu ar putea fi astfel atins.
Prin Decizia penală nr. 13/A din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş împotriva sentinţei penale nr. 505 din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în Dosarul nr. 3238/109/2011.
Totodată, s-a luat act de retragerea apelului de către inculpatul S.S.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus la zi detenţia.
A fost obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 RON onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticii aduse, precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. ultim C. proc. pen., Curtea de apel a reţinut că, pe de o parte, este indiscutabil că fapte de o asemenea gravitate, îndreptate împotriva unor valori fundamentale ocrotite de legea penală, necesită o ripostă fermă şi o sancţiune exemplară, pentru a descuraja persoanele care ar fi tentate să se comporte în aceeaşi manieră, însă pe de altă parte, circumstanţele personale ale inculpatului, sănătatea sa psihică precară, precum şi întreaga atitudine pe care el a avut-o înainte şi după comiterea faptei, îndreptăţeau instanţa să facă aplicaţiunea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., reducând pedeapsa aplicată acestuia sub minimul prevăzut de lege.
A fost avută în vedere împrejurarea că inculpatul a acţionat de o asemenea manieră violentă din cauza tulburării psihice de care suferă, care a condus şi la diminuarea discernământului său, iar cel mai bun mod de a proteja societatea este obligarea sa la tratament medical, astfel cum recomandă medicii psihiatri care l-au examinat şi cum a dispus instanţa însăşi.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea, în parte, a hotărârilor pronunţate în cauză, înlăturarea circumstanţelor atenuante a căror reţinere nu se justifică şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului, care să se situeze cel puţin în apropierea minimului prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, cu aplicarea procedurii simplificate, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., reţinută în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptei în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care este infractor primar, are o sănătate psihică precară şi a manifestat o conduită corespunzătoare atât înainte, cât şi după comiterea faptei, depunând stăruinţă în repararea pagubei pricinuite.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond şi cu cea de prim control judiciar, constată că este justificată reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, având în vedere toate circumstanţele personale ale acestuia, anterior expuse, măsura obligării inculpatului la tratament medical fiind, de asemenea, corect dispusă de instanţă.
Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului apare ca fiind temeinică şi legală, aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenţie, fiind, de asemenea, corect stabilită.
În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 29 mai 2011 la 14 mai 2012.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 13/A din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul S.S.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 29 mai 2011 la 14 mai 2012.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1557/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1475/2012. Penal → |
|---|
