ICCJ. Decizia nr. 1605/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1605/2012
Dosar nr. 2004/120/2009
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 303 din 27 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, inculpatul M.N.M. (fără antecedente penale, fără ocupaţie, divorţat, nu are copii în întreţinere), a fost condamnat la:
- 11 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 5 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 5 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 5 luni închisoare, pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. rap. la art. 65, 66 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.N.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare şi 6 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen rap. la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, astfel:
1. - către partea civilă SC I.R.L. SA, la plata sumelor de 267.617,12 euro, reprezentând capital nefacturat, şi 628.906,79 RON, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate;
2. - către partea civilă SC A.L. SA, la plata sumelor de 15.000 euro, reprezentând contravaloarea autovehiculului nerecuperat marca I.;
3. - către partea civilă SC B.L.T. SA, la plata sumei de 779.151,86 RON, reprezentând facturi neîncasate, conform contractului de leasing X/2007;
4. - către partea civilă SC D.L. SA Bucureşti, la plata sumelor de 83.347 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate, şi 70.102,69 RON, contravaloarea facturilor;
5. - către partea civilă SC T.L.R.SA la plata sumei de 71.801,54 euro, reprezentând contravaloare rate de leasing neachitate, şi 5.473,15 RON, reprezentând contravaloare facturi neachitate, conform contractului de leasing din 5 noiembrie 2007.
6. - către partea civilă SC M.L. SA Bucureşti, la plata sumei de 1.409.287,83 RON, reprezentând capital nefacturat şi contravaloare facturi emise şi neachitate;
7. - către partea civilă SC M.R.L. la plata sumei de 1.210.035,42 RON, reprezentând facturi emise şi neachitate, conform contractului de leasing financiar din 3 august 2007;
8. - către partea civilă SC R.L. SA Bucureşti, la plata sumei de 122.948,17 euro, reprezentând capital neîncasat cu debite restante, conform contractelor de leasing financiar încheiate la 18 iunie 2007;
9. - către partea civilă SC F.L. SA Bucureşti, la plata sumelor de 225.479,76 euro plus TVA, reprezentând rate neachitate din contractele de leasing din 16 martie 2007 şi din 11 mai 2007, şi, 41.273,98 RON şi 37.697,84 RON, reprezentând debite restante pentru cele 2 contracte de leasing mai sus enunţate.
10 - către partea civilă SC I.L.R. SA Bucureşti, la plata sumelor de 58.625,36 euro, reprezentând capital nefacturat, şi 30.176,86 RON, reprezentând contravaloare facturi emise şi neîncasate, conform contractului de leasing financiar din 27 noiembrie 2007;
11 - către partea civilă SC P.L. SA, la plata sumei de 344.344,28 RON, reprezentând capital nefacturat, respectiv capital facturat dar neachitat, conform contractelor de leasing financiar nr. Y, nr. Z şi nr. A, toate încheiate la 28 august 2007 şi B din 11 octombrie 2007.
12 - către partea civilă SC P.M. SRL, la plata sumei de 612.382,62 RON, reprezentând contravaloarea sumei achitate în baza contractului de subrogaţie convenţională, încheiat la data de 2 mai 2008, cu partea civilă SC P.L. Ploieşti, cu sediul în Ploieşti, judeţul Prahova.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate în activitatea infracţională menţionată în Rechizitoriu la rubrica „în drept";, paginile 62 - 68, respectiv:
- 11 facturi emise de S.S.P. SRL Dragodana, 10 procese-verbale de primire - predare încheiate de SC A.I. SRI Dragodana, 16 balanţe de verificare şi 2 bilanţuri contabile ale SC A.I. SRL Dragodana, 3 hotărâri ale Adunării Generale a Asociaţilor firmelor inculpatului şi familiei sale, 6 facturi şi 6 chitanţe aferente acestora, emise de SC E.A. SRL către SC S.S.P. SRL, 24 facturi şi 24 chitanţe aferente acestora, emise de SC Z.R. SRL Bucureşti către SC S.S.P. SRL Dragodana, 6 facturi şi 6 chitanţe aferente acestora (cu acelaşi număr şi aceeaşi dată), emise de SC P.B.S. SRL Bucureşti către SC S.S.P. SRL Dragodana, 19 facturi fiscale şi proforme emise în fals de către inculpat şi care constituie cele 19 acte materiale ale participaţiei improprii a acestuia la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Pentru a se hotărî astfel, s-au reţinut următoarele:
1. Cu privire la infracţiune de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (29 acte materiale) s-a reţinut că inculpatul, în perioada 2005 - 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC A.I. SRL Dragodana, judeţ Dâmboviţa, a indus şi menţinut în eroare 11 instituţii financiare nebancare (SC D.L. SA, SC A.L. SA, SC B.T.L. SA, SC R.L. SA, SC T.L. SA, SC P.L. SA, SC I.R.L. SA, SC F.L. SA, SC M.L. SA, SC I.L.I. SA şi SC M.R.L. SA), cu prilejul încheierii şi derulării a 29 contracte având ca obiect dobândirea în sistem de leasing financiar a unor bunuri constând în echipamente de panificaţie, utilaje de construcţii şi autovehicule, prin următoarele modalităţi:
- depunerea, alăturat cererii de finanţare, a unor situaţii financiare ale societăţii (balanţe şi bilanţuri) conţinând date nereale, în scopul demonstrării bonităţii acesteia, necesară aprobării încheierii contractelor;
- prezentarea către reprezentanţii societăţilor de leasing a unor documente de provenienţă falsă (facturi şi procese-verbale de predare-primire), care atestau în mod nereal existenţa echipamentelor de panificaţie şi a utilajelor de construcţii, documente emise de societăţi deţinute de el şi familia sa, respectiv SC S.S.P. SRL Dragodana şi SC M. SRL Târgovişte;
- cesionarea fictivă a părţilor sociale deţinute în SC A.I. SRL Dragodana, SC S.S.P. SRL Dragodana şi SC M. SRL Târgovişte către persoane neidentificabile sau care nu au recunoscut preluarea acestora, în scopul de a beneficia de autovehiculele obţinute prin contractele menţionate, fără a mai achita ratele de leasing, precum şi de a se sustrage eventualelor verificări ale organelor în drept, vizând relaţiile derulate cu societăţile de leasing, cauzând astfel instituţiilor financiare nebancare amintite un prejudiciu total în sumă de 1.961.999,62 euro.
2. Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (42 acte materiale), s-a reţinut că, în perioada 2007 - 28 ianuarie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale:
- a emis 11 facturi fiscale în numele SC S.S.P. SRL Dragodana pe care o administra, către SC M. SRL Târgovişte, SC S.I. SRL Târgovişte, SC T.C. SRL Târgovişte, SC M.P. SRL Târgovişte şi SC B.S.C. SRL Gheorgheni, prin care atesta în mod nereal livrarea a 4 linii de panificaţie şi 11 utilaje de construcţii, documente înregistrate în contabilitatea societăţilor menţionate, prin emiterea cărora a creat fictiv aparenţa existenţei bunurilor respective;
- a semnat, în calitate de administrator al SC A.I. SRL Dragodana, 10 procese-verbale prin care se atesta în mod nereal recepţionarea liniilor de panificaţie şi utilajelor de construcţii, pe care Ie-a prezentat SC F.I. SA, SC B.T.L. SA, SC I.L.I. SA, SC T.L. SA şi SC P.L. SA;
- a semnat şi depus, în numele SC A.I. SRL Dragodana, 16 balanţe de verificare aferente lunilor martie, mai, iunie, iulie şi septembrie 2007 şi 2 bilanţuri contabile pentru luna iunie 2007 la SC D.L. SA., SC B.T.L. SA, SC R.L. SA, SC T.L. SA, SC P.L. SA., SC I.R.L. SA, SC F.L. SA, SC M.L. SA, SC I.L.I. SA şi SC M.R.L. SA., documente care nu reflectau în mod real datoriile societăţii şi care au influenţat calcularea indicatorilor de bonitate şi au determinat aprobarea cererilor de finanţare;
- a semnat, în numele SC A.I. SRL Dragodana, SC S.S.P. SRL Dragodana şi SC M. SRL Târgovişte, Hotărârile Adunării Generale a Asociaţilor din 28 ianuarie 2008 şi Hotărârea Asociatului Unic din 25 ianuarie 2008, prin care se atesta în mod nereal transmiterea părţilor sociale deţinute în aceste firme şi a contractelor de leasing încheiate cu cele 11 societăţi financiare nebancare, precum şi a bunurilor - obiect al acestor contracte, documente prezentate la Oficiul registrul comerţului în vederea înscrierii menţiunilor respective.
3. Cu privire la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (72 acte materiale), s-a reţinut că, în calitate de administrator al SC S.S.P. SRL Dragodana şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2007, a folosit 72 facturi şi chitanţe emise fictiv în numele SC Z.R. SRL Bucureşti, SC P.B.S. SRL Bucureşti şi SC E.B.A. SRL Bucureşti, pe care Ie-a evidenţiat în contabilitatea societăţii sale în scopul de a dovedi existenţa liniilor de panificaţie şi a utilajelor de construcţii menţionate în facturile respective, pe care în realitate nu Ie-a achiziţionat niciodată;
4. Cu privire la participaţia improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale), s-a reţinut că, în cursul anului 2007, cu intenţie şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a determinat pe reprezentanţii legali ai SC S.l. SRL Târgovişte şi SC M.P. SRL Târgovişte - C.M., SC T.C. SRL Târgovişte - F.A.M.M.H., SC B.S.C. SRL Gheorgheni - T.L.D. şi SC M.I.L. SRL Târgovişte - G.A., să emită în fals, fără vinovăţie, în numele societăţilor lor, 19 facturi fiscale având ca obiect linii de panificaţie şi utilaje de construcţii, bunuri inexistente şi a căror livrare nu s-a produs în realitate, toate cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen..
Împotriva acestei sentinţe au declarat apei Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul M.N.M.
D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti a criticat sentinţa pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa pentru nelegalitate, susţinând că în mod greşit prima instanţă nu a aplicat inculpatului M.N.M. şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit acesta pentru săvârşirea infracţiunii, deşi pedeapsa respectivă era necesară.
Un alt motiv de neregularitate criticat de parchet a fost că prin sentinţă inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor către unele din părţile civile şi în moneda euro, arătându-se că această dispoziţie este, evident, greşită, câtă vreme, în prezent, moneda naţională este leul, conform Legii fundamentale a statului (art. 137 alin. (2), iar în condiţiile aderării la U.E. nu s-a recunoscut, încă, prin lege organică, circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene).
Apelantul-inculpat M.N.M. a criticat sentinţa pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, în temeiul art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sa, avându-se în vedere că din probele administrate nu rezultă vinovăţia sa, întrucât nu a avut intenţia să inducă în eroare părţile civile, a fost de bună-credinţă, notificările au fost trimise prin curier şi nu a avut incidente şi litigii cu angajaţii.
Prin Decizia penală nr. 71 din 2 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 303 din 27 septembrie 2010 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa.
A fost desfiinţată, în parte, hotărârea menţionată şi a fost aplicată inculpatului M.N.M., pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. rap. la art. 65 şi art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata în RON, la cursul oficial al BNR din ziua plăţii, a despăgubirilor civile stabilite în euro în favoarea părţilor civile SC. I.R.L. SA, Bucureşti, SC A.L. SA, Bucureşti, SC D.L. SA Bucureşti, SC T.L.R. SA Bucureşti, SC R.L. SA Bucureşti, SC F.L. SA Bucureşti, SC I.L.R. SA Bucureşti.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins ca nefondat apelul inculpatului M.N.M., a împotriva aceleaşi sentinţe.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Cu privire la apelul Parchetului:
Curtea a observat că, neaplicând inculpatului M.N.M. şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit acesta pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 71 rap. la 64 lit. c) C. pen., în condiţiile în care se impunea în mod evident acest lucru, efectul preventiv al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., neputând a fi pe deplin atins în condiţiile în care s-ar permite inculpatului exercitarea funcţiilor ce i-au permis comiterea infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.
Totodată, s-a reţinut că se impunea, pentru aceleaşi considerente, şi interzicerea exerciţiului aceluiaşi drept, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul, în exercitarea atribuţiilor ce îi erau conferite de lege şi de statutul societăţilor comerciale la care era administrator, a săvârşit mai multe infracţiuni, dintre care una cu consecinţe deosebit de grave, care au generat un prejudiciu de aproximativ 2.000.000 euro. A permite acestuia exercitarea unei asemenea funcţii imediat după executarea pedepsei principale creează un risc major pentru societate, chiar dacă efectul educativ al pedepsei principale stabilite de către instanţă este posibil să se producă.
S-a apreciat a fi întemeiată şi critica parchetului cu privire la latura civilă a cauzei, în condiţiile în care, în conformitate cu legislaţia naţională, plăţile efectuate pe teritoriul României se realizează numai în moneda naţională, nefiind acceptate tranzacţii în alte monede.
S-a apreciat că prima instanţă în mod eronat a dispus obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri către părţile civile în euro, impunându-se transformarea sumelor de plată din monedă străină în moneda naţională RON, conform cursului oficial al BNR din ziua plăţii efective.
Cu privire la apelul inculpatului:
Intenţia apelantului-inculpat de a frauda societăţile financiare nebancare este certă şi rezultă din toate probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond, aşa cum acestea au fost în mod amplu şi pertinent analizate de către tribunal, iar faptul că, ulterior obţinerii bunurilor, în cazul celor care au fost în realitate procurate, ori a sumelor de bani reprezentând finanţările obţinute, inculpatul a cesionat părţile sociale de la cele trei societăţi comerciale care au reprezentat mijlocul de comitere a infracţiunii către persoane care nu au consimţit la aceste tranzacţii şi, mai mult, nu au avut cunoştinţă de efectuarea lor, nu reprezintă decât un element în plus pentru a confirma latura subiectivă a infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia.
Raportat la probele administrate, Curtea a constatat că existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute, fiind confirmate de toate aceste mijloace de probă, astfel încât soluţia de condamnare a apelantului este legală.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 3 teza I, pct. 10 teza a II-a şi a III-a, pct. 172, pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., în sensul celor consemnate în cuprinsul Încheierii (de dezbateri) din 2 mai 2012, a solicitat în principal casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru efectuarea unei cercetări obiective şi imparţiale şi administrarea tuturor probatoriilor în mod direct şi nemijlocit, iar în subsidiar, prin acordarea unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepselor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând decizia atacată, precum şi dosarul cauzei în raport cu criticile formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel cum se arată în continuare.
1. Incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 3, cu referire la art. 292 alin. (2) C. proc. pen., prin care inculpatul tinde la rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, şi anume, de către un judecător „specializat"; în fapte de corupţie, desemnat „aleatoriu";, iar nu „manual";, invocată, de altfel, pentru prima oară în această fază a procesului, este exclusă câtă vreme din examinarea sentinţei atacate şi a încheierilor pregătitoare (premergătoare) nu a rezultat vreo încălcare a legii procesual -penale referitoare la „repartizarea"; cauzei completului de judecată, la „calificarea"; ori „compatibilitatea"; judecătorului căruia i-a fost atribuită soluţionarea acesteia, sau la „continuitatea"; completului învestit; aşa fiind, concluzia care se impune este că primul motiv de casare se apreciază a fi neîntemeiat.
2. Neîntemeiat se apreciază a fi şi cel de al doilea motiv de casare; prin invocarea, în „conjuncţie";, cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 tezele a II-a şi a III -a, pct. 172 şi pct. 18 C. proc. pen., se încearcă a se pune în discuţie - abia în această fază a procesului - legalitatea şi temeinicia probaţiunii, la judecata în fond, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţă, pentru „readministrarea tuturor probatoriilor în mod direct şi nemijlocit";; sub aceste aspecte, din examinarea întregului dosar al cauzei şi a considerentelor hotărârilor pronunţate până în această fază a procesului (sentinţă/fond, decizie/apel) rezultă că starea de fapt a fost corect şi complet reţinută, în baza unui probatoriu deosebit de laborios, administrat atât la urmărirea penală, cât şi la cercetarea judecătorească, în condiţii de deplină legalitate, probatoriu care a fost întru totul judicios interpretat şi evaluat atât la judecata în fond, cât şi la judecata în apel, şi că faptele - numeroase - componente ale unei „activităţi infracţionale deosebit de elaborate";, prin care au fost prejudiciate grav mai multe societăţi comerciale, au fost săvârşite cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
Faţă de cele ce precedă, rejudecarea cauzei de către instanţa de fond - consecutiv casării ambelor hotărâri (sentinţă/decizie), potrivit cererii inculpatului - se învederează a fi cu desăvârşire inutilă.
3. În fine, Înalta Curte (făcând abstracţie că şi această critică a fost formulată pentru prima dată în recursul de faţă) apreciază că nu poate converti în circumstanţe atenuate judiciare nici „bunul comportament"; al inculpatului înainte de săvârşirea faptelor şi nici lipsa antecedentelor penale, observând deosebit de ampla activitate infracţională desfăşurată de inculpat în perioada 2005 - 2007 (şi aici este avută în vedere numai cea dedusă efectiv judecăţii în cauza de faţă) - cu prejudicierea gravă a mai multor societăţi comerciale (minimum 12) precumpăneşte asupra celor două aspecte invocate în circumstanţiere, precum şi că atât acel „comportament bun";, cât şi „lipsa antecedentelor penale"; (până la vârsta de 31 ani, în anul 2005, anul de debut al activităţii infracţionale) au fost totuşi avute în vedere la individualizarea pedepselor potrivit criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), din moment ce, pe de o parte, pedeapsa pentru infracţiunea cea mai gravă (art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) determinată în aplicarea pedepsei rezultante a fost stabilită la (doar) 11 ani închisoare, adică în imediata proximitate a minimului special, iar pe de altă parte, nu s-a dat nicio eficienţă posibilităţilor de „înăsprire"; a pedepsei rezultante, oferite de art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
Totodată, Înalta Curte, examinând cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu a constatat existenţa vreunui caz din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi fost de natură să ducă la casarea deciziei atacate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.M. împotriva Deciziei penale nr. 71 din 2 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 16/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 162/2012. Penal → |
|---|
