ICCJ. Decizia nr. 16/2013. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 16/2013

Dosar nr. 6272/120/2008

Şedinţa publică din 7 ianuarie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 157 din 28 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V., administratorul SC V. SRL, la 4 ani închisoare.

În baza dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an şi 6 luni, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiile art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la 2 luni închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu 21 octombrie 2008 la 21 ianuarie 2009.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpat prin decizia penală nr. 59 din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 48/42/2009.

În baza dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi cu art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata S.C.G, la 4 ani închisoare.

În baza dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. cu art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an şi 6 luni, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiile art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41,42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata S.C.G. la 2 luni închisoare.

În baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 luni închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata S.C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu 19 noiembrie 2008 la 21 ianuarie 2009.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpată prin decizia penală nr. 59 din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C., la 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o lună închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 86² C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art. 86³ alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.D., la 2 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o lună închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 86² C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art. 86³ alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul P.M., la 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.M. prin sentinţa penală nr. 280 din 11 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Moreni în Dosarul nr. 2954/262/2009, definitivă prin decizia penală nr. 115 din 10 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în pedepsele componente de 1 an închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare, ce au fost contopite cu pedepsele aplicate în cauză, conform disp. art. 36 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza disp. art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată în baza sentinţei penale nr. 280/2009, de la 27 noiembrie 2008 la zi.

S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 280/2009 a Judecătoriei Moreni şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata G.C.M., la 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o lună închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 86² C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art. 86³ alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M., la 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o lună închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 86² C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art. 86³ alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.D., la 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o lună închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 86² C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art. 86³ alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata D.L., la 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o lună închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 86² C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art. 86³ alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.B.G., la 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o lună închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 86² C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art. 86³ alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

în baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata B. (V.) F., la 2 ani închisoare.

în baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o lună închisoare.

în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 86² C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art. 86³ alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata Z.P., la 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o lună închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 86² C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art. 86³ alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D., la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii de la 19 noiembrie 2008.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 86² C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art. 86³ alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă P.B.R. SA, cu sediul în Bucureşti, Bd. Carol I şi, în consecinţă:

A fost obligată inculpata S.C.G. la plata sumei de 17.623,56 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 11 septembrie 2007 şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective.

În temeiul art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă I.N.G.B.N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, Şoseaua Kiseleff, şi, în consecinţă:

A fost obligată inculpata S.C.G. la plata sumei de 1.899,76 RON, reprezentând contravaloare credit acordat la 7 mai 2007 sub nr. 151336 şi nerestituit.

În temeiul art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă - administrator active E.O.S.K.S.I. România SRL, cu sediul în Bucureşti, Bd. Dimitrie Pompei, în consecinţă:

A fost obligată inculpata S.C.G. la plata sumei de 9.218,30 RON, reprezentând contravaloare preţ cesiune conform contractului de cesiune creanţe din 17 iunie 2008.

În temeiul art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă - administrator active SC C.F.S. SRL, cu sediul în Bucureşti, Calea Şerban Vodă, în consecinţă:

A fost obligat inculpatul C.C. la plata sumei de 33.401 RON, reprezentând contravaloare contract de cesiune creanţe din 30 ianuarie 2009 (contract de credit din 3 septembrie 2007 încheiat cu B.C.R.);

Au fost obligaţi inculpaţii D.D. şi D.L. la plata sumei de 76.431,73 RON, reprezentând contravaloare contract de cesiune creanţe din 31 decembrie 2008 (contract de credit din 5 octombrie 2007 încheiat cu B.C.R.);

În temeiul art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC G.A. SA, cu sediul în Bucureşti, în consecinţă:

A fost obligat inculpatul Z.P. la plata sumei de 49.626,34 RON, reprezentând contravaloare credit acordat la 10 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective.

A fost obligat inculpatul P.M. la plata sumei de 14.007 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 8 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective.

A fost obligată inculpata B. (V.) F. la plata sumei de 9.765 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 8 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective.

A fost obligată inculpata G.C.M. la plata sumei de 10.710 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 10 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective.

A fost obligat inculpatul C.M. la plata sumei de 15.172,5 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 12 septembrie 2007, încheiat cu P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective.

A fost obligat inculpatul G.D. la plata sumei de 9.807 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 08 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective.

A fost obligat inculpatul V.G.B. la plata sumei de 14.122,5 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 26 septembrie 2007, încheiat cu P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective.

S-a constatat nulitatea înscrisurilor falsificate, emise astfel:

- pe numele inculpatului P.M.: adeverinţa de salariu din 18 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 15 mai 2006;

- pe numele inculpatei B. (V.) F.: adeverinţa de salariu din 18 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 20 iunie 2006;

- pe numele inculpatei Z.P.: adeverinţa de salariu din 26 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 14 august 2006;

- pe numele inculpatei G.C.M.: adeverinţa de salariu din 21 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 18 iunie 2006;

- pe numele inculpatului C.M.: adeverinţa de salariu din 27 august 2007 şi contract individual de muncă din 15 octombrie 2006;

- pe numele inculpatei S.C.G.: adeverinţele de salariu din 30 august 2007 şi din 7 mai 2007 (în 2 exemplare) şi carnetul de muncă (în 3 exemplare);

- pe numele inculpatului D.D.: adeverinţa de salariu din 4 octombrie 2007 şi contract individual de muncă din 7 iulie 2006;

- pe numele inculpatei D.L.: adeverinţa de salariu din 4 octombrie 2007 şi contract individual de muncă din 7 iunie 2006;

- pe numele inculpatului G.D.: adeverinţa de salariu din 24 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 10 ianuarie 2007;

- pe numele inculpatului V.G.B.: adeverinţa de salariu din 19 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 6 iunie 2006;

- pe numele inculpatului C.C.: adeverinţa de salariu din 29 august 2007 şi contract individual de muncă din 15 ianuarie 2006.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.V.: ştampilă ovală cu facsimilul - SC V. SRL, sat Mărginenii de Jos - Filipeştii de Târg - Prahova” şi ştampilă rotundă cu facsimilul - SC V. SRL. Filipeştii de Târg, Prahova”, ambele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare de la domiciliul inculpatului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 585/P/2008 din 11 decembrie 2008, înregistrat la instanţă la 12 decembrie 2008, au fost trimişi în judecată inculpaţii C.V., fiul lui natural şi E., născut la 30 martie 1968 în comuna Filipeştii de Târg, judeţul Prahova, domiciliat în comuna Filipeştii de Târg, sat Mărginenii de Jos, administrator în cadrul SC V. SRL, pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41,42 C. pen., ambele cu art. 33 lit. a) C. pen. şi S.C.G., fiica lui M. şi F., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi act de sesizare a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi au fost trimişi în judecată inculpaţii C.C.; P.M.; G.C.M; C.M.; D.D.; D.L.; V.B.G.; B.F.; Z.P., toţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi S.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul C.V., în calitatea sa de administrator la SC V. SRL Filipeştii de Târg, împreună cu S.C.G., au atestat în mod necorespunzător adevărului, pe mai multe documente, că ceilalţi inculpaţi, respectiv C.C., V.G.B., G.D., P.M., G.C.M., C.M., D.D., D.L., Z.P. şi B.F. sunt toţi angajaţi ai societăţii, în scopul obţinerii unor credite bancare, prin inducerea în eroare a băncilor P.B. Ploieşti, B. Moreni şi I. Ploieşti.

În perioada august - octombrie 2007, au fost întocmite de către inculpata S.C.G. adeverinţe de salariu şi contracte individuale de muncă pentru persoanele menţionate, semnate de către inculpatul C.V., care a aplicat şi ştampila unităţii şi care au fost înmânate celorlalţi inculpaţi pentru a le depune la unităţile bancare în vederea obţinerii unor credite.

Astfel, inculpatului P.M. i-au fost întocmite adeverinţa de salariu din 18 septembrie 2007 şi contractul individual de muncă din 15 mai 2007, acte care atestau, în mod nereal, că este angajat sudor la SC V. SRL cu un salariu net de 1.810 RON, acte în baza cărora a primit un credit în sumă de 14.007 euro, de la P.B. - conform contractului de împrumut din 8 octombrie 2007, credit împărţit cu S.D., care i-a remis numai suma de 800 euro.

S-a mai reţinut în actul de sesizare că potrivit declaraţiilor inculpatului P.M., acesta a fost racolat de către inculpatul C.V.

De asemenea, inculpatei B. (V.) F. i-au fost întocmite adeverinţa de salariu din 18 septembrie 2007 şi contractul individual de muncă din 20 iunie 2008, conform cărora era angajată ca zugrav - vopsitor la aceeaşi firmă, cu un salariu de 1.219 RON. în baza acestor acte a încheiat contractul de credit din 08 octombrie 2007 cu P.B. Ploieşti, pentru suma de 9.775 de euro, din care a înmânat, în aceeaşi zi, inculpatului C.V., care a şi racolat-o, conform susţinerilor inculpatei, suma de 3.000 euro, iar inculpatei S.C.G. suma de 3.500 euro.

Inculpata Z.P. a obţinut un credit în sumă de 48.499,5 RON de la P.B. Ploieşti, din care a înmânat inculpatei S.C.G., care a racolat-o, suma de 4.000 euro, depunând pentru aceasta adeverinţa de salariu din 26 septembrie 2007 şi contractul individual din 14 august 2006, care atestau că este încadrată la SC V. SRL ca sudor, cu un salariu de 1.810 RON.

Şi inculpatei G.C.M. i-au fost întocmite acte care atestau în mod nereal că este angajată ca macaragiu la firma administrată de inculpatul C.V., cu un salariu net de 1.330 RON, respectiv adeverinţa de salariu din 21 septembrie 2007 şi contractul individual de muncă din 18 iunie 2006, utilizate pentru obţinerea unui credit în sumă de 10.710 euro. Potrivit declaraţiilor inculpatei G.C. a solicitat ajutorul inculpatei S.C.G. în vederea obţinerii creditului şi pentru ajutorul oferit i-a dat inculpatului S.D., care a însoţit-o la bancă, suma de 5.000 euro.

Inculpatul C.M. a obţinut în baza documentelor falsificate de către inculpaţii C.V. şi S.C.G., respectiv adeverinţa de salariat din 27 august 2007 şi contractul individual de muncă din 15 octombrie 2006, care atestau în mod nereal că este încadrat mecanic auto la SC V. SRL, cu un salariu de 1.810 RON, un credit în sumă de 15.172,5 euro, de la P.B. Ploieşti, cu care a încheiat contractul din 12 februarie 2007. Inculpatul a declarat că s-a deplasat împreună cu S.D. la sediul băncii, iar ulterior ridicării banilor, acesta i-a reţinut suma de 7.600 euro.

De asemenea, inculpatului G.D. i-au fost întocmite adeverinţa de salariu şi contractul individual de muncă nr. 87 din 10 ianuarie 2007, care atestau că este angajat zidar cu un salariu de 1.219 RON la firma SC V. SRL, utilizate în vederea încheierii contractului din 08 octombrie 2007, pentru suma de 9.807 euro, din care a primit numai suma de 2.620 euro, fiind însoţit la bancă de către C.V., care l-a racolat şi de către S.D.

Inculpatul V.G.B. a prezentat la P.B. Ploieşti, în vederea obţinerii unui împrumut: adeverinţa de salariu din 19 septembrie 2007 şi contractul individual de muncă din 06 iunie 2006, care atestau calitatea sa de agent de vânzări la SC V. SRL, cu un salariu de 1.812 RON, în baza cărora a fost încheiat contractul de credit din 26 septembrie 200, pentru suma de 14.122,5 euro, din care a primit numai 400 euro, restul înmânându-i prietenei sale G., prin intermediul căreia a fost racolat de către S.C.G., fiind posibil ca banii să fi ajuns la aceasta.

Inculpatului C.C. i-au fost întocmite: adeverinţa de salariu nr. 178 din 29 august 2007 şi contractul individual de muncă din 15 ianuarie 2006, care atestau că este angajat sudor cu un salariu de 1.439 RON la SC V. SRL, acte pe care le-a utilizat pentru obţinerea creditului în sumă de 30.000 RON de la P.B. Ploieşti, din care a primit numai 4.800 euro, restul fiind opriţi de către S.D., care l-a însoţit la sediul băncii, după ce însă actele i-au fost întocmite la propunerea inculpatului C.V.

Şi inculpaţilor D.D. şi D.L. le-au fost întocmite acte care atestau nereal că sunt angajaţi ca sudor şi recepţioner marfă la SC V. SRL, cu salarii de 1.214 RON şi, respectiv, 1.279 RON şi anume: adeverinţele de salarii din 04 octombrie 2007 şi contractele de muncă din 07 iulie 2006 şi din 07 iunie 2006. În baza acestor documente au obţinut de la B.C.R. Moreni suma de 62.000 RON. Conform susţinerilor inculpaţilor, au fost contactaţi şi ajutaţi în vederea obţinerii creditului de către C.G., care le-a reţinut şi suma de 26.000 RON, ulterior acesta decedând.

În actul de sesizare s-a mai reţinut că inculpata S.C.G. a întocmit astfel de documente şi pentru ea, în scopul obţinerii de credite, atât de la P.B. Ploieşti - în sumă de 14.962,5 euro, B.C.R. Moreni - în sumă de 30.000 RON şi I.N.G. Ploieşti - în sumă de 35.000 RON.

În cauză s-a dispus efectuarea unor rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, care atestă faptul că documentele false au fost întocmite de către S.C.G. şi semnate de către C.V., purtând ştampila SC V. SRL

S-a menţionat că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 octombrie 2008 a evidenţiat în concluzii că semnăturile de la rubricile „C.V. - director general” de pe adeverinţele de salariu din 29 august 2007; nr. 390 din 04 octombrie 2007; nr. 391 din 04 octombrie 2007; nr. 174 din 27 august 2007; nr. 215 din 18 septembrie 2007; nr. 231 din 24 septembrie 2007; nr. 227 din 21 septembrie 2007; nr. 179 din 30 august 2007 şi nr. 218 din 18 septembrie 2007 au fost executate de către inculpatul C.V.

De asemenea, acest inculpat a executat semnăturile de pe contractele individuale de muncă nr. din 07 iunie 2006 privind pe D.L. şi din 07 iulie 2006 privind pe D.D., dar şi cele de pe adeverinţele de salariu din 07 mai 2007 tip. I.N.G.B. şi din 07 mai 2007 eliberată pentru B.C.R., după cum a semnat şi adeverinţele utilizate de inculpaţii D.D. şi D.L.

Potrivit raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 10 noiembrie 2008, scrisul de completare din: contractele din 10 ianuarie 2007 privind pe G.D.; din 18 iunie 2006 privind pe G.C.M.; din 20 iunie 2006 privind pe B.F.; din 15 mai 2006 privind pe P.M.; din 14 august 2006 privind pe Z.P.; din 05 octombrie 2006 privind pe C.M.; din 15 ianuarie 2006 privind pe C.C.; adeverinţele de venit din 18 septembrie 2007 privind pe P.M.; din 18 septembrie 2006 privind pe V.F.; din 29 august 2007 privind pe C.C.; din 21 septembrie 2007 privind pe G.C.M.; din 30 august 2007 privind pe S.C.G.; din 27 august 2007 privind pe C.M.; din 24 septembrie 2007 privind pe G.D. şi din 26 septembrie 2007 privind pe Z.P., a fost executat de inculpata S.C.G.

De asemenea, inculpata S.C.G. a scris menţiunile „conform cu originalul” pe contractele individuale din 10 ianuarie 2007 privind pe G.D.; din 18 iunie 2006 privind pe G.C.M.; din 20 iunie 2006 privind pe B.F.; din 15 mai 2006 privind pe P.M.; din 14 august 2006 privind pe Z.P.; din 05 octombrie 2006 privind pe C.M. şi din 15 ianuarie 2006 privind pe C.C.

Totodată, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 decembrie 2008 a rezultat că scrisul de completare de pe adeverinţele de salariu din 07 mai 2007 tip l.N.G.B. şi din 07 mai 2007 eliberată pentru B.C.R, a fost executat de către S.C.G.

Aceeaşi inculpată a executat şi semnăturile de pe contractul de credit şi garanţie l.N.G.B., contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 10 mai 2007 şi anexa I a contractului.

Procurorul a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului C.V. a fost confirmată de martorul D.M.P., fost angajat la SC G.C.C. SRL Ploieşti (care deţinea un contract de colaborare cu P.B. Ploieşti), care a precizat că în urma deplasării la sediul firmei, motivat de suspiciuni legate de numărul mare de solicitări de credite din partea unor persoane ce prezentau documente provenind de la SC V. SRL, s-a întâlnit cu inculpatul, care l-a asigurat că firma sa realizează profit şi înţelege ca angajaţii săi să fie bine plătiţi, asigurându-i că sunt persoane serioase, care nu ridică probleme.

Acelaşi martor a relatat că a încetat colaborarea cu această societate, întrucât a constatat că o persoană care solicitase credit ca angajat al SC M. SRL solicitase credit şi ca angajat, de aproximativ 1 an, al SC V. SRL

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului S.D., s-a arătat că acesta a transportat cu autoturismul mai mulţi inculpaţi la bancă, în vederea ridicării creditelor, respectiv pe C.C., de la care a încasat 5.200 euro; pe G.D. - de la care a încasat 4.620 euro; pe C.M. - de la care a luat 7.600 euro; pe P.M. - căruia i-a lăsat doar 800 euro şi pe G.C.M. - de la care a oprit 5.000 euro.

S-a mai arătat că prejudiciul total cauzat de către inculpaţi unităţilor bancare a fost de 88.546,5 euro şi 205.499,5 RON, pentru recuperarea căruia s-au constituit părţi civile P.B., pentru suma de 16.891,7 euro, reprezentând creditul acordat inculpatei S.C.G. (în cuantum de 14.962,5 euro), pentru restul sumei precizându-se că prejudiciul a fost recuperat integral de la societatea SC G.A. SA, care, la rândul său, cu adresa din 15 octombrie 2008, a menţionat că pentru inculpata Z.P. urmează să despăgubească banca în cel mai scurt timp, dar şi B.C.R., cu suma de 75.226,77 RON, pentru creditele acordate inculpaţilor D.D. şi D.L.

S-a reţinut că faptele inculpaţilor C.V. şi S.C.G. de a racola persoane cărora le-au întocmit şi încredinţat documente falsificate în scopul obţinerii de credite, prin inducerea în eroare a unităţilor bancare P.B. Ploieşti, B.C.R. Moreni şi I.N.G. Ploieşti dobândind sumele de bani astfel obţinute şi producând, prin acte repetate, un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a solicitat ca în sarcina inculpatei S.C.G. să se reţină şi săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., ca urmare a faptelor acesteia de a uza de astfel de documente în nume propriu.

Totodată, s-a apreciat că faptele inculpaţilor P.M., B. (V.) F., Z.P., G.C.M., C.M., D.D., D.L., G.D., V.G.B., C.C., de a folosi documente falsificate care atestau în mod nereal calitatea de salariat şi veniturile obţinute şi cu care au indus în eroare unităţile bancare pentru obţinerea unor credite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.D., s-a apreciat că fapta sa de a înlesni mai multor persoane obţinerea unor credite bancare, în mod fraudulos, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen.

Faţă de acesta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen. întrucât probele administrate în cauză nu au relevat că a determinat pe ceilalţi inculpaţi la obţinerea creditelor prin mijloace frauduloase.

în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. faţă de N.G. (C.G.), pentru art. 26 rap. la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), ca urmare a decesului făptuitorului la data de 29 octombrie 2007.

S-a dispus disjungerea cauzei, în baza art. 38 C. proc. pen., pentru identificarea şi efectuarea de cercetări, faţă de numitele M. şi G., urmând a se face cercetări şi în vederea identificării autorului scrierii de pe adeverinţele nr. 375, nr. 390 şi nr. 391/2007.

S-a mai reţinut că sunt cunoscuţi cu antecedente penale inculpatul S.D., condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 774 din 24 decembrie 1992, pronunţată de către Judecătoria Câmpina şi P.M., în sarcina căruia urmează a se reţine şi prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în timp ce inculpatul C.V. nu prezintă antecedente penale, în urma reabilitării, după ce în perioada 1989-2007 a fost sancţionat penal şi administrativ pentru săvârşirea mai multor fapte, toţi ceilalţi inculpaţi nefiind cunoscuţi cu antecedente penale.

De asemenea, s-a arătat că faţă de inculpaţii C.V. şi S.C.G. s-a dispus reţinerea pe o perioadă de 24 de ore, după care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, de la 22 octombrie 2008 pentru inculpatul C.V., în baza încheierii nr. 25 din 22 octombrie 2008, pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 5438/120/2008, emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 28/ U din 22 octombrie 2008, iar faţă de inculpata S.C.G. de la 20 noiembrie 2008, în baza încheierii nr. 29 din 20 noiembrie 2008, pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 5903/120/2008, emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 30/ U din 20 noiembrie 2008.

Totodată, faţă de inculpatul S.D. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, la data de 20 noiembrie 2008.

Situaţia de fapt a fost probată prin: procesele-verbale de sesizare din oficiu, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale de confruntare şi de recunoaştere, procesele-verbale de ridicare de probe de scris, procesele-verbale de ridicare a unor documente, adresele I.T.M. Prahova, B.C.R Moreni, P.B. Ploieşti şi Garanta Asigurări, declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor.

Având în vedere că inculpaţii C.V. şi S.C.G. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, măsura fiind prelungită pentru inculpatul C.V. prin încheierea nr. 24 din 13 noiembrie 2008, pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 5803/120/2008, în baza disp. art. 300¹ C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanţă, s-a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a celor doi, înainte de expirarea duratei arestării preventive, dispunându-se în baza art. 300¹ alin. (3) C. proc. pen., menţinerea arestării preventive, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun şi în continuare privarea lor de libertate.

S-a apreciat că din probele administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă indicii temeinice că cei doi pot fi autorii infracţiunilor reţinute în sarcina lor, existând şi probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, aceste probe rezultând nu numai din modul în care s-a reţinut în rechizitoriu că au fost săvârşite faptele, prin racolarea unor persoane cu probleme financiare pe care le-au sprijinit în vederea obţinerii documentelor care atestau în mod nereal calitatea de salariaţi şi obţinerea unor venituri, acte pe care cei interesaţi le-au utilizat în vederea obţinerii unor împrumuturi bancare, prin inducerea în eroare a acestor unităţi că ar putea restitui împrumuturile solicitate şi acordate, dar şi din numărul mare al inculpaţilor racolaţi şi, nu în ultimul rând, din prejudiciul cauzat, mai mare de 200.000 lei, care ar atrage reţinerea consecinţelor deosebit de grave şi deci a prevederilor art. 215 alin. (5) C. pen.

Ulterior, prin încheierea din data de 19 ianuarie 2009 (fila 78 vol. I), instanţa a dispus menţinerea stării de arest a celor doi inculpaţi, în baza disp. art. 300² C. proc. pen., rap. la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., însă prin decizia penală nr. 59 din 21 ianuarie 2009, au fost admise recursurile declarate de către aceştia şi, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării preventive, dispunându-se punerea lor de îndată în libertate, dacă nu mai sunt arestaţi în altă cauză, iar în baza art. 145¹ alin. (1) C. proc. pen., s-a luat faţă de inculpaţi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispunându-se respectarea de către aceştia a mai multor obligaţii.

În baza acestei decizii, inculpaţii au fost puşi în libertate la data de 21 ianuarie 2009, aşa cum reiese şi din adresa Penitenciarului Bucureşti - Jilava din 11 februarie 2009 (fila 124 vol. I).

La dosarul cauzei a fost depusă, la data de 29 ianuarie 2009, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa - dovada din 29 decembrie 2008 privind depunerea la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Dâmboviţa a două ştampile aparţinând SC V. SRL (filele 120-122 vol. I).

În urma emiterii de către instanţă a unor adrese către părţile civile, pentru a menţiona dacă înţeleg să se constituie parte civilă în cauză şi cu ce sume, la data de 20 februarie 2009 (filele 126-127 vol. I), SC B.C.R SA a solicitat introducerea în cauză în calitate de părţi civile a societăţilor comerciale SC I.F.N.N.C.F. SA, cu sediul în Bucureşti, B-dul Dimitrie Pompei - în calitate de cesionar, SC E.K.R. SRL, cu acelaşi sediu - în calitate de administrator active, conform contractului de cesiune de creanţe din 17 iunie 2008 privind pe inculpata S.C.G., a cărei creanţă a fost cesionată în luna iunie 2008, precum şi D.D.M.E.A.G., cu sediul social în strada Graben, Elveţia - în calitate de cesionar şi SC C.E.F.S. SRL cu sediul social în Bucureşti, B-dul Dimitrie Cantemir - în calitate de administrator active, conform contractelor de cesiune de creanţe din 31 decembrie 2008 şi din 30 ianuarie 2009 privind inculpaţii D.D. şi C.C., ale căror creanţe au fost cesionate în lunile decembrie 2008 şi ianuarie 2009, cerere admisă de către instanţă, care a dispus introducerea în cauză şi citarea societăţilor menţionate.

Au fost ataşate la dosarul cauzei copia contractelor de cesiune de creanţe indicate în adresă (filele 143-205 vol. I).

Având în vedere că din conţinutul înscrisurilor înaintate nu rezulta şi numele debitorilor cedaţi, s-a solicitat SC B.C.R SA comunicarea numelor acestora, înaintat prin adresa din 07 aprilie 2009 (filele 250-253 vol. I), din care rezultă că au fost cesionate creanţele numiţilor S.C.G., D.D. şi C.C.

De asemenea, a formulat declaraţie de constituire de parte civilă SC P.B.R. SA (fila 138 vol. I), cu privire la inculpata S.C.G., pentru suma de 17.623,56 euro reprezentând credit, dobândă şi penalităţi la 19 februarie 2009, ce urmează a fi actualizate la data achitării în întregime a prejudiciului.

La data de 13 martie 2009, SC G.A. SA (filele 224-225 vol. I) a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 49.626,34 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată conform dispoziţiei Ordonanţei nr. 9/2000, până la data achitării integrale a debitului în urma creditului contractat de către inculpata Z.P. de la P.B. la 10 ianuarie 2007 şi pentru care aceasta din urmă a încheiat un contract de asigurare privind riscul de neplată a creditelor de consum acordate persoanelor fizice la data de 13 octombrie 2008.

Totodată, I.N.G.B.N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti (I.N.G.B. filele 255-262 vol. I) a formulat cerere de constituire parte civilă împotriva inculpatei S.C.G. pentru un prejudiciu total la data adresei (13 aprilie 2009) de 1.899,76 RON, menţionându-se că din creditul care s-a ridicat la suma de 35.717,39 RON (din care suma de 35.000 RON reprezintă debit principal, la care se adaugă dobânzi, penalităţi şi comisioane), suma de 33.817,63 RON a fost achitată la data de 02 iunie 2008 de către firma de asigurare SC O. SA, ca urmare a contractului încheiat între cele două unităţi.

La data de 27 noiembrie 2009 (filele 215-218, vol. II, dosar fond), SC C.E.F.S. SRL, în calitate de reprezentant al D.D.M.E.A.G., a formulat cerere de constituire parte civilă, cu suma de 33.291,15 RON, în contradictoriu cu C.C., arătând că la data de 30 ianuarie 2009 s-a încheiat contractul de cesiune din 30 ianuarie 2009 între SC B.C.R. SA Bucureşti, în calitate de cedent, D.D.M.E.A.G., în calitate de cesionar şi SC C.E.F.S. SRL, în calitate de mandatar al cesionarului îndreptăţit să recupereze creanţele cesionate, contract prin care cedentul a cesionat în favoarea cesionarului creanţele sale, printre care şi cea în valoare de 33.291,15 RON, împreună cu orice drepturi, dobânzi sau beneficii, prezente sau viitoare, rezultate din contractul de credit bancar încheiat între inculpat - „împrumutat” în contractul de credit şi „debitor cedat” - conform contractului de cesiune şi SC B.C.R. SA.

De asemenea, SC C.E.F.S. SRL a formulat cerere de constituire parte civilă cu suma de 76.471,73 RON, în contradictoriu cu D.D., arătând că la data de 29 decembrie 2008, s-a încheiat contractul de cesiune din 29 decembrie 2008, cesionându-se şi creanţa rezultată din contractul de credit bancar încheiat de acest inculpat.

Cu ocazia audierii sale de către instanţă, inculpatul C.V. (filele 68-69, vol. III, dosar fond) nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că este administratorul firmei SC V. SRL, în care lucrau 20 de angajaţi, ce aveau contracte de muncă, fiind ajutat de către fina sa, S.C.G., care nu avea însă contract de muncă.

Inculpatul a arătat că niciunul dintre inculpaţi nu a fost angajat la firma sa, inculpata S. fiind cea care le-a completat adeverinţe de salariat, care atestau calitatea de angajaţi ai firmei, dar şi contracte de muncă, în condiţiile în care ea avea acces la toate documentele firmei, inclusiv la ştampile, fără ca el să semneze un astfel de act, nici măcar pentru aceasta, astfel încât nu-şi explică de ce semnătura sa apare pe o parte din actele încheiate inculpaţilor, în condiţiile în care el nu a semnat nimic.

A mai precizat că nu i-a contactat pe niciunul pentru a le propune să încheie acte în vederea obţinerii unor credite, emiţând astfel de acte doar pentru angajaţii firmei, precum şi că nu a fost contactat de nicio instituţie bancară care să fi efectuat verificări dacă anumite persoane sunt angajate ale firmei, aspect pe care l-a relevat şi cu ocazia confruntării care a avut loc pe parcursul urmăririi penale, însă a primit telefoane de la banca P. din Ploieşti care i-a cerut să-i confirme că diferite persoane erau angajaţi ai firmei, cerând cu acea ocazie să nu se mai acorde credite unor persoane care ar prezenta documente emise de societatea sa.

Inculpatul a menţionat că soţul inculpatei S., respectiv S.D., era şeful unei echipe de dulgheri şi fierari la firma sa, dar nu l-a trimis niciodată la bancă pentru a sprijinii pe inculpaţi să ia credite, precizând şi că nu a luat niciodată vreo sumă de bani din creditele acordate inculpaţilor.

În declaraţia sa, inculpata S.C.G. (filele 70-71, vol. III, dosar fond), a arătat că nu a fost angajata firmei SC V. SRL, administrată de către inculpatul C., care era naşul său de cununie, dar l-a ajutat pe acesta în probleme de secretariat, întrucât el era plecat la diferite puncte de lucru, ea mergând sporadic la firmă. A arătat că, la solicitarea numitului N.G. de a-i completa două formulare emise de societăţi care vindeau bunuri electrocasnice pe numele altor persoane, a fost de acord să le completeze, mai ales că îi adusese şi formulare, cărţile de identitate şi date referitoare la funcţiile şi salariul persoanelor în cauză, inclusiv adeverinţe ştampilate cu antetul firmei SC V. SRL şi semnate în dreptul directorului general, fără a-şi pune problema dacă aceasta era sau nu semnătura inculpatului C.

A mai arătat că, ulterior, l-a întrebat pe N.G., care lucra ca şef de echipă în societate, dacă o poate ajuta să ia un credit, după care a mers personal la B.C.R. Ploieşti şi I.N.G., de unde şi-a luat formularele necesare şi, fără a fi salariata firmei, a completat adeverinţa la rubrica „salariat”, trecând faptul că este inginer în cadrul firmei. Cartea de muncă i-a adus-o N.G., având completate doar câteva rubrici, ea trebuind să o actualizeze, completând şi rubricile legate de salariu şi profesie. Actele au fost înmânate lui N.G., care a semnat adeverinţa.

A precizat că nu a avut ştampila firmei şi nu cunoaşte cum a fost aplicată ştampila pe actele respective, cu ajutorul cărora a obţinut două credite de câte 30.000 RON vechi, nu a adus la cunoştinţă inculpatului C. faptul că ar fi luat credite în calitate de angajată a sa.

Întrucât N.G. a mai adus în lunile iulie-august şi alte adeverinţe şi cărţi de muncă, le-a completat, consemnând şi menţiunea „conform cu originalul”, pe contractele de muncă pe care le aducea în copie xerox, N.G. fiind cel care a aplicat ştampila, atunci când aceasta nu era deja aplicată, unele adeverinţe fiind deja şi semnate.

Deşi a realizat că nu era semnătura inculpatului C., acestuia nu i-a comunicat ce a făcut la firmă, chiar dacă a bănuit că cei cărora le scria adeverinţele nu erau salariaţii firmei.

Inculpata a arătat şi că îi cunoştea personal pe unii dintre cei cărora le-a făcut acte, fiind consăteni, însă pe alţii i-a cunoscut cu ocazia cercetărilor, că soţul său - S.D. nu a avut nicio legătură cu întocmirea actelor şi că şi-a plătit până la momentul arestării toate împrumuturile.

A menţionat că nu a primit niciodată vreun ban din creditele acordate altor persoane şi nici ea nu a dat vreun ban inculpatului C., dar nici lui N., precum şi că a confirmat cu ocazia telefoanelor date de banca P., corectitudinea datelor înscrise în adeverinţe.

Inculpatul S.D. (fila 72, vol. III, dosar fond) a arătat că a fost angajat ca fierar betonist la firma SC V. SRL, având carte de muncă, însă nu l-a ajutat pe administrator, care era naşul său de cununie, să efectueze activităţi administrative şi nici nu a solicitat adeverinţe de salariat în vederea obţinerii unor credite.

A precizat că pe o parte dintre inculpaţi i-a cunoscut cu ocazia cercetărilor, însă pe alţii îi ştie fiind consăteni cu el, neîncercând să îi determine pe niciunul să obţină credite şi neînsoţindu-i la bancă pentru ca vreunul să depună acte sau să ridice vreo sumă de bani, astfel încât nu a avut nici motive să încaseze vreo sumă de bani.

Inculpatul C.C. a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa (fila 273, vol. III, dosar fond), arătând că a fost salariat al firmei SC V. SRL în perioada 2002 - 2007, în baza unui contract de colaborare, fără a i se încheia un contract de muncă, că era şef de echipă pe un salariu de 5 - 9.000.000 ROL şi că în acea perioadă a făcut împrumuturi la B.C.R - de unde a luat 28.000 RON şi la P.B. - 9.000 euro, din care a luat însă numai 4.500 euro, restul luându-i inculpatul S.D., potrivit convenţiei încheiată cu acesta.

A menţionat că în vederea obţinerii împrumutului de la banca P. a depus acte ce i-au fost înmânate de către soţia inculpatului D., că la bancă a mers împreună cu inculpatul G.D. şi cu P.M., care au depus şi ei acte pentru obţinerea unor credite, în calitate de angajaţi ai aceleiaşi firme, fără însă ca el să ştie dacă erau angajaţi, tot cu aceştia mergând şi la momentul la care i s-a aprobat creditul.

Şi inculpata Z.P. (fila 275, vol. III, dosar fond) a recunoscut săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, arătând că a luat bani cu împrumut de la o bancă din Ploieşti, respectiv 50.000 RON, din care 2.000 RON au fost reţinuţi de bancă cu titlu de dobânzi şi reprezentând contravaloarea a două rate, din această sumă dându-i soţiei inculpatului C. o mare parte, ea rămânând numai cu 17.000 RON.

A arătat că a aflat de la C.C. şi alţi băieţi că au luat bani cu împrumut şi, pentru că avea nevoie de bani, i-a spus soţiei inculpatului, pe care o ajuta în casă, dacă o poate sprijini, condiţia fiind să împartă banii şi comunicându-i-se că nu va trebui să plătească împrumutul. A mers la bancă numai pentru a ridica banii însoţită de soţia inculpatului C.V.

Totodată, a precizat că a auzit de la alte persoane că şi S.C.G. a primit sume de bani, însă ea nu i-a dat nimic, cu toate că a declarat în acest mod la parchet, însă la solicitarea soţiei inculpatului C..

Inculpaţii P.M., D.D., C.M., G.D., G.C.M., D.L., B.F. (fostă V.) şi V.G.B. au uzat de dreptul la tăcere, după ce li s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., menţinând însă declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale, fiind corespunzătoare adevărului şi arătând că nu mai au nimic de declarat.

A fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul din acte D.M.P. (filele 234-235, vol. III, dosar fond), care a arătat că în calitate de consultant financiar la SC G.C.C. SA, în cursul anului 2007, i-a cunoscut pe toţi inculpaţii din cauză, aceştia venind la societate să solicite un credit de nevoi personale. A susţinut că, iniţial, s-a prezentat unul dintre inculpaţi al cărui nume nu şi-l aminteşte, însoţit de o persoană pe nume M., cu care a revenit şi cu documentele necesare în vederea obţinerii creditului, respectiv cu acte care dovedeau calitatea de angajat la SC V. SRL. Acest prim client, a venit ulterior şi cu altă persoană, angajat al aceleiaşi firme, în legătură cu care el a făcut verificări şi a constatat că aceasta îşi avea sediul în comuna Mărgineni, judeţul Prahova.

A mai arătat că, întrucât mai multe persoane din cadrul firmei au solicitat credite, a mers să verifice existenţa firmei, mai ales că un cuplu i-a spus că erau finii sau naşii patronului, fiind vorba despre inculpata S.C.G. şi soţul ei, care l-a şi condus la firmă. Acolo, a stat de vorbă cu inculpatul C.V., cu care a discutat referitor la afacerile firmei, care i-a spus că angajaţii erau bine plătiţi, după care s-au prezentat 4 sau 5 persoane, care formulaseră cerere de creditare şi au semnat cu acea ocazie documentele necesare obţinerii creditului.

Martorul a mai arătat că solicitarea de credite din partea angajaţilor firmei a avut loc într-un interval de circa o lună de zile, timp în care au fost aprobate 10 sau 15 credite.

A susţinut că, întrucât o persoană pe nume, posibil, M.E., care a depus acte pentru obţinerea unui credit, în calitate de angajat al firmei SC V. SRL, a venit după circa 3 săptămâni, însoţit de persoana numită M. şi a depus o altă cerere de creditare şi o adeverinţă din care rezulta că ar fi salariatul unei alte firme, l-a contactat pe şeful său şi a solicitat firmei SC V. SRL statele aprobate de ITM, ocazie cu care a constatat că pe aceleaşi state, respectiva persoană apărea în calitate de salariat, alături de ceilalţi inculpaţi. Cu acea ocazie, a întrerupt colaborarea cu această firmă, însă ulterior, persoana cu numele M. s-a mai prezentat şi cu alte persoane care solicitau obţinerea unor credite, dar care erau salariaţii altor societăţi comerciale.

Au fost admise probe în circumstanţiere cu câte un martor şi acte pentru inculpaţi şi s-a prorogat discutarea admisibilităţii unor probe noi după audierea tuturor inculpaţilor şi a martorilor din acte.

În şedinţa publică din 13 aprilie 2011, inculpatul C.V. a solicitat luarea unui supliment de interogatoriu inculpatei S.C.G. întrucât aceasta ar dori să învedereze că ea este cea care a imitat semnătura inculpatului C.V., dar şi efectuarea unei noi expertize în dovedirea susţinerilor inculpatei, cereri respinse de către instanţă, ca nefiind utile şi pertinente cauzei, având în vedere că în cursul urmăririi penale au fost efectuate rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice prin care s-a analizat scrisul de pe actele existente la dosarul cauzei, prin comparaţie cu cel al inculpatului C., reţinându-se că semnăturile în litigiu, comparativ cu probele de scris date de inculpaţi, sunt executate, după caz, de inculpatul C.V. sau de inculpata S.C.G.

Au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanţiere, după cum urmează: pentru inculpatul C.M.: ordine de încasare nr. 24/35 din 19 martie 2008, nr. 9/11 din 29 ianuarie 2008 şi 8/11 din 17 ianuarie 2008 (filele 140-143, vol. II, dosar fond); pentru inculpatul G.D.: caracterizare emisă de Primăria I.L. Caragiale la 25 octombrie 2010, decizie asupra capacităţii de muncă nr. 4043 din 19 noiembrie 2008, un plan de recuperare şi o scrisoare medicală; pentru inculpaţii D.L. şi D.D.: două caracterizări emise la 20 ianuarie 2009 de către Primăria municipiului Moreni, copiile cărţilor de identitate, ale certificatului de căsătorie şi de naştere a doi minori; pentru inculpatul C.C.: o caracterizare emisă de Primăria Filipeştii de Târg; pentru inculpata Z.P.: caracterizare emisă de Primăria Filipeştii de Târg; pentru inculpatul P.M.: certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap şi adeverinţă medicală, precum şi o caracterizare, emisă la data de 07 martie 2010 de către Primăria I.L. Caragiale, iar pentru inculpatul V.G.B.: caracterizarea din 11 aprilie 2011, emisă de către Primăria Corneşti, adeverinţă emisă de la locul de muncă S.C. CMIS S.R.L, alături de factură fiscală şi ordin de deplasare.

Au fost audiaţi în circumstanţiere martorii D.V.D. pentru inculpatul G.D. (fila 233, vol. III, dosar fond); C.M. pentru inculpata Z.P. (fila 277, vol. III,dosar fond); R.M. pentru inculpatul C.C. (fila 279, vol. III, dosar fond); T.G. pentru inculpatul P.M. (fila 321, vol. III, dosar fond) şi B.G. pentru inculpatul V.G.B. (fila 43, vol. IV, dosar fond).

În şedinţa publică din data de 13 aprilie 2011, inculpaţii, prin apărători, au arătat că nu insistă în administrarea probelor în circumstanţiere cu martori şi înscrisuri.

La solicitarea instanţei, au fost depuse la dosarul cauzei (vol. IV, dosar fond) fişele de cazier actualizate ale inculpaţilor, dar şi copia deciziei penale nr. 115 din 10 iulie 2009, pronunţată de către Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 2954/262/2008, privind pe inculpatul P.M.

Inculpaţii G.D. şi C.V. au formulat concluzii scrise, primul solicitând aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. şi orientarea către o pedeapsă cuprinsă între 6 luni şi 2 ani, cu aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., în timp ce inculpatul C. şi-a susţinut nevinovăţia, arătând că semnăturile de pe documentele folosite la obţinerea creditelor bancare au fost realizate prin imitare perfectă de către inculpata S.C.G., care s-a ocupat de evidenţele societăţii şi de activitatea de secretariat şi care a şi recunoscut în ultimul cuvânt că nu el a fost cel care a semnat actele. în ceea ce priveşte susţinerea inculpatei B.F., acesteia nu i-a fost aprobat iniţial împrumutul, ci cu ocazia prezentării sale la o altă bancă, nemaifiind verosimilă astfel susţinerea sa că din suma obţinută ar fi dat o parte din bani inculpatului C. De asemenea, nu a putut fi reţinută nici declaraţia inculpatului C.C., probatoriul nerelevând faptul că C.V. ar fi fost cel care l-a racolat. A solicitat prin urmare, achitarea, potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sau, în subsidiar, în situaţia în care se va reţine vinovăţia, la individualizarea pedepsei să se dea relevanţă circumstanţelor personale şi să se aprecieze că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării îndeplineşte valenţele educative ale pedepsei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, la data de 01 iulie 2008, Poliţia municipiului Moreni a întocmit un proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare, înregistrat din 1 iulie 2008, prin care s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că numiţii C.M., P.M., G.D., C.C., G.C.M., S.C.G., V.G.B., V.V., D.D. şi D.L. au solicitat şi au obţinut de la unităţi bancare, precum P.B. Ploieşti şi B.C.R. Moreni, credite pentru nevoi personale, depunând documente false care atestau că sunt salariaţii SC V. SRL Filipeştii de Târg.

Sesizarea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni sub nr. 557/P din 8 iulie 2008.

Ulterior, la data de 20 octombrie 2008, Poliţia municipiului Moreni s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că numita Z.P. a solicitat şi obţinut de la P.B. Ploieşti un credit bancar de nevoi personale, depunând documente false, respectiv adeverinţă de salariu şi contract individual de muncă, din care rezultă că este angajata SC V. SRL Filipeştii de Târg, iar S.D. a racolat mai multe persoane de pe raza judeţelor Dâmboviţa şi Prahova, care au obţinut de la diverse unităţi bancare credite de nevoi personale cu documente false, de la care a primit o parte din sumele obţinute.

Această din urmă sesizare a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 585/P/2008.

Prin rezoluţiile din 20 octombrie 2008 şi 29 octombrie 2008, s-a confirmat de către procuror începerea urmăririi penale împotriva tuturor învinuiţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 291 C. pen., iar faţă de S.C.G. şi S.D. şi pentru alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi pentru art. 290 C. pen., în timp ce pentru S.D. s-au reţinut prevederile art. 25 C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Totodată, prin rezoluţia din 20 octombrie 2008, s-a dispus începerea urmăririi penale şi faţă de inculpatul C.V. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi art. 290 C. pen.

Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, s-a reţinut că inculpatul C.V. este administratorul firmei SC V. SRL, care are un număr de circa 20 de angajaţi, conform propriilor susţineri, printre aceştia numărându-se finul său, inculpatul S.D.

În activităţile curente, inculpatul era ajutat de către S.C.G., soţia inculpatului S.D., care, fără a fi angajată cu forme legale, executa lucrări de secretariat şi avea acces, conform susţinerilor acesteia, care se coroborează cu cele ale inculpatului C., la toate documentele societăţii.

Începând din vara anului 2007, pe fondul unei relaxări fiscale şi a acordării, în baza unor documente sumare, a unor credite pentru nevoi personale de către băncile comerciale din ţară, inculpaţii au luat hotărârea de a-şi procura documentele care să ateste deţinerea unui loc de muncă, în vederea utilizării lor pentru obţinerea unor astfel de credite.

Prin urmare, potrivit declaraţiei inculpatei S.C.G., care se coroborează cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 334982 din 10 ianuarie 2008 şi nr. 335014 din 8 decembrie 2008, aceasta a procedat la completarea unor adeverinţe de salariu, a unor carnete de muncă şi a unor contracte de muncă, pentru mai multe persoane, în timp ce inculpatul C.V. a executat semnăturile de la rubricile „C.V. - director general”, de pe o serie de adeverinţe de salariu sau contracte individuale de muncă, acte care au fost depuse la o serie de bănci comerciale şi care au stat la baza acordării unor credite de nevoi personale.

În vederea procurării documentaţiei necesare obţinerii împrumuturilor, cei interesaţi au luat legătura fie cu inculpatul C.V., ori acesta a fost cel care le-a formulat propunerea, fie cu inculpata S.C.G. ori cu soţul acesteia, S.D.

Astfel, potrivit declaraţiilor inculpaţilor P.M., G.D., C.C., B.F., au discutat cu inculpatul C.V., pe care l-au cunoscut în diferite împrejurări, în special când au lucrat fără forme legale pentru acesta şi respectivul s-a oferit să îi sprijine cu actele necesare în vederea obţinerii unor împrumuturi, lucru cu care au fost de acord, flecare dintre ei având probleme materiale.

Prin urmare, s-a reţinut că inculpaţii C. şi S.C.G. le-au procurat documentele necesare în vederea obţinerii unui împrumut de la P.B. şi la sediul firmei inculpatului C. au purtat o discuţie cu un funcţionar care s-a prezentat ca fiind reprezentantul băncii, în faţa căruia au semnat mai multe documente, după care, însoţiţi şi de inculpatul S.D., au mers la sediul băncii, situat în Ploieşti, în vederea ridicării banilor.

La ieşirea din bancă, G.D. a primit de la inculpatul C.V., căruia i-a înmânat iniţial întreaga sumă ridicată de 9240 de euro, numai suma de 4.620 de euro, după cum inculpata B.F. a dat la cererea inculpaţilor C.V. şi S.C.G. suma de 6.500 euro, din cei 9.700 euro ridicaţi, iar P.M. a primit numai 800 de euro din împrumutul de 13.000 euro, restul fiind opriţi de către S.D. şi C.V.

De asemenea, potrivit declaraţiilor inculpatelor G.C.M. şi Z.P., acestea au fost contactate de către inculpata S.C.G., care le-a întrebat dacă doresc să obţină un credit la bancă şi, în urma confirmării făcute de acestea, inculpata S. le-a procurat documentele necesare şi le-a însoţit la B.P. din Ploieşti, în vederea depunerii lor, la momentul ridicării banilor fiind prezent şi inculpatul S.D., căruia i-au înmânat o parte din sumele ridicate şi anume, 5.000 euro - G.C. din cei 9.900 euro aprobaţi şi 4.000 lei - Z.P. din împrumutul de 48.499 lei.

Declaraţiile inculpaţilor P.M., G.D., C.C., B.F., care au arătat că au semnat documentele necesare obţinerii creditelor la sediul firmei, în prezenţa inculpatului C.V., a inculpatei S.C.G. şi a unui funcţionar al băncii, au fost confirmate de declaraţiile martorului D.M.P., care a deţinut funcţia de consilier credite în cadrul SC G.C.C. SRL Ploieşti, care a arătat că, în calitatea avută la firmă, întocmea dosare de creditare, în baza documentelor prezentate de clienţi, după care le înainta prin sediul central la banca de unde clientul urma să ridice creditul şi că în această calitate a efectuat o vizită la sediul firmei SC V. SRL, unde a încheiat 4 contracte de creditare.

Martorul a arătat că printre clienţii firmei la care lucra s-a numărat şi inculpata S.C.G., care s-a prezentat cu documente personale necesare obţinerii unui credit şi i-a precizat că va mâi însoţi şi alte persoane, angajaţi ai firmei, care doreau să obţină credite.

A precizat că, întrucât au fost primite mai multe dosare de creditare din partea unor angajaţi ai firmei SC V. SRL, a luat hotărârea de a se deplasa la sediul firmei, în vederea purtării unor discuţii cu administratorul acesteia. Cu această ocazie, l-a cunoscut pe inculpatul C.V., pe care l-a recunoscut din planşele fotografice prezentate pe parcursul urmăririi penale, aşa cum rezultă din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la data de 15 octombrie 2008 şi acesta i-a confirmat faptul că firma are profit, motiv pentru care angajaţii sunt bine plătiţi.

A mai arătat că, în ziua respectivă, s-au prezentat în biroul inculpatului C. mai multe persoane, care i-au înmânat documente ce atestau calitatea de salariaţi ai firmei SC V. SRL, care a fost analizate de el şi, ulterior, înaintate pentru aprobare şi obţinerea împrumuturilor.

Martorul D. a precizat că, pentru obţinerea unui credit, solicitanţii depuneau copia contractului de muncă, cu menţiunea „conform cu originalul”, semnat şi ştampilat de către angajator şi adeverinţă de venituri, de asemenea, semnată şi ştampilată, care erau analizate sumar, fără a fi verificată autenticitatea lor.

După constatarea unui incident ca urmare a depunerii unor documente de către o persoană, atât ca angajat cu contract de muncă al firmei SC V. SRL, dar şi al altei firme, au fost formulate plângeri de către martor, care au condus ulterior la sesizarea organelor de poliţie.

În urma analizării dosarelor de creditare depuse de către inculpaţii menţionaţi, inclusiv de către S.C.G., pentru obţinerea a două credite, s-a constatat că şi alţi inculpaţi, respectiv C.M., soţii D.D. şi D.L., dar şi V.G.B., au procedat în mod similar, depunând documente care atestau în fals calitatea lor de angajaţi ai SC V. SRL.

Potrivit declaraţiilor inculpatului V.G.B., acestuia i-au fost procurate actele de către S.C.G., pe care însă a cunoscut-o sub o altă identitate, dar pe care a recunoscut-o din fotografiile ce i-au fost prezentate pe parcursul urmăririi penale, aşa cum atestă procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 21 octombrie 2008.

Conform depoziţiilor soţilor D., obţinerea creditelor le-a fost facilitată de către o persoană, în prezent decedată, respectiv C.G., cu acordul inculpatului C.V., căruia i-au comunicat şi solicitarea respectivului de a le opri o parte din sumele obţinute şi care a primit, la rândul său, o parte din bani, din credite cei doi plătindu-i lui C. sumele de 2.500 RON şi 1.000 RON.

Inculpatul C.M. a declarat că a fost sprijinit în vederea obţinerii documentelor necesare creditării de către S.D., care l-a şi însoţit la bancă în momentul ridicării banilor şi căruia i-a înmânat suma de 7.600 euro, din cei 14.100 euro aprobaţi.

Documentele aflate la dosarele de creditare au fost supuse expertizării, constatându-se autorul scrierii de completare, dar şi al semnăturilor aplicate pe acestea, în persoana inculpaţilor S.C.G. şi, respectiv, C.V., aşa cum rezultă din concluziile rapoartelor întocmite la 17 octombrie 2008, 10 noiembrie 2008 şi 8 decembrie 2008.

De altfel, în faţa instanţei, inculpata S.C.G. a recunoscut că este autoarea scrierii de pe înscrisurile utilizate atât de ea, cât şi de ceilalţi inculpaţi, pentru obţinerea unor credite, aşa cum s-a reţinut în expertizele tehnico-științifice întocmite în cauză, menţionând, totodată, că ea ar fi executat şi semnăturile de pe o parte din înscrisuri, în timp ce altele au fost realizate de către defunctul C.G. (N.).

Susţinerea inculpatei referitoare la executarea de către ea a semnăturilor de pe acte, în vederea disculpării inculpatului C.V., nu a putut fi primită de către instanţă, în condiţiile în care rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 octombrie 2007 şi din 8 decembrie 2008, au comparat scrierile şi semnăturile celor doi inculpaţi şi au concluzionat cu privire la autorul fiecăreia dintre operaţiuni, menţionându-l pe inculpat C.V. ca fiind cel care a executat semnăturile de pe adeverinţele de salariu din 29 august 2007, din 4 octombrie 2007, din 4 octombrie 2007, din 27 august 2007, din 19 septembrie 2007, din 24 septembrie 2007, din 21 septembrie 2007, din 30 august 2007, din 18 septembrie 2007, din 7 mai 2007 tip I.N.G.B. şi din 7 mai 2007 eliberată pentru B.C.R.

Nu a fost primită nici apărarea inculpatului C.V., că nu a avut cunoştinţă de operaţiunile frauduloase desfăşurate de către inculpata S.C.G. şi că nu ar avea nicio legătură cu activitatea infracţională desfăşurată în cauză, în condiţiile în care declaraţiile inculpaţilor P.M., G.D., C.C., B.F. se coroborează şi toţi îl indică drept participant la discuţiile legate de întocmirea documentelor necesare obţinerii unor credite şi chiar la momentul semnării acestora în faţa martorului D.M.P., iar acesta din urmă a declarat că a purtat discuţii cu inculpatul C. referitor la creditele solicitate de aşa zişii săi angajaţi şi în prezenţa acestuia a analizat documentele înmânate de cei 4 inculpaţi, care atestau calitatea lor de salariaţi ai firmei SC V. SRL.

De asemenea, raportat la declaraţiile aceloraşi inculpaţi, care au arătat că la momentul ridicării banilor de la bancă au fost însoţiţi de inculpatul S.D., dar şi ale inculpatului C.M., care l-a indicat pe acelaşi inculpat ca fiind cel care i-a facilitat obţinerea documentelor necesare acordării unui credit şi l-a însoţit la bancă, iar toţi cei menţionaţi au arătat că au înmânat inculpatului S.D. sau inculpatului C.V. sume mari din creditele obţinute, nu a fost primită nici apărarea inculpatului S. că nu a cunoscut nimic în legătură cu activităţile derulate la firma SC V. SRL, care au avut drept finalizare acordarea unor împrumuturi.

În raport de probatoriul menţionat, instanţa a reţinut că în cauză a fost dovedită vinovăţia inculpaţilor C.C., G.D., P.M., G.C.M., C.M., D.D., D.L., V.G.B., B.F. şi Z.P. care, de altfel, pe parcursul desfăşurării urmăririi penale sau în faţa instanţei, au recunoscut că au obţinut credite pentru nevoi personale, în baza unor documente utilizate în faţa unor instituţii bancare care atestau, în mod nereal, calitatea lor de salariaţi ai firmei SC V. SRL, administrată de către inculpatul C.V. şi fără de care nu ar fi fost acordate împrumuturile, faptele săvârşite de aceştia întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în baza cărora au fost condamnaţi inculpaţii.

De asemenea, probele administrate au relevat vinovăţia inculpatului S.D., sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., în condiţiile în care acesta cunoştea că inculpaţii pe care i-a însoţit la bancă şi pe care i-a ajutat să procure documentele necesare obţinerii unor credite, nu erau salariaţii firmei SC V. SRL, unde el era angajat, obţinând de la beneficiari şi o parte din sumele acordate de bancă în baza documentelor false.

Şi în ceea ce o priveşte pe inculpata S.C.G., s-a reţinut că sunt probe care o indică pe aceasta drept autoarea scrierii pe înscrisurile depuse la bănci, atât în nume propriu, cât şi de ceilalţi coinculpaţi, mai puţin soţul său S.D. şi inculpatul C.V. şi care au stat la baza obţinerii unor credite, acte care atestau, în mod nereal, calitatea de salariaţi ai firmei SC V. SRL, faptele săvârşite de aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, dar şi uz de fals, prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în baza cărora a fost condamnată.

Referitor la inculpatul C.V., Tribunalul a reţinut că declaraţiile celorlalţi coinculpaţi, ale martorului D.M.P., dar şi rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite în cauză confirmă activitatea infracţională desfăşurată de el, în sensul că a fost cel care a racolat şi a facilitat, prin intermediul inculpatei S.C.G., întocmirea actelor care atestau în fals calitatea de salariaţi a celorlalţi coinculpaţi (mai puţin S.D.), i-a însoţit la bancă, pe unii dintre ei, la momentul ridicării banilor şi a primit o parte din împrumuturile obţinute, semnând, totodată, o mare parte dintre adeverinţele depuse de inculpaţi la dosarele lor de creditare.

S-a apreciat că faptele reţinute în sarcina sa întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în baza cărora a fot condamnat.

În sarcina inculpaţilor C.V. şi S.C.G. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma calificată prevăzută de alin. (5) al textului de lege incriminator, ca urmare a contribuţiei avute de aceştia la obţinerea creditelor tuturor celorlalţi inculpaţi, a căror sumă totală însumează peste 200.000 lei, atrăgând astfel consecinţe deosebit de grave în sensul prevăzut de art. 146 C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a ţinut seama de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, considerat ca fiind ridicat, în condiţiile în care într-o perioadă relativ scurtă de timp, inculpaţii au produs un prejudiciu însemnat în dauna mai multor instituţii financiare, de împrejurările comiterii acestora, prin depunerea unor acte care conţineau date necorespunzătoare realităţii, atestând calitatea de salariaţi a unor persoane care, în realitate, nu realizau niciun fel de venituri, dar şi de persoana inculpaţilor, însă nuanţat, raportat la contribuţia fiecăruia la producerea prejudiciului şi la întreaga activitate infracţională desfăşurată, dar şi la conduita anterioară săvârşirii faptelor.

Din fişele de cazier judiciar aflate în dosarele de urmărire penale, dar şi din cele depuse la dosarul cauzei, a rezultat că numai inculpaţii S.D. şi P.M. s-au mai confruntat cu rigorile legii penale, inculpatul S.D. suferind o condamnare în anul 1992 la o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar inculpatul P.M. având numeroase condamnări în urma săvârşirii unor multiple infracţiuni, ultima condamnare fiind la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată de către Judecătoria Moreni prin sentinţa penală nr. 280 din 11 martie 2009, în timp ce restul inculpaţilor au avut anterior săvârşirii faptei o conduită bună în societate, fiind la primul contact cu legea penală, fiind privite ca persoane responsabile şi care nu prezentau un pericol pentru comunitate, ci au fost apreciate şi respectate, astfel cum rezultă din declaraţia martorilor în circumstanţiere D.V.D. pentru inculpatul G.D., C.M. pentru inculpata Z.P., R.M. pentru inculpatul C.C., T.G. pentru inculpatul P.M., B.G. pentru inculpatul V.G.B. şi care se coroborează şi cu actele depuse în circumstanţiere.

Toate aceste date referitoare la inculpaţi au fost apreciate de către instanţă ca făcând parte din categoria celor care pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante, fiind întrunite cerinţele art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege care a fost aplicat în cazul fiecărui inculpat, cu efect de reducere a pedepselor sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare.

Având în vedere toate aceste relaţii privitoare inclusiv la conduita inculpatei S.C.G., faptul că aceasta are în îngrijire 2 copii minori şi, nu în ultimul rând, având în vedere faptul că soţul acesteia, S.D. a fost şi el găsit vinovat, de asemenea, de săvârşirea unor infracţiuni grave, instanţa a considerat că şi acesteia îi pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 71 alin. (1) lit. a) C. pen., ca de altfel şi inculpatului C.V., care nu este cunoscut nici el cu antecedente penale şi şi-a câştigat existenţa anterior săvârşirii faptei, onest, întemeind şi conducând o firmă, cu un număr mare de angajaţi.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpaţi în concurs, înainte să fi fost condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a făcut aplicarea (mai puţin în cazul inculpatului S.D.) a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., cu efect asupra contopirii pedepselor aplicate şi al aplicării pedepsei cea mai grea.

În cazul inculpaţilor C.V. şi S.C.G., raportat la prevederile art. 215 alin. (5) C. pen. şi art. 65 C. pen., li s-au aplicat şi pedepse complementare, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., lucrările dosarului neimpunând interzicerea pentru aceştia şi a exerciţiului dreptului de a alege sau a altor drepturi, pe perioade considerate ca suficiente pentru atingerea scopului pedepselor.

Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 52 alin. (2) C. pen., prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, atitudine care se realizează şi prin aplicarea unei pedepse în condiţiile suspendării executării acesteia sub supraveghere, considerându-se că şi această modalitate de individualizare a executării pedepsei este de natură să contribuie la resocializarea inculpaţilor.

S-a reţinut că această modalitate de individualizare a pedepselor se impune a fi aplicată în cazul majorităţii inculpaţilor, respectiv a celor care au fost numai beneficiarii contractelor de împrumut, reintegrarea acestora în societate şi sancţionare lor, în lipsa antecedentelor penale, putându-se realiza prin executarea pedepselor fără privare de libertate, supravegherea respectării de către aceştia a obligaţiilor ce urmează a le fi impuse fiind dată în sarcina Serviciului de Probaţiune de pe lângă tribunalul de domiciliu.

Instanţa a avut convingerea, totodată, că pronunţarea condamnării inculpaţilor constituie un avertisment şi, chiar fără executarea pedepsei, aceştia nu vor mai săvârşi alte infracţiuni, conduita lor, de regret a săvârşirii faptelor, lipsa antecedentelor penale şi celelalte circumstanţe, atestând că săvârşirea infracţiunilor este un accident în viaţa lor.

O astfel de modalitate de executare a fost aplicată şi în cazul inculpatului S.D., ţinându-se seama de contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii, chiar dacă anterior a mai încălcat prevederile legale, de la acea dată inculpatul înţelegând însă să se integreze în societate şi angajându-se la firma SC V. SRL.

În cazul tuturor acestor inculpaţi, instanţa a stabilit un termen de încercare, potrivit disp. art. 86² C. pen., compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp, considerat suficient pentru a se verifica comportamentul în societate al inculpaţilor.

Pe durata termenului de încercare, inculpaţii au fost obligaţi să se supună unor măsuri de supraveghere impuse de instanţă, potrivit disp. art. 86³ C. pen., respectiv: să se prezinte, la data fixată, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă tribunalul de domiciliu; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Întrucât s-a dispus ca supravegherea să se realizeze de către Serviciul Probaţiune de pe lângă Tribunalele de domiciliu, acestora li s-au comunicat măsurile dispuse de către instanţă, în conformitate cu disp. art. 86³ alin. (2) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. rap. la art. 83 C. pen., inculpaţilor li s-a atras atenţia asupra posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare vor săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o condamnare definitivă, chiar după expirarea acelui termen, instanţa va dispune executarea în întregime a pedepsei care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Totodată, în baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pentru toţi inculpaţii.

În ceea ce-i priveşte însă pe inculpaţii C.V. şi S.C.G., instanţa de fond a observat că aceştia au fost iniţiatorii obţinerii împrumuturilor cu acte false, au asigurat documentele necesare şi i-au însoţit pe inculpaţi la momentul depunerii înscrisurilor şi chiar al ridicării banilor, atât pentru a se asigura de succesul operaţiunilor, dar şi pentru obţinerea foloaselor necuvenite de pe urma aprobării creditelor.

În aceste condiţii, s-a apreciat că scopul educativ şi sancţionator al pedepsei, raportat şi la limitele reţinute de textele de lege incriminatoare nu poate fi atins decât prin aplicarea unor pedepse cu privare de libertate, la stabilirea cuantumului instanţa ţinând seama de circumstanţele atenuante personale.

Prin urmare, faţă de aceştia, au fost aplicate prevederile art. 71 C. pen., interzicându-li-se, ca pedepse accesorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Întrucât aceştia au fost reţinuţi şi apoi arestaţi preventiv, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), referitor la deducerea acestor perioade, până la momentul liberării lor, urmând a fi revocate măsurile neprivative de libertate luate cu ocazia înlocuirii măsurii arestării preventive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Faţă de împrejurarea că inculpatul P.M. este arestat în altă cauză şi raportat la data săvârşirii faptelor în prezenta cauză şi a celor care au determinat condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată de către Judecătoria Moreni prin sentinţa penală nr. 280 din 11 martie 2009, s-a procedat la descontopirea acestei pedepse în pedepsele componente, care au fost contopite cu pedepsele aplicate în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, din care s-a dedus perioada executată în baza sentinţei penale nr. 280/2009, respectiv de la 27 noiembrie 2008 la zi, anulându-se mandatul de executare emis de Judecătoria Moreni şi dispunându-se emiterea altuia nou la momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Întrucât inculpatul este arestat în altă cauză şi raportat la conduita sa procesuală, s-a apreciat că în cazul său scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executare cu privare de libertate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că părţile vătămate - unităţile bancare, care au acordat credite unora dintre inculpaţi, s-au constituit părţi civile, solicitând obligarea acestora la plata creditului acordat sau restant, precum şi a dobânzilor, penalităţilor şi comisioanelor calculate până la data plăţii efective.

Din actele existente la dosarul cauzei, a rezultat că partea civilă SC P.B.R. SA a acordat credit inculpatei S.C.G., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 17.623,56 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 11 septembrie 2007 şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective.

De asemenea, partea civilă I.N.G.B. - NV Amsterdam - Sucursala Bucureşti, i-a acordat aceleiaşi inculpate un credit pe care nu l-a restituit, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.899,76 RON, reprezentând contravaloare credit acordat la 7 mai 2007 şi nerestituit.

Şi B.C.R. a creditat-o pe inculpata S.C.G., creditul acesteia fiind preluat de către administratorul active SC E.O.S.K. România SRL, care a solicitat obligarea ei la plata sumei de 9.218,30 lei, reprezentând contravaloare preţ cesiune conform contractului de cesiune creanţe din 17 iunie 2008.

S-a mai reţinut că împrumuturi au fost acordate de către B.C.R. şi altor inculpaţi, pentru care s-a constituit parte civilă administratorul active SC C.F.S. SRL, solicitând obligarea lor la plata sumelor datorate, respectiv:

- pe inculpatul C.C., la plata sumei de 33.401 RON, reprezentând contravaloare contract de cesiune creanţe din 30 ianuarie 2009 (contract de credit din 3 septembrie 2007 încheiat cu B.C.R.);

- pe inculpaţii D.D. şi D.L., la plata sumei de 76431,73 RON, reprezentând contravaloare contract de cesiune creanţe din 31 decembrie 2008 (contract de credit din 5 octombrie 2007 încheiat cu B.C.R.).

Partea civilă SC G.A. SA a solicitat obligarea inculpaţilor Z.P. la plata sumei de 49.626,34 RON, reprezentând contravaloare credit acordat la 10 octombrie 2007, încheiat cu SC P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective; P.M., la plata sumei de 14.007 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 8 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective; B. (V.) F., la plata sumei de 9.765 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 8 octombrie 2007, încheiat cu SC P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective; G.C.M., la plata sumei de 10.710 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 10 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective; C.M., la plata sumei de 15.172,5 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 12 septembrie 2007, încheiat cu SC P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective; G.D., la plata sumei de 9.807 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 08 octombrie 2007, încheiat cu P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective şi V.G.B., la plata sumei de 14.122,5 euro, reprezentând contravaloare credit acordat la 26 septembrie 2007, încheiat cu SC P.B. SA şi nerestituit, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi penalităţile stabilite prin contract, calculate până la data plăţii efective.

Având în vedere că potrivit disp. art. 346 C. proc. pen., instanţa se pronunţă în caz de condamnare şi asupra acţiunii civile şi dată fiind constituirea de părţi civile relevată, în baza textului de lege menţionat, dar şi ale art. 14 şi 15 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm C. civ., s-a dispus obligarea inculpaţilor menţionaţi la plata sumelor datorate reprezentând credit nerestituit, la care s-au acordat dobânzile, penalităţile şi comisioanele stabilite prin contractele încheiate cu unităţile bancare, calculate până la data plăţii efective.

În vederea aprobării dosarelor de creditare de către instituţiile bancare, inculpaţii solicitanţi au depus o serie de acte, care s-au dovedit a fi false, potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză criminalistică, acestea neputând fi menţinute, urmând a se constata nulitatea lor, toate acestea conţinând date necorespunzătoare realităţii, referitoare la calitatea de angajaţi şi obţinerea unor venituri de către inculpaţi, astfel:

- pe numele inculpatului P.M.: adeverinţa de salariu din 18 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 15 mai 2006;

- pe numele inculpatei B. (V.) F.: adeverinţa de salariu din 18 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 20 iunie 2006;

- pe numele inculpatei Z.P.: adeverinţa de salariu din 26 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 14 august 2006;

- pe numele inculpatei G.C.M.: adeverinţa de salariu din 21 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 18 iunie 2006;

- pe numele inculpatului C.M.: adeverinţa de salariu din 27 august 2007 şi contract individual de muncă din 15 octombrie 2006;

- pe numele inculpatei S.C.G.: adeverinţele de salariu din 30 august 2007 şi din 7 mai 2007 (în 2 exemplare) şi carnetul de muncă (în 3 exemplare);

- pe numele inculpatului D.D.: adeverinţa de salariu din 4 octombrie 2007 şi contract individual de muncă din 7 iulie 2006;

- pe numele inculpatei D.L.: adeverinţa de salariu din 4 octombrie 2007 şi contract individual de muncă din 7 iunie 2006;

- pe numele inculpatului G.D.: adeverinţa de salariu din 24 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 10 ianuarie 2007;

- pe numele inculpatului V.G.B.: adeverinţa de salariu din 19 septembrie 2007 şi contract individual de muncă din 6 iunie 2006;

- pe numele inculpatului C.C.: adeverinţa de salariu din 29 august 2007 şi contract individual de muncă din 15 ianuarie 2006.

Totodată, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost confiscate de la inculpatul C.V.: ştampilă ovală cu facsimilul „SC V. SRL, sat Mărginenii de Jos - Filipeştii de Târg - Prahova” şi ştampilă rotundă cu facsimilul -”SC V. SRL. Filipeştii de Târg, Prahova”, ambele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare de la domiciliul acestuia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii C.V., S.C.G., D.L. şi D.D., criticând-o de nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul C.V. a invocat, în primul rând, că prezumţia de nevinovăţie în ceea ce îl priveşte nu a fost răsturnată prin probe, instanţa de fond dispunând în mod greşit condamnarea sa în condiţiile în care, aşa cum rezultă din coroborarea probatoriului administrat, faptele reţinute în rechizitoriu au fost comise de către inculpata S.C.G., care a recunoscut completarea în fals a tuturor adeverinţelor de salariat şi a contractelor de muncă utilizate pentru obţinerea de credite. A arătat că aceste declaraţii se completează cu cele ale coinculpaţilor care au indicat că întreaga activitate de secretariat a SC V. SRL era realizată de către inculpata menţionată, care avea acces atât la actele firmei, cât şi la ştampilele acesteia.

Mai mult, a mai învederat inculpatul apelant faptul că nu a avut cunoştinţă de întreaga activitate infracţională a inculpatei S.C.G., precum şi de faptul că aceasta a contractat personal două credite bancare cu acte false. A arătat că, la momentul la care a fost contactat de către o societate bancară, P.B. Ploieşti, pentru a confirma că anumite persoane erau salariaţii societăţii sale, a luat cunoştinţă de această stare de fapt şi la acel moment a solicitat expres ca să nu mai fie acordate credite persoanelor care pretind că au calitatea de salariaţi ai SC V. SRL.

Ca atare, a solicitat inculpatul, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi achitarea sa pentru comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat inculpatul reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată de către prima instanţă, în sensul reducerii acesteia, în opinia sa circumstanţele sale personale şi reale justificând stabilirea unei pedepse cu un cuantum mult mai redus, a cărei executare să fie suspendată condiţionat sau sub supraveghere, în aceste condiţii fiind atins scopul educativ şi preventiv al acesteia.

Apelanta S.C.G. a criticat sentinţa primei instanţe în ceea ce priveşte reţinerea în sarcina sa a faptului că a completat adeverinţele de salariat şi contractele de muncă pentru numiţii V.G.B., D.D. şi D.L. în condiţiile în care a recunoscut faptul că a completat în fals actele necesare pentru obţinerea creditelor bancare pentru celelalte persoane precizate în rechizitoriu, cu privire la persoanele menţionate, a considerat inculpata apelantă că prima instanţă a reţinut în mod greşit că ar fi procedat în acelaşi mod, în condiţiile în care probele aflate la dosarul cauzei nu dovedesc sub nici o forma această stare de fapt.

A apreciat apelanta că reţinerea în ceea ce o priveşte a completării înscrisurilor menţionate în sarcina sa, a condus instanţa la o greşită soluţionare nu numai a laturii penale a cauzei, ci şi a celei civile, prejudiciul reţinut în sarcina inculpatei fiind mult mai mic în cazul în care nu se reţine că ar fi completat şi actele necesare obţinerii de credite de către aceste trei persoane.

De asemenea, în opinia inculpatei apelante, prima instanţa i-a aplicat o pedeapsă mult prea mare, în condiţiile în care atitudinea sa sinceră a condus la clarificarea stării de fapt, spre deosebire de coinculpatul C.V. Mai mult, s-a susţinut că instanţa nu a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei circumstanţele sale personale şi reale, care ar fi impus în ceea ce priveşte stabilirea unei pedepse mult mai reduse din punct de vedere al cuantumului şi care să nu fie executată în mod efectiv, instanţa putând avea în vedere aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen.

Apelanţii inculpaţi D.D. şi D.L. au criticat hotărârea primei instanţe numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce le-au fost aplicate, considerând că suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante stabilite de către prima instanţă în ceea îi priveşte reprezintă o modalitate mult prea împovărătoare pentru ei, în condiţiile în care au o situaţie familială deosebită, unul dintre cei doi copii minori ai familiei suferă de o afecţiune gravă ce a necesitat chiar şi operarea sa în străinătate.

Pe parcursul soluţionării apelurilor, curtea de apel a procedat la reaudierea inculpaţilor C.V. şi S.C.G., aceştia depunând la dosar şi înscrisuri, solicitând, de asemenea, şi suplimentarea probatoriului administrat în cauză, în sensul administrării unei probe cu o expertiză grafică la nivelul I.N.E.C. pentru a se stabili în mod clar cui aparţin semnăturile de pe adeverinţele şi contractele de muncă.

Prin decizia penală nr. 11 din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă cererea de suplimentare a probatoriului formulat de către apelanţii inculpaţi S.C.G. şi C.V., probele solicitate nefiind utile cauzei.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii inculpaţi C.V., S.C.G., D.D., şi D.L., împotriva sentinţei penale nr. 157 din 28 aprilie 2011 pronunţată Tribunalul Dâmboviţa.

Au fost obligaţi apelanţii S.C.G. şi C.V. la câte 300 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar apelanţii inculpaţi D.D. şi D.L. la câte 500 RON, din care 400 RON onorariu apărător din oficiu urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Prahova.

Curtea de apel, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. şi în limitele impuse de art. 372 şi art. 373 C. proc. pen., a constatat că apelurile inculpaţilor sunt nefondate.

S-a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţia în forma cerută de lege, fiind avute, astfel, în vedere procesele-verbale de sesizare din oficiu, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale de confruntare şi de recunoaştere, procesele-verbale de ridicare de probe de scris, procesele-verbale de ridicare a unor documente, adresele I.T.M. Prahova, B.C.R Moreni, P.B. Ploieşti şi G.A., declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor.

Ca atare, s-a constatat că, pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul C.V., în calitatea sa de administrator la SC V. SRL Filipeştii de Târg, împreună cu S.C.G., au atestat în mod necorespunzător adevărului, pe mai multe documente, că ceilalţi inculpaţi, respectiv C.C., V.G.B., G.D., P.M., G.C.M., C.M., D.D., D.L., Z.P. şi B.F., sunt toţi angajaţi ai societăţii, în scopul obţinerii unor credite bancare, prin inducerea în eroare a băncilor P.B. Ploieşti, B.C.R. Moreni şi I.N.G. Ploieşti.

De asemenea, s-a reţinut că, în perioada august - octombrie 2007, au fost întocmite de către inculpata S.C.G. adeverinţe de salariu şi contracte individuale de muncă pentru persoanele menţionate, semnate de către inculpatul C.V., care a aplicat şi ştampila unităţii şi care au fost înmânate celorlalţi inculpaţi pentru a le depune la unităţile bancare în vederea obţinerii unor credite.

Astfel, inculpatului P.M., racolat de către inculpatul C.V., i-au fost întocmite adeverinţa de salariu din 18 septembrie 2007 şi contractul individual de muncă din 15 mai 2007, acte care atestau, în mod nereal, că este angajat sudor la SC V. SRL cu un salariu net de 1.810 RON, acte în baza cărora a primit un credit în sumă de 14.007 euro, de la P.B. - conform contractului de împrumut din 8 octombrie 2007, credit împărţit cu S.D., care i-a remis numai suma de 800 euro.

Totodată, inculpatei B. (V.) F. i-au fost întocmite adeverinţa de salariu din 18 septembrie 2007 şi contractul individual de muncă din 20 iunie 2008, conform cărora era angajată ca zugrav - vopsitor la aceeaşi firmă, cu un salariu de 1.219 RON. în baza acestor acte, a încheiat contractul de credit din 08 octombrie 2007 cu P.B. Ploieşti, pentru suma de 9.775 de euro, din care a înmânat, în aceeaşi zi, inculpatului C.V., care a şi racolat-o, conform susţinerilor inculpatei, suma de 3.000 euro, iar inculpatei S.C.G. suma de 3.500 euro.

S-a mai reţinut că inculpata Z.P. a obţinut un credit în sumă de 48.499,5 RON de la P.B. Ploieşti, din care a înmânat inculpatei S.C.G., care a racolat-o, suma de 4.000 euro, depunând pentru aceasta adeverinţa de salariu din 26 septembrie 2007 şi contractul individual din 14 august 2006, care atestau că este încadrată la SC V. SRL ca sudor, cu un salariu de 1.810 RON.

De asemenea, s-a constatat că şi inculpatei G.C.M. i-au fost întocmite acte care atestau în mod nereal că este angajată ca macaragiu la firma administrată de inculpatul C.V., cu un salariu net de 1.330 lei, respectiv adeverinţa de salariu din 21 septembrie 2007 şi contractul individual de muncă din 18 iunie 2006, utilizate pentru obţinerea unui credit în sumă de 10.710 euro. Potrivit declaraţiilor inculpatei G.C. a solicitat ajutorul inculpatei S.C.G. în vederea obţinerii creditului şi pentru ajutorul oferit i-a dat inculpatului S.D., care a însoţit-o la bancă, suma de 5.000 euro.

Tot astfel, s-a reţinut că inculpatul C.M. a obţinut în baza documentelor falsificate de către inculpaţii C.V. şi S.C.G., respectiv adeverinţa de salariat din 27 august 2007 şi contractul individual de muncă din 15 octombrie 2006, care atestau în mod nereal că este încadrat mecanic auto la SC V. SRL, cu un salariu de 1.810 RON, un credit în sumă de 15.172,5 euro, de la P.B. Ploieşti, cu care a încheiat contractul din 12 februarie 2007. Inculpatul a declarat că s-a deplasat împreună cu S.D. la sediul băncii, iar ulterior ridicării banilor, acesta i-a reţinut suma de 7.600 euro.

S-a mai reţinut că inculpatului G.D. i-au fost întocmite adeverinţa de salariu şi contractul individual de muncă din 10 ianuarie 2007, care atestau că este angajat zidar cu un salariu de 1.219 RON la firma SC V. SRL, utilizate în vederea încheierii contractului din 08 octombrie 2007, pentru suma de 9.807 euro, din care a primit numai suma de 2.620 euro, fiind însoţit la bancă de către C.V., care l-a racolat şi de către S.D.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul V.G.B. a prezentat la P.B. Ploieşti, în vederea obţinerii unui împrumut: adeverinţa de salariu din 19 septembrie 2007 şi contractul individual de muncă din 06 iunie 2006, care atestau calitatea sa de agent de vânzări la SC V. SRL, cu un salariu de 1.812 RON, în baza cărora a fost încheiat contractul de credit din 26 septembrie 2007, pentru suma de 14.122,5 euro, din care a primit numai 400 euro, restul înmânându-i prietenei sale G., prin intermediul căreia a fost racolat de către S.C.G., fiind posibil ca banii să fi ajuns la aceasta.

S-a reţinut şi faptul că inculpatului C.C. i-au fost întocmite: adeverinţa de salariu din 29 august 2007 şi contractul individual de muncă din 15 ianuarie 2006, care atestau că este angajat sudor cu un salariu de 1.439 RON la SC V. SRL, acte pe care le-a utilizat pentru obţinerea creditului în sumă de 30.000 RON de la P.B. Ploieşti, din care a primit numai 4.800 euro, restul fiind opriţi de către S.D., care l-a însoţit la sediul băncii, după ce însă actele i-au fost întocmite la propunerea inculpatului C.V.

Tot astfel, s-a constatat că şi inculpaţilor D.D. şi D.L. le-au fost întocmite acte care atestau nereal că sunt angajaţi ca sudor şi recepţioner marfă la SC V. SRL, cu salarii de 1.214 RON şi, respectiv, 1.279 RON şi anume: adeverinţele de salarii din 04 octombrie 2007 şi contractele de muncă din 07 iulie 2006 şi din 07 iunie 2006. în baza acestor documente, au obţinut de la B.C.R. Moreni suma de 62.000 RON. Conform susţinerilor inculpaţilor, au fost contactaţi şi ajutaţi în vederea obţinerii creditului de către C.G., care le-a reţinut şi suma de 26.000 RON, ulterior acesta decedând.

Totodată, s-a reţinut că inculpata S.C.G. a întocmit astfel de documente şi pentru ea, în scopul obţinerii de credite, de la P.B. Ploieşti - în sumă de 14.962,5 euro, B.C.R. Moreni - în sumă de 30.000 RON şi I.N.G. Ploieşti - în sumă de 35.000 RON.

Cu privire la cererea de suplimentare a probatoriului formulată de către inculpaţii apelanţi C.V. şi S.C.G., curtea de apel a apreciat că aceasta este nefondată.

Astfel, în ceea ce priveşte solicitarea de reaudiere a inculpaţilor P.M., D.D., C.D., G.D., G.C., D.L., B.F. şi V.G.B., curtea de apel a constatat că în faţa primei instanţe aceşti inculpaţi au înţeles să uzeze de dreptul la tăcere ce le este conferit de art. 70 C. proc. pen., dar au precizat faptul că înţeleg să menţină declaraţiile pe care le-au dat anterior în cauză, declaraţii prin care recunoşteau comiterea faptelor pentru care erau cercetaţi şi indicau modalităţile în care au fost racolaţi de către inculpaţii C. şi S., precum şi suma de bani pe care le-au predat-o acestora pentru că le-au facilitat obţinerea creditelor. Reaudierea acestor inculpaţi a apărut în aceste condiţii ca fiind inutilă, declaraţiile pe care aceştia le-au dat în cauză fiind în mod constant în sensul menţionat anterior, iar o eventuală modificare a acestora în sensul dorit de către inculpaţi, în faţa instanţei de apel, nu a putut fi reţinută, existând o prezumţie puternică de nesinceritate.

Pe de altă parte, în condiţiile în care inculpaţii au indicat faptul că nu doresc să facă declaraţii în faţa instanţei de fond, înţelegând să uzeze de dreptul la tăcere, curtea de apel a apreciat că nu poate trece peste această manifestare de voinţă expresă, legea consacrând acest drept în favoarea inculpaţilor şi ca o parte integrantă a prezumţiei de nevinovăţie, conform art. 66 C. proc. pen., organele judiciare fiind obligate să respecte această atitudine a inculpaţilor.

În ceea ce priveşte cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice grafice pentru a se stabili cu certitudine persoanele care au completat şi semnat înscrisurile folosite la obţinerea creditelor bancare, instanţa de apel a reţinut, în primul rând, faptul că în cauză au fost efectuate constatări tehnico - ştiinţifice la nivelul I.J.P Dâmboviţa, concluziile acestora fiind în sensul că scrisul de completare de pe majoritatea contractelor individuale de muncă a fost realizat de către inculpata S.C.G., cu excepţia contractelor din 07 iunie 2006, 07 iulie 2006 şi 06 iunie 2006, primele două contracte menţionate fiind semnate în schimb de către inculpatul C.V. De asemenea, au fost stabilite şi persoanele care au completat şi semnat adeverinţele de salariat, în principal acestea fiind completate de către inculpatul C.V. S-a reţinut că, în cazul în care nu au fost identificate persoanele care au aplicat scrisul de completare pe aceste înscrisuri sau semnătura pe contractele individuale de muncă sau adeverinţele de salariat în cadrul constatării tehnico-ştiinţifice a fost menţionat acest lucru în mod expres. în aceste condiţii, s-a apreciat că refacerea acestei probe ştiinţifice apare ca fiind cu certitudine inutilă la acest moment procesual, chiar dacă ne aflăm într-o cale devolutivă de atac, deoarece aspectele care se urmăresc a fi dovedite prin expertiză sunt deja constatate şi clarificate de către mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Pe de altă parte, s-a remarcat că acest mijloc de probă a fost solicitat de către inculpaţi în cursul judecăţii în primă instanţă abia la termenul la care au avut loc dezbaterile, însă în mod judicios a fost apreciat ca inutil de către aceasta, în raport de faptul că cererea a fost întemeiată pe o posibilă modificare a declaraţiei inculpatei S.C.G.

S-a constatat că poziţia procesuală a inculpatei S.C.G. în faţa instanţei de apel a suferit modificări, în declaraţia dată aceasta învederând faptul că a semnat majoritatea actelor folosite în obţinerea de credite, imitând perfect semnătura coinculpatului C.V., care nu avea cunoştinţă de activitatea sa ilicită.

Această modificare nu a fost., însă de natură a justifica admiterea cererii de readministrare a mijlocului de probă menţionat, în condiţiile în care nu există nici o justificare logică pentru această modificare a poziţiei procesuale, inculpata neindicând elementele care au determinat-o să procedeze în acest mod.

În fine, chiar dacă aceste probatorii au fost administrate pe parcursul urmăririi penale, curtea de apel a apreciat că, în concret, faţă de modalitatea în care s-au derulat verificările şi constatările respective, nu se încalcă principiul egalităţii armelor şi, ca atare, completarea probelor în apel nu se impune, nefiind violate dispoziţiile legale naţionale, dar nici cele comunitare, care definesc exigenţele protecţiei drepturilor individuale, dar şi cele ale rolului activ şi, respectiv, al imparţialităţii şi administrarea probelor în cursul urmăririi penale.

S-a apreciat că şi solicitarea de completare a probatoriilor în apel, prin efectuarea expertizei, apare ca fiind formulată cu intenţia de tergiversare a judecăţii şi, deci, de încălcare a principiului celerităţii desfăşurării procesului penal şi, în plus, aspectele care se tind a fi constatate prin această expertiză sunt deja lămurite prin rapoartele efectuate în cursul urmăririi penale.

Ca atare, a fost respinsă cererea de suplimentare a probatoriului formulat de către apelanţii inculpaţi S.C.G. şi C.V., probele solicitate nefiind utile cauzei.

În privinţa motivelor de apel formulate de către inculpatul C.V., vizând nevinovăţia acestuia, curtea de apel a reţinut că, în mod judicios, prima instanţă â reţinut întrunirea elementelor constitutive ale fiecărei dintre infracţiunile pentru care inculpatul a fost dedus judecăţii, înlăturând motivat apărările acestuia, constatând că acestea sunt combătute de ansamblul mijloacelor de probă administrate atât în decursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti.

Astfel, s-a reţinut că, în mod cert, inculpatul a avut cunoştinţă de acţiunile coinculpatei S.C.G., coroborarea declaraţiilor coinculpaţilor P.M., G.D., C.C., B.F. conducând la concluzia menţionată, acesta luând parte în mod activ la recrutarea lor, convenind cu privire la modul de întocmire a actelor ce urmau a fi folosite pentru a obţine creditele bancare şi chiar procedând la semnarea unora dintre aceste acte, aşa cum stabilesc în mod cert constatările tehnico-ştiinţifice efectuate în cursul urmăririi penale. De asemenea, s-a constatat că inculpatul obţinea o parte din sumele primite cu titlu de credit de către ceilalţi coinculpaţi.

Mai mult, instanţa de prim control judiciar nu a putut accepta ideea că inculpatul, în calitatea sa de asociat şi administrator al SC V. SRL Filipeştii de Târg, a manifestat atâta lipsă de diligentă încât să permită coinculpatei S., chiar dacă există anumite legături de afinitate între cei doi, să comită atâtea acte ilegale care implicau societatea fără a avea cunoştinţă de acestea, cu atât mai mult cu cât întreaga activitate de acordare a creditelor bancare implica şi realizarea unor activităţi de verificare a realităţii aspectelor înscrise în actele ce dovedeau veniturile prin contactarea persoanelor responsabile ale societăţii emitente. în cauză, s-a constatat că această verificare s-a şi realizat de către martorul D.M.P., care în declaraţiile date a relatat faptul că s-a întâlnit cu inculpatul şi acesta i-a confirmat că toate persoanele sunt salariaţii societăţii sale şi sunt persoane serioase, ce au veniturile substanţiale menţionate în adeverinţele ce le-au fost emise.

Totodată, s-a constatat că probele ştiinţifice administrate în cauză au demonstrat faptul că inculpatul a semnat personal mai multe contracte individuale de muncă şi adeverinţe de salariat, ceea ce relevă fără putinţă de a mai fi combătut faptul că inculpatul nu numai că avea cunoştinţă de acţiunile coinculpatei, dar a realizat şi actele materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

S-a mai reţinut că inculpata S.C.G. a încercat să inducă ideea, în faţa instanţei de fond, cu ocazia dezbaterilor şi atunci când a fost audiată de către curtea de apel, că a realizat singură întreaga activitate infracţională, falsificând perfect semnătura inculpatului C., însă aceste susţineri în mod corespunzător nu au fost reţinute de către prima instanţă şi nici instanţa de apel nu le-a putut primi. S-a avut în vedere că declaraţiile inculpaţilor pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă, iar această ultimă declaraţie a inculpatei nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, fiind contrazisă atât de declaraţiile anterioare ale inculpatei, cât şi de celelalte probe de la dosarul cauzei.

Cu privire la motivele de apel formulate de către inculpata S.C.G., curtea de apel a constatat că acestea nu sunt fondate, în condiţiile în care instanţa de fond a avut în vedere la reţinerea stării de fapt împrejurarea că unele dintre contractele individuale de muncă şi adeverinţele de salariat nu au fost completate de către inculpată, ci au fost realizate de către defunctul C.G.. în aceste condiţii, s-a reţinut că încadrarea juridică realizată este una corectă, fiind lipsit de relevanţă faptul că unele dintre acele înscrisuri nu au fost completate de către inculpată, în condiţiile în care aceasta a realizat mai multe acte materiale specifice infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 291 C. pen.

Pe de altă parte, s-a reţinut că faptul că nu a completat acele înscrisuri nu este de natură a conduce la concluzia că inculpata nu a comis actele materiale specifice infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în formă continuată, în ceea ce priveşte coinculpaţii V.G.B., D.D. şi D.L., în condiţiile în care din declaraţia primului a rezultat faptul că inculpata l-a însoţit la societatea de intermediere financiară, unde l-a prezentat martorului D.M.P. şi a garantat pentru seriozitatea acestuia, iar cu privire la ultimii, constatarea tehnico - ştiinţifică a stabilit că semnăturile de pe contractele individuale de muncă ale acestora au fost aplicate de către coinculpatul C.V., persoană împreună cu care inculpata acţiona în mod coordonat.

În fine, s-a reţinut că, în condiţiile în care inculpata a fost obligată de către prima instanţă numai la acoperirea prejudiciului pe care l-a cauzat în mod direct prin accesarea unor credite bancare, modul de soluţionare a laturii penale sub aspectele criticate de către apelantă nu are nici o influenţă cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor apelanţi C.V., S.C.G., D.D. şi D.L. de către instanţa de fond, curtea de apel a reţinut că motivele de apel formulate de către aceştia apar ca fiind nefondate.

S-a constatat că prima instanţa a realizat o corectă analiză a tuturor criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) în ceea ce îi priveşte pe fiecare dintre inculpaţi, având în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate fiecăruia pentru infracţiunile ce le-au fost reţinute în sarcină atât contribuţia fiecăruia la comiterea faptelor, cât şi prejudiciul produs prin acţiunile fiecăruia prin raportare la prejudiciul total realizat, precum şi atitudinea avută anterior în societate, cât şi ulterior comiterii faptelor, concretizată în colaborarea cu organele judiciare.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.V., instanţa a avut în vedere, pe de o parte, contribuţia sa importantă la comiterea întregii activităţi infracţionale, iar pe de alta, conduita sa bună anterior comiterii infracţiunilor, constând în lipsa antecedentelor penale, câştigarea existenţei prim mijloace oneste, faptul că are o familie închegată cu un copil minor. S-a constatat că Tribunalul a procedat în mod adecvat reţinând în favoarea inculpatului circumstanţa atenuată prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestuia sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, cuantumul la care prima instanţă s-a oprit fiind apreciat şi de către instanţa de apel ca fiind unul adecvat, iar modalitatea de executare a pedepsei una justă, aptă să conducă la atingerea scopului educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Alegerea, aşa cum a solicitat apelantul inculpat, a unei modalităţi neprivative de libertate a executării pedepsei, nu a fost, în opinia curţii de apel, adecvată atingerii scopului preventiv pe care aceasta trebuie să îl aibă, efectul exemplar al pedepsei fiind unul complet desfiinţat prin suspendarea executării acesteia, în speţa de faţă.

Aceleaşi considerente au fost valabile în ceea ce o priveşte şi pe apelanta inculpată S.C.G., cu precizarea că atitudinea sa parţial sinceră a fost contrabalansată la stabilirea cuantumului pedepsei de multitudinea actelor materiale comise de către aceasta în cazul fiecărei infracţiuni reţinute în sarcina sa. în aceste condiţii, s-a reţinut că stabilirea unor pedepse în cuantumuri similare cu cele ale inculpatului C.V., este pe deplin justificată, chiar dacă cel din urmă inculpat a avut o atitudine nesinceră în faţa organelor judiciare.

În fine, în ceea ce îi priveşte pe apelanţii inculpaţi D.D. şi D.L., s-a constatat că prima instanţa a realizat, de asemenea, o justă apreciere a tuturor criteriilor prevăzute de lege, operaţiunea pe care aceasta a realizat-o conducând la o justă individualizare a pedepsei în privinţa cuantumului acesteia, care de altfel nici nu a fost criticată.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, curtea de apel, în acord cu prima instanţă, a considerat că pentru ca cei doi inculpaţi apelanţi să conştientizeze consecinţele faptelor lor, iar pe de altă parte să evite comiterea unor infracţiuni similare, este necesară suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu obligarea acestora la respectarea măsurilor de supraveghere impuse de lege. Faptul că cei doi apelanţi inculpaţi au doi copii minori nu a fost de natură a conduce la o concluzie contrară, respectarea acestor măsuri de supraveghere nefiind incompatibilă cu îndeplinirea sarcinilor părinteşti, chiar dacă unul dintre minori are afecţiuni medicale mai grave.

Ca atare, apelurile inculpaţilor au fost respinse, ca nefondate, conform art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., constatându-se că, în raport de argumentele expuse mai sus, existenţa faptelor deduse judecăţii, precum şi vinovăţia acestora au fost în mod judicios reţinute de către instanţa de fond, iar răspunderea civilă a apelanţilor a fost în mod judicios stabilită, în raport cu cerinţele principiului răspunderii civile delictuale, pentru faptă proprie.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.V. şi S.C.G., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Cu prilejul formulării concluziilor orale în faţa instanţei, recurentul inculpat C.V., prin apărător ales, având în vedere declaraţia dată la termenul din 7 ianuarie 2013 în faţa instanţei de recurs, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi stabilirea unei pedepse către minimul special prevăzut de textul de lege, date fiind şi circumstanţele sale personale, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi prin stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, în acest sens solicitând să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau, în subsidiar, a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Recursul promovat a fost întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 20 şi 14 C. proc. pen., primul dintre acestea referindu-se la apariţia unei legi mai favorabile, în speţă fiind vorba despre Legea nr. 202/2010, despre care s-a arătat că nu intrase în vigoare la momentul pronunţării hotărârii de condamnare.

Recurenta inculpată S.C.G., prin apărător ales, faţă de declaraţia dată la termenul din 7 ianuarie 2013 în faţa instanţei de recurs, a solicitat admiterea căii de atac promovate, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., susţinând că legea îi conferă posibilitatea ca şi în stadiul procesual a recursului să beneficieze de dispoziţiile mai favorabile ale legii penale, care reglementează procedura simplificată şi reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege şi aplicării dispoziţiilor art. 86: C. pen., având în vedere atât circumstanţele personale, cât şi împrejurările comiterii infracţiunilor.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorii inculpaţilor şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpaţii au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor, şi anume: înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., în ceea ce-l priveşte pe C.V. şi înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, dar şi uz de fals, prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41-42 C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., în ceea ce o priveşte pe S.C.G..

Analiza actelor dosarului relevă împrejurarea că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenţii inculpaţi nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazurile de casare invocate în susţinerea recursurilor.

Se reţine că, în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 20 şi 14 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi, care la termenul de judecată din 7 ianuarie 2013, au dat declaraţii în faţa instanţei de recurs prin care au arătat că recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei, au solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi să se procedeze la reindividualizarea pedepselor.

Această solicitare nu poate fi însă primită de către instanţa de recurs, termenul prevăzut de lege în care putea fi formulată fiind depăşit. Potrivit textului de lege anterior menţionat, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, caz în care, dacă cererea este admisă de instanţă, acesta beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise.

În speţă, se constată că recurenţii inculpaţi au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr. 585/P/2008 din data de 11 decembrie 2008, cercetarea judecătorească fiind începută anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, însă după intrarea în vigoare a O.U.G nr. 121/2011, primul termen cu procedură completă a fost la curtea de apel, în 12 ianuarie 2012, moment la care inculpaţii nu au înţeles să solicite aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul C.V. adoptând o atitudine de nerecunoaştere a săvârşirii faptelor, iar inculpata S.C.G. recunoscând doar parţial faptele, ambii solicitând instanţei de apel administrarea de noi probe.

Pornind de la prevederile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc momentul până la care inculpatul îşi poate exprima opţiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate şi ţinând seama şi de scopul avut în vedere de legiuitor prin introducerea acestor dispoziţii în Codul de procedură penală, şi anume acela al accelerării soluţionării proceselor, înalta Curte reţine că, după începerea cercetării judecătoreşti şi administrarea în cauză a probatoriului, inculpatul nu se mai poate prevala de dispoziţiile alin. (7) al art. 320¹ C. proc. pen., chiar dacă a recunoscut comiterea faptelor, respectiva cauză de reducere a pedepsei neputând să opereze decât în situaţia în care sunt respectate toate celelalte cerinţe prevăzute de textul de lege menţionat, inclusiv aceea de a opta în termenul stabilit pentru judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul declară că le cunoaşte şi le însuşeşte. Or, în prezenta cauză, deşi recurenţii inculpaţi se aflau într-o situaţie tranzitorie, cercetarea judecătorească fiind declanşată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, nu a fost respectat termenul prevăzut de lege în care putea fi formulată cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, inculpaţii declarând abia în recurs, la termenul de judecată din 7 ianuarie 2013, că recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei, lucru care nu s-a întâmplat la primul termen cu procedură completă de după intrarea în vigoare a O.U.G nr. 121/2011, care a fost la instanţa de apel.

Astfel fiind, deşi inculpaţii au recunoscut în faţa instanţei de recurs săvârşirea faptelor, la acest moment nu se mai poate da eficienţă dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., criticile formulate fiind neîntemeiate.

Pe de altă parte, înalta Curte reţine că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea, cât şi aplicarea acestor sancţiuni şi adaptarea lor în funcţie de gradul de pericol social al faptei, al periculozităţii făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului, pedeapsa fiind aplicată, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Individualizarea judiciară a pedepsei şi modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanţa de judecată, ci ţinând cont de normele prevăzute în Codul penal, care stabileşte anumite criterii de individualizare expres reglementate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre acestea enumerându-se şi personalitatea inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. în literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei priveşte un complex de date referitoare la situaţia sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupaţia, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârşirea faptei), criteriu care reflectă cerinţa ca sancţiunea penală, ca reacţie împotriva răului pricinuit prin săvârşirea unei infracţiuni, să fie proporţională cu particularităţile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularităţile persoanei infractorului amplu cunoscute.

La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpaţilor C.V. şi S.C.G., se constată că, pornindu-se de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele au fost aplicate într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor şi circumstanţelor personale ale inculpaţilor, nefiind astfel întemeiată solicitarea de reducere a cuantumului pedepselor aplicate acestor inculpaţi, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, în condiţiile în care într-o perioadă relativ scurtă de timp, inculpaţii au produs un prejudiciu însemnat în dauna mai multor instituţii financiare, dar şi împrejurările comiterii acestora, prin depunerea unor acte care conţineau date necorespunzătoare realităţii, atestând calitatea de salariaţi a unor persoane care, în realitate, nu realizau niciun fel de venituri.

Totodată, înalta Curte reţine că şi modalitatea de executare a pedepselor stabilită de instanţa de fond şi menţinută ce instanţa de prim control judiciar, este corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor şi periculozităţii făptuitorilor, nici din această perspectivă nefiind întemeiate criticile formulate în recurs.

Suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a acesteia, poate fi acordată de către instanţă dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare în regim privativ de libertate, ori în speţă, faţă de natura faptelor comise şi de modul concret de săvârşire, inculpaţii acţionând în circumstanţele anterior menţionate, dovedesc un comportament ce nu permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată ori sub supraveghere a executării pedepsei ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea lor şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.

În speţă, se constată că circumstanţele personale ale inculpaţilor au fost corect evaluate de instanţe cu prilejul stabilirii modalităţii de executare a pedepsei, în mod corect apreciindu-se că nu se impune aplicarea unor pedepse cu executare în regim neprivativ de libertate, ţinând seama de gradul de pericol concret al faptelor, dar şi pentru preîntâmpinarea unor noi situaţii cu risc criminogen.

În contextul celor anterior menţionate, criticile formulate de recurenţii inculpaţi se privesc ca fiind neîntemeiate, apreciindu-se că doar pedepsele în cuantumul fixat de instanţa de fond şi menţinut de către instanţa de apel şi cu executare în regim de detenţie, sunt corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, fiind apte să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptelor şi datele personale ale inculpaţilor, pe de o parte şi sancţiunea aplicată acestora, pe de altă parte.

Neexistând nici motive care, examinate dm oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V. şi S.C.G. împotriva deciziei penale nr. 2 din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1596/2012. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 1605/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1593/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1594/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1596/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1605/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 162/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1652/2012. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs