ICCJ. Decizia nr. 1652/2012. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1652/2012
Dosar nr. 3632/1/2012
Şedinţa publică din 18 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul 7392/121/2011 în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus, menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor G.M.E. (fiul lui E.C. şi M.) arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 9 mai 2011 emis de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 4623/121/2011 şi L.A. (fiul lui I. şi G.) arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 9 mai 2011 emis de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 4623/121/2011.
De asemenea instanţa de apel a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitate formulate de recurenţii inculpaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpaţilor G.M.E. şi L.A. se situează pe coordonatele legalităţii, iar menţinerea acesteia este justificată.
S-a apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nefiind depăşit termenul rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpaţii G.M.E. şi L.A., solicitând punerea lor în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte pe baza lucrărilor dosarului va analiza recursurile inculpaţilor numai sub aspectul dispoziţiei de menţinere a măsurii arestării preventive, încheierea atacată dobândind caracter definitiv în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive, fiind avute în vedere dispoziţiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora încheierea prin care instanţa de apel, în speţă Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nu este supusă nici unei căi de atac.
Astfel, examinând recursurile în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 C. proc. pen., numai sub aspectul dispoziţiei de menţinere a măsurii arestării preventive, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, de gravitatea deosebită a acestora, reţinută de instanţa de fond, Tribunalul Galaţi, la pronunţarea hotărârii de condamnare, de prejudiciul mare cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţională, cât şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, apreciază că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol real, concret şi actual pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Inculpaţii G.M.E. şi L.A. sunt acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, contrabandă în formă continuată şi complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de stat în formă continuată, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (1) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 26 raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în luna iunie 2010 au constituit un grup infracţional organizat împreună cu alte persoane: Ţ.I., N.A., V.G.G. şi B.D., grup la care au aderat ulterior şi alte persoane, în scopul obţinerii de foloase materiale din contrabanda cu ţigări şi, acţionând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, în perioada iunie - septembrie 2010, prin cinci acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat alte persoane, atât prin pregătirea şi ambalarea efectivă a cantităţilor de ţigări şi prin promisiunea anterioară îndeplinită ulterior a primirii ţigărilor, cât şi prin asigurarea pazei şi securităţii transportului în zona de frontieră, la introducerea în mod ilegal pe teritoriul României, prin trecerea frauduloasă a râului Prut - frontiera de stat româno-moldovenească, a unei cantităţi totale de peste 23.400 pachete de ţigări marca ";P."; şi ";M.";, prejudiciul cauzat prin aceasta bugetului de stat fiind de circa 212.488,21 RON.
Pe de altă parte se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaţilor prin Sentinţa penală 139 din 9 martie 2012, a Tribunalului Galaţi, fiecare la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii prin rechizitoriu şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpaţi, constituind un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Totodată se reţine că timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpaţilor în stare de libertate.
Pe de altă parte, intervalul de timp petrecut în stare de detenţie preventivă nu are caracter nerezonabil faţă de particularităţile cauzei şi de diligenţele sporite cu care au acţionat organele judiciare.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.M.E. şi L.A. împotriva Încheierii din 3 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 7392/121/2011.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 162/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1653/2012. Penal → |
|---|
