ICCJ. Decizia nr. 1613/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1613/2012

Dosar nr. 5432/105/2010

Şedinţa nepublică din 16 mai 2012

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 94 din 8 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova în baza dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi a Il-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1)-(4) şi 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.I.C., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 raportat la dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

S-a dispus ca pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, să se execute în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 66 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului luată în cauză prin încheierea din camera de consiliu din 3 august 2010 a Tribunalului Prahova, în baza căreia s-a emis de aceiaşi instanţă mandatul de arestare preventivă din 3 august 2010.

În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării sale preventive începând cu data de 2 august 2010, la zi.

În baza dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi a Il-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1)-(4) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiilor art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsa complementară.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 C. pen., raportat la dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului luată în cauză prin încheierea din camera de consiliu din 3 august 2010 a Tribunalului Prahova, în baza căreia s-a emis de aceeaşi instanţă mandatul de arestare preventivă din 3 august 2010.

A obligat pe fiecare dintre inculpaţi la câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 347 C. proc. pen. şi art. 353 C. proc. pen. s-a disjuns soluţionarea acţiunii civile, fiind necesară administrarea de probatorii precum şi pronunţarea asupra măsurilor asigurătorii, de siguranţă şi a cheltuielilor judiciare făcute de părţi.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la termenul din 22 februarie 2011, în şedinţă nepublică declarată de instanţă pe tot parcursul procesului penal potrivit dispoziţiilor art. 24 din legea 678/2001, după consultarea cu apărătorii acestora, inculpaţii au declarat pe rând, că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei, îşi însuşesc în întregime probatoriile administrate în faza de urmărire penală şi solicitată în mod expres instanţei de judecată, ca judecarea cauzei să aibă loc numai pe baza probatoriilor din faza de urmărire penală, solicitând numai administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere pe care apărătorii acestora le-au depus la dosarul cauzei.

Instanţa, după ascultarea inculpaţilor prevăzută de dispoziţiile art. 320¹ alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., a pus în discuţie admisibilitatea cererii de judecare a cauzei în condiţiile acestor texte de lege, respectiv a recunoaşterii de vinovăţie. Constatând ca aceste cereri sunt întemeiate, le-a admis şi întrucât nu există nici un impediment ca judecata să nu poată avea loc în condiţiile arătate, a acordat cuvântul părţilor în dezbateri după ascultarea efectivă a fiecăruia dintre inculpaţi.

Instanţa de fond a examinat declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei, prin coroborare cu probele administrate în faza de urmărire penală, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., şi anume plângerea şi declaraţia reprezentantului legal al părţii vătămate C.A., numitul A.C., declaraţia părţilor vătămate C.A. şi T.A.G., rapoartele de informare privind evaluarea victimelor C.A. şi T.A.G., raportul de expertiză medico-legală privind pe minora C.A. din care reiese că aceasta prezenta o deflorare mai veche de 10 zile a cărei data de producere nu putea fi precizată; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografii de către partea vătămată minora C.A. a inculpaţilor O.I.C., D.L.G. şi B.I.C., procesul-verbal de recunoaştere după fotografii de către T.A.G. a aceloraşi inculpaţi, raportul de informare privind evaluarea minorei T.A.G., declaraţiile de învinuit şi inculpat ale numitului O.I.C. şi fişa de cazier judiciar a acestuia, declaraţiile de învinuit şi inculpat ale lui B.I.C., încheierea nr. 27 din 3 august 2010 a Tribunalului Prahova privind arestarea preventiva a inculpaţilor O.I.C. şi B.I.C., declaraţiile date de acesta în faţa instanţei de judecată, mandatele de arestare preventivă emise de către instanţă, memoriile adresate de către inculpatul O.I.C. organelor de urmărire penală, încheierea din data de 26 august 2010 a Tribunalului Prahova privind prelungirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, declaraţiile învinuitei, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 17 august 2010 din care reiese că inculpata minora D.L.G. avea discernământul păstrat la data comiterii faptelor, referatul de evaluare al acestora întocmit de Serviciul de probaţiune Prahova şi foaia matricolă a acesteia, examenul psihologic al inculpatei şi acte medicale ale acesteia, declaraţiile învinuiţilor N.L.F., B.A.A., M.T.A., I.A.G., N.L.I., M.V.S. şi B.A.C.; declaraţiile martorilor G.I.C., V.M.P., B.V., S.G.S., B.I.N., B.R.I., B.R.F., V.C.C., B.F.R.; referatul de interceptare convorbiri telefonice între părţi; încheierea nr. 43 din 30 iulie 2010 privind efectuarea unor percheziţii domiciliare la domiciliul inculpaţilor O.I.C., B.I.C. şi D.L.G., procesele-verbale de percheziţie domiciliară la domiciliile inculpaţilor O.I.C., D.L.G., procesul-verbal de efectuarea a unei percheziţii în sistem informatic, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 4 februarie 2010 privindu-i pe inculpaţii O.I.C. şi B.I.C. privind examinarea acestora la testul poligraf, procesul verbal de predare a şase CD-uri ce conţin înregistrări, convorbirile şi mesajele telefonice înregistrate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Prahova.

În baza acestor probe s-a reţinut că la sfârşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie 2010, inculpaţii B.I.C. şi O.I.C. împreună cu inculpata D.L.G. au purtat o discuţie în cadrul căreia au convenit să găsească o modalitate pentru a obţine sume de bani, hotărându-se în acest sens să găsească fete pe care să le determine să întreţină relaţii sexuale cu diverse persoane în schimbul unor sume de bani, pe care să şi le însuşească.

În cadrul acestor discuţii inculpatul B.I.C. a întărit hotărârea infracţională luată spunându-le celorlalţi că el personal a transportat cu autoturismul său persoane pentru a întreţine relaţii sexuale cu femei aflate la „stradă” pe DN1 avansând ideea că „ar fi bine să avem noi fetele noastre”.

Inculpaţii şi-au împărţit sarcinile între aceştia, iar aceea a găsirii fetelor i-a revenit inculpatei D.L.G. întrucât în mediul în care îşi desfăşura activitatea respectiv Liceul Teoretic „A.V.” din localitatea B., judeţul Prahova, unde era elevă în clasa a VlII-a, putea descoperii eventuale victime.

Inculpatul B.I.C. i-a sugerat inculpatei să discute cu partea vătămată T.A.G. cu care era colegă de şcoală, în sensul că ambele erau eleve, la aceeaşi unitate de învăţământ şi pe care inculpatul o cunoştea foarte bine.

Inculpata D.L.G. a luat legătura cu colega sa, partea vătămată T.A.G. căreia i-a spus că are cunoştinţă că a făcut un avort şi că trebuie să întreţină relaţii sexuale în scopul unor sume de bani, iar inculpaţii B.I.C. şi O.I.C. au ameninţând-o că în caz contrar vor spune părinţilor lor această situaţie.

Astfel, întrucât partea vătămată era la o vârstă foarte mică, de doar 14 ani, temându-se de o reacţie excesivă venită din partea tatălui său, aspecte care erau cunoscute şi de inculpată, a acceptat propunerea acesteia din urmă.

Inculpata le-a comunicat inculpaţilor că partea vătămată a acceptat propunerea sa iar inculpatul O.I.C. s-a oferit să se ocupe de găsirea „clienţilor” pentru întreţinerea de raporturi sexuale.

După câteva zile, într-o zi de sâmbătă, inculpatul B.I.C. împreună cu inculpata D.L.G. şi partea vătămată T.A.G. s-au deplasat cu autoturismul, de culoare albastră, aparţinând inculpatului B.I.C. în localitatea T., judeţul Prahova, unde erau aşteptaţi de inculpatul O.I.C. în scopul „plasării” părţii vătămate pentru întreţinerea de raporturi sexuale.

Instanţa a reţinut că la solicitarea inculpaţilor, părţii vătămate i s-a cerut ca să spună „clienţilor” că are 18 ani, este din Câmpina şi o cheamă I.

Partea vătămată T.A.G. a intrat în discotecă împreună cu inculpaţii, iar aici inculpatul O.I.C. a purtat discuţii cu un băiat pe nume „L.” despre întreţinerea de raporturi sexuale cu partea vătămată, după care aceasta din urma a mers în autoturismul inculpatului B.I.C., unde a fost urmată de „L.” cu care a întreţinut raporturi sexuale orale şi normale.

După finalizarea acestora şi după plecarea lui „L.”, la autoturism a venit inculpatul B.I.C. care i-a solicitat să rămână în interior, deoarece vor mai veni alţi doi „clienţi”.

Ulterior acestui fapt, în autoturismul inculpatului B.I.C. au venit alţi doi bărbaţi care pe rând au întreţinut raporturi sexuale orale cu partea vătămată T.A.G.

Din probatorii reiese că de regulă clienţii erau găsiţi de către inculpaţi, iar negocierea preţurilor s-a făcut de către aceştia, tot ei primind şi banii, sumele fiind cuprinse între 30 RON pentru un sex oral şi 50 RON pentru un sex normal.

Din suma totală obţinută care a fost împărţită între inculpaţi şi i s-a dat părţii vătămate suma de 20 RON, precizându-i-se că aceşti bani i se cuvin.

Din probatorii a reieşit că au întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată, numiţii N.L.F. şi I.A.G., care au recunoscut faptul că au întreţinut raporturi sexuale cu aceasta, că a fost adusă la discotecă de inculpaţii B.I.C., O.I.C. şi inculpata D.L.G., precum şi faptul că le-a fost solicitată suma de 30 RON pentru sex oral şi suma de 50 RON pentru sex normal, plătind efectiv 50 RON fiecare, celor trei inculpaţi.

Inculpatul O.I.C. în timpul cât s-a aflat în discotecă a vorbit cu mai mulţi bărbaţi despre faptul că „are o fată la produs”, unul dintre aceştia fiind învinuitul N.L.F.

Acesta a fost chemat de inculpat la barul „B.D.” din centrul comunei, pentru a întreţine relaţii sexuale cu partea vătămată, spunându-i în prealabil că trebuie să plătească pentru aceste servicii.

Învinuitul N.L.F. a mers în locul indicat unde i-a văzut pe cei trei inculpaţi şi pe partea vătămată, care însă, a refuzat să mai întreţină în acea seară raporturi sexuale, inculpatul O.I.C. comunicându-i „că rămâne pe altă dată”, lucru care de altfel s-a şi întâmplat.

Inculpata D.L.G. a discutat cu inculpaţii despre posibilitatea de a mai găsi o fată de pe urma căreia să mai câştige bani prin întreţinerea de raporturi sexuale. Aceasta le-a spus că se pot folosi de partea vătămată C.A. spunându-le că aceasta are 13 ani, inculpaţii afirmând „că nu este nici o problemă”.

De această dată, inculpata D.L.G. s-a folosit de inducerea în eroare a părţii vătămate pentru a o determina să întreţină relaţii sexuale în sensul că a invitat-o în oraş unde i-a spus că îi va prezenta un băiat care doreşte să o cunoască.

Astfel, la începutul lunii aprilie 2010, inculpata D.L.G. a invitat-o pe partea vătămată C.A. la pizzeria „E.” din localitatea B.

Inculpata era însoţită de inculpatul B.I.C. şi ambii au discutat cu partea vătămată căreia i-au spus că doreşte să o cunoască un băiat pentru a deveni prieteni, ambii depunând eforturi pentru a o convinge să se întâlnească cu acest prezumtiv prieten.

Partea vătămată a întrebat amănunte despre acest potenţial prieten, iar învinuita i-a spus că îl va cunoaşte când se va întâlni cu el, chiar în acea seară.

Totodată, inculpata D.L.G. cunoscând autoritatea excesivă a tatălui părţii vătămate i-a spus acesteia să spună părinţilor că va merge la ziua de naştere a învinuitei lucru care de altfel s-a şi întâmplat, în sensul că partea vătămată a spus acest lucru tatălui său.

De la domiciliu, în cursul aceleiaşi zile, partea vătămată a fost luată cu un autoturismul, de culoare albastră, aparţinând inculpatului B.I.C., în care se aflau acesta din urmă, inculpatul O.I.C. precum şi inculpata D.L.G. şi s-au deplasat până în centrul oraşului B.

Aici, partea vătămată a observat că, lângă autoturismul inculpatului B.I.C., a oprit un autoturism VW. condus de o persoană cu care inculpata D.L.G. i-a făcut cunoştinţă, spunându-i că se numeşte „L.”.

Partea vătămată a urcat în autoturismul condus de L., care s-a deplasat până în comuna A., unde a intrat pe o stradă secundară, a oprit şi i-a cerut părţii vătămate „să-i facă ce-a zis D.L.G.” referindu-se la sex oral.

De frică, având în vedere unde se afla, pe o stradă lăturalnică, în dreptul unor case dărăpănate, partea vătămată a acceptat cererea lui L., după epuizarea actului sexual acesta ducând-o la locul de unde o luase, unde era aşteptat de O.I.C. şi D.L.G.

Cu această ocazie, partea vătămată a observat că „L.” a discutat aproximativ două minute cu cei doi după care a plecat.

Cu ocazia audierilor, numitul L., adică N.L.F., a precizat că a fost sunat de inculpatul O.I.C. care l-a întrebat dacă doreşte să întreţină relaţii sexuale cu o fată în schimbul unei sume de bani.

Învinuitul N.L.F. a fost de acord şi în concordanţă cu indicaţiile inculpatului O.I.C. a mers cu autoturismul său VW. în centrul oraşului B., unde i s-a făcut cunoştinţă cu partea vătămată C.A., cu care s-a deplasat cu autoturismul pe o stradă lăturalnică, înspre comuna A. şi a întreţinut raporturi sexuale.

Învinuitul N.L.F., după finalizarea actelor sexuale, a dus-o pe partea vătămată în locul de unde o luase, unde era aşteptat de inculpatul O.I.C. şi învinuita D.L.G. şi, la cererea inculpatului, i-a dat suma de 30 RON reprezentând preţul actelor sexuale întreţinute cu partea vătămată.

La scurt timp după cele petrecute, inculpatul O.I.C. a luat-o pe partea vătămată T.A.G. cu un maxi taxi până în localitatea S., unde i-a adus două persoane de sex masculin, care au închiriat o camera la un local şi a întreţinut cu aceştia raporturi sexuale normale.

Din probatorii reiese că inculpatul a fost cel care a racolat „clienţi”, a condus-o pe partea vătămată în localitatea S., a negociat cu cei doi „clienţi” preţul actelor sexuale, după care i-a înmânat părţii vătămate suma de 30 RON şi tot acesta a convenit anterior acest lucru cu inculpata D.L.G., aşa cum rezultă din declaraţia acesteia, ea primind şi suma de 120 RON de la inculpat.

În preajma sărbătorilor de Sf. Gheorghe, partea vătămată T.A.G. a fost din nou chemată de inculpatul O.I.C. în centrul oraşului B., unde se afla şi celălalt inculpat B.I.C. precum şi inculpata D.L.G. şi i s-a comunicat că urma să vină un client pentru întreţinerea de raporturi sexuale.

După aproximativ 30 de minute, întrucât acesta nu a venit la întâlnire, partea vătămată a fost dusă la domiciliul său.

În luna mai 2010, posibil în ziua de 21 mai 2010 inculpata împreună cu ceilalţi doi inculpaţi au hotărât să profite de o zi liberă de la şcoală pentru a găsi „clienţi” celor două părţi vătămate şi astfel să obţină din nou bani de pe urma exploatării lor sexuale.

Inculpata a sunat-o pe partea vătămată T.A.G. pe care a invitat-o a doua zi la un aşa zis „grătar” în comuna T., judeţul Prahova, deşi în realitate nu se organiza o astfel de petrecere, ascunzându-i astfel adevăratul motiv pentru care o chema la acea întâlnire, respectiv pentru a întreţine raporturi sexuale contra cost aşa cum convenise cu ceilalţi doi inculpaţi.

În aceeaşi modalitate inculpata D.L.G. a procedat şi cu cealaltă parte vătămată respectiv C.A., pe care de asemenea a înşelat-o cu privire la scopul real al întâlnirii din comuna T., judeţul Prahova.

Pentru a-i întări convingerea că este vorba doar de o petrecere inculpata D.L.G. i-a spus părţii vătămate că vor veni mai mulţi colegi de clasă, invocând şi un nume în acest sens respectiv P.G., spunându-i totodată că doreşte să se revanşeze faţă de ea, faţă de cele întâmplate cu învinuitul N.L.F.

A doua zi, în jurul orei 12:00 cele două părţi vătămate s-au întâlnit în centrul oraşului B., cu inculpatul O.I.C. şi inculpata D.L.G., iar cu autoturismul acestuia, D. de culoare albă, au plecat în comuna T. şi au oprit în faţa unui magazin.

Inculpatul O.I.C. a vorbit la telefon pentru a găsi „clienţi” care să întreţină relaţii sexuale cu cele două fete, ferindu-se ca acestea să audă conţinutul discuţiilor.

După aceea, inculpatul O.I.C. împreună cu inculpata D.L.G. le-a dus pe cele două părţi vătămate pe un câmp, în punctul „P.T.” unde a venit şi inculpatul B.I.C., cu autoturismul său, D. de culoare albastră.

Atunci când au ajuns pe câmp, cele două părţi vătămate, au observat că, în realitate nu e vorba de nici o petrecere la un grătar, de altfel, afară ploua, astfel încât, au solicitat inculpaţilor să le ducă acasă, însă aceştia au refuzat.

În acel moment, dinspre comuna T. au venit doi „clienţi” cu care vorbise anterior la telefon inculpatul O.I.C. , respectiv „C.” şi „D.”.

Inculpatul O.I.C. a purtat o discuţie cu „C.” şi „D.” cărora le-a cerut o sumă de bani, după care a întrebat „cine vrea să fie primul”.

Sumele de bani despre care se vorbea, erau de 30 RON sex oral, 50 RON sex normal şi 120 RON ora.

Aflate singure pe câmp, împreună cu cei trei bărbaţi, părţile vătămate au acceptat să întreţină relaţii sexuale cu „clienţii” găsiţi de inculpatul O.I.C.

Astfel, partea vătămată T.A.G. a întreţinut raporturi sexuale cu „C.” iar partea vătămată C.A. a întreţinut raporturi sexuale cu „D.”.

Înainte de fi purtate aceste acte sexuale, conform declaraţiei părţii vătămate T.A.G., atât aceasta cât şi cealaltă au solicitat din nou să fie duse acasă, însă au fost refuzate.

Partea vătămată C.A. a precizat şi faptul că inculpatul O.I.C. a tras-o de păr, lovind-o astfel la ochiul stâng, iar martora S.G.S. cu care s-a întâlnit ulterior partea vătămată a precizat că într-adevăr a văzut-o pe aceasta lovită la ochi.

După identificare, numiţii „D.” şi „C.” respectiv învinuiţii B.A.A. şi B.A.C., au fost audiaţi şi au recunoscut că locuind în comuna T., judeţul Prahova, au aflat de la prietenii lor şi chiar au văzut pe inculpaţii O.I.C. şi B.I.C. împreună cu inculpata D.L.G. se ocupă cu plasarea celor două fete pentru întreţinerea de raporturi sexuale, în schimbul unor sume da bani.

De asemenea, cei doi învinuiţi au recunoscut că în ziua arătată mai sus, au fost contactaţi telefonic de inculpatul O.I.C., care le-a dat întâlnire în punctul „P.T.” în scopul de a întreţine relaţii sexuale contra cost cu două fete pe care aceştia le au „ la produs” cât şi faptul că acelaşi inculpat le-a cerut efectiv sume de bani, respectiv 50 RON pentru sex normal şi 120 RON pentru o oră, banii însă nu i-au dat efectiv rămânând să-i achite la o dată ulterioară.

Învinuiţii au recunoscut că s-au întâlnit cu cei doi inculpaţi la data şi ora indicată şi că B.A.A. a întreţinut raporturi sexuale, orale şi normale cu partea vătămată C.A., iar învinuitul B.A.C. a întreţinut raporturi sexuale, orale şi normale cu partea vătămată T.A.G., după care inculpaţii au plecat cu cele două fete.

Din declaraţia părţii vătămate C.A. rezultă că a întreţinut raporturi sexuale atât cu B.A.A. cât şi cu B.A.C., dar declaraţia acesteia este contrazisă de declaraţiile celor doi învinuiţi şi a celorlalte părţi vătămate.

La sfârşitul lunii aprilie 2010, partea vătămată T.A.G. a fost contactată telefonic de inculpatul O.I.C. care i-a spus că are „clienţi” în oraşul C.

În jurul orei 13:00 a fost luată cu autoturismul de inculpat care a dus-o înspre aceasta localitate şi a întreţinut raporturi sexuale normale şi orale cu trei bărbaţi ce au fost aduşi de către inculpat.

După terminarea actelor sexuale, inculpatul i-a dat părţii vătămate suma de 50 RON, nici de această dată, aceasta din urmă neavând nici un rol în găsirea „clienţilor, stabilirea datei întreţinerii raporturilor sexuale, negocierii preţurilor ori primirii sumelor de bani”.

În aceeaşi zi, inculpata D.L.G. a luat legătura telefonic cu un bărbat cunoscut sub numele de „Lexu” căruia i-a spus că are o fată pentru întreţinerea de raporturi sexuale şi a prezentat-o pe partea vătămată T.A.G., cu care aceasta a întreţinut raporturi sexuale normale pentru care învinuita a primit suma de 40 RON, din care i-a dat părţii vătămate suma de 20 RON, transportul fiind asigurat de învinuitul B.I.C.

La sfârşitul lunii aprilie, inculpatul O.I.C. a luat legătura cu inculpata D.L.G., căreia i-a spus să ia legătura cu partea vătămată T.A.G., întrucât are un client pentru aceasta. Inculpata a sunat-o pe partea vătămată, iar aceasta a fost luată în jurul orei 11 şi dusă la complexul „A.N.” , unde un client găsit de inculpatul O.I.C. a închiriat o cameră şi a întreţinut cu partea vătămată un raport sexual normal. Şi de această dată inculpatul a fost cel care a negociat suma reprezentând costul actelor sexuale, după care i-a dat părţii vătămate suma de 20 RON.

La sfârşitul lunii mai 2010 inculpata D.L.G., având nevoie de bani, l-a apelat telefonic pe inculpatul O.I.C., căruia i-a spus să găsească „clienţi” pentru partea vătămată T.A.G. şi, totodată, a luat legătura şi cu aceasta din urmă spunându-i că trebuie să se întâlnească cu inculpatul O.I.C. Acesta din urmă a luat-o cu maşina împreună cu trei bărbaţi şi a dus-o în punctul V.T., unde a întreţinut cu aceştia raporturi sexuale normale şi orale.

Negocierea sumelor a fost făcută de inculpatul O.I.C. care i-a dat 90 de RON învinuitei D.L.G. şi 50 de RON părţii vătămate. Aceşti trei bărbaţi au fost identificaţi în persoana lui N.L.F., M.V.S. şi N.L.I.

Învinuitul N.L.F. a precizat că a fost contactat telefonic de O.I.C., care i-a cerut să mai vină împreună cu doi prieteni pentru a întreţine relaţii sexuale cu T.A.G., propunere acceptată de învinuitul N.L.F. care a mers la această întâlnire împreună cu învinuiţii M.V.S. şi N.L.I.

În faţa liceului „A.V.” s-au întâlnit cu inculpatul O.I.C. şi cu partea vătămată, au mers pe un câmp într-o locaţie indicată de inculpat şi au întreţinut pe rând raporturi sexuale cu aceasta în autoturism, plătindu-i inculpatului O.I.C. câte 30 de RON fiecare. Cu această ocazie inculpatul O.I.C. i-a propus învinuitului N.L.I. să întreţină raporturi sexuale orale cu oricare din fetele sale la discoteca din comuna T., pentru suma „redusă” de 25 de RON.

La începutul lunii mai 2010 partea vătămată C.A. a fost vizitată de inculpata D.L.G. sub pretextul că vrea să îi pună în buză un „peercing”, aceasta ajungând la domiciliul părţii vătămate în jurul orei 21:00.

La data arătată inculpata a venit însoţită de inculpatul O.I.C. şi un băiat „T.”, cu o maşină R. de culoare verde închis, şi au aşteptat în faţa locuinţei părţii vătămate cât timp inculpata a intrat în locuinţa acesteia.

În realitate acesta a fost doar un pretext, întrucât în cauză a fost identificat „T.”, în persoana numitului M.T.A., din declaraţiile acestuia rezultând că a mers împreună cu inculpatul O.I.C. până la locuinţa părţii vătămate întrucât acesta i-a spus că îi poate oferi o fată cu care să întreţină raporturi sexuale pentru suma de 50 de RON, asigurându-l că nu îi va lua efectiv banii ci „îi va face cinste”.

Această situaţie de fapt reiese atât din declaraţia învinuitului care se coroborează cu aceea a părţii vătămate C.A., care a precizat că după ce a venit cu gheaţa necesară pentru aplicarea „peercingului”, învinuita a renunţat, i-a solicitat să iasă până afară unde a băgat-o în maşina învinuitului M.T.A. care a dus-o pe o stradă laterală şi i-a cerut să întreţină un raport sexual oral, lucru pe care de frică l-a acceptat. După terminarea actului sexual numitul M.T.A. a adus-o pe partea vătămată în locul de unde o luase, unde era aşteptat de inculpata D.L.G. şi inculpatul O.I.C., acesta din urmă cerându-i autoturismul său pentru ca C.A. să întreţină relaţii sexuale cu un alt bărbat adus de D.L.G. în acest scop şi care se afla în acel moment alături de învinuită şi inculpat.

În urma refuzului exprimat de învinuitul M.T.A., inculpatul O.I.C. l-a sunat pe inculpatul B.I.C. care în maxim 5 minute a venit cu maşina sa în acel loc. În acel moment inculpatul O.I.C. şi inculpata D.L.G. au încercat să o convingă pe partea vătămată să întreţină raporturi sexuale şi cu acest bărbat, iar învinuita a încercat şi chiar a reuşit să o bage forţat în maşina lui B.I.C. pe partea vătămată, în timp ce posesorul maşinii se afla la volan, iar partea vătămată a reuşit să scape ieşind pe cealaltă portieră.

În acel moment în prezenţa învinuitului M.T.A. partea vătămată C.A. i-a cerut expres învinuitei să o lase în pace întrucât nu doreşte să întreţină raporturi sexuale cu acel bărbat, între cele două având loc un schimb de replici, în sensul că învinuita a întrebat-o: „Tu nu ai nevoie de bani?”, partea vătămată răspunzându-i că nu are nevoie, că dacă are nevoie de bani să se prostitueze ea, situaţie în care învinuita i-a răspuns: „De ce să o fac eu dacă te am pe tine?”

Examinând probatoriile administrate în faza de urmărire penală, precum şi declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut comiterea faptelor penale în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei, instanţa a reţinut vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile precizate în rechizitoriu.

S-a constatat că faptele inculpaţilor O.I.C. şi B.I.C. constând în aceea că în perioada aprilie-iunie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpata D.L.G. au recrutat pe minorele C.A. şi T.A.G., prin ameninţare şi violenţă în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituţiei, pentru obţinerea unor sume de bani, scop care a fost şi atins, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane (minori) prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 13 alin. (1), (2), (3), teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen.

Instanţa a reţinut această încadrare juridică arătând că prin ameninţare şi înşelăciune inculpaţii au recrutat pe cele doua minore, în scopul exploatării acestora pentru obţinerea unor sume de bani.

La încadrarea juridică a faptelor s-au reţinut dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) întrucât traficarea celor doua minore s-a realizat la diferite intervale de timp dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale; precum şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., în sensul că infracţiunea a fost comisă împreună cu o inculpată minoră, în speţă D.L.G.

De asemenea la încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţi s-au reţinut şi dispoziţiile art. 320¹ alin. (1)-(4) şi (7) C. proc. pen., care prevăd că în situaţia recunoaşterii de vinovăţie, limitele de pedeapsa urmează a se reduce cu o treime.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen., şi anume gradul de pericol social deosebit al faptelor săvârşite de inculpaţi, determinat în principal de modalitatea de săvârşire a infracţiunii, prin ameninţare şi înşelăciune, în scopul exploatării sexuale a victimelor, şi circumstanţele agravante în care au fost săvârşite infracţiunile, respectiv în forma continuată [art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)] şi împreună cu o inculpată minoră pe care acesta a angrenat-o în activitatea infracţională [art. 75 lit. c) C. pen.], dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor care nu au antecedente penale şi care pentru a beneficia de dispoziţiile art. 320¹ alin. (1)-(7) C. proc. pen., au recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

În raport de cele arătate, instanţa le-a aplicat inculpaţilor o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, după aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1)-(7) C. proc. pen., fără a coborî pedeapsa sub aceste limite, întrucât pe de o parte faptele comise de inculpaţi prezintă un ridicat grad de pericol social şi, alături de circumstanţele lor atenuante de recunoaştere şi regretare a comiterii faptelor, coexistă şi cele agravante.

În privinţa modalităţii de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că în raport de argumentele arătate anterior, scopul preventiv educativ cât şi cel sancţionator al pedepsei se va putea atinge numai prin executarea pedepsei închisorii aplicate acestora, în regim privativ de libertate.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpaţii O.I.C. şi B.I.C., criticând-o pentru netemeinicie, susţinând, în esenţă, că pedepsele aplicate ca întindere şi modalitate de executare sunt prea aspre, în raport de circumstanţele personale, lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară avută în societate, în sensul că au avut un loc de muncă stabil, au recunoscut şi regretat faptele, beneficiile obţinute sunt modice şi au fost împărţite cu cele două părţi vătămate, iar iniţiativa recrutării părţilor vătămate pentru practicarea prostituţiei a avut-o inculpata D.L.G.

Inculpatul B.I.C. a invocat şi nelegalitatea încadrării juridice a faptei, în sensul că în mod greşit au fost reţinute agravantele prevăzute de alin. (2) şi (3) ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât părţile vătămate nu au fost ameninţate în vreun fel să practice prostituţia.

S-a solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei, reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., schimbarea încadrării juridice în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 faţă de inculpatul B.I.C., reducerea pedepselor sub limita minimă calculată ca efect al aplicării dispăziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. precum schimbarea modalităţii de executare a pedepselor în sensul aplicării dispăziţiilor art. 86⁷ C. pen.

Prin decizia nr. 89 din 1 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au admis apelurile declarate de inculpaţii O.I.C. şi B.I.C.

S-au reţinut în favoarea ambilor inculpaţi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., la încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ alin. (1)-(4) şi (7) C. proc. pen. şi s-au redus pedepsele aplicate la câte 5 ani închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei. S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat detenţia preventivă la zi, începând cu data de 2 august 2010, pentru fiecare inculpat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că situaţia de fapt, modalităţile de concepere şi comitere a faptei precum şi vinovăţia inculpaţilor apelanţi au fost temeinic reţinute de instanţa de fond, în sensul că în perioada aprilie-iunie 2010 inculpaţii apelanţi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu coinculpata D.L.G., au recrutat pe minorele T.A.G. şi C.A. şi prin ameninţări şi constrângere le-au obligat să practice prostituţia în scopul obţinerii unor sume de bani.

Inculpaţii au recunoscut faptele aşa cum au fost descrise în actul de acuzare, însuşindu-şi în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale, care au fost apreciate în mod justificat de instanţa de fond ca fiind suficiente şi elocvente pentru stabilirea situaţiei de fapt şi a împrejurărilor concrete în care inculpaţii şi-au desfăşurat activitatea infracţională.

S-a constatat că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că faptele săvârşite de inculpaţi constând în recrutarea şi transportarea celor două minore în scopul exploatării sexuale a acestora s-a comis prin ameninţare şi constrângere morală, cele două minore fiind în imposibilitate de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, având în vedere că de fiecare dată erau luate sub diverse pretexte (la un grătar sau pentru a le face cunoştinţă cu un băiat care doreşte să le devină prieten) şi împotriva voinţei lor erau obligate să practice prostituţia cu diverşi bărbaţi aduşi de inculpaţi, acestea fiind obligate să întreţină raporturi sexuale fie în autoturismele celor doi inculpaţi, fie în spaţii deschise (câmp). Edificatoare în acest sens au fost reţinute ca fiind depoziţiile părţii vătămate C.A., care arată că la începutul lunii mai 2010 inculpata D.L.G. a vizitat-o la domiciliul său sub pretextul de a-i aplica un peercing, fiind însoţită de inculpatul O.I.C. şi de numitul M.T.A., care au rămas în faţa locuinţei şi la un moment dat i-a solicitat să iasă afară, fiind forţată să intre în autoturismul acestuia din urmă, care a dus-o pe o stradă laterală şi de teamă a întreţinut un raport sexual oral.

După terminarea actului sexual M.T.A. a transportat-o pe partea vătămată în locul de unde o luase, fiind aşteptată de ceilalţi doi inculpaţi, care i-au cerut să întreţină relaţii sexuale şi cu un alt bărbat pe care inculpata D.L.G. îl racolase.

Partea vătămată a refuzat şi fiind împinsă cu forţa în maşina inculpatului B.I.C., unde se afla clientul, aceasta a reuşit să scape ieşind pe cealaltă portieră, fapt ce demonstrează că inculpaţii O.I.C. şi B.I.C. au uzat de ameninţare şi forţă pentru a o determina pe partea vătămată să se prostitueze.

De asemenea, s-a reţinut că din probatoriile administrate în cauză rezultă că partea vătămată T.A.G. a fost ameninţată de inculpaţi că le vor spune părinţilor că a făcut un avort şi temându-se de reacţia acestora, a acceptat propunerea de a întreţine relaţii sexuale contracost cu mai mulţi bărbaţi, obţinând din această activitate o sumă infimă.

Instanţa de apel a reţinut că din coroborarea tuturor împrejurărilor rezultate din probele administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite de inculpaţi rezultă fără dubiu că părţile vătămate au fost ameninţate şi constrânse de cei trei inculpaţi să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi în schimbul unor sume de bani, acte materiale care în drept întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cum corect a stabilit şi instanţa de fond, motiv pentru care critica inculpatului B.I.C. privind nelegalitatea încadrării juridice a faptei, s-a apreciat ca fiind lipsită de temei.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea a constatat că instanţa de fond a realizat o interpretare şi aplicare excesivă a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), omiţând să ţină seama şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, de circumstanţele reale ale comiterii faptei şi de rolul determinant al inculpatei minore D.L.G. la racolarea celor două părţi vătămate.

Instanţa de control judiciar a relevat că, într-adevăr, în cursul urmăririi penale inculpaţii au dat declaraţii evazive cu privire la implicarea lor la comiterea faptelor, relatând împrejurări adiacente în legătură cu relaţiile sexuale pe care le-au întreţinut cele două părţi vătămate cu diverse persoane, însă s-a constatat că, în instanţă, inculpaţii şi-au recunoscut vinovăţia, însuşindu-şi în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale şi astfel, instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminatoriu.

S-a considerat că traficul de persoane este o infracţiune gravă, prin consecinţele pe care le produce asupra psihicului şi dezvoltării fizice a persoanelor traficate şi în special asupra minorelor, cum este situaţia în speţă, însă la cuantificarea pedepsei instanţa trebuie să aplice o pedeapsă care să reprezinte un echilibru între circumstanţele reale ale comiterii faptei şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, pentru a se putea realiza scopul preventiv-educativ al sancţiunii penale prevăzută de art. 52 C. pen., care este nu numai un mijloc de constrângere ci şi o măsură de reeducare.

În cauză, pedepsele aplicate inculpaţilor de câte 7 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, s-a apreciat că sunt prea mari în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, persoana inculpaţilor, care sunt elemente tinere, fiind infractori primari, anterior comiterii infracţiunii au avut o conduită bună în societate, aşa cum rezultă din caracterizările aflate la dosar şi un loc de muncă stabil, asigurându-şi în mod licit veniturile, însă au acceptat cu uşurinţă propunerea inculpatei D.L.G. de a obţine foloase materiale prin obligarea unor tinere fete să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi în schimbul unor sume de bani, aceasta având rolul determinant în racolarea celor două minore în scopul practicării prostituţiei.

Aşa fiind, Curtea a considerat că în raport de conduita procesuală sinceră şi de recunoaştere a faptelor, împrejurările sus arătate au natura unor circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., circumstanţe la care face referire şi instanţa de fond în considerentele hotărârii, însă a omis să le reţină în favoarea inculpaţilor.

În raport de cuantumul pedepsei aplicate şi chiar de persoana inculpaţilor, Curtea a apreciat că nu sunt realizate cerinţele legale pentru schimbarea modalităţii de executare, aşa cum au solicitat apelanţii.

Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii O.I.C. şi B.I.C. care au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În plus, inculpatul B.I.C. a susţinut că faptele sale constituie complicitate la infracţiunea de act sexual cu un minor.

Examinând cauza prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.

Este real că prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul comiterii infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. faţă de învinuiţii N.L.F., B.A.A. şi M.T.A., în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. precum şi faţă de învinuiţii N.L.F., B.A.C., M.V.S., N.L.I. şi I.A.G., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Din perspectiva criticii formulate de recurentul inculpat B.I.C., se impune mai întâi precizarea că, date fiind temeiurile soluţiei de scoatere de sub urmărire penală dispusă faţă de învinuiţii mai sus menţionaţi, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor sau, după caz, nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii, situaţie care nu le conferă acelor învinuiţi calitatea de autori ai acestei infracţiuni, nu se poate reţine că recurentul inculpat a participat, în calitate de complice, la săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor.

Fiind formă de participaţie secundară, complicitatea presupune drept condiţie de bază a existenţei sale, comiterea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală.

Apoi, nu reprezintă acte de complicitate la infracţiunea de act sexual cu un minor acţiunile inculpatului de recrutare şi transportare a părţilor vătămate C.A. şi T.A.G. prin ameninţare, constrângere morală şi înşelăciune, în scoul exploatării. Activităţile astfel întreprinse întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoană prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen., a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1)-(4) şi 7 C. proc. pen., după cum în mod corect au reţinut instanţele de fond.

Prin faptele sale, recurentul inculpat B.I.C. a adus atingere dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a părţilor vătămate C.A. şi T.A.G., aşa încât soluţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă faţă de învinuiţi nu are relevanţă sub aspectul încadrării juridice dată faptelor comise de recurentul inculpat.

Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 74 C. pen., următoarele împrejurări, cu caracter exemplificativ, pot fi considerate circumstanţe atenuante:

a) conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii,

b) stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba produsă,

c) atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.

În raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de art. 74 C. pen., Înalta Curte constată că instanţa de apel a avut în vedere conduita bună a recurenţilor inculpaţi O.I.C. şi B.I.C. înainte de săvârşirea infracţiunilor (infractori primari, loc de muncă, asigurarea veniturilor în mod licit şi comportament bun în societate), precum şi atitudinea procesuală cooperantă a acestora.

Ca urmare, dând eficienţă juridică circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., instanţa de apel a coborât pedeapsa principală a închisorii sub minimul special prevăzut de Legea nr. 678/2001 pentru infracţiunea comisă, limită specială redusă în prealabil cu o treime în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., adică sub cuantumul de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Se constată, aşadar, că prin pedepsele aplicate de câte 5 ani închisoare pentru fiecare recurent inculpat, prima instanţă de control judiciar a realizat o justă individualizare, dând o pondere corespunzătoare datelor ce caracterizează persoana recurenţilor inculpaţi în raport de circumstanţele reale ale comiterii infracţiunilor (prin acte repetate, împreună cu o persoană minoră, într-o perioadă relativă lungă de timp).

Diminuarea în continuare a cuantumului pedepselor de câte 5 ani închisoare nu ar reflecta gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite demonstrat prin faptul că au obţinut sume de bani prin obligarea la practicarea prostituţiei a minorelor C.A. şi T.A.G., folosind ameninţări, constrângere morală, înşelăciune şi uneori violenţe fizice.

Astfel, recurenţii inculpaţi au hotărât să le oblige pe părţile vătămate să întreţină relaţii sexuale cu diferite persoane, contra unor sume de bani, pe care să şi le însuşească, neţinând cont că părţile vătămate erau minore, eleve la liceul „A.V.” din B., judeţul Prahova.

Partea vătămată T.A.G. a fost determinată să practice prostituţia în folosul material al recurenţilor inculpaţi fiind ameninţată cu dezvăluirea, faţă de tatăl acesteia, a împrejurării că anterior a rămas însărcinată şi a făcut un avort, aspect pe care partea vătămată îl ascunsese din cauza temerii faţă de reacţia părintelui său.

Pericolul social pe care îl reprezintă inculpaţii rezultă şi din solicitarea adresată de aceştia părţii vătămate T.A.G. de a le spune clienţilor date nereale privind persoana sa, respectiv că ar avea 18 ani, este din Câmpina şi se numeşte I., ceea ce arată că, în pofida vârstei tinere, recurenţii inculpaţi şi-au luat măsuri de prevedere pentru a îngreuna depistarea împrejurărilor concrete de comitere a faptelor lor.

În scopul urmărit, inculpaţii recurenţi împreună cu inculpata minoră D.L.G. i-au prezentat denaturant părţii vătămate C.A. împrejurarea că un anumit băiat doreşte să o cunoască, motiv pentru care i-au cerut acesteia să spună părinţilor că merge la ziua de naştere a inculpatei, după care părţii vătămate i-a fost prezentat numitul N.L.F. cu care a întreţinut relaţii sexuale, în comuna A., unde s-au deplasat singuri, pe o stradă lăturalnică, în dreptul unei case derăpănate.

În luna mai 2010, tot prin inducerea în eroare cu privire la scopul întâlnirii lor, inculpata D.L.G., după înţelegerea prealabilă cu recurentul inculpat O.I.C. a cerut părţilor vătămate să meargă la „un grătar” în comuna T. judeţul Prahova, dovedindu-se că, din nou, inculpaţii au profitat de prezenţa părţilor vătămate care, sub constrângere morală, iar partea vătămată C.A. şi sub agresiunea fizică exercitată de inculpatul O.I.C., au acceptat să întreţinut relaţii sexuale cu B.A.A. şi B.A.C.

Periculozitatea socială a recurenţilor inculpaţi este dovedită şi prin mijloacele de probă care dovedesc modalitatea de săvârşire a actului material din mai 2010, când partea vătămată C.A. a întreţinut relaţii sexuale în beneficiul material al inculpaţilor cu M.T.A., fiind luată de acasă sub pretextul că inculpata D.L.G. îi va pune în buză un „peercing”.

Modalitatea în care recurenţii inculpaţi au comis infracţiunea de trafic de persoane, vârsta minoră a părţilor vătămate, forma continuată de săvârşire a infracţiunilor, urmările periculoase socialmente a faptelor creează convingerea că scopul preventiv-educativ şi de constrângere al pedepsei nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei închisorii, de către recurenţii inculpate, în stare de detenţie.

Lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a inculpaţilor şi recunoaşterea acuzaţiilor aduse nu pot constitui temeiuri suficiente pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţi, chiar dacă pe durata termenului de încercare inculpaţii ar fi supuşi unor măsuri de supraveghere.

Analizând pricina şi din perspectiva cazurilor de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea hotărârii criticate.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.I.C. şi B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 89 din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 august 2010 la 16 mai 2012.

Va obliga recurentul inculpat O.I.C. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat B.I.C. la plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.I.C. şi B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 89 din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 august 2010, la 16 mai 2012.

Obligă recurentul inculpat O.I.C. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat B.I.C. la plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 271/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 151/2012. Penal. Menţinere măsură de... →

ICCJ. Decizia nr. 1613/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1613/2012. Penal