ICCJ. Decizia nr. 166/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 166/2012
Dosar nr. 343/42/2011
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 117din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petenta S.A.I. prin lichidator judiciar C.C. IPURL Ploieşti, cu sediul în Ploieşti, judeţul Prahova, împotriva rezoluţiei nr. 5/P/2011 din 14 februarie 2011, confirmată prin rezoluţia nr. 387/II/2/2011 din 04 aprilie 2011, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ca nefondată.
A menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale conform art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., faţă de intimaţii judecători R.M., G.M., B.S.P., P.V.A., L.S.E., judecători la Curtea de Apel Ploieşti şi B.P. SA Central, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât din cercetări a rezultat că fapta reclamată nu există, respectiv nu este prevăzută de legea penală (în ce priveşte B.P. SA Central).
A obligat petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotăra astfel, prima instanţă a reţinut:
Prin rezoluţia nr. 5/P/2011 din 14 februarie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători R.M., G.M., B.S.P., P.V.A., L.S.E. şi B. SA Central, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că fapta nu există, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, astfel că acţiunea nu poate fi pusă în mişcare.
Împotriva rezoluţiei procurorului a formulat plângere petiţionarul D.M.
Prin rezoluţia şi nr. 387/II/2/2011 din 04 aprilie 2011, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost respins plângerea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestor soluţii, în termen legal, persoana vătămată S.A.I., prin preşedinte D.M. a formulat plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Prin plângerea formulată petenta, în esenţă, a susţinut că soluţia adoptată de cei doi procurori este nelegală deoarece conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 plângerile adresate unităţilor de parchet cădeau în competenta de soluţionare a parchetului determinat de Procurorul General al României.
Pe de altă parte, a susţinut că aceasta este şi netemeinică, cât timp prin actele premergătoare efectuate s-a făcut dovada a suficiente indicii temeinice privind exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimaţii reclamaţi, toate având ca urmare prejudicierea intereselor petentei şi ale persoanei vătămate P.V., în contextul soluţiilor adoptate prin hotărârile pronunţate precum şi refuzul de executare a obligaţiei de plată a drepturilor de natură salarială, stabilită în sarcina făptuitoarei B. SA Bucureşti.
A solicitat desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, considerând ca fiind competent să efectueze cercetările penale în prezenta cauză, raportat la gradul profesional deţinut în prezent de intimaţii - judecători.
Curtea de Apel a analizat motivele plângerii, raportat la întregul material probator administrat în cauză, apreciind că plângerea formulată de către petiţionară este nefondată, astfel încât, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins-o.
În esenţă, a apreciat că starea de fapt s-a reţinut corect, iar soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei cinci judecători, precum şi făptuitoarea B. Central Bucureşti este pe deplin justificată, corespunzând legislaţiei ce reglementează răspunderea penală a acestei categorie de magistraţi, pentru măsurile şi hotărârile pronunţate, în exerciţiul funcţiei şi respectiv executarea hotărârilor civile irevocabile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petiţionarele S.A.I., prin lichidator judiciar C. IPURL şi P.V.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 8 iunie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât petiţionarele au formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile cu care a fost investită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiţionarele la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarele S.A.I., prin lichidator judiciar C. IPURL şi de P.V. împotriva sentinţei penale nr. 117 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentele petiţionare la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 169/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
