ICCJ. Decizia nr. 172/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 172/2012
Dosar nr. 51574/3/2011
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2012
Asupra contestaţiei de fată;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 3423 din 29 mai 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A casat decizia penală nr. 124/ A din 16 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi sentinţa penală nr. 720 din 17 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală, numai cu privire la dispoziţia de achitare a inculpatului B.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., pe care o înlătură.
În baza art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., a condamnat inculpatul B.M., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea din 30 martie 1998 şi timpul arestării preventive de la 12 februarie 1999 la 17 martie 1999.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate. A respins ca nefondat recursul inculpatului B.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.
A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare B.M., aceasta fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 30 iunie 2011.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 621 din data de 6 septembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 51574/3/2011m a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare împotriva executării pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 720 din data de 17 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, modificată prin decizia penală nr. 3423 din 29 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe această cale, s-a solicitat desfiinţarea hotărârii anterior menţionate şi reluarea judecării cauzei în vederea pronunţării unei noi hotărâri, legale şi temeinice faţă de faptul că la data judecării recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost lipsă de procedură cu acesta, citarea făcându-se la un domiciliu la care condamnatul nu mai locuia.
În drept, a fost invocat existenţa cazului de contestaţie prevăzute de art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Examinând contestaţia în anulare formulată de B.M., sub aspectul admisibilităţii în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.
Potrivit art. 388 C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părţi, în termen de 30 zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.
Cererea de contestaţie în anulare a fost formulată la data de 30 iunie 2011, iar executarea pedepsei a început la data de 21 iunie 2006, astfel că termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru introducerea contestaţiei în anulare, a fost depăşit.
Având în vedere că, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa admite în principiu cererea de contestaţie în anulare numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege (este făcută în termenul prevăzut de lege, motivele invocate se sprijină pe unul dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în sprijinul contestaţiei depune ori invocă dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea „per a contrario” rezultă că în situaţia în care una sau mai multe dintre aceste condiţii nu este îndeplinită, soluţia este respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, iar în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva deciziei penale nr. 3423 din 29 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 31442/2/2005.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 171/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 173/2012. Penal → |
|---|
