ICCJ. Decizia nr. 174/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 174/2012
Dosar nr. 527/122/2011
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 88 din 03 martie 2011 a Tribunalului Giurgiu, în temeiul dispoziţiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins, în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul B.C. împotriva sentinţei penale nr. 130 din 15 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 18 februarie 2011, pe rolul Tribunalului Giurgiu, s-a înregistrat adresa nr. 7/III/6/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, fiind înaintate concluziile procurorului referitoare la cererea de revizuire formulată de revizuientul B.C. împotriva sentinţei penale nr. 130 din 15 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu, pronunţată în dosarul penal nr. 3136/2001, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, întrucât motivul invocat de petent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În fapt, prin sentinţa penală nr. 130 din 15 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 1207 din 11 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, inculpatul B.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 21 de ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen.
Tribunalul, analizând în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul B.C. conform art. 403 C. proc. pen., a reţinut următoarele:
Potrivit art. 393 alin. (l) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Potrivit art. 403 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. Instanţa examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
S-a apreciat în raport de dispoziţiile legale enunţate că motivul invocat de revizuent drept temei al cererii sale de revizuire, anume că din cuprinsul probelor administrate în cauză nu rezultă vinovăţia sa, că probele au fost falsificate iar altele distruse, a mai fost invocat de revizuent şi cu ocazia formulării altor cereri de revizuire respinse, constituind totodată motiv de apel şi recurs şi în consecinţă analizat de instanţele de control judiciar ce l-au apreciat nefondat.
Întrucât, revizuientul nu a prezentat şi nici invocat în dovedirea susţinerilor sale nicio probă, tribunalul a apreciat că în cauză nu se poate reţine cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) Iit. a) C. proc. pen., privitor la descoperirea unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost avute în vedere de instanţa ce a soluţionat cauza în fond.
Nefiind incident vreun alt caz de revizuire dintre cele enunţate Ia art. 394 C. proc. pen., s-a respins în principiu cererea de revizuire formulată.
Prin decizia penală nr. 216/ A din data de 10 august 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefundat, apelul revizuientului B.C. declarat împotriva sentinţei penale nr. 88 din 09 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
S-a reţinut că, motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., fiind invocate şi verificate de instanţă cu ocazia soluţionării în fond a cauzei.
Împotriva aceste decizii, a declarat recurs revizuientul B.C., susţinând că cererea de revizuire este admisibilă, fiind întrunite condiţiile legale de admisibilitate, solicitând trimiterea cauzei instanţei de fond pentru a proceda la rejudecarea cauzei întrucât nu s-au administrat probe necesare aflării adevărului.
Examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că recursul formulat de revizuientul B.C. este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar acest caz constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Astfel, revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la prima condiţie a acestui caz de revizuire, expresia fapte sau împrejurări semnifică orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau condamnare. De asemenea, este necesar să fie noi faptele sau împrejurările invocate, aşadar faptele probatorii, iar nu mijloacele de probă, probele, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea.
Nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi, în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor deja administrate (spre exemplu/ propunerea unor martori noi).
Descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoaşterea acestora de către instanţa de judecată, indiferent dacă acestea au fost cunoscute de părţi înainte sau în timpul judecării cauzei.
Cu privire la cea de-a doua condiţie a cazului de revizuire şi anume, faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, trebuie ca invocarea elementelor noi să ducă la o soluţie diametral opusă celei pronunţate. Aşadar, în cazul în care este atacată o hotărâre de condamnare, faptele sau împrejurările noi trebuie să conducă la soluţia achitării sau încetării procesului penal.
În cauza dedusă judecăţii, petentul B.C., reiterează apărările formulate în fond, apel şi recurs, cere în calea extraordinară a revizuirii o completare a probatoriului, or, aşa cum se arăta, revizuirea este prevăzută de legiuitor ca o cale extraordinară de atac ce are menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conţine erori esenţiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanţei. Aceasta nu înseamnă că în revizuire se poate realiza o continuare a probatoriului, o readministrare sau o nouă apreciere a probatoriului deja administrat, cum se solicită în cauza dedusă judecăţii, întrucât nu acesta este sensul dispoziţiilor art. 394 şi urm. C. proc. pen., care permit revizuirea unei hotărâri definitive. De asemenea, a relua aceleaşi apărări din cursul procesului penal, într-o cale extraordinară de atac, cu privire Ia care legiuitorul a limitat doar Ia anumite cazuri promovarea acesteia, nu poate justifica admiterea unei astfel de cereri care se bazează exclusiv pe apărări ce ţin de fondul pricinii şi care au fost analizate, verificate de instanţele de fond, apel şi recurs.
Cât priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 394 Iit. d) C. proc. pen., invocat de petent, pentru a fi incident, se cer a fi îndeplinite cumulativ, următoarele condiţii: un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; infracţiunea a dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice; infracţiunile comise de organele judiciare să fie dovedite prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
În cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 Iit. d) C. proc. pen., nefiind dovedit prin hotărâre judecătorească sau ordonanţa procurorului.
Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului B.C., iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurentul Ia plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.C. împotriva deciziei penale nr. 216/ A din 10 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 173/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 180/2012. Penal → |
|---|
