ICCJ. Decizia nr. 1877/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1877/2012
Dosar nr. 1660/54/2011
Şedinţa publică din 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 23 aprilie 2011, petiţionarul G.D. a depus la Curtea de Apel Craiova o plângere prin care a solicitat să se efectueze cercetări penale faţă de magistratul V.V. pentru faptul că aceasta şi-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu.
Prin adresa din 10 mai 2011 Curtea de Apel Craiova a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângerea spre competentă soluţionare.
Prin rezoluţia nr. 446/P/2011 din 12 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul V.V., din cadrul Judecătoriei Craiova pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. art. 247 C. pen.
Pentru a pronunţa această rezoluţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a reţinut că raportat la conţinutul infracţiunilor la activităţile desfăşurate de judecătorii aceştia sunt independenţi şi se supun numai legii, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţia României şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.
S-a mai reţinut că jurisdicţia se înfăptuieşte în temeiul legii prin adoptarea unor soluţii legale şi temeinice în raport de probele administrate.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 304/2002, privind organizarea judiciară, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.
Împotriva actelor procurorului, petentul G.D. a formulat plângere, potrivit art. 275 - 278 C. proc. pen., care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 937/II-2/2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curea de Apel Craiova.
Nemulţumit petentul s-a adresat instanţei de judecată, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 191 din data de 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru Cauze cu Minori a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în mod just Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător V.V. din cadrul Judecătoriei Craiova pentru infracţiunile prev. de art. 246 şi art. 247 C. pen., întrucât faptele reclamate de petentul G.D. nu există.
Aşa fiind, corect s-a apreciat că soluţia adoptată de procurorul de caz este legală şi temeinică, deoarece nu există temeiuri de fapt şi de drept care să contureze săvârşirea infracţiunilor sesizate de petent în sarcina magistratului judecător.
Hotărârea penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către petentul G.D.
La termenul din 31 mai 2012, înalta Curtea pus în discuţie admisibilitatea căi de atac exercitată împotriva unei hotărârii definitive.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul G.D.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.D. împotriva sentinţei penale nr. 191 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 1876/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1878/2012. Penal. Recuzare (art. 51 C.p.p.).... → |
---|