ICCJ. Decizia nr. 180/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 180/2012
Dosar nr. 601/102/201 l/a3
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mureş, prin sentinţa penală nr. 124 din 15 septembrie 2011, a condamnat pe inculpatul P.S.L., la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), precum şi la 8 luni închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, în baza art. 14 alin. (3) lit. b), alin. (5), raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-au admis acţiunile civile exercitate de părţile civile V.A. şi V.M., inculpatul fiind obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente P.S. şi P.C., la plata sumei de câte 50.000 euro sau contravaloarea în lei la cursul oficial din ziua plăţii, acestea cu titlu de daune morale şi la plata sumei de 9803,37 lei daune materiale globale.
În temeiul art. 193 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., inculpatul a mai fost obligat, de asemenea în solidar cu părţile responsabile civilmente amintite, la plata sumei de 8392 lei cheltuieli judiciare efectuate de părţile civile la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească, precum şi a sumei de 10.250 lei cheltuieli judiciare ocazionate în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.
Totodată, s-a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător dispus la 17 noiembrie 2010 prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, asupra apartamentului situat în municipiul Târgu-Mureş, str. Armoniei, ap. 13, jud. Mureş, proprietatea părţilor responsabile civilmente, până la data recuperării daunelor morale şi a celor materiale.
S-a mai dispus confiscarea a două cuţite, din care unul de bucătărie, lung de 30,5 cm, cu lamă de 19,5 cm, folosit la săvârşirea faptei, precum şi a unuia cu mâner negru.
Instanţa a mai dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice necesare introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a dispus informarea inculpatului cu privire la dispoziţia de mai sus.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
În toamna anului 2009, inculpatul minor P.S.L., a început să frecventeze un grup de tineri care, de obicei, se întâlneau în zona „S.” din cartierul Tudor al municipiului Târgu-Mureş.
Printre aceşti tineri, inculpatul i-a cunoscut şi pe V.B.A., precum şi pe D.E.A. Cu aceasta din urmă, inculpatul a rămas prieten, în condiţiile în care cu restul grupului relaţiile se deterioraseră, mai ales de când inculpatul ar fi aflat că prietena lui ar fi fost violată de V.B.A., situaţie neprobată însă.
Spre sfârşitul lunii iulie 2010, prietena inculpatului s-a mutat într-un apartament în care mai locuiau K.C. şi V.B., iar el, după ce s-a certat cu părinţii, în noaptea de 29 iulie 2010, a înnoptat la aceasta.
În 30 iulie 2010, la cererea inculpatului, cunoscutul lui, V.M.S. a venit în acea locuinţă şi a fost informat că inculpatul s-a decis să discute cu V.B.A., acesta urmând şi el să sosească pentru a i se restitui nişte chei pe care le uitase la D.E.A. Cu acelaşi prilej, inculpatul le-a arătat celor doi, două cuţite pe care le avea asupra sa. V.M.S. şi fata l-au sfătuit să lase cuţitele în locuinţă, însă inculpatul a refuzat.
În continuare, inculpatul şi V.M.S. au părăsit locuinţa, fata rămânând acolo. Ajungând la etajul 1 al imobilului, inculpatul i-a spus prietenului lui că urmează să discute cu V.B.A. despre acel presupus viol. Coborând spre parter, inculpatul şi-a sfătuit prietenul ca în situaţia în care V.B.A. va urca treptele, el să-l oprească şi să-i spună că cineva vrea să-i vorbească.
Pătrunzând în scara imobilului după ce D.E.A. îi permisese, în timp ce urca spre etajul 1 unde se afla V.M.S., V.B.A. a fost urmat de inculpat, pe care însă nu-l văzuse. Atunci când băiatul a ajuns pe palierul etajului, l-a observat pe inculpat venindu-i din spate şi asupra lui având cele două cuţite. La întrebarea inculpatului „ce i-a făcut lui E.”, V.B.A. a răspuns „Ce i-am făcut?” şi l-a împins, iniţial prinzându-i mâinile pentru a se apăra. Totodată, V.M.S., la rândul lui, aflat în spatele băiatului, l-a tras spre el, încercând astfel să-l îndepărteze de inculpat. Crezând că va fi lovit şi de prietenul inculpatului, V.B.A. s-a întors cu faţa şi a încercat să-l lovească cu piciorul, dar V.M.S. s-a ferit. Întrucât încercarea de a lovi cu piciorul a fost circulară, V.B.A. s-a rotit cu tot corpul, ajungând astfel din nou faţă în faţă cu inculpatul. Continuând să-ş agreseze, o primă lovitură de cuţit s-a îndreptat spre umărul stâng al lui V.B.A., i-a produs o tăietură superficială, dar o a doua i-a pătruns în gât.
Speriindu-se, prietenul inculpatului, iniţial a coborât la parterul imobilului, dar constatând că victima sângerează din zona de la gât, a urcat spre etajul 2, fiind urmat de inculpat.
V.B.A. a reuşit să ajungă la etajul 4 al imobilului, a intrat în locuinţa în care se afla D.E.A., a mers la baie, a încercat să-şi oprească sângerarea cu ajutorul unui pansament, dar continuând să piardă masiv sânge, s-a prăbuşit pe hol, cu picioarele pe pragul băii, iar capul orientat spre uşa de acces.
Constatând starea gravă a victimei şi faptul că acesta nu putea să comunice cu ea, D.E. a cerut ajutorul unui vecin, V.B.
După apelarea serviciului 112, deşi un echipaj SMURD a venit rapid, s-a constatat că victima decedase.
Inculpatul şi prietenul lui, aflaţi în faţa imobilului, după ce primul ceruse să se îndepărteze de acolo, atunci când a fost întrebat dacă îşi dă seama că l-a înjunghiat pe „B.”, a răspuns că a „primit ceea ce merita”. Împreună, cei doi au urcat pe acoperişul unui bloc din apropiere, de acolo văzând echipajul SMURD şi maşina poliţiei. Tot acolo, inculpatul a ascuns cele două cuţite avute la el.
După momentul descris, inculpatul şi V.M.S. s-au deplasat în satul Livezeni, la bunica primului. Pentru că bunica inculpatului a refuzat să-i găzduiască, cei doi s-au deplasat la B.T.
Refuzând să mai continue în a-l însoţi pentru a se ascunde, astfel cum ceruse inculpatul, prietenul lui a pretextat că va fi căutat de tatăl lui. în final, inculpatul, după ce a primit o haină de la B.T., a plecat singur.
Ajuns cu un taximetru în Târgu - Mureş, V.M.S. a sunat la serviciul 112 şi a adus la cunoştinţă că este martor la evenimentul a cărei victimă fusese V.B.A. Însoţit de un echipaj de poliţie, băiatul a indicat locul unde inculpatul ascunsese cele două cuţite, acestea fiind găsite.
După ce a părăsit casa lui B.T., inculpatul a ajuns într-un sat din zona localităţii Sovata, a dormit sub un pod şi după aceea s-a dus în Praid şi, ulterior, în Odorheiu Secuiesc, la familia J., sat Târnoviţa. Aici el şi-a schimbat telefonul mobil cu cel al lui J.Z., a primit în plus 200 lei, bani cu care şi-a cumpărat cartelă şi a apelat-o pe D.E.A.
Urmare activităţilor specifice de localizare a inculpatului, acesta a fost identificat în Odorheiu Secuiesc, la orele 21.00 din ziua de 06 august 2010. Când a fost depistat, inculpatul a declarat că se numeşte T.N. şi locuieşte în satul Ulcani din apropierea localităţii menţionate. Despre acestea a cunoscut şi P.E., el aflându-se în compania inculpatului la ora depistării lui.
Inculpatul a recunoscut numai săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, dar a motivat că a făcut acest lucru pentru a nu intra în conflict cu poliţiştii.
Expertiza medico-legală psihiatrică şi referatul de evaluare în ce-l priveşte pe inculpat, au reţinut că are personalitate contradictorie, se conduce după propriile impulsuri, nu după un sistem de norme morale şi sociale impuse de familia sa. Martorii cauzei, referindu-se la personalitatea inculpatului, l-au descris a fi inadaptat social, retras, rebel şi consumator înrăit de droguri.
Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea lui V.B.A. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe şi asfixiei mecanice prin aspirat sangvin bronho pulmonar. Totodată, s-a menţionat că leziunile traumatice de genul plagă tăiată-înţepată regiunea cervicală anterioară pe linia mediană cu secţionarea traheii şi a trunchiului bronhocefalic, arteră de calibru mare, plagă tăiată-înţepată umăr stâng, se puteau produce prin lovire directă cu instrument tăietor-înţepător, de tipul cuţitului, poziţia agresor, victimă fiind faţă în faţă, iar direcţia loviturii a fost de sus în jos şi de la stânga la dreapta, între leziunea traumatică şi deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri părţile responsabile civilmente, avocatul P.C. şi inculpatul.
Părţile responsabile civilmente au criticat sentinţa sub aspectul nelegalei soluţionări a laturii civile a cauzei privind obligarea lor solidară cu inculpatul la plata daunelor morale, a celor materiale globale şi a cheltuielilor judiciare.
Avocatul P.C., în apel, a criticat încheierea de şedinţă din 27 iunie 2011, prin care se respinsese cererea sa de scutire de la plata unei amenzi judiciare, dispusă la termenul de judecată 24 iunie 2011.
Motivele căii de atac a apelului inculpatului au vizat greşita stabilire a vinovăţiei lui pentru ambele infracţiuni deduse judecăţii, greşita încadrare juridică a infracţiunii de omor calificat, el susţinând că fapta sa ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de omor simplu, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. şi greşita soluţionare a laturii civile.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin decizia penală nr. 62 A din 21 octombrie 2011, a respins, ca nefondate, apelurile părţilor responsabile civilmente şi al inculpatului, a admis apelul declarat de avocat, a desfiinţat, parţial, sentinţa precum şi încheierea de şedinţă din 27 iunie 2011 şi în baza art. 199 C. proc. pen., a admis cererea acestuia, dispunând scutirea de la plata amenzii judiciare de 1000 lei aplicată prin încheierea din 24 iunie 2011.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat, în termenul legal, recursuri părţile responsabile civilmente şi inculpatul.
Motivele de recurs au fost dezvoltate în prezenta şi sunt depuse şi în scris, în dosar.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma cazurilor de casare invocate [(art. 3859 alin. (1) pct. 8, 10, 14, 17, şi 18 C. proc. pen.)], cât şi din oficiu, astfel cum prevede art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că acestea nu sunt fondate.
Cu referire la recursul părţilor responsabile civilmente, sunt de reţinut următoarele: părinţii victimei, V.A. şi V.M., au cerut pretenţii civile în sumă de 400.000 euro cu titlu de daune morale, susţinut a le fi cuvenite pentru pierderea irecuperabilă a unicului lor fiu, la data decesului acesta având vârsta de 19 ani, 16.986,31 lei cheltuieli suportate cu înmormântarea şi alte activităţi specifice acestui moment, despre acestea depunând înscrisuri atât la urmărirea penală cât şi la cercetarea judecătorească a fondului.
Instanţa a acordat fiecărei părţi civile suma de doar câte 50.000 euro sau echivalentul în lei de la data plăţii, sumă considerată a fi îndestulătoare pentru atenuarea suferinţei lor morale.
Cât priveşte cheltuielile materiale, acestea s-au acordat în sumă de 9803,37 lei şi au la bază înscrisuri probe (cheltuieli efective legate de înmormântare, executare monument funerar).
În ce priveşte dispunerea solidarităţii, conform art. 998 C. civ. (în vigoare la data săvârşirii faptelor), orice faptă a omului care cauzează altuia o pagubă, obligă pe cel din a cărui greşeală s-a pricinuit, a o repara, iar potrivit art. 1000 acelaşi cod, părinţii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copilul lor, ei având obligaţia, conform normelor legislaţiei familiei, de a-l supraveghea şi educa. Faptul invocat de către apărare, că la data săvârşirii faptei, inculpatul nu locuia cu părinţii săi, nu-i exonerează de răspundere solidară, părăsirea domiciliului şi comiterea faptelor fiind determinate şi de creşterea şi educarea defectuoase acordate inculpatului, minor la data faptelor, elev într-o formă de şcolarizare, părinţii cunoscând comportamentul lui în sensul frecventării unor anturaje inadecvate unei adolescente cu preocupări ce trebuiau să ţină de formare socială şi umană, ei, de asemenea, ştiau că era consumator de droguri, consumul având loc şi în casa familiei. P.C., la urmărirea penală, a recunoscut şi faptul că inculpatul, fiul său, luase din bucătăria familiei, cuţitul şi la cererea ei de a fi restituit, inculpatul a refuzat.
Sumele acordate cu titlul de daune morale nu constituie o îmbogăţire pentru părinţii victimei, aceştia, urmare decesului violent al unicului lor fiu, caracterizat a fi fost un tânăr model, au suferit şi, posibil, vor suferi o perioadă urmările pierderii lui.
În vederea garantării reparării prejudiciilor morale şi materiale, menţinerea măsurii sechestrului asigurător dispus asupra imobilului proprietate a părţilor responsabile civilmente, este legală [(art. 163 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.)].
În ce priveşte recursul inculpatului, pe toate cazurile de casare invocate, acesta nu este fondat. Referitor cazului prevăzut de art. 3859 pct. 8 C. proc. pen., inculpatul a fost expertizat psihiatric, raportul de expertiză reţinând că P.S.L. prezintă diagnosticul „tulburare de conduită de tip nesocializat, fost consumator de droguri, are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat”.
De asemenea, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., apărarea inculpatului nu a relevat în ce ar consta acesta raportat la cauză, instanţa pronunţându-se asupra cererilor sale de schimbare a încadrării juridice a faptei de omor calificat, cu respectarea drepturilor sale procesuale, cât şi asupra neincidenţei, în cauză, a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., din analiza probatoriului administrat, se reţine că legal şi temeinic, instanţa de fond, soluţia sa fiind menţinută şi de instanţa de prim control judiciar, a încadrat fapta de ucidere în infracţiunea de omor calificat cu premeditare şi în loc public [(agravante prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.)].
Privind agravanta de la lit. a) a art. 175 C. pen., respectiv săvârşirea uciderii cu premeditare, situaţia de fapt şi probele care au condus la stabilirea acesteia, au evidenţiat, fără dubiu, existenţa ei.
Inculpatul a luat cuţitele din casa familiei sale şi din locuinţa prietenei lui, martora D.E.A., a făcut cunoscut lui V.M.S. şi martorei că le va folosi, sentimentul că trebuie să se îndrepte împotriva victimei i-a încolţit în subconştient, dar l-a şi dezvăluit, încă din luna aprilie 2010. De asemenea, el nu a renunţat la a purta cuţitele nici când cei doi prieteni l-au sfătuit, iar între momentul luării hotărârii de a tăia victima şi cel efectiv de agresare a sa, a trecut un interval de timp (aproximativ 45 de minute, situaţie judicios motivată de instanţa fondului).
Privind agravanta de la lit. i) a art. 175 alin. (1) C. pen., săvârşirea faptei în loc public, în accepţiunea art. 152 lit. a) C. pen., scara blocului este loc care prin natura şi destinaţia sa, este întotdeauna accesibil publicului, neinteresând că respectivul loc era prevăzut cu interfon funcţional, era însă proprietate coindiviză a tuturor celor care locuiau acolo, el fiind public în sensul legii penale.
Referitor cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., că în cauză s-ar fi comis o eroare gravă de fapt care a avut drept consecinţă greşita condamnare, acesta nu este incident.
Instanţa de fond, analizând probatoriul administrat la urmărirea penală şi nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti, constatările sale fiind întrutotul menţinute de către instanţa de prim control judiciar, a stabilit starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, înlăturând motivat toate apărările aduse de către inculpat, acesta încercând să acrediteze faptul că prietenul său, martorul ocular V.M.S. ar fi lovit cu cuţitul victima, sens în care expertiza ADN ar fi reţinut că de sub unghiile şi de pe braţul victimei nu s-au prelevat profilele sale genetice, sau că agresorul ar fi fost stângaci, în condiţiile în care el este dreptaci. Inculpatul este cel care a avut asupra sa cuţitele, de fapt le avea cu timp înaintea datei de 30 iulie 2010, nu există nicio probă care să fi confirmat că V.M.S. ar fi avut vreun motiv să atace el victima. Chiar dacă este real că expertiza ADN nu indică prezenţa profilului genetic al inculpatului, nu îl indică nici pe al martorului ocular, acesta nefăcând altceva decât să încerce să-l apere pe cel lovit. Inculpatul, având cuţite în ambele mâini, nu este exclus să fi lovit cu oricare din ele.
Referitor cazului de casare privind greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)], orientându-se la pedeapsa de 10 ani închisoare, au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare, fapta, prin modul în care a fost concepută şi săvârşită, prin consecinţa ei având grad ridicat de pericol social, a murit un tânăr de 19 ani, victima nu a avut nicio contribuţie la actele agresive îndreptate în contra vieţii ei, i s-a anihilat orice încercare de a se apăra, iar în ce priveşte datele ce caracterizează persoana inculpatului, alături de declaraţiile martorilor, chiar ale părţilor civilmente responsabile, aceasta şi în referatul de evaluare a fost caracterizat ca inadaptat social, cu un comportament indezirabil, manifestări agresive şi autoagresive, dependent de droguri, asociat cu persoane consumatoare de droguri şi comportament infracţional, asumarea de calităţi de lider, manifestări deviante în antecedente, de genul fuga de absenteism şcolar, nerecunoaşterea autorităţii parentale, relaţie tensionată cu părinţii, petrecerea timpului liber fără utilitate. Personalitatea negativă a comportamentului inculpatului este probată şi de activităţile ulterioare uciderii victimei, respectiv fuga sa, încercarea de a orienta vinovăţia asupra prietenului lui, V.M.S., lipsa oricărei remuşcări pentru ceea ce făcuse, inclusiv oferirea, faţă de autorităţi, a unei identităţi false. Totodată, 10 ani închisoare reprezintă, având în vedere şi că inculpatul era minor la data săvârşirii faptelor, un cuantum situat sub minimul special, textul incriminator prevăzând pedepse de la 15 la 25 ani închisoare.
Ca atare, recursurile părţilor responsabile civilmente şi al inculpatului nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În altă ordine de idei, la data judecării recursului declarat, inculpatul fiind major, în conformitate cu dispoziţiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., el va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform aceloraşi dispoziţii procesual penale, şi recurentele părţi responsabile civilmente vor fi obligate, către stat, la plata cheltuielilor judiciare ocazionate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.Ş.L. şi de părţile responsabile civilmente P.Ş. şi P.C. împotriva deciziei penale 62/ A din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 august 2010 la 24 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi responsabile civilmente la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă maghiară, pentru recurentul inculpat, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 174/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 185/2012. Penal. Traficul de minori (Legea... → |
|---|
