ICCJ. Decizia nr. 1796/2012. Penal. Organizarea, conducerea sau finanţarea unor operaţiuni privitoare la droguri (Legea 143/2000 art. 10). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizienr. 1796/2012

Dosar nr. 65449/3/2011

Şedinţa publică din 28 mai 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentinţa penală nr. 955/F din 28 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 10 rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. 2, art. 76 alin. (1) lit. a) si alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. , a condamnat inculpatul C.Ş., cetăţean român, cunoscut cu antecedente penale, studii 2 clase, fără ocupaţie, la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. , a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 12 septembrie 2011, la zi.

În baza art. 191 C. proc. pen. , a obligat inculpatul la plata sumei de 3.100 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti nr. 1671D/P/2011 din 07 octombrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de organizare, conducere sau finanţare a faptelor de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 10 rap.la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În fapt, s-a reţinut că prin rechizitoriul din data de 18 august 2011, adoptat în Dosarul nr. 1318D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor: I.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi Ş.F.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus şi disjungerea materialului de urmărire penală cu privire la făptuitorii C.Ş. şi D.C., în vederea continuării cercetărilor faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Acest dosar a fost înregistrat sub nr. 1671D/P/2011. Din actele de urmărire penală efectuate a rezultat că inculpatul C.Ş., o cunoştea de mai mult timp pe numita I.G. (având calitatea de martor în prezentul dosar), şi pe soţul acesteia, D.N., acesta fiind arestat preventiv pentru săvârşirea unor infracţiuni de trafic de droguri, ce fac obiectul unei alte cauze penale.

Datorită relaţiilor existente între inculpatul C.Ş. şi I.G., în cursul lunii iunie 2011, ca urmare a iniţiativei primului, aceştia au purtat discuţii referitoare la posibilitatea de a cumpăra o cantitate substanţială de heroină din Bulgaria (aproximativ 500 grame), droguri pe care să le introducă fără drept pe teritoriul României, în vederea punerii în vânzare pe raza municipiului Bucureşti şi a localităţilor limitrofe.

I.G. a fost cooptată de către inculpatul C.Ş. şi datorită faptului că ştia să vorbească limba bulgară, persoana de la care urmau să cumpere heroina fiind cetăţean bulgar.

Astfel, în perioada 15-20 iunie 2011, inculpatul C.Ş. a purtat mai multe discuţii telefonice cu martorul I.G. legate de momentul la care urma ca aceasta să plece în Bulgaria, moment ce a fost amânat din cauza lipsei unei sume de bani pentru cumpărarea heroinei. La rândul său, I.G. a discutat în mai multe rânduri cu martorul Ş.F.D., aceştia urmând să se deplaseze împreună în Bulgaria, cu autoturismul personal al numitului Ş.F.D., marca Peugeot, în interiorul căruia urmau să fie ascunse drogurile de mare risc în vederea introducerii fără drept pe teritoriul României.

Întrucât cele aproximativ 500 de grame de heroină pe care intenţionau să le cumpere din Bulgaria valorau la această tranzacţie circa 7.000 euro, iar inculpatul C.Ş. nu dispunea la acel moment de respectiva sumă de bani, acesta a început să facă demersurile necesare pentru a-i obţine, pe calea unui împrumut, eventual cu dobândă, de la persoane ce au asemenea preocupări.

În acest sens, începând din data de 15 iunie 2011, inculpatul C.Ş. a purtat mai multe discuţii telefonice cu martorul M.M., care era naşul de botez al fiicei sale.

În cadrul acestor discuţii, inculpatul C.Ş. l-a întrebat pe martor dacă are posibilitatea să-i împrumute suma respectivă, sau dacă ar cunoaşte o persoană care l-ar putea împrumuta, sens în care a arătat că avea posibilitatea să garanteze acel împrumut cu un autovehicul.

Deoarece martorul M.M. nu a putut să-l împrumute pe inculpat cu suma de bani cerută, a fost totuşi de acord să îi predea autoturismul său, înmatriculat în Bulgaria, pentru a garanta un împrumut de la o persoană cunoscută cu apelativul A. Cu toate acestea, în ziua următoare, inculpatul C.Ş. i-a restituit martorului autoturismul, deoarece nu a reuşit să obţină acel împrumut.

În paralel, şi făptuitorul D.C., cu care inculpatul C.Ş. purtase discuţii privind deplasarea în Bulgaria în acelaşi scop infracţional (cumpărarea de heroină destinată vânzării ulterioare), a reuşit să găsească o persoană dispusă să-i împrumute lui C.Ş. suma de 7.000 euro, persoană cunoscută sub apelativul N., garantând împrumutul cu un alt autovehicul.

Cu privire la discuţiile purtate între inculpatul C.Ş. şi martorul M.M., referitoare la obţinerea unui împrumut, au fost întocmite procese - verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor efectuate prin telefon, ce se regăsesc la dosarul cauzei.

Practic, suma de bani destinată cumpărării a circa 500 grame heroină din Bulgaria a fost obţinută de către inculpatul C.Ş. abia la data de 20 iunie 2011, seara, prin intermediul făptuitorului D.C..

După ce a intrat în posesia sumei de bani, inculpatul s-a interesat de posibilitatea de a închiria un autovehicul de la o societate specializată, sens în care, la data de 20 iunie 2011, în jurul orei 22: 50, a purtat discuţii cu reprezentanţii SC E.A. SRL Bucureşti (proces - verbal de redare).

În urma înţelegerii avute, în aceeaşi seară, inculpatul C.Ş., împreună cu făptuitorul D.C., s-au deplasat la pct. de lucru al SC E.A. SRL Bucureşti, cei doi fiind transportaţi în acel loc de către martorul Ş.F.D., cu autoturismul marca Peugeot, acesta fiind însoţit şi de către martorul I.G..

În acest sens, a fost întocmit contractul înregistrat sub nr. 2281 din 20 iunie 2011, între SC E.A. SRL şi făptuitorul D.C., contract având ca obiect închirierea unui autovehicul marca Dacia Logan, începând cu data de 20 iunie 2011, pentru o perioadă de 10 zile, până la data de 30 iunie 2011.

După închirierea autovehiculului marca Dacia Logan, inculpatul C.Ş. a contactat-o telefonic pe I.G., solicitându-i să se întâlnească în faţa restaurantului P.H. din Bucureşti, întâlnire la care au participat inculpatul C.Ş., făptuitorul D.C., cât şi martorii I.G. şi Ş.F.D..

Cu această ocazie, inculpatul C.Ş. a luat măsurile necesare pentru deplasarea şi organizarea transportului celor trei persoane cu care se întâlnise, din România în Bulgaria, în vederea cumpărării cantităţii de aproximativ 500 grame heroină şi introducerii fără drept în România.

Astfel, a stabilit cu aceştia ca a doua zi dimineaţa, în jurul orei 04:00 -05:00, să plece în Bulgaria, martorii I.G. şi Ş.F.D. cu autoturismul celui de-al doilea, marca Peugeot, iar făptuitorul D.C., ce urma a fî însoţit de o altă persoană, rămasă neidentifîcată, cu autoturismul marca Dacia Logan, închiriat în condiţiile mai sus prezentate.

Aceea persoană necunoscută, de sex masculin, şi care nu a fost identificată până în prezent, avea rolul de a „testa" calitatea heroinei, întrucât existau discuţii că la tranzacţii anterioare, inculpatul C.Ş. ar fî primit de la cetăţeanul bulgar droguri de calitate îndoielnică, amestecate cu alte substanţe ce le făceau improprii consumului.

Aceştia urmau a se deplasa până în oraşul Sofia, de unde cumpărau heroina, iar la întoarcere, drogurile de mare risc ar fi fost transportate în autoturismul marca Peugeot, condus de către Ş.F.D., iar făptuitorul D.C. urma să se deplaseze la o anumită distanţă în spatele acestora, pentru a se asigura că nu sunt opriţi de organele poliţiei sau nu survin alte probleme.

Cu ocazia întâlnirii de la restaurantul P.H., din seara din 20 iunie 2011, inculpatul C.Ş. le-a înmânat martorilor I.G. şi Ş.F.D., suma de 200 RON şi 50 euro, destinată alimentării cu combustibil al autoturismul marca Peugeot aparţinând celui de-al doilea martor, cât şi pentru cumpărarea unor produse alimentare, în timpul deplasării în Bulgaria.

De asemenea, suma de 7.000 euro, i-a fost înmânată de către inculpat lui I.G., în vederea cumpărării drogurilor de mare risc.

După ce inculpatul C.Ş. a luat aceste măsuri de organizare a faptelor de trafic internaţional de droguri, şi având în vedere cele stabilite cu martori şi făptuitorul, a doua zi, pe data de 21 iunie 2011, dimineaţa, aceştia au plecat cu cele două autoturisme în Bulgaria, urmând să revină în aceeaşi seară, timp în care C.Ş. a rămas în Bucureşti şi a ţinut legătura prin intermediul telefonului atât cu făptuitorul D.C., cât şi cu martorul I.G..

Astfel, după ce au ajuns în Sofia, sus - numiţii s-au întâlnit cu un cetăţean bulgar, de la care au cumpărat cantitatea de 452,86 grame heroină, pentru care i-au plătit suma de aproximativ 7.000 euro, pusă la dispoziţie anterior de către inculpatul C.Ş.. Drogurile au fost ascunse în portbagajul autoturismului marca Peugeot, condus de către martorul Ş.F.D., autoturismul acestuia fiind urmat la o oarecare distanţă de Dacia Logan, condus de către făptuitorul D.C., însoţit de acel tânăr necunoscut.

După ce au intrat în România, în seara de 21 iunie 2011, prin P.C.T.F. Giurgiu, autoturismul marca Peugeot condus de către martorul Ş.F.D., în care se afla şi I.G., a fost oprit de către lucrătorii poliţiei, iar cu ocazia controlului autovehiculului, în portbagaj, sub roata de rezervă, a fost depistată o pungă de culoare neagră ce conţinea cantitatea totală de 452,86 grame heroină, aspect ce rezultă şi din concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 143403 din 27 iunie 2011 al Laboratorului Central de Analiză Şi Profil al Drogurilor.

După constatarea acestei infracţiuni, în timp ce martorii I.G. şi Ş.F.D. erau reţinuţi de către lucrătorii poliţiei, inculpatul C.Ş. a apelat-o în mod repetat pe I.G., întrebând-o unde se află şi solicitându-i ca la intrarea în municipiul Bucureşti, din direcţia Giurgiu, să se întâlnească, scopul acestei întâlniri fiind acela de a intra în posesia cantităţii de heroină pe care urma să o pună în vânzare. Cu toate acestea, inculpatul C.Ş. nu s-a mai prezentat ulterior la pct. stabilit pentru întâlnire.

Autoturismul marca Dacia Logan, condus de către făptuitorul D.C. nu a fost oprit în acel moment, iar la puţin timp după revenirea în ţară, acesta a părăsit teritoriul României, sustrăgându-se cercetărilor.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracţiunii din data de 21 iunie 2011; procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143403 din 27 iunie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor; procesele-verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor telefonice; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere după fotografii şi planşele foto anexate;declaraţiile martorilor I.G., Ş.F.D., M.M. şi I.D. şi declaraţiile inculpatului C.Ş..

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei de fond sub nr. 65449/3/2011, iar faţă de poziţia exprimată de către inculpat în sensul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. , nu au fost administrate decât probele cu înscrisuri în circumstanţiere, pe care inculpatul le-a depus la dosar.

Instanţa de fond a constatat şi reţinut că în cauză condiţiile de aplicabilitate a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. sunt îndeplinite, a considerat prima instanţă, în sensul că declaraţia inculpatului a avut loc înainte de începerea cercetării judecătoreşti, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată este închisoarea, iar probele administrate în faza de urmărire penală sunt complete, legal administrate şi univoce în sensul existentei faptei prevăzute de legea penala şi a vinovăţiei inculpatului în săvârşirea acesteia şi a condiţiilor răspunderii sale penale.

Inculpatul C.Ş. este cercetat pentru organizarea, conducerea şi finanţarea introducerii în ţară de droguri de mare risc, care, conform dispoziţiilor art. 10 rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 28 de ani.

Astfel, aşa cum a rezultat din procesul-verbal din 21 iunie 2011, lucrători din cadrul I.G.P.R. –B.C.C.O. Bucureşti, Serviciul Antidrog, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în perioada imediat următoare, numita I.G. avea să se deplaseze în Bulgaria în vederea procurării unei cantităţi însemnate de heroina (aproximativ 500 gr.), pe care să o introducă în ţară prin vama Giurgiu şi să o comercializeze pe teritoriul Municipiului Bucureşti.

S-a format astfel un dispozitiv de supraveghere operativă în zona vămii Giurgiu iar la data de 21 iunie 2011, la orele 19,00, a fost depistat autoturismul marca Peugeot condus de către numitul Ş.F.D. şi având-o ca pasageră pe I.G., în portbagajul căruia s-a depistat o pungă de culoare neagră în care se afla o substanţă solidă de culoare maron şi două punguţe în care se afla acelaşi tip de substanţă, toate acestea fiind ridicate şi sigilate cu sigiliul nr. 13416, în vederea continuării cercetărilor.

Au fost ridicate, de asemenea şi două telefoane mobile găsite asupra celor doi.

În urma analizelor de laborator, aşa cum s-a consemnat în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143403 din 27 iunie 2011 ataşat în dosarul de urmărire penală în toate cele trei probe s-a depistat heroină (diacetilmorfina făcând parte din tabelul anexa nr. 1 din Legea nr. 143/2000), în cantităţi de 425,67 gr, 24,13 gr şi respectiv 3,06 gr.

În declaraţia dată, inculpata I.G. a arătat că îl cunoaşte pe F.(inculpatul C.Ş.) şi ştie că acesta se ocupa cu traficul de droguri, iar înainte cu aproximativ două săptămâni de data la care a fost prinsă de către lucrătorii de poliţie, acesta i-a cumpărat un telefon mobil pentru a-l utiliza în cursul deplasării în Bulgaria, în scopul de a traduce conversaţiile purtate de furnizorii de droguri din această ţară şi persoanele pe care le însoţea.

A mai arătat că la întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul din cauza de faţă, acesta i-a pus la dispoziţie bani pentru a cumpăra din Bulgaria 500 gr. heroină ce urma a fi vândută în România, precum şi sumele de bani necesare deplasării.

Numitul Ş.F.D. a declarat de asemenea, că a mers împreuna cu I.G. în Bulgaria de unde au cumpărat droguri pentru F. cu banii puşi la dispoziţie de către acesta, beneficiarul tranzacţiei, respectiv inculpatul C.Ş., fiind identificat în urma prezentării pentru recunoaştere de pe planşe foto atât de către I.G., cât şi de către Ş.F.D..

Relevante sub aspect probator au fost şi înregistrările convorbirilor telefonice transcrise şi depuse la dosar, din care a rezultat calitatea de organizator a inculpatului pentru activitatea de introducere în ţară, din Bulgaria, a unei cantităţi de heroină, de către alte persoane care sunt cercetate în altă cauză.

Declaraţia de recunoaştere a inculpatului de la termenul din 24 noiembrie 2011, consfinţeşte vinovăţia acestuia din perspectiva dispoziţiilor legale reţinute în actul de sesizare a instanţei.

Tribunalul a constatat că faptele săvârşite de către inculpatul C.Ş., constând în aceea că a organizat, în cursul lunii iunie 2011, fapta de trafic internaţional de droguri de mare risc, şi a luat măsurile necesare pentru deplasarea inculpaţilor I.G. şi Ş.F.D. în Bulgaria, la data de 21 iunie 2011 (închiriind un autovehicul marca Dacia Logan de la o societate specializată), finanţând cumpărarea de către aceştia a cantităţii de 452,86 gr. heroină de la o persoană necunoscută din Sofia (droguri pe care urma să le vândă pe raza municipiului Bucureşti), sens în care i-a înmânat inculpatei I.G. suma de 7.000 euro anterior plecării în această ţară, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de: organizare, conducere sau finanţare a faptelor de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 10 rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a analizat criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sens în care a reţinut că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, caracterizat ca atare atât de limitele foarte ridicate ale pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege, dar şi de natura faptei, de consecinţele negative ale acesteia îndreptate împotriva sănătăţii şi chiar a vieţii consumatorilor de droguri cărora inculpatul le asigura substanţa interzisă, amploarea pe care a luat-o în societatea modernă practica traficului şi consumului de droguri.

Este de subliniat, a mai arătat prima instanţă, faptul că în declaraţia dată, inculpata I.G. a menţionat că îl cunoştea pe numitul F. (inculpatul C.Ş.) şi ştia că se ocupa cu traficul de droguri, aceasta însemnând că preocupările inculpatului de a aproviziona piaţa românească cu droguri sunt mai vechi, el creându-şi şi conservându-şi relaţii cu furnizori din Bulgaria cu mai mult timp înainte de depistarea sa de către organele statului. Maniera în care a organizat aducerea din ţara vecină a cantităţii de aproximativ 500 gr. heroină, dovedeşte angrenarea inculpatului într-o structură transfrontalieră de trafic de droguri, ceea ce imprimă faptei un caracter grav. Că inculpatul nu a fost la prima operaţiune care intră sub incidenţa Legii nr. 143/2000 (chiar dacă nu a fost prins, iar actele desfăşurate nu au făcut obiectul unei cercetări penale), a rezultat şi din declaraţia aceleiaşi martore I.G., care a relatat că înainte cu o săptămână, a mai asistat la o tranzacţie încheiată între V.(persoana de încredere a inculpatului care a fost implicată şi în operaţiunea de la data de 21 iunie 2011) şi cetăţeanul bulgar, cărora ea le-a tradus conversaţia.

S-a mai avut în vedere de către instanţa de fond şi cantitatea de substanţă adusă în ţară, precum şi potenţialul acesteia de a îndestula un număr relativ mare de consumatori.

În schimb, instanţa de fond a valorificat drept circumstanţe atenuante judiciare vârsta inculpatului şi faptul că are un copil minor în întreţinere, sens în care a apreciat că trebuie să i se acorde posibilitatea unei reintegrări sociale depline şi rapide, inclusiv prin posibilitatea obţinerii statutului de reabilitat într-un interval de timp mai scurt.

Atitudinea procesuală sinceră manifestată în faţa instanţei nu a fost valorificată ca o circumstanţă atenuantă întrucât această atitudine nu reprezintă expresia regretului sincer şi spontan pentru faptele comise, ci a fost determinată de beneficiile pe care Legea nr. 202/2010 le acorda inculpaţilor care simplifica procedura în faţa instanţei de fond, prin recunoaşterea vinovăţiei, a mai susţinut instanţa de fond.

Aplicând dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., pe cele ale art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen., date fiind şi limitele generale ale pedepsei cu închisoarea prevăzute pentru această infracţiune (reducerea limitelor generale ale pedepsei s-a făcut în două trepte, mai întâi prin scăderea cu o treime a acestora în baza art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., apoi la limitele astfel stabilite, s-a aplicat reducerea la care se referă art. 76 C. pen., instanţa de fond apreciind că stabilirea unei pedepse de 7 ani închisoare pentru inculpat, este de natură să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen.

Instanţa de fond a mai făcut menţiunea că inculpatul ar trebui pedepsit mai aspru decât ceilalţi traficanţi de droguri în cantităţi mici, cărora li se poate aplica chiar o pedeapsa a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în funcţie de circumstanţe, dată fiind calitatea acestuia de organizator al activităţii de introducere în ţară a substanţelor interzise şi implicit de furnizare pe piaţa internă a acestora.

Întrucât regimul sancţionator impune, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., instanţa de fond apreciind că natura faptei săvârşite determină nedemnitatea inculpatului în exercitarea drepturilor de natura electorala prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., precum şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Aşa cum rezultă din rechizitoriul emis în Dosarul nr. 1318D/P/18 august 2011, măsura confiscării speciale la care se referă Legea nr. 143/2000, având ca obiect cantităţile de droguri a căror achiziţionare a fost organizată de către inculpat, intră în atribuţiile instanţei care va soluţiona cauza în care au fost trimişi în judecată I.G. şi Ş.F.D..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.Ş..

Ministerul Public, a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor deduse judecăţii, respectiv: art. 10 din Legea nr. 143/2000, în loc de art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Inculpatul C.Ş. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi reducerea cuantumului pedepsei ca urmare a incidenţei art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin Decizia penală nr. 91/A din 15 martie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.Ş., împotriva sentinţei penale nr. 955/F din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele considerente.

Instanţa de fond a realizat o riguroasă şi coroborată analiză a ansamblului probator, evidenţiată anterior, reţinând corect situaţia de fapt şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.

Instanţa de apel a apreciat că, cuantumul pedepsei principale aplicate de prima instanţă este rezultatul reţinerii unei cauze legale de atenuare a răspunderii penale, - art. 320¹ C. proc. pen. şi a circumstanţelor atenuante - art. 74 alin. (2) C. pen., circumstanţele personale şi anume vârsta, existenţa unui copil minor în întreţinere, ori conduita sinceră în faţa instanţei de judecată sunt elemente de normalitate care nu dovedesc însă necesitatea reţinerii în favoarea inculpatului şi a altor circumstanţe atenuante fată de cele avute în vedere de către instanţa de fond.

În aceste condiţii pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea cercetată în prezenta cauză (7 ani închisoare) este orientată sub minimul special rezultat din incidenţa art. 320¹ C. proc. pen. (10 ani închisoare, minimul prevăzut de norma de incriminare fiind 15 ani închisoare).

Din verificările efectuate Curtea de Apel a constatat că, la data de 12 decembrie 2011 inculpatul a formulat un denunţ, căruia, în urma verificărilor efectuate i-a fost atribuit, la data de 20 ianuarie 2012, numărul de Dosar penal nr. l20D/P/2012, însă până în prezent cercetările în această cauză nu au fost finalizate. În aceste condiţii instanţa de apel nu a putut stabili dacă sunt întrunite exigenţele art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În ceea ce priveşte recursul declarat de parchet, Curtea de Apel a constatat că în sarcina inculpatului s-a reţinut o infracţiune unică naturală.

Prin Decizia nr. 38/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, s-a statuat în sensul că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se interpretează în sensul că fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctă şi nu o formă agravată a infracţiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeaşi lege. Această decizie era cunoscută de organul judiciar la data emiterii acuzaţiei în materie penală precum şi la data emiterii celorlalte acte procesuale indicate anterior.

Potrivit art 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei.

Pentru a determina obiectul judecăţii este însă util a aminti şi Decizia nr. 74 din 08 octombrie 2001, Completul 9, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dar, în accepţiunea acestui text de lege, prin faptă arătată în actul de sesizare nu se poate înţelege doar simpla referire la o anumită faptă menţionată în succesiunea activităţilor inculpatului, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, şi anume de a învesti instanţa, o atare condiţie neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoţită de precizarea încadrării ei juridice şi de dispoziţia de trimitere în judecată pentru acea faptă.

Altfel, s-ar putea ajunge la efectuarea urmăririi penale cu asigurarea garanţiilor procesuale înscrise în lege numai pentru o singură faptă sau un număr restrâns de fapte, pentru ca în final, pe calea exercitării apelului sau a recursului de către procuror, să se ceară condamnarea şi pentru alte fapte, uneori mai complexe, fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanţii menite să asigure aflarea adevărului şi dreptul de apărare al celui judecat, ceea ce ar fi contrar principiilor de bază ale dreptului procesual penal".

În prezenta cauză inculpatul, astfel cum s-a arătat anterior, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni unice, respectiv a infracţiunii de organizare, conducere sau finanţare a faptelor de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Ministerul Public a solicitat însă, direct în calea de atac a apelului schimbarea încadrării juridice într-o pluralitate infracţională prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 si art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., aspect ce echivalează cu introducerea unui element nou al acuzaţiei penale. Starea de agravare (pluralitatea infracţională) are directe consecinţe în planul răspunderii penale care nu au putut fi cunoscute ori prevăzute de inculpat în cursul urmăririi penale sau al judecăţii în fond.

Mecanismul schimbării încadrării juridice astfel încât să cuprindă un element complet nou, în sensul transformării unei unităţi naturale într-o pluralitate infracţională, încalcă atât noţiunea de previzibilitate (art. 7 din CEDO), cât şi dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzaţiei (art. 6 parag. 3 lit. a).

Mai mult decât atât, potrivit deciziei nr. 70/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, s-a statuat în sensul că instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă. Raţiunea acestei decizii este pe deplin aplicabilă şi în ipoteza din prezenta cauză în care s-ar ajunge, în calea de atac, în urma schimbării încadrării juridice, la reţinerea unei pluralităţi infracţionale cu consecinţa contopirii pedepselor distinct stabilite pentru fiecare infracţiune, pentru noua infracţiune fiind de altfel exclus primul grad de jurisdicţie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a solicitat reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu consecinţa reducerii pedepsei.

Recursul este fondat.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate precum şi din oficiu, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-au reţinut fapta şi vinovăţia inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză.

În baza art. 19 din Legea nr. 682/2002" persoana care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Potrivit adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-D.I.I.C.O.T.-Serviciul teritorial Bucureşti, reiese că inculpatul a formulat un denunţ în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost înregistrat sub numărul 120D/P/2012, având drept consecinţă identificarea altor persoane ce au săvârşit.

În atare condiţii, devin incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 12 lit. d) C. proc. pen., admite recursul declarat de inculpatul C.Ş. împotriva deciziei penale nr. 91/A din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală .

Casează Decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 955/F din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei şi, rejudecând.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen., de la 7 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 385¹⁷alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la 12 septembrie 2011 la 28 mai 2012.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE.

Admite recursul declarat de inculpatul C.Ş.

Împotriva deciziei penale nr. 91/A din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală .

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen., de la 7 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenţia de la 12 septembrie 2011 la 28 mai 2012.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, 1 zi 28 mai 201 p

← ICCJ. Decizia nr. 1797/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1793/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1796/2012. Penal. Organizarea, conducerea sau finanţarea unor operaţiuni privitoare la droguri (Legea 143/2000 art. 10). Recurs