ICCJ. Decizia nr. 1793/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizienr. 1793/2012
Dosar nr. 38/753/2011
Şedinţa publică din 28 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 37 din data 13 octombrie 2011 Tribunalul Teritorial Bucureşti, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea condamnatului G.I., în prezent deţinut în Penitenciarul Giurgiu de revizuire a sentinţei penale nr. 97 din 03 iunie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 5121 din 26 noiembrie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Revizuentul a fost obligat la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, că petentul G.I., prin cererea înregistrată cu nr. 400/A din 13 .07. 2011, a solicitat revizuirea sentinţei nr. 97 din 03 iunie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 105/2002.
Cererea a fost trimisă Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, unde a fost înregistrată sub nr. 81/III/6/2011 din 21. 07. 2011.
Ulterior la data de 18 .07. 2011, petentul condamnat G.I. s-a adresat Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti cu o nouă cerere de revizuire, care a fost trimisă Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, unde a fost ataşat, la data de 25.07.2011, la lucrarea nr. 81/III/6/2011.
În fapt, prin sentinţa penală nr. 97 din 03 iunie 2002 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial în Dosarul nr. 105/2002, inculpatul G.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi.
Apelul şi recursul inculpatului au fost respinse, sentinţa rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 5121 din 26 noiembrie 2002, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 3494/2002.
S-a reţinut că, în noaptea de 10/11.07.2001, pe fondul consumului de alcool, G.I. a lovit victima H.D. cu o piatră în cap, după care a abandonat-o pe terasamentul căii ferate, ulterior victima a decedat Ia spital, ca urmare a unui traumatism cranio cerebral complex.
Petentul şi-a întemeiat cererile de revizuire pe cazul prev.de art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc. pen., respectiv s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În dovedirea cazului de revizuire, petentul a invocat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 11. 07. 2001, raportul de expertiză, fişa de observaţie nr. 1745 din 11. 07. 2001 a Spitalului Judeţean Suceava, testul A.D.N., audierea martorilor F.D.G. şi D.V. - martori asistenţi la întocmirea procesului-verbal de cercetare la faţa locului, audierea martorilor G.M., G.C. şi C.C., N.F., V.F., cât şi a plt. R.A. (ajutorul şefului de post), care au văzut că victima a rămas în bar, după ce G.I. a părăsit barul.
În esenţă, condamnatul G.I., a susţinut că mijloacele de probă invocate i-ar dovedi nevinovăţia, întrucât decesul victimei H.D. s-ar fi datorat „acroşării acestuia de către trenul care a trecut pe lângă victimă".
În cererile de revizuire anterioare, condamnatul G.I. a mai solicitat efectuarea unui test A.D.N. al petelor de sânge găsite pe pantalonii săi cu care era îmbrăcat în seara incidentului. Cererea a fost respinsă, cu motivarea că nu este admisibilă administrarea unei probe noi, întrucât s-ar realiza o prelungire a probatoriului efectuat iniţial în cauză, (cereri de revizuire ce au făcut obiectul lucrărilor cu nr. 25/III/6/2009 din 05 iunie 2009 şi nr. 55/III/6/2009 din 12 februarie 2010).
În ce priveşte audierea martorilor N.F., V.F. şi D.O., aceasta a fost solicitată prima oară în cererea de revizuire ce a făcut obiectul lucrării nr. 245/111/2005 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.
Tribunalul a constatat că martorii propuşi au fost audiaţi, dar din declaraţiile lor nu au rezultat elemente care să modifice starea de fapt reţinută pe parcursul urmăririi penale, cât şi a cercetării judecătoreşti.
A fost respinsă şi cererea de a fi reaudiaţi martorii de la efectuarea reconstituirii. F.D.G. şi D.V., întrucât aceştia au fost ascultaţi în cursul urmăririi penale, iar o nouă audiere ar fi excedat cadrului reglementat de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Tribunalul a reţinut că această cerere de revizuire (245/III/2005) a făcut obiectul şi al Dosarului nr. 137/F/2005 al Tribunalului Militar Teritorial, care prin sentinţa definitivă nr. 148 din 22 noiembrie 2005 a hotărât să o respingă, ca neîntemeiată.
De asemenea tribunalul a menţionat că cererea prin care condamnatul G.I. a solicitat administrarea probei cu martori şi efectuarea unei expertize medico-legale, nu a fost apreciată de procuror ca admisibilă, întrucât acestea nu se regăsesc între motivele care constituie cazuri de revizuire potrivit art. 394 alin. (1) C.proc. pen.şi ar reprezenta o prelungire a probatoriului pentru fapte verificate anterior de instanţe.
S-a apreciat că petentul nu a prezentat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţele ce s-au pronunţat în cauză. Acestea au fost examinate în procesul finalizat prin hotărâre definitivă de condamnare, atacată succesiv pe calea revizuirii.
S-a constatat că motivele invocate de petent, au mai fost analizate de instanţa de judecată în cererile anterioare de revizuire, care au făcut obiectul sentinţelor penale pronunţate de Tribunalul Militar Teritorial, respectiv: sentinţa penală nr. 148 din 22 noiembrie 2005, sentinţa penală nr. 119 din 06 decembrie 2006, sentinţa penală nr. 49 din 20 august 2008, sentinţa penală nr. 30 din 29 iunie 2005, sentinţa penală nr. 57 din 20 octombrie 2010, sentinţa penală nr. 13 din 22 martie 2011.
Potrivit Deciziei nr. 36 din data de 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cazul în care se constată că există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în cuprinsul cererilor de revizuire formulate succesiv, acestea trebuie respinse, ca inadmisibile.
Prima instanţă a constatat că motivele invocate prin cererea de revizuire, nu îndeplinesc condiţiile de încadrare în prev. art. 394 lit. a) C.proc. pen. Aceste motive au făcut obiectul unor cereri anterioare de revizuire, ceea ce face ca noua cerere de revizuire să fie respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel revizuientul G.I. solicitând casarea hotărârii atacate şi rejudecând, admiterea cererii de revizuire în principiu.
Prin Decizia nr. 14 din 7 decembrie 2011 Curtea Militară de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul-condamnat G.I.
S-a reţinut că, în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul G.I. Potrivit art. 403 alin. (3)1 C. proc. pen., cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi apărări. După cum s-a constatat, revizuientul a formulat anterior şi alte cereri de revizuire, nouă dintre acestea fiind soluţionate prin sentinţe de respingere rămase definitive.
Decizia nr. XXXVI/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie priveşte admisibilitatea cererii de revizuire în cazul incidenţei autorităţii de lucru judecat. S-a dat interpretarea general obligatorie a inadmisibilităţii cererii de revizuire dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în soluţionarea acestora.
Ulterior, prin Legea nr. 202/2010, a fost completat C. proc. pen., cu dispoziţii exprese în acest sens, prin introducerea art. 403 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul G.I. solicitând audierea unor martori care îi pot susţine nevinovăţia.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare, în care formal se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În speţă, se reţine că cele susţinute de condamnat reprezintă o reiterare a susţinerilor făcute de către acesta în faţa instanţei de fond, apel şi recurs, nefiind vorba aşadar despre fapte, împrejurări noi, astfel cum sunt menţionate la art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esenţă la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de instanţele de fond şi recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuentului şi, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care şi le-a făcut cu acea ocazie.
Or, acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca şi cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal şi temeinic, Curtea de Apel a constatat că, faptele şi împrejurările invocate în prezenta cerere de revizuire au fost cunoscute de instanţele care s-au pronunţat pe fondul cauzei, deci nu constituie fapte şi împrejurări noi, în accepţiunea art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru a constitui temeiul acestei căi extraordinare de atac. De altfel, motivele invocate au făcut obiectul unor cereri anterioare de revizuire, astfel că noua cerere de revizuire este inadmisibilă, aşa cum corect s-a apreciat şi de către cele două instanţe.
În acest sens este şi Decizia nr. 36 din data de 14 decembrie 2009 a Î.C.C.J. pronunţată într-un recurs în interesul legii: "când se constată că există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în cuprinsul cererilor de revizuire formulate succesiv, acestea trebuie respinse, ca inadmisibile"-
Aşa fiind, recursul este ne fondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.I. împotriva deciziei penale nr. 14 din 7 decembrie 2011 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1796/2012. Penal. Organizarea, conducerea sau... | ICCJ. Decizia nr. 1792/2012. Penal → |
|---|
