ICCJ. Decizia nr. 1823/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1823/2012
Dosar nr. 9096/1/2011
Şedinţa publică din 29 mai 201.
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 648/F din 19 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 45363.01/3/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a dispus următoarele:
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.A. la pedeapsa principală de 3 luni închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 291 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la 3 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. a condamnat inculpatul la 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 23 septembrie 2009 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului R.A.
Prin Decizia penală nr. 264/A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii R.A. şi F.I., a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 741 C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedepsele de 3 luni închisoare şi 3 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală atacată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A constatat recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracţiune, prin plata unei despăgubiri băneşti.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Prin Decizia penală nr. 3791 din 26 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de partea civilă V.E. împotriva deciziei penale 264/A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii R.A., F.I. şi G.M.
A casat Decizia penală atacată numai cu privire la greşita aplicare a disp. art. 741 C. pen. şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor R.A. şi F.I.
A înlăturat dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi a repus pedepsele aplicate inculpaţilor în individualitatea lor.
A înlăturat dispoziţiile art. 741 C. pen. şi l-a condamnat pe inculpatul R.A., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu pedepsele de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. şi de 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., urmând ca inculpatul R.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale.
A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.A. şi F.I. împotriva deciziei penală 264/A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.A., timpul arestării preventive de la 23 septembrie 2009 la 26 octombrie 2011.
Împotriva acestei hotărâri definitive, condamnatul R.A. a formulat cerere de contestaţie în anulare, la data de 10 noiembrie 2011.
Contestatorul şi-a motivat cererea pe dispoziţiile art. 386 lit. c) şi e) C. proc. pen. raportat la art. 38514 alin. (1), 38516 alin. (1) şi 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., instanţa examinează în principiu admisibilitatea cererii de contestaţie prevăzute în art. 386 lit. a)-c) şi e), fără citarea părţilor.
Instanţa trebuie să verifice termenul în care s-a făcut cererea de contestaţie, respectiv dacă s-au respectat dispoziţiile art. 388 C. proc. pen. care prevăd că pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) şi e), contestaţia poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
Ori, în cauză, mandatul de executare a pedepsei a fost emis la 28 octombrie 2011, în timp ce contestaţia a fost formulată la 10 noiembrie 2011, cu depăşirea termenului legal de 10 zile.
Pentru acest motiv, cererea de contestaţie în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat R.A. împotriva deciziei penale nr. 3791 din 26 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 45363.01/3/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1846/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1802/2012. Penal → |
|---|
