ICCJ. Decizia nr. 1858/2012. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1858/2012

Dosar nr. 2633/122/2011/a3

Şedinţa publică din 30 mai 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, învestită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul D.C., împotriva sentinţei penale nr. 107 din 21 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în baza art. 3002 şi 160b, alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că analizând temeiurile de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv, art. 148 lit. f) C. proc. pen., acestea se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Astfel, probele avute în vedere la pronunţarea hotărârii primei instanţe constituie indicii temeinice, în accepţiunea prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 681 C. proc. pen., ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi pentru care s-a dispus condamnarea apelantului inculpat în primă instanţă.

Totodată, s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile cercetate este mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În acest sens, Curtea a avut în vedere natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, împrejurările concrete în care se presupune că inculpatul a săvârşit faptele îndreptate contra vieţii persoanei, gradul deosebit de ridicat de pericol social pe care îl relevă natura acestor infracţiuni, modalitatea în care au fost comise. Toate aceste elemente s-a apreciat că evidenţiază, neîndoielnic, riscul producerii unei tulburări a ordinii publice în cazul lăsării în libertate a unor persoane bănuite de comiterea unor infracţiuni grave şi justifică privarea acestuia de libertate în continuare, în vederea asigurării finalităţii procesului penal.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul D.C. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.

În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracţiunilor de care este acuzat - tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. şi art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen.

Astfel, faptele de care este acuzat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat, pe de o parte de importanţa valorilor sociale ce constituie obiectul protecţiei penale şi de gravele urmări (fizice şi psihice) pe care le poate avea pentru victimă săvârşirea acestor infracţiuni; aceste fapte de care este acuzat inculpatul prezintă un pericol pentru întreaga societate, fără respectarea vieţii persoanei neputând fi concepută existenţa însăşi a colectivităţii şi convieţuirea paşnică a membrilor acesteia.

Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului D.C.

Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva împotriva încheierii din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 2633/122/2011/a3 (1490/2012).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2012.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1858/2012. Penal