ICCJ. Decizia nr. 1849/2012. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1849/2012
Dosar nr. 2571/1/2012
Şedinţa publică din 30 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost înregistrată la 28 februarie 2012, numărul 1097/45/2008, cererea formulată de petentul I.A. de îndreptare eroare materială, privind dispoziţia obligării la plata cheltuielilor judiciare din sentinţa penală nr. 27 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel laşi.
Prin încheierea din 15 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 1097/45/2008, în temeiul art. 195 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul I.A., privind dispoziţia obligării la plata cheltuielilor judiciare din sentinţa penală nr. 27 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel laşi.
Pentru a dispune astfel Curtea a apreciat că dispoziţia obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare corespunde prevederilor legii, iar cererea petentului este neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri petentul I.A. a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce succedă:
Prin încheierea recurată s-a soluţionat, în baza art. 195 alin. (1)-(3) C. proc. pen., cererea de îndreptare a unei ( pretinse !) erori materiale ce s-ar fi strecurat într-o sentinţă ( nr. 27 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală ) pronunţată în procedura specială reglementată de art. 2781 C. proc. pen.
În absenţa unei prevederi contrare exprese, încheierea pronunţată în baza art. 195 alin. (3) C. proc. pen. este supusă , cât priveşte regimul căilor de atac, regulii instituite de art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care "; încheierile ( fără nici o distincţie între cele premergătoare şi cel subsecvente) pot fi atacate cu recurs numai odată cu hotărârea (sentinţa sau decizie) recurată";; pe de altă parte potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen.,"; hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă ";.
În raport cu aceste premise normative, concluzia care se impune este aceea că recursul declarat de petent , neputând avea, în lipsa unei norme de procedură derogatorii de la principiul mai sus-enunţat [cf. art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.], o existenţă de sine-stătătoare, este inadmisibil.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul I.A.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul I.A. împotriva încheierii din 15 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală si pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 1097/45/2008.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1892/2012. Penal → |
|---|
