ICCJ. Decizia nr. 1900/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1900/2012
Dosar nr. 59698/3/2011
Şedinţa publică din 5 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 723/F din 21 octombrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 2, alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37, lit. b), C. pen. şi art. 3201, C. pen., a condamnat-o pe inculpata R.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În temeiul art. 65, alin. (2), C. pen., i-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a şi lit. b), C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, a făcut aplicarea art. 71 - art. 64, lit. a), teza a II-a şi lit. b), C. pen.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatei şi a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 14 iulie 2011 la zi.
În temeiul art. 118, lit. f), C. pen., raportat la art. 17, alin. (1) şi art. 18, alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a cantităţilor de 4,60 şi de 1,13 grame heroina, rămase în urma efectuării analizelor de laborator, predate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O., în baza dovezii Seria H, nr. 0021474 din 16 august 2011. în temeiul art. 118, lit. f), C. pen., raportat la art. 17, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 150 lei, conform recipisei de consemnare CEC Bank nr. 2924978/1, Seria TA, nr. 1633052 din 2 august 2011 şi l-a obligat pe inculpat la sumei de 1.600 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul din data de 6 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, din dosarul nr. 1493/D/P/2011, s-a reţinut că, în urma denunţurilor formulate de denunţătorii S.M. şi D.A.R., surori, la data de 13 iulie 2011 s-a procedat la înserierea bancnotelor componente ale sumei de 100 lei, înmânată denunţătorului S.M., care, împreună cu denunţătorul D.A.R., s-au deplasat la domiciliul inculpatei, din Bucureşti, Sectorul IV, unde denunţătorul i-a înmânat suma de 100 lei, care i-a remis acestuia două punguţe, al căror conţinut, în cantitate de 0,14 grame heroină, a fost transferat într-o singură pungă, iar, la percheziţia domiciliară, în locuinţa acesteia au fost găsite şi ridicate cantităţile de 6,55 grame heroină şi de 0,27 grame de cannabis, două bucăţi din carton, pe care s-au pus în evidenţă urme de heroină, precum şi sumele de 100 lei, compusă din bancnotele anterior înseriate, şi de 150 lei, cu privire la care inculpata a declarat că aparţin fiicei sale, R.L.
S-a reţinut că, la urmărirea penală, au fost administrate următoarele probe: denunţurile şi declaraţiile martorilor-denunţători S.M. şi D.A.R., prin care au arătat că denunţătorul S.M., însoţit de denunţătorul D.A.R., sora sa, a cumpărat de la inculpată, de mai multe ori, timp de aproximativ 4 luni, heroină, pentru consumul propriu; procesul-verbal din data de 13 iulie 2011, cu planşe fotografice, privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 100 lei; procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 13 iulie 2011, cu declaraţiile martorului-asistent D.A., coroborate cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143.626 din 20 iulie 2011, întocmit de I.G.P.R. - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Laboratorul Central de Analiză şi Profil ale Drogurilor, prin care s-a stabilit că punguţa conţine cantitatea de 0,14 grame de heroină; procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 13 iulie 2011, însoţit de declaraţiile martorului-asistent D.A., potrivit cărora în imobilul inculpatului, din Bucureşti, sectorul IV, au fost găsite şi ridicate cantităţile de 6,55 grame heroină şi de 0,27 grame de cannabis, două bucăţi din carton, pe care s-au pus în evidenţă urme de heroină, precum şi sumele de 100 lei, compusă din bancnotele înseriate, şi de 150 lei, cu privire la care inculpatul a declarat că aparţin fiicei sale, R.L., coroborate cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 143.625 din 20 iulie 2011, întocmit de I.G.P.R. - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Laboratorul Central de Analiză şi Profil ale Drogurilor; declaraţiile martorului B.A., conform cărora este consumator de heroină de aproximativ 3 ani, iar, de aproximativ două săptămâni, cumpăra droguri, cu suma de 50 lei doza, de la inculpata R.M.; declaraţiile de recunoaştere ale inculpatei.
S-a reţinut că, la termenul de judecată din data de 6 octombrie 2011, inculpata a solicitat aplicarea disp. art. 3201, alin. (1) şi alin. (7), C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsi închisorii, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72, C. pen., şi anume limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, reduse cu o treime, conform art. 320/1, alin. (7), C. proc. pen., gradul concret de pericol social al faptei penale, determinat prin urmările socialmente periculoase produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatei, care nu era angajată în muncă şi nu dispunea de o sursă licită de venituri, este cunoscută cu antecedente penale, fiind condamnată definitiv, prin sentinţa penală nr. 2.778 din 8 octombrie 2003 a Judecătoriei Sectorului III, Bucureşti, din dosarul nr. 6613/2002, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215, alin. (1) şi alin. (3), C. pen., care constituie primul termen al recidivei după executare, a avut o atitudine procesuală sinceră.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata şi a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi, pe fond, aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, de până în 4 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 53/A din 27 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 379, punctul 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de inculpata R.M. împotriva sentinţei penale nr. 723/F din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând a înlăturat dispoziţia privind confiscarea specială de la inculpată, în temeiul art. 118, lit. f), C. pen., raportat la art. 17, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a sumei de 150 lei, depusă la CEC - Bank, conform recipisei de consemnare nr. 2924978/1 din 2 august 2011 (fila 89, dosar de urmărire penală) şi, în temeiul art. 357, alin. (2), lit. e), C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a sumei respective. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În temeiul art. 383, alin. (1)1, C. proc. pen., raportat la art. 350, alin. (1), C. proc. pen., a menţinut măsura arestări preventive a inculpatei şi în temeiul art. 383, alin. (2), C. proc. pen., raportat la art. 88, alin. (1), C. pen., a dedus durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 14 iulie 2011 la zi.
Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a efectuat o corectă aplicare a dispoziţiilor procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201, alin. (1) şi alin. (7), C. proc. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea, instanţa de apel având în vedere elementele de natură a caracteriza atât fapta penală, de o anumită gravitate, cât şi persoana inculpatei, care, la vârsta sa, nu beneficiază de venituri licite, astfel că se ocupă cu vânzarea de droguri de mare risc, în locuinţa pe care a închiriat-o, după ce, anterior, a fost condamnată definitiv, prin două sentinţe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unor infracţiuni de înşelăciune, a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare, situată în apropierea limitei minime speciale redusă cu o treime, este în măsură să asigure scopul punitiv al pedepsei închisorii, care devine prioritar, în raport cu perseverenţa infracţională a inculpatei. De aceea, în condiţiile în care inculpata, după executarea unei pedepse cu închisoarea destul de aspră, a comis, din nou, o infracţiune gravă, reeducarea şi integrarea sa în societate devin greu realizabile.
Din oficiu, instanţa de apel a constatat că sentinţa penală este netemeinică, deoarece instanţa de fond, în mod greşit, a confiscat special de la inculpată suma de 150 lei, găsită la domiciliu, referitor la care inculpata a arătat că-i aparţine fiicei sale, R.L., şi cu privire la care nu s-a dovedit că a fost obţinută pe data de 13 iulie 201, în urma comiterii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost cercetată în această cauză.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpata R.M. şi a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenta inculpată, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) şi art. 385/7 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpata R.M. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de fond şi de instanţa de prim control judiciar răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în infracţiunea săvârşită de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cât si datele care circumstanţiază persoana inculpatei, care nu are ocupaţie sau vreun loc de muncă şi nu beneficiază de vreo sursă licită de venituri, este cunoscută cu antecedente penale, continuând pe aceiaşi linie infracţională în scopul de a obţine sume de bani ilicite.
Astfel, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul pedepsei fiind de prevenirea săvârşirii de noi fapte penale.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatei, Înalta Curte reţine că la fila 64 dosar urmărire penală se află fişa de cazier a inculpatei din care rezultă că inculpata a fost anterior condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1754 din 19 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului V, Bucureşti, din dosarul nr. 8662/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2451 din 23 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, din dosarul nr. 35262/2/2004 (4444/2004), stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanţa de apel de 8 ani închisoare cu executare, raportat la pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei, este justificată şi este în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen. şi nu se impune reducerea acesteia în raport de împrejurările faptei săvârşite, de modalitatea de comitere a faptei, de persoana inculpatei şi poziţia sa procesuală în cauză, care valorificată prin reţinerea dispoziţiilor art. 320/1 C. proc. pen. cât şi faţă de reţinerea disp. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatei este adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.M. împotriva deciziei penale nr. 53/A din 27 februarie 2012 din a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenţiei de la 14 iulie 2011 la 5 iunie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.M. împotriva deciziei penale nr. 53/A din 27 februarie 2012 din a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenţiei de la 14 iulie 2011 la 5 iunie 2012.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1892/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1901/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
