ICCJ. Decizia nr. 1892/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1892/2012

Dosar nr. 5418/98/2010

Şedinţa publică din 5 iunie 2012

Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1. Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 6/F din 13 ianuarie 2011, în baza art. 271 din Legea nr.86/2006 cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat inculpatul L.C.M., zis Ş. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul L.C.M., urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Ialomiţa privind confiscarea specială a 4 (patru) pistoale cu gaze mărcile EKOL SPECIAL, cal. 9 mm. seria V 751918, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834 şi EKOL GRIZZLY, cal. 9 mm., seria V 711756, bunuri deţinute fără drept de inculpatul L.C.M.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul L.C.M. la 4.700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomiţa nr. 59/D/P/2008 din 28 octombrie 2010, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului L.C.M., zis Ş. pentru săvârşirea a două infracţiuni de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. şi art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în esenţă în aceea că în cursul anului 2007 a deţinut fără drept şi a introdus fără drept în ţară arme neletale.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probe strânse la urmărirea penală şi alte probe noi - audiere martori - instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul probator confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorului acestora, sens în care a reţinut:

În cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007) inculpatul L.C.M. s-a deplasat în oraşul Silistra din Bulgaria şi de la magazinul ET „D.S.I.” (armurier autorizat) a achiziţionat trei pistoale cu gaze mărcile EKOL SPECIAL, cal. 9 mm. seria V 751918, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834.

A fost însoţit de martorul C.M.A. şi S.S.

Vânzătorul i-a înscris datele de identitate - nume, prenume, CNP, serie şi număr al cărţii de identitate - într-un jurnal de vânzări (facultativ) la poziţiile 949, 950 şi 952, iar inculpatul a confirmat semnătură realitatea datelor şi însăşi operaţiunea juridică de vânzare-cumpărare a armelor neletale (o operaţiune privind circulaţia armelor şi muniţiilor).

La intrarea în ţară - punctul de trecere a frontierei de stat Ostrov - inculpatul nu a declarat poliţiei de frontieră armele neletale cumpărate din Bulgaria.

A făcut o nouă deplasare în Silistra la data de 12 septembrie 2007 însoţit de mai mulţi cunoscuţi, dintre care a fost identificat cert doar T.F.A. (ascultat iniţial, în cauza penală nr. 59 D/P/2009, în calitate de învinuit, de autor al infracţiunilor de contrabandă calificată şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor de săvârşirea cărora a fost acuzat apoi L.C.M.).

S-a folosit de cartea de identitate a lui T.F.A. (rămasă în detenţia sa după ce o prezentase autorităţilor române şi bulgare din punctele de trecere a frontierei Ostrov - Silistra alături de cărţile de identitate ale celorlalţi doi pasageri ai autoturismului cu care se deplasau), pentru a cumpăra (sub o altă identitate deci) un pistol cu gaze marca EKOL GRIZZLY, cal. 9 mm., seria V 711756 din magazinul pentru articole/anexe de vânătoare şi pescuit de pe B-dul Macedonia, nr. 139, Silistra, un alt armurier autorizat bulgar.

A introdus arma neletală în România, prin punctul de trecere a frontierei Ostrov, acţiune exercitată fără drept, întrucât nu notificase în prealabil autorităţilor române (I.P.J. Ialomiţa - B.A.E.S.T.) intenţia sa de a o achiziţiona.

Întorşi în Slobozia, inculpatul a vândut la aceeaşi dată arma neletală unei persoane neidentificate cu care s-a întâlnit în apropierea hotelului Select.

Aşa cum rezultă din adresa nr. 846456/A din 7 mai 2008 emisă de I.P.J. Ialomiţa - Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice, inculpatul nu figurează în evidenţe ca deţinător de arme letale ori neletale şi nici nu a solicitat eliberarea de autorizaţie pentru procurarea de arme.

Situaţia de faţă astfel cum a fost reţinută rezultă din următoarele mijloace de probă : declaraţiile inculpatului (fila 17 - 20) date în cursul urmăririi penale, martorilor S.I., T.F.A. şi R.P.M., procese verbale, acte procedurale întocmite de autorităţile judiciare bulgare obţinute prin comisie rogatorie internaţională.

Inculpatul a fost audiat doar în cursul urmăririi penale - declaraţie aflată la fila 17-20, deoarece în cursul judecăţii, deşi legal citat, nu a fost audiat, mama sa, C. P., prezentă fiind la termenul din 26 noiembrie 2010 a învederat instanţei că fiul său este plecat în Franţa şi nu are cunoştinţă când se întoarce.

În declaraţia menţionată mai sus, inculpatul a arătat că în urmă cu vreo doi ani, sau mai bine, când a mers în Bulgaria în Silistra, împreună cu prietenii săi C.M.A. şi S.S., s-au cumpărat într-adevăr 3 (trei) pistoale cu gaze dintr-un magazin de arme, în numele său deşi în realitate a plătit doar o singură armă neletală, în timp ce celelalte două arme au fost plătite de C.M.A., beneficiarul lor real.

Şi-a recunoscut semnătura la poziţiile 949, 950 şi 952 din registrul întocmit de vânzătorii magazinului de arme ET „D.S.I.” (înscris obţinut pe calea unei comisii rogatorii internaţionale). Înscrisul a făcut dovada cumpărării a trei pistoale cu gaze: EKOL SPECIAL, cal. 9 mm. Seria V 751918 (poziţia nr. 949 din registru), EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845 (poziţia nr. 950 din registru) şi EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834 (poziţia nr. 952 din registru).

A vândut arma sa lui E.V. (un bărbat din Feteşti care s-a sinucis la data de 18 noiembrie 2009).

Ştia că una dintre cele două arme cumpărate de C.M.A. a ajuns la R.C. - persoană identificată ulterior drept P.R.M. (care după un timp a renunţat la pistol, întrucât nu mai funcţiona, fie prin înstrăinare, fie prin abandonare) iar cea de-a doua îi fusese ridicată de autorităţi sau o pierduse.

A recunoscut că a mai cumpărat o armă neletală, folosindu-se de actul de identitate al prietenului său T.F.A., armă pe care i-ar fi vândut-o unui bărbat nominalizat drept „finul lui R., patronul de la O.C.”. Îi ceruse lui A. actul său de identitate.

Nici el nu ştia identitatea completă a acelui „M.” (neidentificat) din Cernavodă, cu autoturismul căruia se deplasaseră în Silistra. Îl cunoscuse prin intermediul unei anume „T.”, o prietenă de-a sa (despre care nu ştie alte date decât că s-a căsătorit şi a plecat din cartier). Nu a declarat nici o armă autorităţilor vamale sau poliţiei de frontieră din punctul de trecere a frontierei Ostrov.

În cauză au fost audiaţi martorii R.P.M., S.S. şi T.F.A. care şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi din care a rezultat faptul că s-au deplasat împreună cu inculpatul în oraşul Silistra - Bulgaria pentru a-şi achiziţiona haine şi îmbrăcăminte, ocazie cu care inculpatul a cumpărat arme pe care le-a achiziţionat în baza actelor de identitate ale martorilor T.F.A. şi C.M.A.

De asemenea din declaraţiile martorului T.F.A. a rezultat faptul că acesta cunoştea că inculpatul a vândut unul din pistoalele achiziţionate unei persoane necunoscute - în zona Central a mun. Slobozia.

În drept fapta inculpatului L.C.M. de a deţine fără drept (fără certificat de deţinător şi, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - infracţiune continuă succesivă) trei pistoale cu gaze (EKOL SPECIAL, cal. 9 mm. Seria V 751918, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845 şi EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834), arme neletale, o perioadă destul de îndelungată de timp în anul 2007 (de la achiziţia lor din Bulgaria şi până la înstrăinarea lor, anterior datei de 12 septembrie 2007), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzute de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului L.C.M. de a introduce fără drept în România (fără certificat de deţinător şi, implicit, în lipsa unei notificări prealabile), în cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007), trei arme neletale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată (cu arme), prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

Fapta inculpatului L.C.M. de a deţine fără drept (fără certificat de deţinător şi, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - infracţiune continuă succesivă) un pistol cu gaze marca EKOL GRIZZLY, cal. 9 mm., seria V 711756, armă neletală, la data de 12 septembrie 2007 (data achiziţiei din Bulgaria şi, totodată, data înstrăinării armei în Slobozia, unei persoane neidentificate) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului L.C.M. de a introduce fără drept în România (fără certificat de deţinător şi, implicit, în lipsa unei notificări prealabile) o armă neletală, la data de 12 septembrie 2007, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată (cu arme), prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

La individualizarea pedepselor aplicate pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal şi legea specială, atitudinea nesinceră avută în cursul urmăririi penale, precum şi starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 235 din 29 aprilie 2004 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) , (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen.

De asemenea s-a avut în vedere faptul că deşi legal citat la instanţă inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel în termen legal inculpatul L.C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, inculpatul a susţinut că nu a avut posibilitatea să declare în instanţă, întrucât a fost plecat în Spania, având un contract de muncă, însă atitudinea de totală recunoaştere a acuzaţiilor a exprimat-o şi în cursul urmăririi penale, astfel încât a înţeles să invoce incidenţa art. 320¹ C. proc. pen. şi să solicite aplicarea unei pedepse în acord cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., îndreptată spre minimum special prevăzut de lege în urma aplicării normelor de favoare şi pentru care să se dispună suspendarea condiţionată a executării.

Curtea, verificând sentinţa atacată pe baza materialului probator aflat la dosar şi a probelor noi - înscrisuri, în raport cu motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate, dar şi din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii - în conformitate cu art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat următoarele:

Potrivit art. 320¹ C. proc. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010, „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.”, prin aceasta inculpatul beneficiind de reducerea limitelor de pedeapsă, în condiţiile prevăzute de alin. (7) al aceluiaşi articol.

În speţă, inculpatul a fost trimis în judecată prin actul de sesizare a instanţei, la data de 28 octombrie 2010, prin rechizitoriul nr. 59/D/P/2008 şi în tot cursul judecării cauzei la instanţa de fond nu s-a prezentat pentru a face declaraţii în condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. şi nici nu a depus vreun înscris autentic în sensul recunoaşterii, astfel că potrivit textului de lege sus arătat, inculpatul nu poate beneficia de dispoziţiile Legii nr. 202/2010, în sensul diminuării cuantumului limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul recunoaşterii, astfel că apelul a fost respins din acest punct de vedere.

În ceea ce priveşte diminuarea cuantumului pedepsei, prin reaprecierea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea a constatat că inculpatul este recidivist, iar faţă de conduita sa pe parcursul procesului nu s-a impus reindividualizarea pedepsei aplicate, aceasta fiind de natură a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., atât prin cuantumul, cât şi prin modalitatea de executare, astfel cum acestea au fost stabilite prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond.

Prin urmare, în baza deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa.

3. Împotriva deciziei amintite a formulat în termen legal recurs inculpatul, apreciind-o ca nelegală şi netemeinică.

În cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei precum şi în cadrul dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărătorul său ales a invocat cazurile de casare reglementate în art. 385⁹ pct. 14, 17, 20, 21 C. proc. pen..

Astfel, într-o primă critică avansată se arată că după pronunţarea deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost publicată în M.Of. nr. 446/2011, Legea nr. 117/2011 din 15 iunie 2011 prin care i s-a creat o situaţie juridică mai favorabilă, în sensul că fapta pentru care a fost trimis în judecată este sancţionată mai blând, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice din art. 271 din Legea nr. 86/2006 în art. 137¹ din Legea nr. 295/2004 republicată şi schimbarea încadrării juridice din art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. în art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 republicată.

Se mai învederează în acelaşi sens că limitele de pedeapsă pentru noua încadrare sunt mult mai favorabile inculpatului, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru schimbarea încadrării juridice şi aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile în care inculpatul recunoaşte integral acuzaţiile ce îi sunt aduse.

Recurentul inculpat înţelege să conteste şi cele stabilite de instanţă cu privire la atitudinea sa nesinceră avută în cursul urmăririi penale, precum şi cu referire la menţinerea considerentelor sentinţei penale nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 potrivit cărora „deşi, în cursul judecăţii a fost legal citat, inculpatul nu a fost audiat, mama sa, C.P., prezentă fiind la termenul din 26 noiembrie 2010, a învederat instanţei că fiul său este plecat în Franţa şi nu are cunoştinţă când se întoarce”.

În aceste împrejurări, recurentul inculpat - circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. - invocă nelegala sa citare şi precizează că nu a avut cunoştinţă de trimiterea sa în judecată, lipsa sa în faţa instanţei de fond având la bază motive obiective.

O ultimă critică a vizat reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului şi a aplicării dispoziţiilor art. 81-82 C. pen., conform noii încadrări juridice ce se impune, urmare a intervenirii unei legi mai favorabile, dar şi a reţinerii în cauză a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Recurentul inculpat a solicitat, dealtfel instanţei de recurs, în considerarea deciziei nr. 1483 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale publicată în M.Of. 853 din 2 decembrie 2011, ca judecata să se desfăşoare potrivit prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., anume în cazul recunoaşterii vinovăţiei, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Examinând hotărârile recurate, actele şi lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor înfăţişate, dar şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomiţa, inculpatul L.C.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de contrabandă calificată, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. şi art. 279 alin. (1) C. pen., cu reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

În limitele obiectului judecăţii astfel stabilit, potrivit art. 317 C. proc. pen., instanţa fondului a procedat la rezolvarea acţiunii penale a cauzei, în conformitate cu art. 345 alin. (2) din acelaşi cod, dispunând condamnarea inculpatului pentru cele patru infracţiuni, în încadrarea juridică stabilită prin actul de trimitere în judecată.

Criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen., astfel cum au fost formulate de recurentul inculpat se referă la ipoteza în care după pronunţarea hotărârii (în speţă, a deciziei pronunţată în apel) şi până la judecarea recursului a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, lege ce cuprinde, potrivit susţinerilor apărării, dispoziţii mai favorabile sub aspectul incriminării sau al pedepsei (art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)).

În acest sens, se arată că s-ar impune schimbarea încadrării juridice a faptelor (ceea ce în opinia recurentului inculpat ar atrage şi incidenţa unui alt caz de casare, anume cel reglementat în art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.) din infracţiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea prevăzută de art. 137¹ din Legea nr. 295/2004, astfel cum a fost republicată prin Legea nr. 117/2011 din 15 iunie 2011 şi, pe de altă parte, din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 134 din aceeaşi lege republicată.

Procedând la o analiză a textelor incriminatorii din perspectiva elementelor constitutive ale infracţiunilor în baza propriului examen, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine:

Art. 271 din Legea nr. 86/2006 incriminează introducerea sau scoaterea din ţară, fără drept de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, fapte ce constituie infracţiuni de contrabandă calificată şi care se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani, interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.

Potrivit acestei reglementări în vigoare de la data trimiterii în judecată a inculpatului (28 octombrie 2010) - s-a dispus condamnarea inculpatului L.C.M..

Noua incriminare a faptei invocată de către recurentul inculpat, care ar determina aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), respectiv art. 137¹ din Legea nr. 117/2011 (publicată în M.Of., partea I nr. 811 din 16 noiembrie 2011) pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 cu regimul armelor şi muniţiilor stabileşte în conţinutul său următoarele.

Achiziţionarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniţiei, pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul altui stat, dacă autorităţile competente române şi/sau autorităţile competente din acel stat nu autorizează aceste operaţiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate în conformitate cu prevederile prezentei legi, constituie infracţiune de trafic ilicit şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani. Tentativa se pedepseşte.

Câmpul de aplicare al art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) vizează situaţia când se succed două sau mai multe legi penale între data săvârşirii infracţiunii şi data judecării definitive a cauzei. Se impune însă, cu prioritate ca determinarea legii mai favorabile să nu se facă în abstracto, ci printr-o examinare concretă comparativă a celor două legi penale susceptibile de a fi aplicate în raport de toate dispoziţiile incidente faţă de ansamblul împrejurărilor cauzei concrete.

O asemenea evaluare cu privire la verificarea condiţiilor de incidenţă a celor două legi (observarea condiţiei de urmărire penală sau de exercitare a acţiunii penale) nu se poate realiza fără a examina în prealabil îndeplinirea cerinţei ca fapta să se regăsească, în incriminarea sa ca infracţiune, din perspectiva întrunirii elementelor constitutive, în ambele legi.

În cauza de faţă, cele două incriminări diferă în mod substanţial în planul elementelor constitutive ale infracţiunii.

Într-o primă observaţie, infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 271 din Legea nr. 86/2006 în latura sa obiectivă prezintă ca element material (actus reus), activitatea fizică de introducere sau scoatere din ţară fără drept de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase enunţate în cuprinsul incriminării.

Elementul material (actul material) din norma de incriminare care desemnează activitatea interzisă este menţionat de legiuitor prin două modalităţi, respectiv - introducerea sau scoaterea din ţară.

Infracţiunea prevăzută în art. 137¹ din Legea nr. 117/2011 prezintă ca element material 6 modalităţi, în concret achiziţionarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniţiei pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul altui stat, în condiţiile în care - astfel cum statuează textul de lege - nu există autorizaţia autorităţilor competente în acest sens ori armele de foc asamblate nu sunt marcate conform legii.

Se poate observa că dincolo de elementul material al celor două infracţiuni, o distincţie substanţială se impune a fi făcută cu privire la bunurile asupra cărora textele de lege (în cele două incriminări) creează interdicţia de a fi introduse, scoase din ţară ori de a fi achiziţionate, vândute, livrate, mutate, transferate ori tranzitate.

Astfel, dacă în cazul infracţiunii prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 - legiuitorul a înţeles să stabilească ca fiind interzis a fi introduse ori scoase din ţară, fără drept, arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, în ipoteza incriminării din art. 137¹ din Legea nr. 117/2011, cadrul vizează armele de foc, piesele şi muniţiile pentru acestea.

În prezenta cauză, în sarcina inculpatului s-a reţinut, printre altele, introducerea fără drept în România - fără certificat de deţinător şi, implicit, în lipsa unei notificări prealabile, în cursul anului 2007, a 4 arme neletale, la date diferite, respectiv 4 pistoale cu gaze.

În sensul Legii nr. 295/2004 prin regimul armelor şi muniţiilor actualizată, republicată în M.Of. 814 din 17 noiembrie 2011 în baza art. VII din Legea nr. 117/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004, arma reprezintă orice obiect sau dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăştiere de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Este de domeniul evidenţei că încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul L.C.M., în lumina dispoziţiilor evocate, corespunde prevederilor art. 271 din Legea nr. 86/2006.

Arma de foc este definită în cuprinsul aceleiaşi legi [art. 2 alin. (2)] ca fiind orice armă portabilă cu ţeavă ce poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonţ, ori un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie concluzionează cu privire la distincţia dintre cele două incriminări, în planul laturii obiective, ceea ce face inaplicabile dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și nu impune examinarea comparativă a celor două legi penale succesive din perspectiva creării unei situaţii mai avantajoase infractorului.

În contextul aceloraşi critici ce s-a circumscris cazului de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen., recurentul inculpat a susţinut că şi fapta prevăzută în art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., prin actul de inculpare şi care a constituit obiectul judecăţii s-ar impune a atrage incidenţa art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în sensul legii mai favorabile, în împrejurarea în care după pronunţarea instanţei de prim control judiciar, această faptă a fost incriminată prin dispoziţiile art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 republicată prin Legea nr. 117/2011.

Procedând la aceeaşi analiză a textelor incriminatorii, din punct de vedere al elementelor constitutive, se arată :

Dispoziţiile art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. sancţionează deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepţia armelor militare, precum şi a armelor de panoplie, ori muniţiei respective în cantităţi mari.

Art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 republicată stabileşte că deţinerea sau portul de arme neletale din categoria celor supuse autorizării fără drept constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

În speţă, inculpatul L.C.M. a deţinut fără drept - fără certificat de deţinător şi, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - 3 pistoale cu gaze, arme nelegale o perioadă destul de îndelungată de timp în anul 2007.

Analiza comparativă a faptelor incriminate în cele două texte de lege permite observaţia că legiuitorul nu a înţeles să reglementeze aceeaşi categorie de arme a căror deţinere, fără drept, este sancţionată, sfera art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 republicată rezumându-se, din această perspectivă (cum însăşi denumirea articolului statuează) la deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării fără drept, pe când textul incriminatoriu de la art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. este mai cuprinzător acoperind în plan incriminator şi fapta inculpatului L.C.M. - deţinere, transport şi orice operaţie - art. 279 C. pen.

Se mai impune precizarea că dispoziţiile Legii nr.295/2004 republicată întregesc norma de incriminare a infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 C. pen..

În virtutea considerentelor expuse anterior, nici în ceea ce priveşte cele din urmă incriminări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu identifică elemente care să fundamenteze incidenţa art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), astfel încât cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen., invocat de inculpat, nu poate fi primit, şi pe cale de consecinţă, nici cazul de casare reglementat în acelaşi articol la pct. 17 C. proc. pen.

O altă critică avansată de inculpat a vizat nelegala sa citare la instanţa fondului, precum şi faptul că nu a avut cunoştinţă de trimiterea sa în judecată, aspecte ce se înscriu în registrul cazului de casare din art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen.

Observând actele procedurale de citare întocmite de către instanţa fondului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 177 C. proc. pen., dispunându-se realizarea procedurii de citare la domiciliul acestuia, astfel cum a rezultat din actele de urmărire penală, respectiv Slobozia judeţul Ialomiţa, procedură ce s-a efectuat prin afişare. De asemenea, inculpatul a mai fost citat pe parcursul derulării judecăţii la prima instanţă, la domiciliul mamei sale, C.P. - respectiv Slobozia, Şos. N. nr. 37, judeţul Ialomiţa.

Corespunde realităţii susţinerea recurentului inculpat potrivit căreia mama sa s-a prezentat în faţa primei instanţe (şedinţa publică din 26 noiembrie 2010 - Tribunalul Ialomiţa) şi a învederat instanţei că inculpatul locuieşte la adresa sa (a mamei), însă la acea dată era plecat în Franţa, neavând cunoştinţă când va reveni.

O asemenea informaţie adusă instanţei, fără precizarea cuvenită cu privire la o eventuală adresă unde s-ar fi solicitat citarea ulterioară a inculpatului, însă, nu a creat în sarcina instanţei obligaţii suplimentare privind legala citare a inculpatului, astfel încât în cauză nu este incident cazul de casare invocat.

Hotărârile pronunţate în cauză au fost criticate şi din prisma neaplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., solicitându-se instanţei de recurs să procedeze, în varianta reţinerii spre rejudecare, la judecata simplificată, aşa cum a fost reglementată prin noul text introdus Legii nr. 202/2010 privind accelerarea soluţionării proceselor penale.

S-a susţinut că inculpatul a recunoscut în integralitatea lor faptele în cursul urmăririi penale, iar decizia Curţii Constituţionale nr. 1483 din 8 noiembrie 2011 publicată în M.Of. 853 din 2 decembrie 2011 permite aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi în cazul inculpatului L.C.M., atâta timp cât sesizarea instanţei cu cauza sa a avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

În raport cu cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând susţinerile inculpatului, expune:

Astfel cum Curtea Constituţională a statuat, din perspectiva conţinutului, acordul de recunoaştere a vinovăţiei are o dublă natură - pe de o parte este o instituţie procesuală, iar pe de altă parte este o instituţie de drept material, justificat de aspectul că potrivit art. 320¹ alin. (7) teza I C. proc. pen., inculpatul va beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.

Prin urmare, nu poate fi contestată acestei noi instituţii de drept procesual penal - judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei - valenţa de drept substanţial concretizată în atenuarea răspunderii penale, instanţa fiind ţinută de aplicarea legii mai favorabile principiul cu rang constituţional.

Pe de altă parte, este cunoscut că în aplicarea acestei noi instituţii, legiuitorul a stabilit , a impus anumite exigenţe, cum ar fi un termen limită până la care inculpatul poate invoca beneficiul acestor dispoziţii de favoare, respectiv până la debutul cercetării judecătoreşti.

Curtea Constituţională chemată să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. a statuat în baza evocatei decizii că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în starea de tranziţie a dispoziţiilor procedurale.

Cu alte cuvinte, până la încetarea stării de tranziţie, în virtutea principiului constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile, se aplică tuturor inculpaţilor ce au fost trimişi în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depăşit momentul procesual al începerii cercetării judecăţii, în vederea asigurării respectării principiului egalităţii şi nediscriminării.

În cauza prezentă, inculpatul L.C.M. se află într-o asemenea situaţie, trimiterea sa în judecată producându-se anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv la 29 octombrie 2010, aşa încât, deşi depăşit momentul de început al cercetării judecătoreşti, sunt aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

În virtutea considerentelor ce preced, recursul formulat de către inculpat este fondat, în ceea ce priveşte incidenţa art. 320¹ C. proc. pen., context în care se va admite, conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a se acorda eficienţa cuvenită acestor dispoziţii în planul atenuării răspunderii penale a inculpatului.

Pe cale de consecinţă se va proceda la casarea hotărârii pronunţată şi în rejudecare, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. aplicată inculpatului L.C.M., în pedepse componente, care vor fi repuse în individualitatea lor.

În sancţionarea penală a inculpatului, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pronunţându-se condamnarea acestuia pentru faptele ce au făcut obiectul judecăţii cu beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, avându-se în vedere criteriile generale de individualizare, precum şi statutul de recidivist al inculpatului.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei rezultante, apreciindu-se că reprezenta singura alternativă de îndeplinire a scopului pedepsei, reflectând gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dar şi aspectul că inculpatul prezintă statut de recidivist în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În virtutea considerentelor ce preced se va admite recursul declarat de inculpatul L.C.M. împotriva deciziei penale nr. 171/A din 31 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Se va casa decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa şi rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen. va condamna pe inculpatul L.C.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) ) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) ) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. şi art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi se va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Onorariul parţial pentru avocatul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales al recurentului inculpat, în sumă de 50 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul L.C.M. împotriva deciziei penale nr. 171/A din 31 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă inculpatul L.C.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) ) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) ) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) ) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 320¹ alin.7 C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Onorariul parţial pentru avocatul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales al recurentului inculpat, în sumă de 50 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1849/2012. Penal. îndreptare eroare...		ICCJ. Decizia nr. 1900/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1772/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1813/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1849/2012. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1900/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1901/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1902/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1906/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs