ICCJ. Decizia nr. 1902/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1902/2012
Dosar nr. 7984/2/2011
Şedinţa publică din 5 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6/F din 12 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus în baza art. 132 din Legea nr. 302/2004 (republicată), recunoaşterea şi punerea în executare a Deciziei din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel a Regiunii de Vest din Danemarca, conţinând şi decizia de expulzare, prin care numitul B.M. a fost condamnat la 10 ani închisoare.
În temeiul art. 158 şi art. 162 din Legea nr. 302/2004 (republicată) a dispus transferarea numitului B.M. în România, în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani închisoare într-un penitenciar din România.
A dedus din pedeapsa de 10 ani închisoare, perioada executată de la 18 noiembrie 2008 la zi, a constatat că pedeapsa va expira la 18 noiembrie 2018 şi a dispus emiterea de mandatului de executare a pedepsei
Instanţa a constatat că, la data de 08 august 2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 1902/11-5/2011, adresa nr. 52709/2011 din 08 august 2011, Ministerul Justiţiei Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu disp. Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei al Regatului Danemarcei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate B.M. (în prezent deţinut în penitenciarul de stat Ostjylland din Danemarca) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată de instanţele din statul solicitant.
În urma verificărilor efectuate, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a comunicat, prin adresa nr. 2018211 din data de 24 august 2011, că numitul B.M. Din adresa nr. 688115 din data de 23 august 2011 a Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte a rezultat că numitul B.M.
S-a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că B.M. a fost condamnat prin Decizia din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel a Regiunii de Vest din Danemarca la o pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de vătămare corporală gravă, atac deosebit de grav, jaf şi furt, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) danez, art. 245 alin. (1) C. pen. danez, art. 288 alin. (2) C. pen. danez şi art. 276 C. pen. danez. Aşa cum rezultă din cererea de transfer formulată de Ministerul Justiţiei din Regatul Danemarcei, această hotărâre este definitivă, astfel s-a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004 republicată.
Referitor la situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile daneze, a rezultat că persoana condamnată B.M. a început executarea pedepsei la data de 15 noiembrie 2010, fiind arestat însă din data de 18 noiembrie 2008, durata condamnării urmând a se împlini la data de 18 noiembrie 2018.
În consecinţă, s-a constatat că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În fapt, prin Decizia din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel a Regiunii de Vest din Danemarca, s-a reţinut că persoana condamnată, B.M., în data de 02 octombrie 2008, împreună cu alte persoane a pătruns pe timp de noapte, fără drept în locuinţa soţilor N., cărora le-a aplicat mai multe lovituri şi cărora, în împrejurările descrise, le-a sustras mai multe bunuri. în urma loviturilor primite partea vătămată K.K.N. a decedat. De asemenea, prin aceeaşi hotărâre s-a reţinut că, pe parcursul anilor 2007-2008, B.M., împreună cu alte persoane a pătruns în mai multe locuinţe de pe teritoriul Danemarcei, de unde a sustras mai multe bunuri, constând în aparatură electronică, haine şi bijuterii.
S-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. l lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate B.M. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor, prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), (2)1 lit. a), c) şi alin. (3) C. pen. şi art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Persoana condamnată B.M. nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile daneze, însă având în vedere că prin Decizia din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel a Regiunii de Vest din Danemarca, s-a dispus faţă de B.M. măsura expulzării, conform art. 3 din Protocolul la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, consimţământul acestuia nu este necesar.
Împotriva sentinţei penale nr. 6/F din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti persoana transferabilă B.M. a declarat recurs, în termen legal, şi a menţionat că nu doreşte să execute pedeapsa în România.
Înalta Curte, analizând recursul declarat în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 3866 C. proc. pen. a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificată, precum şi prevederile Convenţiei asupra transferării persoanelor condamnate ratificată de România prin Legea nr. 76/1996 şi Protocolului adiţional la această convenţie ratificat de România prin O.G. nr. 92/1999, aprobată prin Legea nr. 511/2001, respectiv:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotărârea este definitivă;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei.
d) transferul este consimţit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei.
e) faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări;.
Persoana condamnata B.M. este cetăţean roman, hotărârea de condamnare este definitivă şi condamnatul mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei.
Astfel, prin Decizia din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel a Regiunii de Vest din Danemarca recurentul a fost condamnat la o pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de vătămare corporală gravă, atac deosebit de grav, jaf şi furt, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) danez, art. 245 alin. (1) C. pen. danez, art. 288 alin. (2) C. pen. danez şi art. 276 C. pen. danez, această hotărâre fiind definitivă.
Totodată, prin aceiaşi decizie, s-a dispus faţă de B.M. măsura expulzării, iar conform dispoziţiilor art. 3 din Protocolul la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 18 decembrie 1997, ratificat de România prin O.G. nr. 92/1999, care prevăd că statul de condamnare poate să îşi dea consimţământul pentru transferarea unei persoane condamnate, chiar în lipsa consimţământului acesteia, atunci când condamnarea împotriva acesteia sau o hotărâre administrativă luată ca urmare a acestei condamnări conţine o măsură de expulzare, condiţie regăsită în prezenta cauză. ( fila 33 dosar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti)
De asemenea, este îndeplinită şi cerinţa dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 faptele comise de persoana condamnată au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor, prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), (2)1 lit. a), c) şi alin. (3) C. pen. şi art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Din actele dosarului, rezultă că persoana transferabilă a început executarea pedepsei la data de 15 noiembrie 2010, fiind arestat însă din data de 18 noiembrie 2008, durata condamnării urmând a se împlini la data de 18 noiembrie 2018.
Înalta Curte, faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de persoana transferabilă B.M.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană transferabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă B.M. împotriva sentinţei penale nr. 6/F din 12 ianuarie 2012 din a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1901/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1906/2012. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
