ICCJ. Decizia nr. 197/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002), (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 197/2012
Dosar nr.16331/63/2011
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 ianuarie 2012 Curtea de Apel Craiova în baza art. 300 raportat la art. 160 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest faţă de inculpaţii P.A. şi G.D.S.
În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. a înlocuit măsura arestării preventiv; dispusă faţă de inculpatul C.G. prin încheierea din 19 mai 2011 a Tribunalului Dolj, cu măsura preventivă prevăzută de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., constând în obligarea acestuia de a nu părăsi ţara fără încunoştinţarea organului judiciar (Curtea de Apel Craiova).
În baza art. 1451 raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., pe durata obligării de a nu părăsi ţara, a obligat pe inculpatul C.G. să respecte următoarele obligaţii, respectiv să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliţia Municipiului Craiova, desemnată cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat; să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei.
A atras atenţia asupra consecinţelor prevăzute de art. 145 alin. (3) C. proc. pen. şi a dispus punerea în libertate a inculpatului.
În ceea ce priveşte menţinerea măsurii arestării preventive pentru cei doi inculpaţi P.A. şi G.D.S. că în urmă cu 8 luni, instanţa a avut în vedere condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., cai şi existenţa cazului prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., apreciind, în esenţă, ca există probe ce conturează bănuiala rezonabilă că inculpaţii sunt autorii faptelor, fapte prevăzute cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, de la dosar rezultând probe ce sugerează existenţa pericolului social concret pentru ordinea publică avut de inculpaţi. De asemenea a mai constatat instanţa că temeiurile avute în vedere iniţial, impun privarea de libertate, în continuare, a celor doi inculpaţi, şi că se justifică menţinerea stării de arest faţă de aceştia.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.G. a constatat că dată fiind participaţia acestui inculpat, mai redusă în ansamblul activităţilor infracţionale, dar şi cu luarea în seamă a faptului că este arestat preventiv de 8 luni de zile, cu privire la acesta fiind pronunţată deja o soluţie de condamnare la pedeapsa de 2 ani închisoare, a apreciat că acele temeiuri ce au determinat arestarea iniţială s-au schimbat, şi potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a dispus înlocuirea arestării cu măsura preventivă, constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei.
Împotriva încheierii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., şi inculpaţii.
Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., a susţinut că încheierea atacată nu este motivată cu privire la inculpatul C.G. şi temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, astfel sunt îndeplinite cele două condiţii: prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Ambii recurenţi au solicitat cercetarea în stare de libertate arătând că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul G.D.S. arătând că faptele pentru care a fost condamnat un exista, in condiţiile în care dispozitivul găsit asupra sa era defect.
Analizând recursurile declarate, sub aspectele invocate precum şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3851 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 din acelaşi cod. Înalta Curte reţine următoarele:
Asupra recursurilor declarate de inculpaţii G.D.S. şi P.A.
Prin sentinţa penală nr. 528 din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Dolj, cu privire la recurenţii G.D.S. şi P.A. şi intimatul C.G. a dispus următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii P.A., C.G. şi G.D.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 din C. pen.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.A. timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 19 mai 2011 la zi şi a fost menţinută starea de arest.
În baza art. 26 C. pen raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului C.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.G. timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 19 mai 2001 la zi şi menţinută starea de arest preventiv.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul G.D.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III, a fost condamnat inculpatul G.D.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele: aplicate inculpatului G.D.S. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.D.S. timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 19 mai 2011 la zi şi menţine starea de arest preventiv.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul P.A., în calitate de lider a unui grup infracţional organizat, confecţionează aparatură la domiciliul său şi la domiciliul inculpatului P.C. depozitată la diferite locaţii din Craiova, pe care o vinde diferiţilor cumpărători prin persoane de încredere, inculpatul P.C. asigurând contactul dintre P.A. şi cumpărătorii dispozitivelor artizanale. La data de 10 mai 2011 inculpatul P.A., la insistenţele inculpatului C.G., le-a vândut acestuia din urmă şi inculpatului G.D.S. aparatură de sckimming. La data de 18 mai 2011 inculpaţii C.G. şi G.D.S. s-au întors la barul inculpatului P.A. cu aparatura vândută anterior pe motivul că dispozitivul trebuia sincronizat, deoarece nu funcţiona, iar la ieşire din bar, inculpatul G.D.S. a fost prins în flagrant având asupra sa dispozitive de tip sckimming.
Cei doi recurenţi inculpaţi G.D.S. şi P.A. au fost arestaţi preventiv prin încheierea de şedinţă din data de 19 mai 2011 pronunţată în dosar nr. 14441/63/2011 de către Tribunalul Dolj, reţinându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că aceste temeiuri care au justificat luarea şi, ulterior, menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor subzistă şi impun în continuare privarea de libertate, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.
Astfel, este adevărat că în cauză a fost pronunţată o soluţie de achitare a inculpaţilor pentru una dintre infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, însă această împrejurare nu conduce la concluzia că nu ar mai fi realizate exigenţele dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen., în condiţiile condamnării acestora pentru celelalte infracţiuni. Criticile formulate în recurs de către inculpaţii G.D.S. privind lipsa de vinovăţie nu pot fi analizate în acest cadru procesual, Înalta Curte limitându-se a constata îndeplinirea condiţiilor prevăzute de C. proc. pen., condiţii care, aşa cum s-a arătat, sunt realizate, prin raportare la soluţia primei instanţe.
Înalta Curte reţine şi incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. pericolul centru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaţilor rezultând din natura faptelor pentru care au fost deja condamnaţi, dar şi din rezonanţa socială negativă pe care infracţiunile de genul celor reţinute în sarcina inculpaţilor o determină în rândul opiniei publice, în contextul în care acest fenomen infracţional a căpătat o amploare fără precedent. Şi C.E.D.O. admite că, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenţie provizorie, cel puţin pentru o perioadă de timp. Aceasta este şi situaţia în speţă, faptele reţinute, de confecţionare de dispozitive artizanale de skimming tip gură de bancomat, astfel cum s-a arătat anterior, o amploarea fără precedent, fiind de natură să aducă atingere încrederii publice în instituţiile bancare, societatea resimţind astfel nevoia unei reacţii imediate şi eficiente în sensul restabilirii relaţiilor sociale lezate prin faptele penale.
Circumstanţele favorabile invocate de către recurenţi nu pot fi analizate singular, şi nu pot conduce la o altă concluzie, mai ales în contextul în care în cauza a pronunţat o hotărâre de condamnare cu executare în regim de detenţie.
Se constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, acestea menţinându-se în continuare, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii, soluţie în raport de care, conform C. proc. pen. aceştia vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare.
În ceea ce prieşte recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 528 din 25 noiembrie 2011 Tribunalul Dolj a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.G., iar prin încheierea din 16 ianuarie 2012 Curtea de Apel a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având în vedere că data pentru soluţionarea recursului a fost stabilită, Înalta Curte constată că nu mai poate analiza criticile de netemeinicie ale încheierii recurate. În condiţiile în care, la data de 23 ianuarie 2012 măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept, expirând perioada prevăzută de dispoziţiile art. 160b alin. (1) C. proc. pen.
Dat fiind efectul suspensiv de executare a recursului formulat de către parchet, faţă şi de dispoziţiile art. 140 alin. (1) teza I C. proc. pen., soluţia Curţii de apel de înlocuire a măsurii arestării preventive nu mai poate fi menţinută, impunându-se a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept.
În consecinţă, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, va casa în parte încheierea atacată; constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului C.G. şi va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C.G., de sub punerea mandatului de arestare preventivă din 19 mai 2011 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este cercetat sau arestat în altă cauză.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii recurate, iar cheltuielile judiciare legate de soluţionarea recursului parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 16331/63/2011.
Casează în parte încheierea atacată.
Constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului C.G.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C.G., de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 19 mai 2011 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate ce inculpaţii G.D.S. şi P.A. împotriva aceleiaşi încheieri.
Obligă recurenţii inculpaţi G.D.S. şi P.A. la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei pentru intimatul inculpat C.G., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1972/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1872/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
