ICCJ. Decizia nr. 1872/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1872/2012
Dosar nr. 14144/121/2010
Şedinţa publică din 31 mai 2012
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Tribunalul Galaţi, secţia penală, în baza sentinţei penale nr. 335 din 14 aprilie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 14144/121/2010 a condamnat pe inculpatul D.M.R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 ore de la 20 august 2010 la 21 august 2010 şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 3 ani, precum şi a pedepsei accesorii. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. Prin aceeaşi sentinţă penală s-a constatat că suma de 400 RON folosită la comiterea infracţiunii a fost restituită martorului denunţător B.F. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Instanţa fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi nr. 728/P din 20 decembrie 2010, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului D.M.R. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, constând în esenţă în aceea că, inculpatul, inginer de exploatare şi avizare în cadrul SC E. SA Galaţi, a pretins suma de 400 RON, pentru rezolvarea cu celeritate a cererii sale cu privire la acordarea avizului tehnic de racordare la reţeaua de energie electrică.
Hotărând soluţionarea în fond, conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a cauzei, în urma administrării probelor strânse în cursul urmăririi penale şi a celor noi, declaraţii martori, acte, instanţa a confirmat existenţa faptei ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorului acesteia, sens în care a reţinut următoarele:
La data de 20 august 2010, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a prezentat martorul denunţător B.F., care a sesizat faptul că, inculpatul D.M.R., inginer de exploatare şi avizare în cadrul SC E. SA Galaţi, a pretins suma de 400 RON, pentru rezolvarea cu celeritate a cererii sale cu privire la acordarea avizului tehnic de racordare la reţeaua de energie electrică. Pornind de la denunţul formulat, în cauză s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului.
Astfel, după ce în prealabil, suma de 400 RON (pusă la dispoziţie de martorul-denunţător) a fost tratată cu praf de culoare galben fluorescent şi fiecare bancnotă a câte 100 RON, fiind inscripţionată „Mită", s-a procedat la depistarea în flagrant a inculpatului.
Cu ocazia desfăşurării activităţilor specifice acestui gen de infracţiuni, s-a constatat că inculpatul aştepta pe martorul denunţător, precizându-i după ce a primit suma de 400 RON (pe care a aşezat-o sub biroul său de lucru), că dacă venea mai devreme se rezolva, în cursul zilei şi de asemenea, acum trebuie să se implice.
La solicitarea organelor de cercetare penală, inculpatul a precizat că „banii" i-a primit de la denunţător pentru verificarea dosarului de instalaţii şi avizare a cererii sale.
În prezenţa martorilor asistenţi P.D. şi E.R.R., s-a procedat la verificarea celor 4 bancnote a câte 100 RON fiecare, cu lampa UV, rezultând că acestea aveau inscripţionate deasupra seriilor cuvântul „Mită". De asemenea pe mâinile inculpatului a fost observată culoarea galben fluorescent în lumina UV şi au fost comparate seriile celor 4 bancnote cu cele consemnate în procesul-verbal de marcare a banilor.
Suma de 400 RON primită drept mită a fost ridicată de la inculpat şi restituită martorului-denunţător.
Fapta şi vinovăţia inculpatului D.M.R. au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă:
- proces-verbal din 20 august 2010 de constatare a infracţiunii flagrante, în care se consemnează că inculpatul declară că banii i-a primit de la denunţător pentru verificarea dosarului de instalaţii şi avizarea cererii acestuia.
Inculpatul a scos din biroul său suma de 400 RON pe care i-a pretins şi primit drept mită de la denunţător; în prezenţa martorilor asistenţi s-a procedat la verificarea celor 4 bancnote a câte 100 RON fiecare cu lampa UV, rezultând că acestea aveau inscripţionate deasupra seriilor cuvântul „Mită". De asemenea, pe mâinile inculpatului a fost observată culoarea galben fluorescent în lumina UV;
- declaraţiile martorului-denunţător B.F. care arată că pe data de 20 august 2010 a fost la SC E., a depus documentaţia, i s-a întocmit o adresă şi i s-a specificat că trebuie să meargă la D.M.R. care îl poate ajuta. A ajuns la acesta care s-a uitat pe actele din dosar şi i-a spus că dacă are bani la el se va rezolva mai repede. Martorul i-a spus că va face rost de ei, după care s-a dus la Parchet pentru a sesiza fapta prin care i s-a pretins suma de 400 RON. A pus la dispoziţia organelor de urmărire penală suma de 400 RON, bancnotele fiind marcate cu inscripţia „Mită". A plecat apoi la biroul inculpatului, i-a pus banii pe birou, acesta i-a luat şi i-a aşezat sub birou;
- înscrisuri referitoare la dosarul de avizare a racordării la sistemul de furnizare a energiei electrice;
- planşă foto cu aspectele fixate la data de 20 august 2010;
- proces-verbal din 29 octombrie 2010 de restituire a sumei de 400 RON către martorul B.F.;
- proces-verbal din 20 august 2010 de individualizare a bancnotelor şi de tratare a acestora cu o substanţă fluorescentă;
- proces-verbal din 20 august 2010 de redare a discuţiilor înregistrate în mediul ambiental din care rezultă că inculpatul acceptă în mod neechivoc suma de bani oferită de martorul-denunţător pentru rezolvarea rapidă a racordării;
- proces-verbal de confruntare din 20 august 2010 dintre martorul-denunţător şi inculpat;
- declaraţiile martorei E.R.R., care a participat ca martor asistent la realizarea flagrantului şi care a precizat că asupra inculpatului procurorul a găsit 4 bancnote de 100 RON fiecare. La examinarea cu lampa fluorescentă a văzut că aceste bancnote aveau scris pe ele cuvântul „Mită", iar inculpatul era murdar pe mâini de praf fluorescent;
- declaraţiile martorului P.D., care a participat ca martor-asistent la realizarea flagrantului din 20 august 2010 şi care precizează că procurorul a găsit asupra inculpatului 4 bancnote de 100 RON fiecare. La examinarea cu lampa fluorescentă a văzut că acestea aveau pe ele cuvântul „Mită", iar inculpatul era murdar pe ambele mâini de praf fluorescent;
- declaraţiile martorei D.E., consilier juridic la SC F.E. (…), care arată că inculpatul D. face deplasările pe teren, neavând atribuţii de primire a banilor în vederea achitării avizelor. Toate taxele necesare achitării avizului de racordare se plătesc la casieria SC E. SA.
- declaraţiile martorei V.C. care arată că pe data de 20 august 2010, martorul B. a completat chestionarul necesar pentru racordarea la energia electrică, a rugat-o insistent să rezolve solicitarea cât mai repede întrucât i s-au alterat toate alimentele în frigider, fiind trimis la inculpatul D. care se ocupă cu emiterea avizelor;
- declaraţiile martorului G.L.P., şef Centru - CE Urban Galaţi, care arată că inculpatul D. nu are în atribuţiile de serviciu primirea de sume de bani, în vederea achitării diverselor taxe, acest lucru fiind făcut doar la casieria întreprinderii;
- fişa postului inculpatului şi o situaţie cu abonaţii care au solicitat avize tehnice;
- 2 DVD-uri – copii înregistrări ambientale;
Inculpatul D.M.R., prin declaraţiile sale, nu a recunoscut comiterea infracţiunii, arătând că banii au fost ceruţi pentru a fi repartizaţi pe anumite direcţii: 100 RON pentru aviz, 200 RON garanţie pentru contract şi 100 RON pentru verificarea instalaţiei pentru montarea contorului. În faţa instanţei a menţionat la finalul declaraţiei că se consideră vinovat de această infracţiune, însă a făcut acest lucru din spirit umanitar. Inculpatul a depus şi un memoriu în acelaşi sens.
S-a arătat că deşi inculpatul a avut o poziţie oscilantă cu privire la fapta de luare de mită, vinovăţia acestuia rezultă cu certitudine din probele prezentate, acesta pretinzând şi primind suma de 400 RON de la martorul-denunţător B.F., pentru rezolvarea cu rapiditate a unui dosar de racordare la energia electrică, inculpatul având atribuţii de serviciu în procedura de emitere a avizului tehnic necesar în acest sens. Inculpatul a fost prins în flagrant la data de 20 august 2010, iar conform fişei postului şi declaraţiilor martorilor cu atribuţii specifice în cadrul SC E. rezultă că acesta nu putea primi sume de bani pentru achitarea diverselor taxe, acest lucru putând fi făcut doar la casieria unităţii. Orice alte considerente, inclusiv cele umanitare, nu pot conduce la înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.
Fapta inculpatului D.M.R. care, la data de 20 august 2010, în calitate de inginer de exploatare şi avizare în cadrul SC E. SA Galaţi a pretins şi primit suma de 400 RON pentru rezolvarea cu celeritate a cererii formulate de martorul denunţător B.F., cu privire la acordarea avizului tehnic de racordare la energie electrică a locuinţei sale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.
Nu a fost apreciată ca fondată cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), formulată de apărătorul inculpatului, întrucât infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. reprezintă o normă specială în raport cu textul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) care constituie norma-cadru, cu caracter general. Altfel spus, infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) s-a aplicat dacă fapta concretă nu a avut o reglementare distinctă. S-a motivat că nu este cazul în prezenta speţă, întrucât art. 254 alin. (1) C. pen. s-a constituit într-o astfel de modalitate distinctă de reglementare care derogă de la norma generală prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Nu s-a putut considera că fapta inculpatului nu a prezentat gradul de pericol social al infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., în conformitate cu art. 181 C. pen., întrucât împrejurările în care a fost comisă fapta şi poziţia procesuală a inculpatului au condus la concretizarea acestui pericol social.
Inculpatul a observat situaţia disperată a martorului-denunţător, raportată la importanţa pentru acesta a alimentării cu energie a locuinţei şi manifestată în insistenţa de a-i fi rezolvată rapid cererea şi a profitat de aceasta, pretinzând o sumă de bani într-un cuantum relativ ridicat faţă de situaţia ce trebuia rezolvată.
De asemenea, deşi a fost prins în flagrant, a încercat să înlăture sau să-şi minimalizeze răspunderea penală, dând dovada unui grad redus de responsabilitate faţă de fapta comisă şi starea de pericol creată.
Au fost elemente care au pus în evidenţă gradul de pericol social specific infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.
Cu toate acestea, având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de comiterea infracţiunii concretizată în lipsa antecedentelor penale şi în faptul că avea un loc de muncă, fiind şi absolvent de studii superioare, instanţa a reţinut aceste împrejurări ca o circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatului, urmând a face aplicarea disp. art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen.
La dozarea şi individualizarea sancţiunii penale ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la dispoziţiile Părţii Generale a Codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la împrejurările care atenuează răspunderea penală (circumstanţe atenuante), la gradul de pericol social al faptei comise şi la persoana inculpatului.
Faţă de cele descrise, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare va asigura scopul educativ-preventiv al sancţiunii.
Referitor la pedeapsa accesorie, instanţa a avut în vedere natura infracţiunii, împrejurările în care a fost comisă, jurisprudenţa C.E.D.O. (hotărârile S. şi P. împotriva României şi Hirst contra Marii Britanii), precum şi faptul că infracţiunea a fost comisă în exercitarea funcţiei de inginer cu atribuţii specifice în cadrul S.D.F.E.E. Galaţi, CE MT/JT Urban Galaţi (acesta având specializarea electroenergetică).
Prin urmare, în baza art. 71 alin. (2) C. pen., instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza. II, b) şi c) C. pen. (interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. se referă la funcţia acestuia menţionată anterior).
Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi nu i s-a putut aplica inculpatului, întrucât cuantumul pedepsei principale este de 1 an închisoare, nefiind astfel îndeplinită condiţia cu privire la această pedeapsă principală prevăzută de art. 65 alin. (1), (3) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanţa a dedus din pedeapsa de 1 an închisoare ce a fost aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore de la 20 august 2010, ora 20.00, până la 21 august 2010, ora 20.00.
A avut în vedere gravitatea concretă a faptei, situaţia juridică a inculpatului care este la primul impact cu legea penală, are un loc de muncă, este căsătorit şi a ţinut cont de cuantumul pedepsei care i-a fost aplicată acestuia, instanţa a apreciat că scopul pedepsei a putut fi atins şi fără executarea acesteia.
Prin urmare, în baza art. 81, 82 C. pen., instanţa a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., instanţa a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.
S-a constatat că suma de 400 RON folosită la comiterea infracţiunii a fost restituită martorului-denunţător B.F., conform procesului-verbal încheiat la 29 octombrie 2010.
2. Împotriva acestei sentinţe, a formulat în termen legal apel inculpatul D.M.R., criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelantul inculpat, prin apărătorul său ales, a solicitat instanţei de prim control judiciar, atât prin motivele de apel formulate în scris, cât şi în cadrul dezbaterilor, achitarea sa în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că fapta sa reprezintă o abatere disciplinară şi nicidecum o infracţiune.
În motivele de apel ample, depuse la dosarul cauzei, apelantul inculpat, prin apărătorul său a învederat instanţei de control judiciar că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, nici în plan obiectiv, nici în plan subiectiv, sens în care a invocat aspecte doctrinare şi de jurisprudenţă.
De asemenea, apărarea inculpatului a arătat că nici mobilul infracţiunii de luare de mită nu este dovedit, inculpatul neurmărind obţinerea unor câştiguri fără muncă.
În opinia inculpatului succesiunea evenimentelor demonstrează că inculpatul a încasat cei 400 RON, urmare a insistenţelor la rugămintea martorului denunţător ce dorea cu orice chip să fie ajutat în rebranşarea apartamentului, iar singurul scop al inculpatului a fost acela de a-l ajuta pe martor, care reprezenta, de altfel un caz social. S-a mai invocat aspectul că, modul în care a acţionat martorul B.F. a fost în fapt o provocare.
Pe de altă parte, conţinutul convorbirilor purtate de către inculpat cu martorul denunţător nu relevă cu certitudine şi celeritate că inculpatul ar fi pretins şi primit suma de 400 RON în scopul de a şi-o însuşi pentru a efectua branşarea apartamentului martorului, iar din această perspectivă, se impunea, în opinia inculpatului, a se acorda eficienţa cuvenită regulii in dubio pro reo, complement al prezumţiei de nevinovăţie.
Examinând sentinţa apelată, prin prisma criticilor aduse, dar şi din oficiu în conformitate cu art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a apreciat că din analiza materialului probator nu rezultă indicii care să confirme susţinerile inculpatului.
S-a arătat că inculpatul nu avea ca atribuţii de serviciu primirea de sume de bani de la clienţi şi vărsarea lor ulterioară către casieria unităţii, ci numai întocmirea documentaţiei necesare emiterii avizului tehnic de racordare la reţeaua electrică, situaţie în care s-ar fi impus să îndrume pe martorul denunţător B.F. să plătească acea sumă de bani la casieria unităţii şi abia apoi să procedeze la întocmirea documentaţiei ce intra în atribuţiile sale de serviciu.
În consecinţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 292/A din 9 decembrie 2011 a respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul D.M.R. împotriva sentinţei penale nr. 335 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Galaţi, dispunând obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.
3. Împotriva deciziei penale evocate a formulat recurs, în termen legal, inculpatul, aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie hotărârii pronunţate în cauză, critici ce s-au circumscris cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 9, 10, 12 C. proc. pen.
Într-o primă critică s-a susţinut că Decizia instanţei de apel nu este motivată, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia şi în acelaşi timp, instanţa de control judiciar a omis a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale de natură a garanta drepturile inculpatului şi a influenţa soluţia procesului, respectiv pe motivele de apel formulate şi dezvoltate, atât în scris, cât şi oral în dezbateri.
Recurentul inculpat, prin apărătorul său a reiterat criticile avansate în faţa instanţei de apel, susţinând nevinovăţia sa şi solicitând achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de luare de mită în condiţiile neîntrunirii elementelor constitutive, atât în plan obiectiv cât şi subiectiv.
În acest sens s-au învederat aspecte de ordin faptic cu privire la derularea evenimentelor, subliniindu-se lipsa intenţiei inculpatului în a-şi însuşi acea sumă de bani şi s-a invocat necesitatea respectării principiului „in dubio pro reo", în împrejurări în care în mod obiectiv se relevă situaţia juridică în care probele referitoare la vinovăţia sa nu sunt certe, sigure, complete, astfel încât nu pot angaja răspunderea penală.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma criticilor aduse, a cazurilor de casare invocate, dar şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (2), (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:
În raport cu critica avansată cu privire la incidenţa cazului de casare reglementat de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. - analizat cu prioritate - se constată că aceasta este fundamentată.
Instanţei de prim control judiciar i-a fost transmisă cauza spre o nouă judecată în urma exercitării în termen legal a apelului de către inculpat, revenindu-i astfel, obligaţia, sarcina de a examina acele dispoziţii din hotărârea fondului care au fost greşit sau nelegal soluţionate.
În raport de limitele pe care legea le fixează efectului devolutiv, Curtea de Apel Galaţi se impunea a analiza şi rezolva chestiuni de fapt şi de drept, având în vedere motivele de apel, criticile formulate, cărora trebuia să le răspundă.
Pe de altă parte, ca o consecinţă firească, maniera în care a procedat instanţa de control judiciar - o argumentaţie extrem de lapidară, rezumată la câteva aspecte de fapt, a determinat nemotivarea hotărârii, atrăgând astfel, casarea şi în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.
În mod evident, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere în prezenta cauză – în respectarea normelor ce reglementează incidenţa cazurilor de casare, a luării în considerare a acestora - incidenţa prioritară a disp. art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., însă apreciază necesar a aminti că motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând părţilor din proces posibilitatea să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţei de recurs elementele necesare pentru exercitarea efectivă a controlului judecătoresc.
Or, în cauza de faţă se observă că un asemenea control nu poate fi exercitat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care instanţa de prim control judiciar nu a înţeles să răspundă motivelor de apel, amplu înfăţişate, atât în scris cât şi în cadrul dezbaterilor, ci s-a limitat la a face referire în cuprinsul a două fraze - la atribuţiile de serviciu ale inculpatului şi la conduita pe care ar fi trebuit s-o adopte acesta.
Deşi inculpatul dedusese analizei instanţei de control aspecte de fapt şi de drept, formulase critici extinse, manifestându-şi nemulţumirea faţă de concluzia la care ajunsese instanţa fondului în dezlegarea acţiunii penale, invocând, printre altele şi caracterul provocator al conduitei martorului denunţător, Curtea nu a examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost expuse, nu a făcut referire în considerentele deciziei la motivele de apel formulate.
O asemenea manieră încalcă obligaţia impusă instanţei prin prevederile art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În concluzie, în considerarea cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul formulat de recurentul inculpat D.M.R. împotriva deciziei penale nr. 292/A din 9 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Se va casa Decizia penală atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Instanţa de prim control judiciar va avea în vedere, în rejudecare, criticile avansate de inculpat cu privire la neîntrunirea în cauză a elementelor constitutive ale infracţiunii ce a format obiectul judecăţii, urmând desigur a aprecia cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul D.M.R. împotriva deciziei penale nr. 292/A din 9 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 197/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 395/2012. Penal → |
|---|
