ICCJ. Decizia nr. 1986/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1986/2012
Dosar nr. 3564/84/2009
Şedinţa publică din 8 iunie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din data de 30 septembrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 3564/84/2009 al Tribunalului Sălaj, în baza art. 181 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.A. (pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, iar în baza art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o perioadă de 5 (cinci) ani, termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat (scăzut) din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, în intervalul de timp 29 august 2009 – 25 ianuarie 2010.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c), respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunile de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen. respectiv violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen.
În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă, o bucată de scândură ce conţine pete de culoare brun-roşcată şi un cărucior pentru copii respectiv o bâtă de lemn în lungime de 1,33 m (corp delict) să fie păstrate în continuare în Camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, căruciorul pentru copii urmând a fi restituit părţilor civile P.C. şi P.M.M., după rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a constatat că Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii – Cluj-Napoca şi moştenitorii părţii vătămate L.I., nu s-au constituit părţi civile în proces.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1176,87 RON despăgubiri civile către S.J.U. Zalău, sumă ce s-a actualizat cu dobânda oficială B.N.R., de la data producerii evenimentului (27 august 2009) până la data plăţii integrale.
S-au respins cererile în despăgubiri civile formulate de S.C.J.U. – Cluj, S.J.A. Sălaj şi părţile vătămate P.C. şi P.M.M.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezintă onorar avocaţial din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Sălaj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.A. locuieşte în localitatea J. pe strada C., într-o zona destul de îndepărtată de restul localităţii J., zona în care locuieşte un număr redus de persoane. Tot aici locuieşte şi familia părţilor vătămate L.I., P.C. şi P.M.M., între această familie şi restul familiilor care locuiesc în zona existând o stare conflictuală mai veche, generată în special de faptul că animalele aparţinând familiei părţilor vătămate sunt lăsate libere şi distrug recoltele celorlalte familii care locuiesc pe stradă.
La data de 27 08 2009, inculpatul B.A. s-a deplasat la martorul T.E. unde pe tot parcursul zilei a ajutat la efectuarea unor lucrări de construcţie şi unde a consumat băuturi alcoolice. Tot pe parcursul zilei inculpatul l-a ajutat şi pe numitul P.V. să mute un cazan de ţuică consumând şi aici băuturi alcoolice, în special ţuică. Înspre seara inculpatul B.A. s-a dus acasă şi apoi s-a deplasat la locuinţa martorului M.D., situată în vecinătatea casei sale. Martorul M.D. şi soţia sa au plecat de acasă în localitatea J., inculpatul rămânând aici cu copii martorului şi continuând să consume ţuică.
În jurul orelor 21.00, inculpatul fiind deja într-o stare avansată de ebrietate, şi-a amintit că în noaptea de 26/27.08.2009 a găsit caii aparţinând părtii vătămate L.I. în gradina sa şi s-a deplasat înspre locuinţa părţii vătămate să îi ceară acesteia socoteală. Locuinţa părţii vătămate L.I. este formată dintr-o curte şi două construcţii, curtea fiind împrejmuită cu gard dar nefiind prevăzută cu porţi la intrare. În seara zilei de 27.08.2009 aici se aflau partea vătămată L.I., care dormea într-o căruţă aflată în curte, partea vătămată P.M.M., aflată în casa dinspre drum şi martorele L.C. şi L.A., însoţite de copii în casa dinspre pădure.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă faptul că, după lăsarea întunericului, cele două locuinţe nefiind dotate cu curent electric, partea vătămată P.M.M., care locuieşte în casa dinspre drum s-a deplasat la martorele L.C. şi L.A. care locuiesc în casa dinspre pădure şi le-a rugat să aibă grijă şi de copii ei până va aşeza aşternuturile. Apoi P.M.M., avându-l în braţe pe sugarul P.N.D., în vârsta de 10 săptămâni, s-a întors la locuinţa sa şi l-a pus pe sugar într-un cărucior pentru copii situat în curte în imediata vecinătate a căruţei în care dormea L.I. şi la o mică distanţă de uşa de la locuinţă, după care a intrat în locuinţa pentru a aşterne paturile.
În acest timp în curtea locuinţei a intrat inculpatul B.A. care s-a îndreptat spre casa dinspre drum, crezând că aici o va găsi pe partea vătămată L.I.. Trecând pe lângă căruţa, care se afla în faţa casei, inculpatul a observat faptul că partea vătămată doarme în căruţa şi a început să îi aplice acesteia lovituri repetate cu pumnii şi apoi cu o bâtă din lemn.
Auzind gălăgie partea vătămată P.M.M. a ieşit afară din locuinţa şi văzându-l pe inculpatul B.A. lovindu-l cu bâta pe L.I. şi văzând că inculpatul se afla în partea din spate a căruţei chiar lângă căruciorul în care se afla P.N.D., a strigat către inculpat să înceteze deoarece copilul său se afla în cărucior. Inculpatul însă s-a repezit înspre partea vătămată P.M.M. şi aceasta de frică a intrat în casă, trăgând uşa după ea. Inculpatul a continuat să aplice lovituri cu bâta părţii vătămate L.I., lovind cu acea bâta, prin pânza exterioară şi căruciorul în care se afla victima P.N.D.. Apoi au ieşit afară din locuinţa dinspre pădure şi martorele L.C. şi L.A., martora L.C. strigând către inculpat să nu mai îl lovească pe L.I.. Inculpatul s-a repezit şi spre aceste martore care de asemenea de frică au intrat în casa.
După aceea inculpatul s-a îndreptat către ieşirea din curte însă amintindu-şi de L.I. s-a întors la căruţa unde i-a mai aplicat acestuia câteva lovituri cu bâta. Apoi inculpatul a aruncat bâta de lemn în curte şi a părăsit locuinţa părţii vătămate L.I. deplasându-se la locuinţa martorului M.D.
După plecarea inculpatului B.A., partea vătămată P.M.M. a ieşit afară din locuinţă şi s-a deplasat la căruciorul pentru copii unde victima P.N.D. se afla în poziţia culcat pe spate fiind însă alb la faţă, având spasme şi nescoţând nici un sunet. Partea vătămată a luat victima din cărucior care se afla în poziţia normală, pe roţi, şi le-a anunţat pe martorele L.C. şi L.A., despre cele întâmplate. Tot după plecarea inculpatului martora L.C. a ieşit afară din locuinţă şi s-a deplasat la căruţa în care se afla L.I. şi l-a ajutat pe acesta să se coboare din căruţă prin partea din faţă a acesteia. După ce a coborât din căruţa L.I. s-a tot deplasat pe jos, pe lângă pădure, la sediul politiei din Jibou.
P.M.M. având în braţe pe P.N.D., împreuna cu L.C. s-au deplasat pe drum înspre sediul SC A. SRL unde l-au rugat pe martorul C.I., paznic de noapte la această societate, să telefoneze la ambulanţă întrucât sugarul P.N.D. a fost lovit de către inculpat. Martorul a telefonat la ambulanţă după care P.M.M. împreună cu sugarul P.N.D. au fost transportaţi la Spitalul Orăşenesc Jibou. La scurt timp la faţa locului au sosit şi organele de poliţie care l-au identificat pe inculpat în casa martorului M.D., într-o avansată stare de ebrietate.
Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a declarat recurs prin care a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii primei instanţe, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună condamnarea inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) şi 175 alin. (1) lit. d) C. pen.,arătându-se în motivare următoarele:
Chiar dacă raportul de expertiză dispus în cauză nu schimbă situaţia avută în vedere de către prima instanţă, în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului, reţinându-se doar declaraţia acestuia, care a afirmat că nu-şi aminteşte să fi văzut un cărucior. Probele administrate în cauză în faza de urmărire penală coincid cu cele administrate în apel, din acestea rezultând existenţa unor leziuni produse prin lovituri cu pumnul, raportul de constatare medico-legală şi celelalte probe de la dosar stabilind că moartea victimei a fost violentă şi s-a produs ca urmare a evenimentelor din acea seară, acestea având legătură de cauzalitate chiar dacă decesul a intervenit după două zile. Raportul de expertiză medico-legală efectuat în apel stabileşte că acele lovituri puteau fi produse prin lovire cu un corp activ, ceea ce s-a şi întâmplat în cazul de faţă, precum şi că cea mai probabilă cauză a morţii victimei este compresiunea între două planuri dure, cu menţiunea că victima avea doar câteva săptămâni.
În ceea ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu s-a arătat că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului, deoarece din procesul verbal de cercetare la faţa locului rezultă că la nord şi la sud exista un gard de sârmă, la est era drumul, iar la vest era un teren viran şi o pădure, fiind astfel întrunite dispoziţiile art. 192 C. pen.
De asemenea, s-a arătat că în cauză în mod greşit prima instanţă nu a aplicat prevederile art. 71 şi 64 C. pen., deşi a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 181 C. pen. Totodată, s-a mai arătat că instanţa de fond a greşit nepronunţându-se cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză.
Prin Decizia penală nr. 9/A din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinţei penale nr. 57 pronunţată la 30 septembrie 2010 de Tribunalul Sălaj, pe care a desfiinţat-o în parte, în ceea ce priveşte neaplicarea interzicerii unor drepturi şi judecând în aceste limite:
A făcut aplicarea art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 lit. a) teza a-II-a şi 71 alin. (5) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
A stabilit în favoarea Baroului Cluj 50 RON onorariu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, din care a reieşit vinovăţia inculpatului B.A. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. asupra părţii vătămate L.I.
În ceea ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, Curtea a apreciat ca fiind neavenită critica adusă soluţiei de achitare a inculpatului, locul fiind neîmprejmuit şi prin urmare nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Raportat la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) şi 175 alin. (1) lit. d) C. pen. s-a arătat că soluţia de achitare dispusă de către prima instanţă este temeinică şi legală. Instanţa în mod corect a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo în ce priveşte această infracţiune, probele administrate în cauză nedovedind în mod cert şi fără echivoc că inculpatul B.A. ar fi agresat în vreun fel victima P.N.D.
S-a mai arătat că este nefondată şi critica hotărârii instanţei de fond, în sensul că nu s-ar fi pronunţat cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice.
S-a apreciat că apelul declarat de parchet este admisibil astfel doar în ceea ce priveşte omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 71 alin. (2) şi art. 64 lit. a), c) C. pen. faţă de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, în raport de art. 711 alin. (5) C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
S-a apreciat că hotărârile judecătoreşti pronunţate de cele două instanţe sunt greşite, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale nr. 9/A din 17 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi pe cale de consecinţă, desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 57 din 30 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Sălaj, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună, în urma schimbării încadrării juridice, din infracţiunea de omor calificat, în infracţiunea de ucidere din culpă, condamnarea inculpatului şi pentru infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., alături de infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. pentru care inculpatul a fost deja condamnat.
Procurorul, oral a susţinut şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este fondat, urmând a fi admis însă pentru următoarele considerente:
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că Decizia penală nr. 9/A din 17 ianuarie 2012 a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Minuta olografă a acestei hotărâri este semnată de judecătorii care au pronunţat-o însă Decizia penală mai sus menţionată, după cum se poate observa este semnată numai de doamna judecător I.M., domnul judecător V.V.A., preşedinte al completului care a pronunţat Decizia penală nr. 9/A din 17 ianuarie 2012, aflându-se în concediu medical.
Potrivit dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. pen., completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, după începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului de judecată atrage reluarea de la început a dezbaterilor.
Exanminând Decizia atacată rezultă că la instanţa de apel completul de judecată nu a fost compus potrivit legii, întrucât la dezbateri au participat doi judecători însă hotărârea judecătorească a fost semnată numai de unul dintre aceştia, respectiv de doamna judecător I.M. care nu era preşedintele completului de judecată.
În consecinţă, Decizia recurată este supusă casării, fiind afectată de motivul prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., sens în care recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj va fi admis, Decizia casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.; această instanţă, urmând a soluţiona toate celelalte aspecte privitoare la fondul cauzei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 9/A din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul B.A.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.A., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 199/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 198/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
