ICCJ. Decizia nr. 2076/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2076 /2012
Dosar nr. 552/115/2011
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 117 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Caraş-Severin a fost obligat inculpatul M.A.V. la despăgubiri civile astfel:
- către SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢĂ Timişoara suma de 2.263,83 RON;
- către partea civilă C.C. suma de 20.000 RON despăgubiri materiale şi suma de 30.000 euro daune morale;
- către partea civilă B.G. suma de 250 euro despăgubiri materiale şi 30.000 euro daune morale;
- către partea civilă B.C. suma de 30.000 euro daune morale.
În baza art. 191 raportat la art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească statului 150 RON cheltuieli judiciare şi către părţile civile suma de 1.000 RON reprezentând onorar avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin din data de 07 decembrie 2010, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M.A.V. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., reţinându-se în sarcina sa faptul că, în noaptea de 24/25 septembrie 2010, în jurul orelor 24:00, între inculpatul M.A.V. şi victima B.A. a avut loc un conflict spontan, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri/una prin împingere cu palma peste faţă şi alta cu pumnul tot peste faţă/situaţie în care victima s-a dezechilibrat, a căzut şi s-a lovit cu capul de pardoseala de ciment din faţa magazinului mixt „M.” din municipiul Reşiţa. Leziunile suferite de victima B.A. au avut ca rezultat decesul acestuia/la Spitalul Judeţean de Urgenţă Timişoara/la data de 28 septembrie 2010.
Prin Sentinţa penală nr. 14 din 15 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 5640/115/2010, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A. pentru infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, la: 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 71, 64 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute prin art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare. În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal şi s-a fixat termen pentru judecarea acesteia la 23 martie 2011.
Tribunalul a hotărât astfel reţinând că inculpatul M.A.V. s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că a recunoscut în totalitate fapta, şi-a însuşit probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
În soluţionarea căii de atac a apelului exercitat împotriva laturii penale a prezentei cauze, Curtea de Apel Timişoara a făcut aplicarea art. 81 C. pen., dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului de prima instanţă, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursurilor declarate de părţile civile împotriva Deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara.
Latura civilă a cauzei a fost înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. 552/115/2011 la data de 21 februarie 2011.
La dosarul cauzei au fost ataşate: rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 368/P/2010; Sentinţa penală nr. 14/15 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 5640/115/2010; copia plângerii penale formulate de către părţile civile B.C. şi C.C.; copia acţiunii civile formulate de părţile civile B.C. şi C.C.; copia declaraţiei inculpatului M.A.V.; în copie xerox: certificat de deces privind victima B.A., carte de identitate privind partea civilă B.G., certificat de naştere privind partea civilă B.G., carte de identitate privind partea civilă C.C., certificat de naştere privind partea civilă N.C., certificat de naştere privind victima B.A., carte de identitate privind victima B.A., carte de identitate privind partea civilă B.C., certificat de naştere privind partea civilă B.C./fostă N.C., certificat de căsătorie seria C, nr. ...., certificat de căsătorie seria C nr. .....; copia adresei nr. 1139 din 11 februarie 2011 emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă Timişoara; copia cererii de probaţiune formulată de părţile civile pentru termenul de judecată din data de 15 februarie 2011, la care se află anexate declaraţiile numiţilor B.S. şi N.A.D.; copia Certificatului de moştenitor nr. 45 din data de 19 noiembrie 2010 întocmit de Biroul Notarului Public B.L. în Dosar nr. 56/2010; cererea de constituire de parte civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, conform Adresei nr. 8925 din 26 aprilie 2011; copia chitanţelor pentru dovedirea parţială a cheltuielilor de deces a numitului B.A listă privind cheltuielile de înmormântare pentru decedat; declaraţiile martorilor R.I.V., R.I.M., E.C.D., chitanţa nr. 03252050 din 08 decembrie 2010 privind onorariu avocat C.G.
Potrivit art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., despăgubirea părţii vătămate trebuie să constituie o justă şi integrală reparaţie a daunelor morale şi materiale.
Astfel, în latura civilă a cauzei, s-a reţinut că părţile vătămate C.C., B.G. şi B.C., în termen legal, s-au constituit părţi civile cu suma de 30.000 RON cu titlu de daune materiale şi câte 50.000 euro cu titlu de daune morale; totodată partea vătămată B.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000 RON reprezentând cheltuieli ocazionate cu deplasarea sa din Germania în ţară; de asemenea Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara s-a constituit parte civilă cu suma de 2.263,83 RON.
Instanţa a constatat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, întrucât inculpatul a săvârşit cu vinovăţie o faptă ilicită ce a cauzat un prejudiciu, iar între fapta ilicită şi prejudiciu există un raport de cauzalitate.
Daunele materiale solicitate au fost dovedite parţial, prin înscrisurile depuse la reţinând că pagubele materiale suferite de părţile civile C.C., B.G. şi B.C. sunt în cuantum de 20.000 RON, aşa cum de altfel rezultă şi din înscrisul aflat la fila 60 dosar, cheltuieli la care instanţa a adăugat cheltuielile efectuate cu sicriul şi pomana de la înmormântare; tribunalul a redus cheltuielile de 5.000 RON privind costurile ocazionate cu operaţia defunctului, apreciind că acestea nu sunt dovedite în totalitate.
Cu privire la despăgubirile materiale solicitate de partea civilă B.G., privind cheltuielile ocazionate cu deplasarea acestuia din Germania în ţară, instanţa a apreciat că suma de 6.000 RON este exagerată, astfel că a redus-o la cuantumul de 250 Euro, cât este de notorietate costul unei deplasări din Germania în România.
Cu privire la daunele morale, instanţa a apreciat că înţelesul noţiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite şi culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.
Tribunalul a constatat că părţile civile au suferit şi suferinţe psihice produse prin fapta ilicită a inculpatului, ceea ce justifică obligarea inculpatului la plata daunelor morale.
Totodată este de reţinut că în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale întinderea acestora trebuie să respecte prevederile art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ. şi despăgubirea părţilor vătămate trebuie să constituie o justă şi integrală reparaţie a daunelor morale.
Înţelesul noţiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite şi culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană; stabilirea întinderii acestora se face în raport cu gravitatea, respectiv intensitatea suferinţelor cauzate.
Aprecierea prejudiciului moral, nu se rezumă la determinarea preţului suferinţei fizice şi psihice care, de altfel, sunt inestimabile, ci înseamnă o apreciere multilaterală a tuturor consecinţelor negative ale prejudiciului moral şi a implicaţiei acestuia pe toate planurile vieţii sociale ale persoanei vătămate.
Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării unor criterii nepatrimoniale, cum ar fi: importanţa prejudiciului, durata şi intensitatea durerilor fizice şi psihice, tulburările şi neajunsurile pretins încercate de victimele prejudiciului moral.
Ca un criteriu orientativ de care trebuie să se ţină seama îl reprezintă echitatea. Tocmai de aceea dacă gravitatea este mare şi despăgubirea trebuie să fie substanţială. Această despăgubire trebuie să fie justă, raţională, echitabilă, adică să fie în aşa fel încât să asigure efectiv o compensaţie suficientă, dar nu exagerată a prejudiciului moral suferit.
În raport de aceste criterii tribunalul a apreciat că suma de câte 30.000 euro cu titlu de daune morale reprezintă o reparaţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de părţile civile C.C., B.G. şi B.C., apreciind totuşi că suma de câte 50.000 euro daune morale solicitate de părţile civile este prea mare, considerând că daunele morale nu constituie un mijloc de îmbogăţire pentru urmaşii defunctului.
Împotriva Sentinţei penale nr. 117 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Caraş-Severin pronunţată în Dosarul nr. 552/115/2011 a declarat apel inculpatul M.V. înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 16 decembrie 2011, sub nr. 552/115/2011.
În motivarea apelului inculpatul a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acordate de către prima instanţă, deoarece aceasta nu a ţinut cont de circumstanţele atenuante aplicate inculpatului la individualizarea pedepsei şi pe cale de consecinţă nu a acordat proporţional şi daunele morale raportat la aceste circumstanţe.
Prin Decizia penală nr. 15/A din 2 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că apărările inculpatului referitoare la reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. a) C. pen. şi cu privire la latura civilă sunt nefondate, acţiunea penală fiind soluţionată definitiv, iar circumstanţele atenuante au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.
Astfel, în cauză s-a făcut dovada că între victima infracţiunii şi părţile vătămate în calitate de fii şi respectiv soţie supravieţuitoare, existau legături afective suficient de puternice în momentul decesului, care să determine repararea prejudiciului moral.
La stabilirea cuantumului acestora s-a avut în vedere suferinţele psihice cauzate prin moartea victimei, suferinţe care au lezat în mod grav sentimentele de afecţiune faţă de cel mai apropiat om din viaţa părţilor vătămate.
Suma de câte 30.000 euro acordată drept daune morale pentru fiecare parte vătămată este justificată, aceasta va asigura sprijinul necesar fiilor şi soţiei supravieţuitoare pentru depăşirea momentelor de suferinţă, atenuând sentimentele de frustrare datorate urmărilor negative ale faptei inculpatului care a provocat moartea victimei.
Împotriva Deciziei penale nr. 15 din 2 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara în termen legal a declarat recurs inculpatul M.A.V., solicitând reducerea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile.
În motivarea recursului, inculpatul arată că există o disproporţie vădită între pedeapsa aplicată şi cuantumul mult prea mare al daunelor morale, acordate părţilor civile.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte reţine, în acord cu instanţele de fond şi de apel, că părţilor civile le-a fost cauzat şi un prejudiciu nepatrimonial prin fapta inculpatului, constând în suferinţele psihice determinate de moartea soţului şi, respectiv, tatălui acestora, prejudiciu ce se impune a fi acoperit integral alături de cel material.
Stabilirea cuantumului daunelor morale este însă rezultatul aprecierii subiective a instanţelor de fond sau de apel, în absenţa unor criterii obiective de evaluare şi, în consecinţă, nu poate face obiectul cenzurii instanţei de recurs, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1 - 21 C. proc. pen.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 2 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2120/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2056/2012. Penal → |
|---|
