ICCJ. Decizia nr. 2142/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2142/2012
Dosar nr. 760/33/2011
Şedinţa publică din 19 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 142 din 25 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 769/33/2011, s-a dispus în baza art. 2531 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnarea inculpatului D.V. (fiul lui V. şi M., născut la 24 mai 1959 în com. Tiha Bârgăului, domiciliat în sat Tureac, jud. Bistriţa-Năsăud, primar al comunei Tiha Bârgăului, căsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese.
A făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., acela de 2 ani plus pedeapsa aplicată.
A atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 191 C. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul D.V. este primar al comunei Tiha Bârgăului din anul 1992 fiind reales de cinci ori consecutiv pentru această funcţie.
Martorul D.A.V. este fiul acestuia şi în luna martie 2007 a înfiinţat SC B.A. SRL din Tureac, comuna Tiha Bârgăului, având ca obiect de activitate construcţii de clădiri şi lucrări de geniu. Singurul angajat al acestei societăţi în perioada 2007 - 2009 a fost numitul D.I., fratele inculpatului D.V., pe funcţia de tâmplar.
În data de 18 mai 2007 inculpatul D.V., în calitate de primar, a încheiat contractul de servicii cu SC B.A. SRL reprezentată de D.A.V., în calitate de administrator, în vederea executării unor "confecţii metalice - rame pentru gard" la un preţ de 300 RON pe ramă. Potrivit acestui contract, materialele necesare confecţionării ramelor erau procurate de primărie, iar societatea de mai sus executa lucrările de confecţionare.
Aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză şi chiar din declaraţia inculpatului, contractul a fost atribuit, în mod direct, societăţii de mai sus fără parcurgerea procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Inculpatul D.V. a recunoscut că la data semnării contractului ştia că societatea este deţinută şi administrată de fiul său, respectiv faptul că lucrările vor fi efectuate de fiul şi de fratele său, dar cu toate acestea a considerat că această societate ar fi cea mai potrivită pentru efectuarea lucrării.
Intenţia frauduloasă a inculpatului de a avantaja propriul fiu este pe deplin dovedită dacă se ia în considerare că SC B.A. SRL a fost înfiinţată cu două luni înainte de obţinerea contractului, a dobândit mijloacele de producţie pe baza unor contracte de comodat cu o lună înainte de încheierea contractului, iar lucrarea urma să fie prima executată de această societate.
Pe baza contractului de servicii, SC B.A. SRL, pentru lucrările efectuate, a emis 5 facturi către Primăria Tiha Bârgăului în valoare totală de 67.500 RON, în cursul anului 2007 şi 6 facturi în valoare totală de 84.787 RON, în anul 2008.
Având în vedere că aceste facturi au fost plătite de Primăria Tiha Bârgăului, inculpatul D.V. a realizat un folos material pentru fiul său, prin intermediul SC B.A. SRL, în sumă de 152.287 lei.
În cursul urmăririi penale, inculpatul D.V. în prezenţa apărătorului ales, a recunoscut semnarea şi completarea contractului, a arătat că recunoaşte şi regretă fapta comisă invocând, însă, în apărarea sa faptul că nu a cunoscut prevederile art. 2531 din C. pen.
În sensul art. 31 din O.U.G. nr. 34/2006, contractul de servicii este considerat contract de achiziţie publică iar potrivit art. 8 din acelaşi act normativ, este autoritate contractantă oricare organism al statului care acţionează la nivel central, regional sau local. Potrivit art. 19 din actul normativ indicat, autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări în măsura în care valoarea achiziţiei estimată conform legii nu depăşeşte echivalentul în lei a 15.000 euro. În caz contrar, autoritatea contractantă are obligaţia de a atribui contractul de achiziţie publică prin aplicarea procedurilor de licitaţie deschisă sau licitaţie restrânsă. Valoarea estimată a contractului de achiziţie publică trebuie să fie determinată înainte de iniţierea procedurii de atribuire a contractului respectiv.
În cauza de faţă, deşi valoarea contractului s-a ridicat la suma de 152.287,5 RON, adică echivalentul sumei de aproximativ 42.000 - 43.000 euro (calculat la cursul de schimb din 2007), inculpatul, pentru a-şi favoriza fiul, nu a stabilit valoarea estimată a contractului şi a încredinţat în mod direct contractul de servicii, societăţii deţinute şi administrate de acesta. Totodată intenţia infracţională a inculpatului a rezultat şi din faptul că la încheierea contractului nu s-a ţinut cont de faptul că potrivit art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006, în cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze lucrări pentru care urmează să pună la dispoziţie executantului materiale, atunci valoarea estimată a respectivului contract de lucrări trebuie să includă atât costul lucrării care urmează să se execute, cât şi valoarea totală a facilităţilor menţionate.
Prin Ordonanţa din 24 mai 2011 s-a dispus disjungerea cauzei în privinţa numitului D.V. şi declinarea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în vederea cercetării acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 din C. pen., urmând ca Agenţia Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice să se pronunţe cu privire la eventualul prejudiciul material cauzat bugetului local în urma încheierii şi executării contractului sus amintit.
În consecinţă, s-a reţinut că fapta inculpatului D.V., care, în calitate de primar al comunei Tiha-Bârgăului, jud. Bistriţa-Năsăud, la data de 18 mai 2007 reprezentând Primăria Tiha-Bârgăului, a încheiat "contractul de servicii" cu SC B.A. SRL din Tureac, societate înfiinţată la 07 martie 2007, cunoscând faptul că unic asociat şi administrator a acestei societăţi este fiul său, numitul D.A.V., cu scopul de a realiza în mod indirect un folos material pentru acesta din urmă, în sumă de 152.287,5 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese prev. şi ped. de art. 2531 din C. pen.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul D.V.
Parchetul a criticat hotărârea prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea sentinţei şi în rejudecare înlăturarea circumstanţelor judiciare atenuante şi majorarea pedepsei.
Recurentul inculpat D.V. a solicitat achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
S-a invocat lipsa antecedentelor penale, dar şi faptul că Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond – constând în aceea că inculpatul, în calitate de primar al comunei Tiha Bârgăului, jud. Bistriţa-Năsăud, la data de 18 mai 2007 în calitate de reprezentant al Primăriei Tiha Bârgăului, a încheiat contractul de prestări servicii cu SC B.A. SRL din localitatea Tureac, al cărei unic asociat şi administrator este fiul său D.A.V., cu scopul de a realiza un folos material pentru acesta din urmă – este corectă.
De asemenea, încadrarea juridică atribuită faptei în infracţiunea de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen., este legală.
Audiat fiind de instanţa de fond la termenul din 25 octombrie 2011, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând a beneficia de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
În legislaţia naţională, conflictul de interese – constând în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură – a fost introdus în Titlul VI (Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege), Capitolul I C. pen. român – partea specială, fiind menit să completeze, alături de faptele de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, infracţiunile de corupţie, cadrul normativ general de ocrotire a relaţiilor de serviciu ca valoare socială.
Incriminarea faptei a fost generată de apariţia unor noi forme de relaţii între sectorul public şi sectoarele comerciale care dau naştere unor parteneriate publice, existând un potenţial de creştere de forme noi de conflict de interese care implică interesele personale şi obligaţiile publice ale persoanei care exercită o funcţie publică.
Prin incriminarea conflictului de interese, legiuitorul a urmărit să ocrotească relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii funcţionarului public, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorităţi publice. Aceasta presupune corectitudinea funcţionarului public în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dar şi abţinerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori prin terţe persoane, un anumit avantaj material, fiind exclusă favorizarea rudelor sau persoanelor cu care acesta a avut raporturi comerciale. De asemenea, prin incriminarea faptei s-a urmărit ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau publice împotriva intereselor ilicite ale funcţionarului public.
Deşi conflictul de interese nu înseamnă ipso facto corupţie, totuşi apariţia unor conflicte între interesele personale şi obligaţiile publice ale funcţionarilor publici, dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la corupţie.
Incriminarea faptei presupune nu numai simpla interzicere a intereselor de natură privată a funcţionarului public ci şi formarea corectitudinii deciziilor administrative, pentru ca un conflict de interese nesoluţionat să nu conducă la un abuz în serviciu.
Corelând scopul urmărit prin incriminarea conflictului de interese cu modalitatea şi împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, Înalta Curte apreciază că aceasta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel cum a reţinut instanţa de fond.
Inculpatul D.V. – primar al comunei Tiha Bârgăului - deşi ştia că fiul său este asociat şi administrator unic al SC B.A. SRL din Tureac, a încheiat un contract de servicii, fiind conştient că prin activitatea sa ilicită înlesneşte obţinerea unui folos material în beneficiul fiului său.
Procedând astfel pe lângă faptul că fiul său a obţinut un folos material – fiind asociat şi administrator unic - inculpatul a exclus posibilitatea participării altor societăţi comerciale care puteau oferi preţuri mai mici pentru executarea confecţiilor metalice, acesta fiind obiectul contractului de servicii.
Pe de altă parte, prin fapta inculpatului s-a creat neîncrederea derulării unor raporturi comerciale licite, oneste, ceea ce exclude lipsa pericolului social concret al faptei.
Cu privire la acest aspect – inculpatul solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni administrative - se impune a se reţine că procedura simplificată nu exclude posibilitatea achitării inculpatului şi aplicarea unei sancţiuni administrative, dacă evident instanţa constată că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Esenţa procedurii simplificate constă în aceea că judecata se face pa baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu posibilitatea instanţei de a înlătura probele – atunci când este cazul - administrate în mod ilegal.
Potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen., inculpatul, pentru a beneficia de procedura simplificată, trebuie să recunoască fapta săvârşită, astfel cum este descrisă în actul de sesizare al instanţei, nu şi încadrarea juridică dată de procuror, care are un caracter provizoriu.
Prin urmare, instanţa de judecată învestită cu judecarea cauzei este îndrituită să verifice prealabil – pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală - dacă fapta recunoscută prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi dacă aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu sau ale unei alte infracţiuni.
Dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. care se referă la pronunţarea unei hotărâri de condamnare în cazul în care este urmată procedura simplificată, nu exclude aplicarea dispoziţiilor art. 181, deoarece o hotărâre de condamnare poate fi dispusă numai dacă fapta comisă şi recunoscută de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în caz contrar ne aflăm în prezenţa unei fapte prevăzute de legea penală şi nu a unei infracţiuni.
Singurul temei al achitării compatibil cu procedura simplificată este cel prevăzut în dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., toate celelalte temeiuri de achitare prevăzute în art. 10 C. proc. pen. impunând efectuarea cercetării judecătoreşti în urma căreia să se stabilească existenţa faptei, dacă aceasta constituie infracţiune şi dacă a fost săvârşită de inculpat.
În fine, în ceea ce priveşte reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., Înalta Curte le apreciază ca fiind corecte, inculpatul fiind o persoană fără antecedente penale, cu o atitudine corectă în societate până la comiterea faptei, astfel că aplicarea unei pedepse de 3 luni închisoare cu suspendare este de natură a atinge scopul astfel cum este definit în art. 52 C. pen.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul D.V. împotriva Sentinţei penale nr. 142 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de inculpatul D.V. împotriva Sentinţei penale nr. 142 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2149/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2120/2012. Penal → |
|---|
