ICCJ. Decizia nr. 2120/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2120/2012
Dosar nr. 3737/3/2012
Şedinţa publică din 15 iunie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 7 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3737/3/2012 (1349/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, printre altele, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului V.Ş., născut la data de 21 iulie 1949.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică şi legală, că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă şi justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a mai reţinut că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 143 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 681 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost cercetat precum şi dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul V.Ş. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi judecarea sa în stare de libertate.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinica arestării preventive.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept (art. 136 alin. (1), art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.) care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă, impunând în continuare privarea acestuia de libertate.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că prin rechizitoriul nr. 1543D/P/2010 din data de 7 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti a fost trimis, printre alţii, în judecată inculpatul V.Ş., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni privind regimul drogurilor, complicitate la infracţiunea de droguri de mare risc şi complicitate la infracţiunea de introducere pe teritoriul României de droguri de mare risc, fără drept, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul, împreună cu T.E., G.G. şi D.F. a constituit un grup infracţional în vederea săvârşirii de infracţiuni privind regimul drogurilor, astfel încât în perioada 23 septembrie 2010 - 03 octombrie 2010 a făcut demersuri şi l-a ajutat pe inculpatul T.N. să intre în Turcia în posesia cantităţii de 768,2 grame heroină şi să introducă pe teritoriul României respectiva cantitate de heroină, acţionând atât pe teritoriul României cât şi pe teritoriul Turciei.
Prin sentinţa penală nr. 243/ F din 28 martie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.Ş. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 802 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin nerecurate la 15 septembrie 2008 şi a contopit restul de 2164 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României, fără drept şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 802 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, şi a contopit restul de 2164 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 802 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, şi a contopit restul de 2164 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatului urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus detenţia de la 20 mai 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea telefonului model N. aparţinând inculpatului V.Ş., ridicat de la numitul D.F.M. şi indisponibilizat la D.G.P.M.B. – S.C.J.E.O. conform dovezii din data de 19 octombrie 2010 (f.193 vol. 2, DUP).
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul parţial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 de lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Procedând la verificarea legalităţii măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul V.Ş. se constată că în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului reţinând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri prevăzute de art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 143 C. proc. pen. se constată că la dosar există probe temeinice în sensul art. 681 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele prevăzute de legea penală ce fac obiectul prezentei cauze.
Şi condiţiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În analiza celei de a doua condiţii se are în vedere natura şi gravitatea infracţiunii reţinută a fi fost săvârşită de inculpat reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea concretă de comitere a acesteia, avându-se în vedere şi starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului care anterior a mai suferit condamnări pentru fapte similare.
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză chiar nedefinitivă, nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii fiind totodată şi în concordanţă cu prevederile art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Ş. împotriva încheierii din 7 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală , pronunţată în Dosarul nr. 3737/3/2012 (1349/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2142/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2076/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
