ICCJ. Decizia nr. 2055/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), distrugerea (art. 217 C.p.), purtarea abuzivă (art. 250 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2055 /2012

Dosar nr. 19/93/2011

Şedinţa publică din 12 iunie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1 din 8 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Ilfov în baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.B.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.B.C. la 4 pedepse a cate 4 luni închisoare, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de fals intelectual.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe lângă fiecare dintre cele 4 pedepse principale.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) şi e şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.B.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.B.C. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.B.C. la pedeapsa de 1 luna închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul F.B.C. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporita la 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durata de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului F.B.C.

În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F.B.C. durata reţinerii şi arestării preventive, de la 14 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.M. la pedeapsa 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.M.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.M.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.M. la 2 pedepse a câte 4 luni închisoare, pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de fals intelectual.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.M.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) şi e şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.M.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul M.M.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului M.M.M..

În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului M.M.M. durata reţinerii şi arestării preventive, de la 14 octombrie 2011 la zi.

În baza dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., a fost anulat procesul-verbal seria CC nr. 9739424/31 iulie 2011, întocmit de inculpatul F.B.C. pe numele lui T.I.

În baza dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul F.B.C., în folosul statului, a sumei de 1.852 RON, consemnată la "X" cu recipisa nr. 336254/1 din 28 octombrie 2010, precum şi confiscarea de la inculpatul M.M.M., în folosul statului, a sumei de 1091 RON, înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti potrivit mandatului poştal nr. 6574 din 31 octombrie 2011.

În baza dispoziţiilor art. 320¹ alin. (5) C. proc. pen., a fost disjunsă latura civila a cauzei şi s-a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 20 ianuarie 2012.

În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) Cod de procedură penală, au fost obligaţi inculpaţii la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul din 7 noiembrie 2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 2016/p/2011, înregistrat spre competentă soluţionare la Tribunalul Ilfov, sub nr. 19/93/2011, au fost trimişi în judecată inculpaţii F.B.C. şi M.M.M. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: F.B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, patru infracţiuni de fals intelectual, o infracţiune de complicitate la furt calificat, o infracţiune de distrugere, o infracţiune de purtare abuzivă, prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la 208 alin. (1) C. pen./209 alin. (1) lit. a), e alin. (3) lit. a) C. pen., prevăzut de art. 217 alin. (1) C. pen., prevăzut de art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.M.M., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, două infracţiuni de fals intelectual, o infracţiune de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la 208 alin. (1) C. pen./209 alin. (1) lit. a), e alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a arătat că la data de 24 martie 2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti denunţul numitului V.G., consemnat în faţa ofiţerilor de politie judiciară ai DGA, prin care acesta arată că, la data de 08 ianuarie 2011 i s-a pretins de către agentul de poliţie F.B. suma de 2.000 RON, pentru a nu-i aplica o sancţiune contravenţională privind abateri comise la regimul circulaţiei rutiere. Denunţătorul a susţinut că i-a înmânat suma cerută agentului de poliţie, depunând la dosar o chitanţă bancară prin care proba faptul că în acea zi, 08 ianuarie 2011, a retras din contul său suma de bani pretinsă de către agentul de poliţie pe care, de altfel, îl cunoştea, întrucât denunţătorul lucrează la o societate ce funcţionează în comuna Jilava.

La data de 30 mai 2011 s-a ataşat la dosarul cauzei denunţul numitului C.M., consemnat la data de 25 mai 2011, prin care acesta aducea la cunoştinţa organelor de urmărire penală că, în lunile septembrie-octombrie 2010, a fost oprit conducătorul autobasculantei care efectua pentru firma sa, SC N.C. SRL, un transport de nisip, de către agentul de poliţie F.B., ocazie cu care acesta a pretins şi primit suma de 400 de RON de la denunţător, sosit ulterior la faţa locului, pentru a nu-i aplica conducătorului auto sancţiunea pentru faptul că maşina nu avea ITP-ul făcut şi nu avea prelata pentru prevenirea răspândirii nisipului pe drumul public.

Ulterior înregistrării celor doua denunţuri, s-a procedat la verificarea agentului de poliţie indicat, precum şi a numitului M.M.M., agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Jilava, arondat oraşului Măgurele.

La acel moment procesual, s-a procedat la autorizarea folosirii a patru investigatori sub acoperire prin ordonanţa din data de 07 iunie 2011, solicitându-se Tribunalului Bucureşti autorizarea unor interceptări şi înregistrări, cuprinzând numere de telefon ale presupusului făptuitor F.B., precum şi discuţii în mediul ambiental ale făptuitorului cu investigatorii sub acoperire autorizaţi şi cu alte persoane, inclusiv în interiorul autospecialei menţionate, propunere admisă de către instanţă.

În ceea ce priveşte infracţiunile de luare de mită şi fals s-au arătat următoarele:

În data de 17 iunie 2011, investigatorul sub acoperire O.A., autorizat în cauză, a fost oprit de către agenţii de poliţie F.B. şi M.M.M., aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu la volanul autospecialei de poliţie indicate, pe raza comunei Jilava, motivul opririi fiind dat de încălcarea liniei continue şi nerespectarea unui indicator obligatoriu la dreapta. Aducându-i-se la cunoştinţă abaterea comisă şi sancţiunile impuse, respectiv amenda şi reţinerea permisului de conducere ca măsură complementară, agenţii de poliţie au solicitat documentele conducătorului auto, inclusiv asigurarea de răspundere civilă delictuală şi rovinieta.

Investigatorul a menţionat iniţial că nu găseşte asigurarea, iar cu privire la taxa de drum, a precizat că o poseda, dar este expirată, agentul F. comunicându-i în acest context că va proceda şi la reţinerea certificatului de înmatriculare, coroborat cu aplicarea unei amenzi suplimentare pentru lipsa rovinietei. A urmat o conversaţie purtată cu agentul M.M.M., care se afla în afara autospecialei de poliţie, în care investigatorul era sfătuit să spună cum înţelege să rezolve problema ivită, insistând să îi transmită lui modalitatea prin care înţelege să soluţioneze situaţia dată. Ulterior acestei discuţii, investigatorul sub acoperire s-a îndreptat spre maşina sa, a pus 800 de RON în asigurarea auto pe care, între timp, o găsise, s-a deplasat spre agentul M.M.M., în acest moment, agentul F.B., care încă se afla în interiorul autospecialei de poliţie, a zărit suma de bani şi a întocmit procesul-verbal, CC, nr. 9739176, spunând-i conducătorului auto să se întoarcă la maşina sa. În acest moment, investigatorul a mai pus 200 de RON, aflând anterior că amenda pentru neachitarea taxei de drum este de 1000 de RON, a aşteptat la maşină venirea lui M.M.M., pentru a ridica banii, acesta din urma înmânându-i procesul-verbal în care se stipula o abatere pentru neportul centurii de siguranţă, iar în rest, toate celelalte abateri fiind omise.

S-a reţinut în raport de cele sus arătate: - coautorat la luare de mită, prim act material al infracţiunii continuate, faţă de ambii poliţişti, - fals intelectual în legătură cu infracţiuni de corupţie, odată întocmit procesul-verbal, agentul de poliţie omite să insereze abaterile grave constatate, abateri pentru care cei doi poliţişti au pretins şi acceptat mita, nemaiprimind-o din pricina aspectelor survenite şi relatate, conturând pe deplin cele două elemente materiale ale luării de mită;

La data de 29 iunie 2011, în intervalul orar 16:00 - 16:31, cei doi inculpaţi, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu autospeciala de poliţie, îmbrăcaţi în uniformă, ca de fiecare dată de altfel, s-au deplasat în zona gării Jilava, unde cunoşteau că se desfăşoară acţiuni de sustragere a unor cantităţi de combustibil în imediata apropiere a unor depozite aparţinând P. SA. Acolo, cei doi inculpaţi au identificat mai multe persoane care sustrăgeau combustibil, purtând discuţii cu numitul E.C., zis "C.”.

Discuţiile s-au purtat nemijlocit cu făptuitorii, iar după negocierea avută, cei doi poliţişti au pretins o cantitate de motorină pentru ca respectivii să fie lăsaţi să fure liniştiţi, numitul E.C. spunându-le că fiecare echipă de hoţi a acceptat să le dea câte un bidon de 30 de litri de motorină dimineaţa şi un altul seara. Inculpatul M.M.M. a menţionat acestuia că „taxa de şmecher trebuie plătită şi pentru colegul F.B..”

S-a reţinut în raport de cele sus menţionate: al doilea act material de luare de mită, constând în acceptarea, nerespingerea şi pretinderea din partea lui M.M.M. pentru cei 60 de litri de motorină, 30 de litri pentru fiecare dintre cele două transporturi, dimineaţa şi seara, înmânaţi lui F.B., reţinându-se coautoratul cu F.B., deoarece negocierea s-a purtat de M.M.M. cu consimţământul şi în interesul acestuia, astfel cum a rezultat din modul de operare al celor doi, F.B. intervenind şi pretinzând alţi cincizeci de litri de motorină în plus, cantitatea totală fiind de 110 litri de motorină şi complicitate la furt calificat, în concurs cu luarea de mită;

La aceeaşi dată, inculpaţii F.B. şi M.M.M. au oprit pentru control la orele 17:45 pe numitul N.I. în zona DN 5, Jilava, aflat la volanul autovehiculul marca F., persoana transportând marfa aparţinând societăţii L. SRL, ce avea ca obiect de activitate comercializarea de băuturi alcoolice şi nonalcoolice. Cu această ocazie, inculpaţii, care cunoşteau obiectul de activitate al societăţii, i-au adus la cunoştinţa conducătorului auto că i se va reţine talonul pentru că parbrizul maşinii este fisurat, agenţii de politie efectuând filtru lângă depozitul societăţii cu pricina. Ambii poliţişti au pretins, pentru a nu aplica sancţiunea de reţinere a talonului şi amenda, doua sticle de votcă ce au fost primite ulterior.

De asemenea, inculpatul F.B. a întocmit Procesul-verbal, seria CC, nr. 7092120, prin care l-au sancţionat cu avertisment pe N.I. pentru nereguli privind trusa medicală, dar nu l-au sancţionat pentru motivul opririi, respectiv fisurarea parbrizului.

S-a reţinut în raport de cele sus arătate un act material de luare de mită în coautorat şi o infracţiune de fals intelectual în legătură cu infracţiunea de corupţie comisă de inculpatul F.B.;

În aceeaşi zi, 29 iunie 2011, în jurul orelor 18:45, cei doi au oprit un conducător auto, rămas neidentificat până în prezent, acesta din urma transportând fier vechi fără a avea acte justificative cu privire la provenienţa mărfii. Agentul de poliţie M.M.M., după discuţii cu persoana în cauză şi un refuz iniţial, a primit suma de 40 RON, pentru a nu confisca marfa. Din această sumă, M.M.M. a dat 20 de RON colegului F.B.

S-a reţinut în raport de cele sus arătate/un act material de luare de mită în coautorat pentru cei doi inculpaţi. La data de 27 iulie 2011, în jurul orelor 13:45, inculpatul F.B. a oprit pentru control pe conducătorul auto C.R., aflat la bordul autocamionului, care se deplasa în tandem cu o automacara, condusă de M.F., ambele maşini fiind folosite de SC M.M. SRL.

Agentul de poliţie, deşi l-a oprit pe C.R., a discutat numai cu M.F., întrucât acesta se ocupa de activitatea firmei, aducându-i la cunoştinţă că îi va reţine talonul maşinii conducătorului auto C.R. întrucât maşina prezenta rugină, fiind degradată caroseria, urmând să-i aplice şi sancţiunea amenzii, avertizându-l asupra cuantumului minim al amenzii, respectiv 315 RON.

M.F. a propus o sticlă de vin, inculpatul avertizează că e prea puţin o sticlă cu vin în comparaţie cu amenda, după care l-a trimis pe Mircea să aducă asigurarea, acesta din urma venind cu asigurarea şi 35 de RON, suma de bani pe care inculpatul a primit-o în maşină.

Poliţistul a întocmit Proces-verbal de sancţionare, seria CC, nr. 9739408, a numitului C.R. cu avertisment pentru că nu avea actele asupra sa, fără să îl sancţioneze pentru abaterea mai gravă.

S-a reţinut în raport de cele sus arătate un act material de luare de mită şi o infracţiune de fals intelectual în legătură cu infracţiunea de corupţie;

În aceeaşi dată, 27 iulie 2011, la orele 13:50, inculpatul F.B.C. a oprit în trafic microbuzul de transport persoane, marca I., condus de D.G.M., pentru că transporta mai multe persoane decât capacitatea de locuri prevăzută în maşină.

Din context, a rezultat că inculpatul ştia cărei firme aparţine microbuzul oprit, respectiv O.I. SRL, transmiţându-i şoferului să-l cheme pe administratorul firmei; la circa zece minute, după ce conducătorul auto fusese lăsat de poliţist să-şi continue cursa, fără a-i returna actele microbuzului, a sosit E.M.P., administratorul societăţii, căruia i s-a adus la cunoştinţă că amenda este 10 milioane lei; în final, inculpatul a aplicat un avertisment conducătorului auto pentru abaterea constatată, chiar dacă, iniţial îi precizase că sancţiunea prev. de O.U.G. nr. 109/2005, este una drastică, primind de la administrator suma de 100 de RON.

La aceeaşi dată, 27 iulie 2011, la orele 14:25, inculpatul F.B. a oprit în trafic pe conducătorul auto M.Ş., care transporta cu un autocamion, marca R., fier vechi aparţinând numitului P.V., persoană care, la acel moment, se afla în spatele camionului oprit pentru control, conducând o altă maşină.

P.V. i-a dat suma de 30 de RON inculpatului, sumă de bani cu privire la care iniţial s-a reţinut a fi fost dată pentru a nu se confisca marfa respectivă.

La aceeaşi dată, 27 iulie 2011, începând cu ora 14:56, agentul F.B. a oprit pe numitul R.I., care transfera motorina din autocamionul de serviciu, în autovehiculul personal, marca H., pe marginea drumului public.

Agentul de politie i-a adus la cunoştinţă că îl va sancţiona cu amenda, deoarece nu are voie să transfere motorina dintr-un autovehicul în altul pe drumul public, într-o zonă fără siguranţă.

De asemenea inculpatul l-a acuzat pe acesta că fura motorina şi, pentru a-l verifica, l-a sunat pe patronul firmei SC N.P.C.I. SRL, pe care inculpatul îl cunoştea, maşina aparţinând acestei societăţi.

În ceea ce priveşte discuţia cu R.I., pentru a-i aplica o sancţiune, inculpatul i-a pretins motorina, rămânând ulterior să vina cu maşina sa personală, pentru a i se preda motorina convenită, cerând în acest scop numărul de telefon al lui R.I. Iniţial, inculpatul a verificat portbagajul autoturismul H., pentru a vedea dacă nu cumva şoferul minte şi are mai multe canistre depozitate. S-a reţinut atât pretinderea ca şi element material al luării de mită, cât şi primirea ulterioară, actul material al luării de mită circumscriindu-se celor zece litri de motorină;

În aceeaşi zi, 27 iulie 2011, în jurul orelor 15:00, inculpatul, după ce avusese deja conversaţia cu P.C., relatată mai sus, în care i-a pretins 40 de litri de motorină, s-a deplasat la depozitul societăţii N. după ce l-a lăsat să plece pe R.I., unde a purtat o discuţie cu C.P. Cu această ocazie, a reiterat pretinderea cantităţii de motorină, din declaraţia administratorului rezultând că nu era prima oară când îi pretindea combustibil.

S-a reţinut actul de luare de mită cu privire la cei 40 de litri prin modalitatea pretinderii, chiar dacă, după convorbirea telefonică surprinsă ambiental, în discuţia faţă în faţă, F.B. vorbeşte de 100 de litri de motorină;

În data de 31 iulie 2011, la orele 11:20, cei doi inculpaţi F.B. şi M.M.M. l-au oprit în trafic pe conducătorul auto T.I., aflat la volanul autoturismului, marca M., pentru încălcarea liniei continue. Acesta a înmânat inculpatului F.B. suma de 100 RON. Acesta a încheiat Procesul-verbal de contravenţie seria CC, 9739424, în cuprinsul căruia se menţionează faptul că nu poseda actele asupra lui.

S-a reţinut actul material de luare de mită în coautorat şi infracţiunea de fals intelectual în legătură cu infracţiunea de corupţie, atât prin omisiune, persoana nefiind sancţionată pentru depăşirea liniei continue, pentru care a fost oprită şi pentru care a dat mită, cât şi prin latura comisivă.

În aceeaşi zi, 31 iulie 2011, la orele 12,30, a fost oprit în trafic conducătorul auto A.S., la volanul maşinii marca R., înmatriculat în Bulgaria, persoana care a fost identificată de aparatul radar ca depăşind limita de viteză maxim admisă. Persoana se deplasa din direcţia Giurgiu spre Bucureşti, fiind oprită pe DN 5, în localitatea Jilava de către cei doi agenţi de poliţie, F.B. şi M.M.M.

După ce a fost oprit şi i s-a comunicat faptul că a circulat cu 74 km/oră în localitate, i s-au cerut actele la control, ulterior demonstrându-se că şoferul nu avea rovinieta, motiv pentru care inculpatul M.M.M. i-a adus la cunoştinţă că îi vor reţine talonul maşinii pe care îl va trimite în Bulgaria, la organul emitent şi îi vor trebui câteva luni, că să-l recupereze.

După un timp, conducătorul auto s-a deplasat la autospeciala de poliţie, în interiorul căreia se aflau cei doi agenţi, ocazie cu care persoana l-a abordat pe M.M.M., pentru a discuta despre problema reţinerii talonului. Persoana a spus că va face cinste, ca să nu îi fie reţinut talonul, în sensul că va da şi el „o prăjitură”. Cei doi poliţişti au spus că nu sunt oameni de"o prăjitură”, „că ei beau whisky”.

Persoana s-a dus la maşină, a luat o bancnotă de 100 de RON pe care a împăturit-o într-o coală de hârtie şi i-a dat-o inculpatului M.M.M., în faţa lui F.B..

M.M.M. a luat banii şi a spus că trebuie totuşi să-i dea amenda pentru radar, prilej cu care i-a întocmit Proces-verbal, seria CC, nr. 7548882, sancţionându-l cu amenda pentru depăşirea vitezei, dar neaplicând măsura amenzii de minim 1000 de RON pentru lipsa rovinietei, precum şi ridicarea talonului, mita fiind dată pentru neaplicarea acestor sancţiuni, care ar fi atras atât un prejudiciu material, cât şi privarea conducătorului de utilizarea autovehiculului. S-a reţinut, în sarcina inculpatului M.M.M., actul material al luării de mită în coautorat şi fals intelectual în legătură cu infracţiunile de corupţie, prin omisiune.

În aceeaşi zi, 31 iulie 2011, în jurul orelor 12:45, a fost oprit în trafic conducătorul auto H.S. care a condus auto, marca S., tot în zona Jilava, fiind identificat de aparatul radar ca circulând cu 63 de km/H în localitate, depăşind viteza legală admisă. I-au fost solicitate documentele, moment în care s-a constatat că nu avea asupra sa asigurarea de răspundere civilă delictuală, moment în care a fost atenţionat că va fi amendat, atât pentru săvârşirea vitezei, cât şi pentru lipsa asigurării asupra sa.

Conducătorul auto i-a dat inculpatului M.M.M. în prezenţa lui F.B. suma de 100 de RON, pentru a nu fi amendat pentru lipsa asigurării civile, amenda fiind de minim 1.000 de RON; ulterior, s-a întocmit Proces-verbal seria CC, nr. 7548883 de către inculpatul M.M.M., în care s-a consemnat doar abaterea la regimul vitezei. S-a reţinut act material în coautorat de luare de mită şi fals intelectual în legătură cu infracţiunea de corupţie în sarcina lui M.M.M.

În continuarea aceleiaşi zile, în jurul orelor 16:20, a fost oprit în trafic pentru control cetăţeanul ucrainean N.E., pentru depăşirea liniei continue, discuţia cu acesta purtându-se în limba engleza, persoana vorbind şi în limba rusă şi ucraineană. I s-a adus la cunoştinţă că va fi amendat şi i se va reţine permisul de conducere ce va fi înaintat Ambasadei Ucrainei la Bucureşti, după care începe o aprinsă discuţie în care F.B. îi comunica că, amenda este de 20 de puncte, respectiv suma de 1.034 RON, ucraineanul îi spune că „cincizeci(euro) poate”, la care F.B. îi spune că amenda „legală” este în jur de 500 de euro, nefăcând altceva decât să-i dubleze maximul amenzii, pentru a mări la valoarea mitei. S-a reţinut un act material de luare de mită în coautorat.

În continuarea zilei, în jurul orelor 17:30, cei doi inculpaţi l-au oprit pe E.F., care transporta o încărcătură de cartofi fără a avea documente de provenienţă.

După mai multe discuţii, persoana a dat suma de 100 de RON, în două bancnote de cincizeci RON, inculpatului F.B. şi doi saci de cartofi, ce au fost puşi în portbagajul maşinii fără a-i întocmi proces-verbal contravenţional şi confiscarea mărfii. S-a reţinut un act de luare de mită în coautorat.

În ziua de 08 august 2011, în jurul orelor 15:30, a fost oprit în trafic un cetăţean polonez al cărui nume nu a putut fi stabilit, ocazie cu care s-a constatat că acesta nu poseda cartea verde, cea mai gravă contravenţie ce priveşte un autovehicul, aducându-i-se la cunoştinţă că asigurarea polonă nu este valabilă în România. S-a reţinut un act de luare de mită în coautorat.

La aceeaşi dată, în jurul orelor 17:30, a fost oprit conducătorul auto A.D., care conducea autoturismul OA pentru încălcarea liniei continue, ocazie cu care i s-a adus la cunoştinţă aplicarea sancţiunii amenzii şi măsura reţinerii permisului. Inculpatul M.M.M. era cunoscut de A.D. şi brusc, abordarea s-a schimbat, cei doi inculpaţi spunându-i acestuia că dacă ar fi ştiut cine este nu-l opreau însă, deoarece conducea o altă maşină decât cea cunoscută, l-au oprit. Persoana respectivă este acţionar la SC P. SA din Bucureşti - Jilava, societate cu 200 de angajaţi; de la această societate, ulterior, cei doi inculpaţi au primit produse de aproximativ 8 milioane ROL în schimbul nesancţionării administratorului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, s-a arătat că la data de 13 august 2011, inculpatul F.B. a deteriorat, în prima faza, echipamentul instalat în autospeciala de poliţie, dezasamblând echipamentul de înregistrare, cablul cu microfoane şi comutator de cameră video, lăsând-o numai pe aceasta din urmă în maşină, luând echipamentul de înregistrare şi microfonul.

Inculpaţii au fost cercetaţi în stare de arest, măsura dispusă prin încheierea din 14 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 66760/3/2011 şi pusă în executare prin mandatele de arestare preventive nr. 258/UP din 14 noiembrie 2011 şi 257/UP din 14 noiembrie 2011. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Ilfov, în Dosarul nr. 19/93/2011, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, trimişi în judecată prin rechizitoriul sus menţionat.

S-a reţinut că inculpaţii au recunoscut faptele, care în faza de urmărire penală se probează cu: actul de sesizare, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de reconstituire şi planşe foto, declaraţii martori, proces-verbal de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către inculpaţi, declaraţii ale persoanelor care au dat sau cărora li s-au pretins bunuri sau sume de bani, planşele foto, recunoaşterea de pe planşele foto a celor doi inculpaţi, denunţurile, etc.

La termenul de judecată din 25 noiembrie 2011, în faţa tribunalului, inculpaţii au arătat că recunosc faptele pentru care au fost trimişi în judecată, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi disjungerea laturii civile. Faţă de această solicitare instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Prima instanţă, având în vedere poziţia procesuală a părţilor precum şi probele administrate în faza de urmărire penală, a reţinut, coroborând probele administrate în cauză, (procesul-verbal de transcriere ambientală, denunţurile, declaraţiile martorilor M.M., C.R., procesul-verbal privind recunoaşterile după fotografie a celor doi inculpaţi) că în perioada 17 iunie - 08 august 2011, la diferite intervale de timp, inculpaţii aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au pretins, primit, acceptat şi nu au respins bani şi bunuri de la diferite persoane, pentru a nu aplica sancţiuni contravenţionale pentru abaterile constatate, sau pentru a aplica sancţiuni nepecuniare altor constatări, unele inventate, altele nu, comiţând mai multe acte materiale ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Totodată, din coroborarea copiilor proceselor verbale de contravenţie aflate la dosarul cauzei cu procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor ambientale şi declaraţiile martorilor, a rezultat că cei doi inculpaţi, agenţi de poliţie judiciară, au omis, respectiv au atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului privind abaterile constatate şi aduse la cunoştinţa conducătorilor auto opriţi în trafic şi motive ale opririi, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în legătură cu infracţiunile de corupţie, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, din declaraţiile făptuitorilor E.C. şi D.C., declaraţia reprezentantului P. SA, B.C.D., care a precizat că motorina sustrasă aparţinea P. SA precum şi din declaraţiile inculpaţilor, s-a reţinut că inculpatul F.B.C. împreună cu inculpatul M.M.M., au primit o cantitate de motorină de la mai multe persoane, sustrasă din combustibilul de pe terenurile din zona Jilava şi despre care cunoşteau că era furată, pentru ca respectivele persoane să-şi poată desfăşura activitatea infracţională nestingherite.

S-a mai reţinut că la data de 17 iulie 2011, investigatorul sub acoperire O.A. a fost agresat de către F.B., acesta din urmă încercând să-i smulgă dispozitivul tehnic după ce în prealabil şi-a dat seama că investigatorul are un microfon. Fapta de purtare abuzivă a fost reţinută în sarcina inculpatului F.B. în baza următoarelor probe: proces-verbal de redare a discuţiei ambientale, procesul-verbal al investigatorului sub acoperire, declaraţia în calitate de martor a investigatorului sub acoperire.

La data de 13 august 2011, F.B.C. a deteriorat în primă fază echipamentul instalat în autospeciala de poliţie, dezasamblând echipamentul de înregistrare şi cablul cu microfoane şi comutator de cameră video, lăsând-o numai pe aceasta pe maşină, luând echipamentul de înregistrare şi microfonul, echipamentul fiind apoi distrus în totalitate.

În consecinţă, având în vedere poziţia procesuală a părţilor precum şi probele administrate în faza de urmărire penală, instanţa a reţinut că inculpaţii au săvârşit următoarele infracţiuni:

Inculpatul F.B.C. a săvârşit infracţiunea de luare de mită în formă continuată, patru infracţiuni de fals intelectual, o infracţiune de complicitate la furt calificat, o infracţiune de distrugere, o infracţiune de purtare abuzivă, prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) C. pen./209 alin. (1) lit. a), e alin. (3) lit. a) C. pen., prevăzut de art. 217 alin. (1) C. pen., prevăzut de art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul M.M.M. a săvârşit infracţiunea de luare de mită în forma continuată, două infracţiuni de fals intelectual, o infracţiune de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) C. pen./art. 209 alin. (1) lit. a),e alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faţă de considerentele reţinute, prima instanţă a apreciat că se impune condamnarea lor, scopul pedepsei neputând fi atins decât prin privarea de libertate a inculpaţilor.

S-a observat că inculpaţii poliţişti au înţeles să se folosească de această profesie (menită de altfel de a proteja individul şi interesele societăţii) pentru a obţine venituri, fie în schimbul exercitării defectuoase a atribuţiilor de serviciu, fie prin neexercitarea acestor atribuţii, prin faptele lor, inculpaţii aducând atingere în primul rând imaginii celorlalţi lucrători din poliţie. S-a apreciat că, prin aplicarea unei sancţiuni mai blânde (ex. pedeapsa închisorii cu suspendare) în cazul unor asemenea fapte, ar însemna să nu se protejeze munca şi onestitatea celorlalţi poliţişti/funcţionari şi să se încurajeze infractorii să continue a încheia diverse tranzacţii cu poliţiştii, ceea ce nu poate fi admis.

De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpaţii prin natura profesiei şi a funcţiilor ce le ocupau aveau drept atribuţii de serviciu depistarea infracţiunilor comise pe raza localităţii Jilava, identificarea autorilor şi tragerea lor la răspundere penală, apreciindu-se cu atât mai grave consecinţele faptelor de corupţie de care se fac vinovaţi inculpaţii, întrucât comportamentul lor infracţional nu genera doar un beneficiu patrimonial în favoarea inculpaţilor, ci şi stimularea comiterii de infracţiuni de către infractorii de drept comun care operau în zona aflată în responsabilitatea numiţilor F.B. şi M.M.M.

Aşadar, s-a constatat că funcţia preventivă şi de restabilire a echităţii sociale a pedepsei poate fi atinsă doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, scopul pedepsei fiind şi acela de a corecta condamnatul.

În speţă, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.B.C., instanţa a reţinut că acesta, în calitate de poliţist, manifesta dispreţ faţă de eforturile făcute de autorităţi în combaterea fenomenului infracţional. Astfel, la pagina 33 din rechizitoriu se afla transcrisă o conversaţie din procesul-verbal de înregistrare ambientală, conversaţie din care se poate contura profilul, mentalitatea, gândirea inculpatului faţă de reacţia autorităţilor în urma săvârşirii unor fapte penale, inculpatul neconcepând să fie condamnat cu închisoarea ci doar în cel mai rău caz o condamnare cu suspendarea executării.

S-a concluzionat că suspendarea executării pedepsei închisorii, nu numai că nu este de natură a preveni săvârşirea unor asemenea infracţiuni, ci apare ca un lucru încurajator pentru săvârşirea faptei, luarea de mită putând continua, ceea ce, în speţă, s-a realizat.

Din aceeaşi conversaţie a rezultat că inculpatul F.B. deşi ştia că este urmărit pentru abateri, nici măcar în acest moment nu a intenţionat a se opri definitiv din săvârşirea unor astfel de fapte; soluţia găsită de acesta a fost de a „sta cuminte până în toamnă”, pentru ca apoi să-şi continue activitatea infracţională; mai mult, inculpatul a găsit şi o alternativă, respectiv aceea de a se duce „pe la un ţigan d-ala…”, fiind cunoscută probabilitatea redusă, că o astfel de persoană, să reclame vreun abuz din partea poliţiştilor.

Prima instanţă, aplicând aceleaşi raţionamente şi pentru inculpatul M.M.M., s-a apreciat că pedeapsa închisorii cu executare efectivă este singura pedeapsă de natură a corecta comportamentul inculpaţilor din prezenta cauza, deşi inculpaţii sunt la primul lor impact cu legea penală şi au recunoscut faptele, acest lucru neatrăgând în mod automat suspendarea executării pedepsei închisorii.

În ceea ce priveşte latura civilă, având în vedere că sunt necesare în continuare a fi administrate probe, instanţa a dispus disjungerea acesteia.

Reţinând săvârşirea infracţiunii de fals a fost anulat Procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 9739424 din 31 iulie 2011.

În baza dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul F.B.C., în folosul statului, a sumei de 1.852 RON, consemnata la "X" cu recipisa nr. 336254/1 din 28 octombrie 2010, precum şi confiscarea de la inculpatul M.M.M., în folosul statului, a sumei de 1.091 RON, înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti potrivit mandatului poştal nr. 6574 din 31 octombrie 2011.

Prin Decizia penală nr. 71 din 8 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală au fost respinse apelurile declarate de inculpaţi. A fost menţinută starea de arest a inculpatului M.M.M. şi dedusă prevenţia la zi; cu privire la inculpatul F.B.C. s-a dedus prevenţia de la 14 octombrie 2011 la 16 februarie 2012.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.M.. Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare statului.

Instanţa de apel a reţinut, în esenţă că apelantul inculpat M.M.M. a invocat împrejurarea că reprezentantul Societăţii P S.A s-a prezentat în faţa instanţei şi a declarat că nu se constituie parte civilă şi nu a depus niciodată o sesizare către IPJ Ilfov pentru săvârşirea vreunei infracţiuni de furt.

Instanţa de control judiciar a apreciat - contrar celor arătate de inculpaţi - că la dosarul cauzei există un probatoriu suficient din care reiese fără nici un fel de dubiu săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat de către inculpaţi; infracţiunea de furt calificat este o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, nefiind necesară formularea unei plângeri prealabile de către partea vătămată şi nu este necesară nici măcar formularea unei plângeri, în sensul art. 222 C. proc. pen., de către persoana vătămată, atâta vreme cât legea prevede posibilitatea ca organele judiciare să se sesizeze din oficiu, dacă iau cunoştinţă, în orice mod, de săvârşirea acesteia.

S-a constatat că în speţă, ca urmare a instalării unor echipamente de supraveghere şi înregistrare tehnică în portiera autoturismului folosit de echipajul de poliţie alcătuit de cei doi inculpaţi, organele judiciare au putut constata, printre altele, că inculpaţii aveau o înţelegere infracţională cu persoane care sustrăgeau carburant din containere şi vagoane aparţinând SC P. SA, persoane care erau „protejate” de inculpaţi, în schimbul unor cantităţi de carburant aceştia permiţându-le să fure din containerele societăţii, asigurându-le totodată protecţia prin nesesizarea părţii vătămate, ori a organelor judiciare în drept să desfăşoare ancheta în asemenea cazuri.

S-a reţinut că din acest punct de vedere inculpaţii nu contestă existenţa faptei în materialitatea ei, recunoscând-o în totalitate cu ocazia declaraţiilor date la data de 14 octombrie 2011, ci apreciază în mod eronat că lipsa plângerii echivalează cu inexistenţa faptei ori cu lipsa elementelor constitutive ale acesteia.

Discuţiile purtate de inculpaţi cu autorii infracţiunii de furt calificat au fost apreciate ca deosebit de elocvente în acest sens, inculpaţii recurgând chiar la ameninţări la adresa acestor persoane, precizându-le că dacă nu le vor da suficient combustibil sustras, pe viitor le vor ridica „protecţia”, asigurarea protecţiei şi a pazei, a celor ce sustrăgeau combustibilul, constituind complicitate la infracţiunea de furt calificat, atât sub forma complicităţii morale cât şi a celei materiale.

Cât priveşte susţinerile că nu ar exista autori ai infracţiunii de furt calificat, instanţa a constatat că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON cu privire la autorii infracţiunii de furt calificat din containerele P., respectiv numiţii E.C. şi D.C., această soluţie neînlăturând răspunderea penală a complicilor F.B.C. şi M.M.M., fiind pe deplin întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, şi neexistând posibilitatea sancţionării complicilor în mod diferit faţă de autori, în măsura în care activitatea de complicitate este mult mai gravă în cauza de faţă decât aceea a autorilor.

Susţinerea apărătorilor inculpaţilor în sensul că este obligatorie aplicarea unei sancţiuni identice pentru complici ca şi pentru făptuitori nu a putut fi luată în considerare, Codul penal prevăzând că activitatea de complicitate este sancţionată cu pedepse între aceleaşi limite ca şi pentru autor, iar nu cu pedepse identice, individualizarea acestora urmând a se face conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pentru fiecare participant.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la furt calificat, apelantul inculpat F.B.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. arătând că există la dosarul cauzei o declaraţie dată de reprezentantul Societăţii P. de unde rezultă că acel combustibil sustras de persoanele respective erau reziduuri, care pentru Societatea P. reprezentau o pierdere asumată, rezultând inexistenţa unui prejudiciu şi deci nici infracţiunea de furt calificat şi nici infracţiunea de complicitate la furt calificat.

Instanţa de apel a considerat că şi această susţinere este nefondată, Societatea P. neconstituindu-se parte civilă pentru că, prin modalitatea prin care erau transportaţi acei carburanţi, nu putea să evalueze pierderile suferite, neputând cântări şi stabili cu exactitate cantitatea de carburant sustrasă; respectivul container era umplut cu combustibil, iar la destinaţie acel combustibil era retras din container; pentru a asigura o viteză mai mare pentru efectuarea operaţiilor era folosită o tehnică care nu permitea extragerea în totalitate a combustibilului din container, rămânând suficient combustibil, iar ulterior era reumplut doar cu diferenţa dintre capacitatea containerului şi combustibilul rămas pe fundul acestuia.

Împrejurarea că partea vătămată nu a putut evalua prejudiciul, din motive obiective, nu constituie un element de natură a înlătura răspunderea penală a inculpaţilor sub aspectul infracţiunii de complicitate la furt calificat, atâta vreme cât săvârşirea acesteia rezulta cu evidenţă din probatoriul administrat, obiectul material al infracţiunii fiind reprezentat de carburantul sustras, iar la această infracţiune de furt calificat ar fi existat şi un prejudiciu, dacă inculpaţii şi-ar fi desfăşurat în mod corect activităţile şi i-ar fi reţinut pe autorii furtului cu bidoanele încărcate de combustibil asupra lor, ocazie cu care combustibilul sustras ar fi putut fi cântărit cu exactitate, inculpaţii nu-şi pot invoca propriul mod de operare, din cauza căruia nu s-a putut stabili cu exactitate prejudiciul, pentru a fi absolviţi de vinovăţie.

S-a mai constatat că apelantul inculpat F.B.C. a arătat că, deşi ambii inculpaţi au recunoscut săvârşirea faptelor, nu înseamnă că recunoaşterea faptei implică şi condamnarea pentru aceasta, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, sau există altă cauză care conduce la încetarea procesului penal.

S-a precizat de către apărare că Ministerul Administraţiei şi Internelor a confirmat faptul că nu au aparate de înregistrare audio-video, iar pe latură civilă, în Dosarul nr. 192/93/2011, reprezentantul legal al Administraţiei şi Internelor a depus o factură din care rezultă că proprietarul aparaturii respective este persoană fizică, nu o instituţie, astfel încât, deoarece pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 C. pen., era nevoie de formularea unei plângeri prealabile erau incidente dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., în sensul încetării procesului penal faţă de această infracţiune.

Curtea a constatat că la dosarul cauzei există plângerea prealabilă a Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, formulată în termen, la data de 10 octombrie 2011 sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. la data de 13 august 2011.

S-a susţinut de către inculpat că Ministerul Administraţiei şi Internelor a confirmat faptul că nu au aparate de înregistrare audio-video, iar pe latură civilă, în Dosarul nr. 192/93/2011, reprezentantul legal al ministerului a depus o factură din care rezultă că proprietarul aparaturii respective este persoană fizică, nu este o instituţie.

Aceste înscrisuri nu au fost depuse la dosarul cauzei de către inculpat, iar instanţa de apel a constatat că ar fi inutile judecării cauzei, având în vedere faptul că prezentarea actelor de proprietate nu are relevanţă asupra infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. şi, în plus, la dosarul de urmărire penală aflându-se copia facturii de achiziţionare a aparaturii, delegat fiind numitul P.M.G.

Astfel, în cazul bunurilor mobile se prezumă că posesia acestora valorează proprietate, împrejurarea că aparatura de supraveghere a fost donată instituţiei de stat, sau poate chiar confiscată de la o persoană fizică ori dobândită prin orice alt mijloc legal, nu are relevanţă din perspectiva existenţei plângerii penale prealabile, din moment ce această plângere a fost formulată de posesorul legal al bunului mobil şi nu există dovezi că cel care a formulat plângerea prealabilă nu era deţinător legal al bunului, în cazul bunurilor mobile posesia valorând proprietate.

Plângerea prealabilă a fost formulată în termen de deţinătorul legal al aparaturii de supraveghere - Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor - fiind îndeplinite condiţiile de existenţă a plângerii prealabile a persoanei vătămate, solicitarea inculpatului de încetare a procesului penal ca urmare a lipsei plângerii fiind nefondată.

Referitor la susţinerea în sensul că aparatura cu care a avut loc interceptarea convorbirilor şi imaginilor în mediul ambiental şi care a fost distrusă de inculpat nu aparţine Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi în consecinţă probele obţinute astfel au fost nelegale, instanţa a apreciat că interzicerea folosirii probelor nelegale în proces, la care se referă art. 64 alin. (2) C. proc. pen. vizează un asemenea aspect, ci, în cazul înregistrărilor în mediul ambiental, eventuala lipsă a autorizaţiei de interceptare dată de judecătorul competent, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar; faptul că această aparatură ar fi fost împrumutată de la o altă instituţie, ori donată de o persoană fizică nu are nicio relevanţă asupra legalităţii probelor, atâta vreme cât există autorizaţia de înregistrare în mediul ambiental.

S-a subliniat că inculpaţii s-au prevalat în faţa primei instanţe de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi au fost de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel că nu mai pot invoca nelegalitatea acestor probe în calea de atac a apelului.

În ceea ce priveşte cele două infracţiuni de fals intelectual reţinute în sarcina inculpatului M.M.M., cu privire la care apărarea a arătat că nu există, textul de lege prevăzut de art. 254 C. pen. absorbind această activitate infracţională.

Instanţa de apel a constatat că, în realitate, nu se solicită achitarea inculpatului pentru infracţiunea de fals intelectual ci, eventual, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile de luare de mită în concurs cu fals intelectual în infracţiunea de luare de mită, cu motivarea că infracţiunea de luare de mită absoarbe infracţiunea de fals intelectual, aceste susţineri fiind nefondate.

S-a argumentat că, în situaţia în care funcţionarul public, pretinzând ori primind suma de bani ori alte foloase, nu îndeplineşte actul ce intră în atribuţiile sale de serviciu ori face un act contrar acestor îndatoriri, iar această acţiune ori inacţiune constituie prin ea însăşi o infracţiune, funcţionarul va comite infracţiunea de luare de mită în concurs cu această din urmă infracţiune, o soluţie contrară fiind lipsită de logică, deoarece ar încuraja comiterea de infracţiuni de către funcţionarii ce primesc mită, ştiind că acestea s-ar absoarbe în infracţiunea de luare de mită, oricare ar fi gravitatea faptelor.

S-a menţionat că, în speţă, inculpaţii nu numai că au luat mită în repetate rânduri, în scopul prevăzut de art. 254 alin. (1) C. pen., dar au şi efectuat numeroase acte contrare atribuţiilor de serviciu, sau nu au îndeplinit aceste acte ca urmare a primirii mitei de la diferite persoane, prin întocmirea de procese-verbale de contravenţie în care au consemnat în fals alte împrejurări decât cele reale.

Cu privire la solicitarea inculpatului M.M.M. de redozare a pedepsei (arătând că nu a regăsit în Sentinţa penală apelată aplicarea acelei treimi de care se face vorbire în dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în raport de recunoaşterea faptelor săvârşite şi că în cursul urmăririi penale, inculpatul a făcut un denunţ cu privire la alte fapte de corupţie, denunţ căruia nu i s-a dat eficienţă de către instanţa de fond), instanţa de apel a constatat că, potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., inculpatul ce solicită judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, iar nu de reducerea obligatorie a minimului special, cum a susţinut inculpatul, instanţa nefiind obligată a reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, ci să aplice o pedeapsă între limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă de inculpat, ţinând seama de toate criteriile privind individualizarea pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în speţă, pedepsele aplicate de prima instanţă pentru ambii inculpaţi, şi pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina acestora, fiind legale, stabilite între limitele reduse potrivit art. 320¹ C. proc. pen.

Referitor la pretinsul denunţ formulat de inculpatul M.M.M., s-a constatat că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul că acesta ar fi formulat un asemenea denunţ, care să fie finalizat şi să poată fi avut în vedere de instanţă în temeiul art. 19 din Legea nr. 682/2002, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de acest text de lege, de altfel temeiul juridic invocat de inculpat/art. 9 din Legea nr. 39/2003/nu este aplicabil în cauză, din moment ce inculpaţii nu au fost trimişi în judecată pentru această infracţiune.

Relativ la susţinerea apărării că inculpaţii ar fi stăruit în vederea reparării pagubei, caz prevăzut de art. 74 alin. (1) lit. b). C. pen., au recunoscut fapta comisă, iar inculpatul F.B.C. are circumstanţe personale deosebite, fiind singurul întreţinător al familiei şi are un copil minor, impunându-se aplicarea art. 74 - 76 C. pen., iar ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei, instanţa a apreciat că nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pentru niciunul dintre inculpaţi.

Astfel, conduita bună anterioară a inculpaţilor constând în lipsa antecedentelor penale nu putea avea relevanţă la individualizarea pedepselor, având în vedere faptul că, pentru exercitarea profesiei de poliţist, lipsa antecedentelor penale este obligatorie şi în mod similar nici buna conduită a inculpaţilor nici din perspectiva modalităţii în care au înţeles anterior să îşi exercite profesia, inculpatul F.B.C. fiind sancţionat anterior pentru neglijenţă manifestată în îndeplinirea dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege, sancţionată la data de 17 februarie 2010 cu mustrare scrisă, abatere constând în aceea că a ridicat patru certificate de înmatriculare, întocmind rapoartele aferente, dar nu le-a înaintat în termen la serviciul rutier, neglijenţă sau lipsă de preocupare în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, sancţionată la 15 martie 2010 cu diminuarea drepturilor salariale, abatere constând în aceea că nu a recoltat probe biologice unui conducător auto, în urma unui accident de circulaţie din care a rezultat moartea unei persoane şi neglijenţă manifestată în îndeplinirea dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege, abatere sancţionată la data de 28 septembrie 2010 cu mustrare scrisă.

S-a constatat că nici pentru inculpatul M.M.M. nu poate fi reţinută buna conduită din perspectiva modalităţii în care a înţeles anterior să îşi exercite profesia, inculpatul fiind sancţionat anterior pentru neglijenţă manifestată în îndeplinirea dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţi anume abilitate de lege, sancţionată la 11 noiembrie 2010 cu mustrare scrisă şi comportare necorespunzătoare, sancţionată la 29 decembrie 2010 cu mustrare scrisă.

S-a apreciat că nu se poate reţine nici circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen., atâta vreme cât faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii sunt infracţiuni de pericol, iar nu rezultat, astfel că nu se pune problema reparării vreunui prejudiciu. Singura infracţiune ce a produs un prejudiciu în cauză a fost aceea de distrugere, comisă de inculpatul F., cu privire la care s-a disjuns cauza în vederea soluţionării acţiunii civile, fiind necesară administrarea de probe, iar cu privire la infracţiunea de purtare abuzivă, comisă tot de inculpatul F., persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în proces, simpla consemnare de către inculpaţi a sumelor ce urmau a fi confiscate de instanţa de fond potrivit art. 254 C. pen. nejustificând, în opinia Curţii, reţinerea vreunei circumstanţe atenuante prevăzută de art. 74 C. pen.

Cât priveşte atitudinea sinceră a inculpaţilor, s-a constatat că aceasta a fost deja valorificată potrivit art. 320¹ C. proc. pen. şi este una formală, determinată de probatoriul administrat în cauză, ce practic nu putea fi combătut de inculpaţi, vinovăţia acestora fiind evidentă. În plus, inculpaţii au avut un comportament necorespunzător inclusiv în faţa instanţei de apel, manifestându-se agresiv chiar faţă de completul de judecată.

S-a subliniat că atitudinea inculpaţilor faţă de autorităţi este relevată şi de comportamentul inculpatului F.B.C., care l-a lovit şi ameninţat pe investigatorul sub acoperire în momentul în care a constatat că acesta are asupra sa un microfon, de împrejurarea că acesta a distrus aparatura de supraveghere şi a dispărut practic cu aceasta timp de câteva zile, precum şi de comportamentul inculpatului M.M.M., care fiind chemat la sediul poliţiei şi aducându-i-se la cunoştinţă că în privinţa sa este emis un mandat de aducere, a refuzat să se prezinte, iar fiind depistat în zona căminelor din localitatea Jilava, în compania unei femei, a blocat portierele autoturismului şi a plecat cu viteză spre Bucureşti.

Referitor la cuantumul pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, Curtea a opinat că acestea sunt chiar prea blânde, faţă de gravitatea extrem de ridicată în concret a faptelor comise de aceştia.

Referitor la criticile ambilor inculpaţi, vizând modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanţa de apel a apreciat că gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpaţi justifică în mod evident aplicarea unei pedepse rezultante cu închisoarea în regim de detenţie, inculpaţii, în calitate de poliţişti, comiţând numeroase infracţiuni de luare de mită, o infracţiune de complicitate la furt calificat, precum şi infracţiuni de fals intelectual.

S-a subliniat că din transcrierea înregistrărilor în mediul ambiental a rezultat că în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu inculpaţii au avut un comportament de interlopi, iar nu de poliţişti, urmărind strict obţinerea de foloase materiale de la conducătorii auto, pe care îi opreau exclusiv cu scopul de a obţine mită de la ei, inculpaţii stabileau practic dacă activitatea de sustragere de combustibil din containerele R. se poate desfăşura de către alte persoane, nici un act material de sustragere neputând avea loc fără ştirea şi aprobarea lor, în caz contrar recurgând la ameninţări la adresa hoţilor.

Totodată inculpaţii, deşi ştiau că sunt supravegheaţi, au continuat activitatea infracţională fiind convinşi că nu li se va întocmi dosar penal şi că, în situaţia unei condamnări, vor primi o pedeapsă cu suspendarea executării, astfel că a dispune în aceste condiţii suspendarea executării pedepsei echivalează cu a încuraja infractorii să aibă un asemenea comportament, a încuraja încălcarea legii de către poliţişti, creându-le convingerea că nu vor fi niciodată sancţionaţi.

Inculpaţii s-au manifestat agresiv faţă de completul de judecată în apel, cerând socoteală pentru faptul că nu au fost puşi în libertate, după cum li se părea firesc, atitudine ce denotă încă o dată concepţia acestora despre organele judiciare, despre autorităţile din care au făcut parte, şi despre justiţie în general, fiind, deci, inadmisibil, a lăsa inculpaţilor impresia că pot comite orice fel de faptă şi că pot avea asemenea comportament şi atitudine fără a fi sancţionaţi, o pedeapsă cu suspendarea executării neconducând la atingerea scopului preventiv şi al celui educativ şi cu atât mai puţin pe cel sancţionator al pedepsei.

S-a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod just că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.B.C., acesta în calitate de poliţist, manifesta dispreţ faţă de eforturile făcute de autorităţi în combaterea fenomenului infracţional, la pagina 33 din rechizitoriu fiind transcrisă o conversaţie din procesul-verbal de înregistrare ambientală, conversaţie din care se poate contura profilul, mentalitatea, gândirea inculpatului faţă de reacţia autorităţilor în urma săvârşirii unor fapte penale, inculpatul neconcepând să fie condamnat la o pedeapsă cu executare în regim de detenţie, ci doar în cel mai rău caz cu suspendare, iar în viziunea inculpatului cel mai rău lucru era să « fii arestat timp de 29 zile», pentru că pe fondul cauzei nu era posibilă o sancţiune mai aspră, inculpatul fiind sigur că s-ar primi o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, neînceperea urmăririi penale sau cel mult o condamnare cu suspendare.

Instanţa de apel, în acord cu prima instanţă, a constatat că pentru inculpatul cu o asemenea mentalitate şi mod de gândire săvârşirea unor fapte de corupţie de asemenea anvergură, nu pare a fi un lucru grav, iar sancţiunea suspendării executării pedepsei închisorii, nu numai ca nu este de natură a preveni săvârşirea unor asemenea infracţiuni, ci apare ca un element încurajator pentru săvârşirea faptei.

S-a concluzionat că solicitarea inculpaţilor de a se reduce pedepsele şi de a se dispune suspendarea executării acestora este vădit nefondată.

Relativ la critica inculpatului M.M.M. vizând aplicarea dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c C. pen., cuprinse în Sentinţa apelată, în sensul că i-au fost interzise anumite drepturi ca şi pedeapsă accesorie, s-a constatat că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie, faţă de pedeapsa principală stabilită de prima instanţă, respectiv aceea a închisorii, iar relativ la pedeapsa complementară, aceasta este de asemenea obligatorie, conform art. 254 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de luare de mită, fiind întrunită şi cerinţa art. 65 alin. (2) C. pen., ca pedeapsa aplicată să fie de minim 2 ani închisoare, aşadar, potrivit art. 254 alin. (1) raportat la art. 65 alin. (1), (2) C. pen., instanţa era obligată să aplice inculpaţilor pedeapsa complementară.

Dat fiind faptul că inculpaţii s-au folosit/la propriu - de profesia de poliţist pentru a putea comite infracţiuni, instanţa de apel a constatat că în mod întemeiat prima instanţă a interzis acestora dreptul de a exercita profesia de poliţist şi acela de a exercita funcţii publice, fiind în cel mai deplin sens al cuvântului nedemni de a deţine asemenea funcţii.

Privitor la susţinerea apelantului inculpat F.B.C. că dacă pentru infracţiunea de distrugere nu există plângere prealabilă, iar infracţiunea de complicitate la furt calificat există, dar nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, ar trebui înlăturat sporul de pedeapsă de 3 luni, instanţa a apreciat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea, în formă continuată, a numeroase acte materiale ale infracţiunii de luare de mită, care singure chiar şi în absenţa altor fapte ar justifica aplicarea unui spor de pedeapsă, faţă de multitudinea actelor materiale comise de inculpat care, utiliza funcţia de poliţist strict cu scopul de a obţine foloase ilegale, sporul de 3 luni închisoare fiind mult prea redus, faţă de gravitatea faptelor comise de inculpat în concurs, numărul mare al acestora şi consecinţele produse, Curtea apreciind că şi acest motiv de apel al inculpatului F.B.C. este nefondat.

Referitor la cererea de liberare sub control judiciar, conform art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen., formulată de inculpatul M.M.M. cu ocazia dezbaterilor, aceasta a fost analizată în contextul obligaţiei instanţei de apel de a se pronunţa asupra stării de arest a inculpatului, conform art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., iar nu separat, având în vedere momentul procesual la care a fost formulată.

S-a constatat că solicitarea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată, neexistând o obligaţie a instanţei de a dispune liberarea provizorie a unui inculpat, dacă acesta nu se află în situaţiile prevăzute de art. 160² alin. (2) C. proc. pen., întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de către instanţa competentă, faţă de situaţia de fapt detaliat prezentată anterior fiind ca evidentă gravitatea infracţiunilor în concret şi pericolul pe care l-ar avea pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate; multitudinea infracţiunilor şi a actelor materiale pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului imprimând faptei un caracter grav, ca şi urmările produse şi modalitatea în care s-a desfăşurat activitatea infracţională.

Din perspectiva oportunităţii, s-a reţinut că în prezent inculpatul a fost condamnat în primă instanţă, apelul declarat de acesta împotriva soluţiei de condamnare fiind respins, iar temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, numărul mare al actelor materiale, intervalul de timp în care au fost săvârşite şi implicarea în calitate de poliţist în aceste activităţi ilegale, justificând necesitatea menţinerii măsurilor preventive luate în cauză.

S-a considerat că împrejurarea că inculpaţii din cauză nu şi-ar fi întrerupt activităţile ilicite fără intervenţia organelor de urmărire penală constituie un argument în plus în a aprecia că lăsarea inculpatului M.M.M. în libertate nu este oportună la acest moment procesual, presupusa sa contribuţie la comiterea faptei/aşa cum a fost reţinută de prima instanţă şi de instanţa de apel/nefiind una minoră, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar în condiţiile în care acesta a fost condamnat în primă instanţă la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pedeapsa fiind menţinută de instanţa de apel, menţinerea măsurii arestării preventive este în mod cert şi evident oportună.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs:

- inculpatul M.M.M., invocând, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii), din motivele de recurs şi concluziile scrise depuse la dosar, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14, 17, 18 C. proc. pen. şi solicitând reducerea cuantumului pedepsei, constatarea incidenţei dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, acordarea unei mai mari eficiente dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., reţinerea circumstanţelor atenuante şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei;

- inculpatul F.B.C., invocând astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) şi din motivele de recurs greşita aplicare a legii prin condamnarea sa pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în forma complicităţii, deoarece faţă de autori s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale, pronunţarea unei hotărâri contrară legii, în ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, deoarece nu a existat plângerea prealabilă a persoanei vătămate. S-a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit b¹) sau d) C. proc. pen. în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de furt; relativ la infracţiunea de distrugere s-a arătat că nu a fost identificat proprietarul aparaturii pretins distrusă, folosită pentru obţinerea nelegală de probe. S-a solicitat, totodată, reţinerea de circumstanţe atenuante şi redozarea pedepsei, prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, şi a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art.385⁹ pct. 17² şi 14 C. proc. pen.

Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate şi din oficiu, în limitele reglementate de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3), raportat la art. 385⁸ C. proc. pen. se constată că recursul declarat de recurentul inculpat M.M.M. este fondat, iar cel declarat de recurentul inculpat F.B.C. nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum rezultă din verificarea actelor dosarului şi din analiza Deciziei recurate, instanţele, faţă de manifestarea de voinţă a inculpaţilor, în sensul solicitării aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, au avut în vedere, în mod just, starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea.

Se retine în acest sens că inculpaţii, în calitate de agenţi de poliţie, în repetate rânduri, în perioada 17 iunie - 8 august 2011, au pretins, respectiv primit, diferite sume de bani sau alte bunuri pentru a-şi exercita nelegal sau a nu-şi exercita atribuţiile de serviciu, întocmind în unele situaţii procese-verbale cuprinzând date nereale, sau acordând „protecţie” unor persoane despre care ştiau că sustrag motorină, inculpatul F. distrugând un echipament de înregistrare şi agresând pe investigatorul sub acoperire autorizat în cauză.

Astfel, faptele anterior descrise realizează elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, respectiv luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals intelectual în legătură cu infracţiunile de corupţie, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e, alin. (3) lit. a) C. pen., distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. şi purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.

În mod corect instanţele au evaluat materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi şi-au format convingerea pe baza probelor care s-au coroborat (potrivit art. 62, 63 C. proc. pen.), starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedite, hotărârile primei instanţe şi a instanţei de apel fiind legale, temeinice şi riguros motivate.

Faţă de argumentele anterior prezentate şi de manifestarea de voinţă a inculpaţilor în sensul recunoaşterii faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa de recurs constată că nu pot fi primite criticile apărării circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17, 17² şi 18 C. proc. pen. şi nici susţinerile recurentului inculpat F.B.C. în sensul caracterului nelegal al probelor constând în interceptările efectuate în cauză, sau al neadministrării unui probatoriu complet, criticile acestui recurent inculpat reluând în esenţă aspecte invocate în apel şi asupra cărora instanţa s-a pronunţat motivat.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat de către ambii recurenţi inculpaţi se reţine că individualizarea pedepselor a respectat, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.B.C., criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sancţiunea fiind aptă, prin natură şi modalitate de executare să conducă la atingerea scopurilor şi funcţiilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Se reţine în acest sens că sancţiunea aplicată este justă deoarece reflectă gravitatea faptei, împrejurările în care a fost comisă, calitatea şi funcţia în exerciţiul căreia inculpatul a comis fapta - care ar fi trebuit să excludă, în orice condiţii, un atare comportament reprobabil. Totodată, a fost avută în vedere şi conduita procesuală a inculpatului şi poziţia exprimată de acesta, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Se constată, de asemenea, că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu au fost reţinute deoarece demersul iniţiat de către inculpat nu s-a finalizat, astfel după cum impune norma precitată. În ceea ce priveşte solicitarea de reţinere a unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, aceasta nu se impune, după cum riguros a observat şi a motivat şi instanţa de apel prin decizia recurată, având în vedere natura şi gravitatea faptelor, profilul moral şi percepţia acestuia faţă de normele de drept şi de convieţuire socială. Faţă de argumentele expuse se concluzionează că sancţiunea aplicată recurentului inculpat este justă, executarea prin privare de libertate fiind singura aptă a conduce la reeducarea inculpatului şi la formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, normele de drept şi convieţuire socială, prevenind săvârşirea de noi infracţiuni.

Astfel, se apreciază că hotărârea recurată este prin raportare la situaţia recurentului inculpat F.B.C. legală, temeinică şi riguros motivată, motivele de recurs invocate de apărarea inculpatului nefiind întemeiate, neexistând cazuri de casare a căror reţinere din oficiu să conducă la casarea hotărârii instanţei de apel, a cărei menţinere se impune.

Referitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.M.M. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, se constată că aceasta nu a respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Se reţine, în acest sens, că instanţele, în aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) urmau să dea o mai mare eficienţă elementelor care vizează persoana inculpatului şi caracterul concret al activităţii infracţionale derulată. Se constată astfel, că, după cum reiese şi din caracterizarea eliberată de conducerea locului de detenţie, inculpatul este căsătorit, are un copil, menţine relaţia cu familia, a manifestat un comportament adecvat faţă de personalul penitenciarului şi cu celelalte persoane private de libertate, a avut o conduită corespunzătoare normelor specifice locului de detenţie, a participat în mod constant la programele desfăşurate în penitenciar, a fost selecţionat la activităţi de muncă, nu a fost sancţionat şi a fost recompensat de două ori cu suplimentarea dreptului la pachet; totodată, evaluarea psihologică a evidenţiat stabilitate emoţională, inexistenţa de dificultăţi de relaţionare, potenţial conflictogen scăzut, conformism la restricţiile specifice mediului penitenciar.

Rezultă, aşadar, că este nu doar posibilă, dar şi necesară reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului în sensul reducerii cuantumului acesteia la minimul special calculat prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., cu menţinerea modalităţii de executare, prin privare de libertate, în vederea realizării scopului şi funcţiilor pedepsei, după cum s-a argumentat şi anterior, în cazul recurentului inculpat F.B.C.. Se reţine, totodată, că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu pot reţinute deoarece demersul iniţiat de către inculpat nu s-a finalizat, astfel după cum impune norma invocată.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis recursul declarat de inculpatul M.M.M., casate în parte hotărârile anterior pronunţate, descontopită pedeapsa rezultantă de trei ani închisoare în pedepsele componente şi redusă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 de la 3 ani la 2 ani închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. vor fi contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

În temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului F.B.C. va fi respins, ca nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat M.M.M. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 14 octombrie 2011 la zi şi se va constata că recurentul inculpat F.B.C. a fost arestat preventiv în perioada 14 octombrie 2011 - 16 februarie 2012.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul F.B.C. la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - până la prezentarea apărătorului ales - se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat M.M.M. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 71/A din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează în parte decizia penală recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 1 din 8 decembrie 2011 a Tribunalului Ilfov, secţia penală şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.;

- 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din legea 78/2000;

- 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din legea 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1)/209 alin. (1) lit. a) şi e şi alin. (3) lit. a) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.M.M. sa execute pedeapsa principala cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.B.C., împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.M.M., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 octombrie 2011 la 12 iunie 2012.

Constată că inculpatul F.B.C.a a fost arestat preventiv în perioada 14 octombrie 2011 din 16 februarie 2012.

Obligă recurentul inculpat F.B.C. a la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 de RON reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial pentru apărarea din oficiu a inculpatului M.M.M., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2058/2012. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 2054/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2039/2012. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2045/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2046/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2054/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2056/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2058/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2076/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs