ICCJ. Decizia nr. 2096/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2096/2012
Dosar nr. 3876/103/2011
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 111/P din 19 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 3876/103/2011, s-a dispus admiterea în parte a acţiunilor civile formulate de părţile civile F.L. şi L.I.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B.R.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 1349 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile: F.L. - suma de 10.000 RON, actualizată la data executării - cu titlu de daune materiale şi suma de 10.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcţie de cursul oficial de la data executării sentinţei, cu titlu de daune morale şi L.I. - suma de 10.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcţie de cursul oficial de la data executării sentinţei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 161 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile: F.L., în calitate de reprezentant legal al minorei R.M.G. - suma de 300 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcţie de cursul oficial de la data executării sentinţei, reprezentând prestaţie periodică, de la data comiterii infracţiunii - 21 aprilie 2011 până la data majoratului; L.I., în calitate de reprezentant legal al minorului R.F.M. - suma 1.000 RON lunar, reprezentând prestaţie periodică, de la data comiterii infracţiunii - 21 aprilie 2011 până la data majoratului; B.R., în calitate de reprezentant legal al minorului R.P.A. - suma 1.000 RON lunar, reprezentând prestaţie periodică, de la data comiterii infracţiunii - 21 aprilie 2011 până la data majoratului şi, în calitate de reprezentant legal al minorei R.I.P. - suma 1.000 RON lunar, reprezentând prestaţie periodică, de la data comiterii infracţiunii - 21 aprilie 2011 până la data majoratului.
S-a luat act că părţile civile şi inculpatul au fost asistaţi de apărători aleşi.
În temeiul art. 193 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile F.L. şi L.I. suma de câte 1.500 RON fiecăreia, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
Conform dispoziţiilor art. 1349 C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea le impune şi să nu se aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. De asemenea, potrivit art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.
Daunele materiale solicitate de partea civilă F.L., constând în contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru înmormântarea fiicei sale au fost dovedite integral cu declaraţiile martorilor C.R., M.I., L.C. şi D.I. şi cu înscrisuri.
Din depoziţiile martorilor a rezultat că, la înmormântarea victimei au participat circa 100 de persoane, că familia s-a ocupat de organizarea evenimentului, cheltuind circa 10.000 RON, că au fost făcute praznicele tradiţionale.
De asemenea, prin înscrisurile depuse, partea vătămată a făcut dovada că a retras sume de bani din cont pentru a suporta cheltuielile efectuate cu înmormântarea fiicei sale şi că a fost nevoită să vină în ţară, achitând contravaloarea biletului de avion.
Suma de 10.000 RON, solicitată cu titlu de daune materiale a fost justificată în totalitate, neexistând motive pentru cenzurarea ei de către instanţă.
În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, instanţa a reţinut că nu sunt criterii de determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlu fiind lăsată la aprecierea judecătorului, astfel că nu s-a impus a fi făcute probe în întinderea acestui prejudiciu. În mod corect, stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să constituie prejudiciul efectiv suferit, şi în niciun caz, nu trebuie să ducă la îmbogăţirea fără justă cauză a părţii vătămate.
Aprecierea prejudiciului moral trebuie făcută în mod concret, de la caz la caz, în funcţie de toate circumstanţele şi împrejurările cazului. Importanţa prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială lezată, de însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana vătămată. În aprecierea importanţei prejudiciului moral trebuie avute în vedere vârsta, funcţia, nivelul de pregătire şi de cultură generală a persoanei vătămate, tocmai datorită faptului că fiecare individ acordă valorilor o preţuire diferită în funcţie de aspiraţiile sale. Importanţa prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială căreia i s-a adus atingere, de măsura în care a fost lezată această valoare şi de intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării de către persoana vătămată.
Pe lângă gravitatea prejudiciului moral, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avut în vedere şi criteriul echităţii. Indemnizaţia nu poate fi stabilită corect numai în funcţie de gravitatea prejudiciului moral, întrucât cuantumul daunelor morale trebuie să fie just, raţional şi echitabil, fiind necesar să fie stabilit un cuantum care să asigure efectiv o compensare suficientă, iar nu exagerată a prejudiciului moral cauzat.
S-a reţinut astfel că, prin moartea neaşteptată a fiicei lor, în vârstă de 33 ani, părţile vătămate F.L. şi L.I. au suferit o pierdere ireparabilă şi că prejudiciul moral produs acestora necesită o compensaţie materială.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că victima locuia împreună cu tatăl ei, că avea grijă atât de proprii copii, cât şi de copiii fraţilor ei, plecaţi în străinătate, că era un real sprijin pentru familia sa.
Prin acordarea daunelor morale s-a avut în vedere necesitatea compensării suferinţelor afective ale părinţilor victimei, cauzate de inculpat prin uciderea victimei.
Instanţa a considerat că sumele de bani solicitate de părţile civile cu titlu de daune morale sunt exagerat de mari şi în raport cu situaţia materială a inculpatului, dar şi raportat la nevoile existente în societate, astfel că un cuantum de 10.000 euro s-a apreciat ca suficient pentru repararea prejudiciului moral.
Cu privire la solicitările formulate de părţile civile B.R., în calitate de tată a minorilor R.P.A., R.I.P. (rezultaţi din relaţia de concubinaj cu victima); F.L., în calitate de tutore al minorei R.M.G. (fiica victimei) şi L.I., în calitate de curator al minorului R.F.M. (fiul victimei), de obligare a inculpatului la plata unei prestaţii periodice lunare instanţa a reţinut că, atât la termenul de judecată din 17 august 2011, cât şi la termenul de judecată din 19 octombrie 2011, inculpatul a declarat că este de acord să plătească sumele solicitate cu acest titlu.
Conform art. 161 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., inculpatul poate recunoaşte, în tot sau în parte pretenţiile părţii civile, iar în cazul recunoaşterii pretenţiilor civile instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 1349 C. civ., a obligat inculpatul la plata către părţile civile F.L. şi L.I. a sumei de câte 10.000 euro cu titlu de daune morale, către partea civilă F.L. şi a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale, actualizate la data executării şi, în baza art. 161 C. proc. pen., la plata sumelor solicitate cu titlu de prestaţie periodică lunară, de la data comiterii faptei până la majorat, pentru copiii minori ai victimei.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către părţile civile a cheltuielilor judiciare efectuate în cursul judecăţii cauzei, respectiv onorariul apărătorului ales.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul M.I. Prin memoriul depus în scris la dosarul cauzei, precum şi cu ocazia dezbaterilor apelului, s-a criticat modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei, sub aspectul daunelor acordate într-un cuantum excesiv, care excedează substanţial echivalentul bănesc al prejudiciului produs prin fapta inculpatului.
Apelantul-inculpat a criticat şi cuantumul contribuţiei periodice lunare la care a fost obligat faţă de minorii R.F.M., R.P.A., R.I.P. şi R.M.G., pe care îl apreciază de asemenea excesiv şi depăşind cu mult posibilităţile financiare ale inculpatului.
În consecinţă, apelantul-inculpat a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi reducerea despăgubirilor civile şi contribuţiilor periodice lunare acordate minorilor sus-menţionaţi.
Prin Decizia nr. 31 din 6 martie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 111/P din 19 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosar nr. 3876/103/2011.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în ce priveşte modul de soluţionare al laturii civile, suma de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, a fost stabilită în mod corect de prima instanţă, reflectând prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului. Astfel, s-a constatat că Tribunalul Neamţ a reţinut corect din probatoriu bonurile, facturile fiscale şi celelalte înscrisuri care susţin acţiunea civilă promovată în cauză, precum şi elementele de fapt ce rezultă din depoziţiile martorilor propuşi în latura civilă, care dovedesc cheltuielile în legătură de cauzalitate cu uciderea victimei. În acest sens, s-a reţinut şi că răspunderea civilă delictuală impune în speţă repararea integrală a prejudiciului cauzat din culpa inculpatului, fiind admisibile mijloacele de probă reţinute.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor acordate în cauză părţilor civile F.L. şi L.I., Curtea a constatat, de asemenea, că acestea au fost corect determinate, reflectând pe deplin întinderea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin comiterea infracţiunii de către inculpat.
Stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciilor nepatrimoniale cauzate prin săvârşirea unei infracţiuni presupune o apreciere, în raport cu criterii precum consecinţele negative suferite de părţile civile în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.
S-a mai reţinut că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esenţa unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realităţi materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă poate fi avută în vedere o serie de criterii, şi anume consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.
Astfel, Curtea a constatat că în mod corect s-a stabilit în cauză existenţa unui prejudiciu nepatrimonial cauzat părţilor civile prin infracţiunea de omor săvârşită de inculpatul M.I. asupra victimei L.M.I., fiindu-le cu certitudine produse puternice traume concretizate prin suferinţe intense cauzate de moartea violentă şi prematură a victimei care avea calitatea de concubină, fiică, respectiv mamă a părţilor civile.
Aşa fiind, s-a apreciat că întinderea despăgubirilor reprezentând daune morale în sumă de câte 10.000 euro, aşa cum au fost stabilite de prima instanţă, reflectă indiciile şi argumentele pretinse de părţile civile cu ocazia constituirii de părţi civile în cauză, precum şi celelalte criterii arătate, astfel încât sumele acordate să fie proporţionale, adecvate, suficiente, în raport cu traumele produse părţilor civile, consecinţele psihice negative, valorile lezate, gradul de percepţie al acestora, justificându-se pe deplin obligarea inculpatului la plata sumelor în cuantumul stabilit de prima instanţă.
În ceea ce priveşte dispoziţia de obligare a inculpatului la plata unei contribuţii periodice lunare în favoarea minorilor R.F.M., R.P.A., R.I.P. şi R.M.G., contestată de apelant sub aspectul cuantumului sumelor acordate, Curtea a constatat că prima instanţă în mod corect a aplicat în cauză principiul disponibilităţii acţiunii civile în conformitate cu prevederile art. 161 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., faţă de poziţia de achiesare a inculpatului la pretenţiile părţilor civile, manifestată în cursul procesului penal.
În atare situaţie, în raport de manifestarea de voinţă a inculpatului în sensul recunoaşterii pretenţiilor civile în faţa instanţei de fond, criticile inculpatului cu privire la cuantumul excesiv al sumelor cu titlu de prestaţie periodică lunară s-au constatat că nu sunt admisibile.
Împotriva Deciziei penale nr. 31 din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a declarat recurs inculpatul M.I., criticând decizia atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în raport de posibilităţile financiare ale inculpatului, cuantumul pensiilor de întreţinere stabilite şi cuantumul reprezentând daunele morale sunt excesiv de mari, solicitând reducerea substanţială a acestora. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 3876/103/2011. Examinând recursul declarat de inculpatul M.I. şi hotărârile atacate sub toate aspectele, constată că recursul este nefondat şi va fi respins ca atare pentru considerentele ce preced:
Cauza de faţă vizează examinarea acţiunii civile disjunsă din cauza penală având ca obiect infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., acţiune promovată de părţile civile B.R., F.L., L.I.
Se constată că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ nr. 251/P/2011, înregistrat la această instanţă sub nr. 3876/103 din 18 august 2011, a fost trimis în judecată inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 81/P din 18 august 2011 a Tribunalului Neamţ, a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 aprilie 2011 până la data pronunţării sentinţei.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Neamţ suma de 486,56 RON, reprezentând cheltuieli de transport, luându-se act că Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acţiunea civilă promovată de părţile civile F.L., B.R. şi L.I.
Prin Decizia penală nr. 138/2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.I. de la 7 ani la 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară de la 3 ani la 4 ani.
Pentru a pronunţa soluţia de condamnare a inculpatului instanţa a reţinut, în esenţă, că în data de 21 aprilie 2011, în jurul orelor 16:00 - 17:00 inculpatul M.I. a lovit-o pe victima L.M.I. cu un cuţit, în zona inimii, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.
În cursul judecăţii, înainte de a se da citire actului de sesizare, s-au constituit părţi civile: B.R., concubinul victimei L.M.I., în calitate de reprezentant legal al minorilor R.P.A. şi R.I.P., cu suma de 1.000 RON lunar pentru fiecare copil, reprezentând prestaţie periodică; F.L., mama victimei - cu sumele de 10.000 RON, actualizată la data executării, cu titlu de daune materiale, constând în contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, de 500.000 euro - daune morale şi 300 euro - prestaţie periodică lunară pentru minora R.M.G., copilul victimei şi L.I., tatăl victimei - cu sumele de 200.000 euro - daune morale şi 1.000 RON - prestaţie periodică lunară pentru minorul R.F.M., al cărui curator este.
Înalta Curte constată că infracţiunea săvârşită de inculpat a produs pe lângă urmările socialmente periculoase şi un prejudiciu material şi moral în dauna părţilor civile B.R., F.L., L.I. şi un prejudiciu constând în prestaţii periodice în ceea ce-i priveşte pe minorii R.P.A., R.I.P., R.M.G., R.F.M., infracţiunea săvârşită fiind practic şi sursa unor obligaţii civile.
În mod judicios ambele instanţe au dispus acordarea despăgubirilor civile şi al daunelor morale către părţile civile întrucât prin infracţiunea săvârşită de inculpat s-a cauzat un prejudiciu material reprezentând daune materiale în defavoarea părţii civile F.L., reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei, dar şi daune morale în defavoarea părţii civile F.L. - mama victime şi L.I. - tatăl victimei.
De asemenea, în mod corect s-a dispus, în egală măsură, obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice lunare în favoarea minorilor R.P.A., R.I.P., R.M.G., R.F.M., către părţile civile B.R., F.L., L.I., ca reprezentanţi legali şi respectiv, tutore şi curator, întrucât victima a contribuit la întreţinerea minorilor.
Totodată, sunt justificate daunele morale acordate părţilor civile F.L. şi L.I., părinţii victimei L.M.I., fiind corect stabilite de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel. În lipsa unor criterii legale, a revenit instanţei de judecată sarcina de a determina întinderea unor atare despăgubiri, care în mod corect reprezintă îmbinarea aplicării cu precădere a unor măsuri nepatrimoniale, iar în subsidiar, a unor măsuri pecuniare prin repararea bănească simbolică a daunelor morale.
Pe de altă parte, inculpatul, la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2011, când cauza a rămas în pronunţare în faţa instanţei de fond şi la termenul de judecată din data de 17 august 2011, a arătat că este de acord cu despăgubirile civile.
Împrejurarea că inculpatul a invocat lipsa posibilităţilor financiare pentru achitarea acestor despăgubiri în cuantum mult prea mare, sume acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune materiale şi prestaţii periodice lunare către copiii minori ai victimei nu are relevanţă, întrucât normele procedurale penale nu prevăd excluderea inculpatului de la plata acestor despăgubiri ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, ci dimpotrivă, obligă pe inculpat la plata acestor despăgubiri, indiferent de veniturile dobândite de către acesta.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat M.I. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 979/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2095/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
