ICCJ. Decizia nr. 2104/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2104/2012
Dosar nr. 9736/118/2010
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 141 din data de 29 martie 2011, pronunţată în Dosarul penal nr. 9736/118/2010, Tribunalul Constanţa a hotărât:
În baza art. 334 C. proc. pen., respinge schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen.
I. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe inculpata S. (fostă A., fostă L.) A., N.F., la pedeapsa de câte 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe aceiaşi inculpaţi la pedeapsa de câte 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpaţilor pedeapsa cea mai grea, de câte 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpaţilor pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen.
În baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ., obligă în solidar pe inculpaţii S.A. şi N.F. la plata sumei de 15.000 RON către partea civilă C.M. şi a sumei de 25.000 RON către partea civilă G.A.E., cu titlu de daune morale.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea specială de la inculpaţii N.F. şi S.A. a câte 25.000 de euro echivalent în RON la data plăţii.
În baza art. 119 alin. (1) şi (2) Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. b) C. pen., dispune confiscarea specială de la inculpatul N.F. a autoturismului marca D., cu numărul de înmatriculare CT-AA-AAA, precum şi a imobilului în suprafaţă de 72,77 mp, situat în localitatea Cernavodă, strada S.
În baza art. 343 alin. (3), art. 353 şi art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 C. proc. pen., menţine măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţele nr. 15D/P/2007 din 13 iulie 2010 ale D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, având ca obiect autoturismul marca D., cu numărul de înmatriculare CT-AA-AAA, precum şi imobilul în suprafaţă de 72,77 mp, situat în localitatea Cernavodă, strada S., aparţinând inculpatului N.F.
În baza art. 343 alin. (3), art. 353 şi art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 C. proc. pen., menţine măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa nr. 15D/P/2007 din 13 iulie 2010 emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, având ca obiect imobilul spaţiu comercial în suprafaţă de 10 mp, situat în localitatea Cernavodă, strada C., aparţinând inculpatei S.A.
Împotriva hotărârii primei instanţe, în termenul legal, inculpaţii S. (fostă L. şi A.) A. şi N.F. au declarat apel.
Prin apărător, apelanta S.A. a solicitat rejudecarea cauzei de către prima instanţă ca urmare a nerespectării regulii publicităţii şedinţei de judecată, nerezolvării fondului de către tribunal (prin neaudierea părţii vătămate G.A.E.), respectiv achitarea deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, schimbarea de încadrare juridică şi, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei.
Motivele de apel invocate prin apărător şi personal de către apelantul N.F. au vizat nelegala sesizare a instanţei (neprezentându-i-se materialul de urmărire penală), nulitatea sentinţei de condamnare ca urmare a nerespectării regulii publicităţii şedinţei de judecată, nelegala citare la fond şi, în cele din urmă, greşita condamnare.
În apărare, apelanta S.A. a solicitat reaudierea martorei D.F.M. şi a părţilor vătămate. Însă, pe de o parte, cu ocazia audierii, în primă instanţă, atât a martorei cât şi a părţii vătămate C.M., s-au respectat dispoziţiile procedurale, apărarea nu a relevat aspecte esenţiale pe care acestea să nu le fi relatat instanţei, iar pe de altă parte, partea vătămată G.A.E. este de negăsit. În aceste condiţii, cererea de probatorii este nefondată şi se va respinge.
Prin Decizia penală nr. 16/MP din 21 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpaţi S.A. şi N.F. împotriva Sentinţei penale nr. 141 din data de 9 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 9736/118/2010, s-a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi s-a dispus rejudecarea de către aceasta - Tribunalul Constanţa.
În baza art. 136 C. proc. pen., s-a aplicat faţă de inculpatul N.F. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, prev. de art. 145 C. proc. pen.
Conform art. 145 alin. (11) şi (12) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele:
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliţia Oraş Cernavodă desemnată cu supravegherea, conform programului întocmit de acesta (comunicat inculpatului) sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa (pe care a indicat-o) fără încunoştinţarea organului judiciar;
d) să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martori şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut, în esenţă, că la instanţa de fond, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul N.F. a fost citat în localitatea Cernavodă, str. S. nr. X, judeţul Constanţa, deşi acesta locuia în mod efectiv pe aceeaşi stradă dar la nr. Y, aşa cum rezultă din dovezile de citare, şi că în aceste condiţii inculpatul nu a cunoscut de existenţa procesului, fiind lipsit astfel de dreptul de a-şi face apărările corespunzătoare. S-a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 177 C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În aceste condiţii, având în vedere existenţa cazului de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu referire la legătura existentă între infracţiunile imputate inculpaţilor, s-a impus admiterea şi a apelului formulat în cauză de inculpata S.A.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa, care a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., motivat de faptul că s-a făcut o greşită aplicare a legii de către instanţa de apel, prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pe considerentul că nu s-ar fi respectat dispoziţiile legale referitoare la citarea inculpatului N.F., care pe timpul cercetării judecătoreşti a fost citat în oraşul Cernavodă, str. S. nr. X, judeţul Constanţa, în loc de oraşul Cernavodă, str. S. nr. Y, judeţul Constanţa.
S-a învederat că domiciliul indicat de inculpat în cursul urmăririi penale a fost în oraşul Cernavodă, str. S. nr. X, asupra imobilului de la această adresă instituindu-se de altfel de către procuror măsura sechestrului asigurător.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre judecarea apelurilor declarate în cauză. Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
În vederea realizării drepturilor lor procesuale, conform art. 291 alin. (1) C. proc. pen., părţile trebuie să fie citate.
Această dispoziţie are caracter general în ceea ce priveşte judecata, fiind deci aplicabilă şi pentru judecarea cauzelor penale în primă instanţă.
Este de observat că legiuitorul a stabilit un sistem de reguli de bază pentru întreaga desfăşurare a activităţii judiciare, a căror respectare asigură părţilor un proces penal echitabil şi cauzei o soluţionare legală şi temeinică.
Pentru faza de judecată au fost instituite şi unele principii specifice, de natură să conducă la protejarea intereselor atât pentru cei traşi la răspundere penală, cât şi pentru societate, dar şi pentru cei vătămaţi prin săvârşirea infracţiunii.
Potrivit art. 177 C. proc. pen., partea se citează la adresa unde locuieşte.
Raţiunea existenţei normei imperative din cuprinsul art. 177 C. proc. pen. constă în asigurarea pentru inculpat a exercitării depline a dreptului la apărare, pe de o parte, şi în realizarea contactului nemijlocit al instanţei cu inculpatul în cursul cercetării judecătoreşti şi al dezbaterilor, pe de altă parte, în acest mod conferindu-se substanţă principiului aflării adevărului în legătură atât cu fapta săvârşită, cât şi cu persoana făptuitorului.
Importanţa asigurării citării inculpatului la desfăşurarea şedinţei de judecată este reliefată şi prin dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora nerespectarea prevederilor legale referitoare la citarea inculpatului este sancţionată cu nulitate absolută, iar această nulitate, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, nu poate fi înlăturată în niciun mod, poate fi invocată oricând pe parcursul procesului penal şi se ia în considerare şi din oficiu.
Posibilitatea participării "acuzatului" la şedinţă decurge din prevederile alin. (1) al art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, art. 21 din Constituţie, ca o componentă esenţială a unui proces echitabil (cauza Gaga c. România).
În considerarea dispoziţiilor legale menţionate se constată că la instanţa de fond, pe tot parcursul procesului, inculpatul N.F. a fost citat în Cernavodă, str. S. nr. X, judeţul Constanţa, deşi locuia pe aceeaşi stradă, dar la nr. Y.
Acest aspect rezultă, fără echivoc, din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a inculpatului, din Sentinţa civilă nr. 2389/2004 a Judecătoriei Medgidia, din conţinutul căreia reiese că inculpatul locuia la nr. Y, din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere din 2 noiembrie 2010, 22 noiembrie 2010 şi 14 decembrie 2010, din declaraţia martorei B.L. care a arătat instanţei că numitul N.F. nu a locuit niciodată la adresa de la nr. X şi din declaraţia martorei T.V. potrivit căreia vecinul său N.F. nu mai locuia de 2 ani la adresa de la nr. X, fiind plecat în străinătate.
Din actele dosarului rezultă că în faza de urmărire penală inculpatul a indicat reşedinţa (adresa fără forme legale) în Cernavodă, aleea M., ap. Z, judeţul Constanţa, susţinerile acestuia fiind confirmate şi prin Ordonanţa din 13 iulie 2010 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, prin care s-a instituit măsura sechestrului asupra imobilului inculpatului din Cernavodă, str. Seimeni nr. Y, nicidecum X.
Totodată, din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere din 18 ianuarie 2011, rezultă că martora B.L. a comunicat autorităţilor faptul că inculpatul locuia la adresa indicată, dar la nr. Y. În acelaşi sens sunt şi relaţiile date de cms. şef M.M., care a arătat că inculpatul nu a locuit la adresa din Cernavodă, str. S. nr. X, iar citaţiile primite de numita B.F., mama martorei B.L., au fost trimise inculpatului prin intermediul unor rude fără a le preciza identitatea (a se vedea procesul-verbal ataşat de procuror concluziilor scrise).
Ca principiu specific fazei de judecată, contradictorialitatea presupune nu numai egalitatea de arme între învinuire şi apărare, ci şi prezenţa părţilor la judecată, pentru ca acestea, de pe poziţiile contradictorii pe care se află, să folosească modalităţile procesuale pe care legea le pune la îndemâna lor şi să prezinte instanţei toate argumentele ce se pot aduce în susţinerea intereselor lor şi combaterii susţinerilor părţii adverse.
Legiuitorul a instituit contradictorialitatea pentru ca instanţa, din "disputa" dintre cele două funcţii procesuale - acuzare şi apărare - pe care o percepe în mod nemijlocit, să-şi poată forma o convingere cu privire la situaţia de fapt a cauzei, astfel încât adevărul judiciar să se suprapună pe adevărul obiectiv.
În raport de cele menţionate, nu se poate vorbi de contradictorialitate în condiţiile în care părţile nu au cunoscut data desfăşurării procesului.
Încălcat fiind dreptul inculpatului de a cunoaşte despre existenţa procesului şi de a participa, întâi, la cercetarea judecătorească şi, în cele din urmă, la dezbateri, au fost ignorate şi alte elemente ale dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 6 alin. (3) lit. c), d) din Convenţie, respectiv dreptul "oricărui acuzat" de a se "apăra el însuşi" şi "de a adresa întrebări martorilor".
Înalta Curte apreciază că aceste neregularităţi nu pot fi îndreptate în faza de judecată a apelului deoarece, pe de o parte, părţile ar fi lipsite de un grad de jurisdicţie şi, pe de altă parte, s-ar accepta eludarea dispoziţiilor legale în materie, lăsând îndeplinirea condiţiilor cerute de lege în sarcina instanţei de apel. Susţinerile formulate de procuror în sensul că inculpatul N.F. a avut domiciliul în Cernavodă, strada S. nr. Y (în perioada 12 septembrie 1964 - 22 noiembrie 2000), apoi în strada S. nr. X (în perioada 22 noiembrie 2000 - 1 iunie 2011), precum şi în strada S. nr. YA (în perioada 1 iunie 2011 până în prezent) şi că toate aceste adrese sunt pe aceeaşi stradă şi în acelaşi loc, inculpatul fiind cunoscut în oraşul Cernavodă de către autorităţi, vecini ori factorul poştal, nu sunt de natură a satisface exigenţele dispoziţiilor art. 177 C. proc. pen.
Chiar dacă inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale şi a precizat că locuieşte în oraşul Cernavodă, strada S. nr. X, procedura de citare cu acesta a fost încălcată, întrucât potrivit art. 177 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., organele judiciare aveau obligaţia să-l citeze pe inculpat la toate adresele cunoscute.
Invocarea dispoziţiilor art. 291 alin. (3) C. proc. pen. în sprijinul susţinerii potrivit căreia procedura de citare cu inculpatul N.F. a fost legal îndeplinită este neverosimilă câtă vreme nu s-a făcut dovada faptului că în mod direct şi efectiv inculpatul a luat legătura cu apărătorul său ales, în cauza pendinte.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere a inculpatului la proces rezultă că inculpatul nu se afla în ţară, fapt consemnat ca atare în cuprinsul acestora.
Necitarea inculpatului la locul unde locuieşte constituie o încălcare a obligaţiei prevăzute în art. 6 alin. (2) C. proc. pen., în conformitate cu care organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile legii.
În ceea ce priveşte motivul de recurs suplimentar invocat de parchet, vizând incidenţa în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., este neîntemeiat.
Luarea faţă de inculpat, în faza de judecată a apelului, a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea/ţara nu este contrară dispoziţiilor art. 372 C. proc. pen.
Instanţa de prim control judiciar, în baza dispoziţiilor art. 136 C. proc. pen., având în vedere presupunerea rezonabilă că inculpatul N.F. ar fi săvârşit fapta dedusă judecăţii pentru buna înfăptuire a justiţiei, a luat faţă de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, măsură prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
În aceste condiţii nu se poate considera că instanţa de apel, soluţionând cauza, a creat o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, întrucât cauza nu s-a soluţionat în fond.
Faţă de considerentele arătate, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa şi a menţine ca legală şi temeinică decizia atacată prin care, în mod corect s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond - Tribunalul Constanţa.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 16/MP din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi S. (fostă A., fostă L.) A. şi N.F., în sumă de câte 300 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1253/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1255/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
