ICCJ. Decizia nr. 2100/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2100/2012
Dosar nr. 9732/86/2011
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Asupra apelului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 191 din 5 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 74 alin. (2), 76 alin. (1) lit. a) şi 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata D.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat "asupra soţului sau a unei rude apropiate", la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus luarea faţă de inculpata D.I. a măsurii de siguranţă a confiscării speciale a cuţitului, ridicat în vederea efectuării cercetărilor şi înaintat Camerei de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm. C. civ., a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.084,86 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate D.C.I.
S-a luat act că partea vătămată D.C.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 91 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a dispus sesizarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava cu privire la situaţia celor trei copii minori ai inculpatei, respectiv: A.D.T., H.I. şi D.C.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Suceava a reţinut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 401/P/2011 din 25 iulie 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei D.I., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În fapt, în actul de sesizare, s-au reţinut următoarele:
Inculpata D.I. este căsătorită cu victima D.C.I. din anul 2005; din relaţiile intime ale acestora s-a născut minorul C.M., la data de 18 mai 2007. Din relaţii anterioare învinuita mai are doi copii, respectiv A.D.T. (născut la data de 23 septembrie 2001) şi H.I. (născut la data de 28 ianuarie 2003).
Până în anul 2010 relaţiile dintre cei doi soţi au fost normale, nefiind semnalate incidente între aceştia. Începând cu anul 2010 şi inculpata, dar şi partea vătămată, au început să consume cantităţi mari de băuturi alcoolice, iar pe acest fond între ei au survenit în repetate rânduri certuri, scandaluri, care aproape întotdeauna se finalizau şi cu incidente violente. Altercaţiile violente dintre cei doi soţi nu au produs însă consecinţe deosebite; parte dintre acestea au fost semnalate şi autorităţilor judiciare - conform datelor furnizate de lucrătorii Postului de Poliţie I., numita D.I. a sesizat de mai multe ori, apelând numărul unic de urgenţe 112, că soţul său o agresează, acesta fiind sancţionat cu avertismente sau cu amendă.
La data de 15 iunie 2011, inculpata a lucrat pe la diverse persoane din comuna I., de la unele dintre acestea primind drept plată şi o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice; în jurul orelor 17:00 cu aproximaţie, inculpata s-a deplasat la barul aparţinând SC D. SRL, situat la mică distanţă de locuinţa sa, loc unde a început să consume băuturi alcoolice.
Partea vătămată a lucrat în ziua respectivă până la orele 16:00; a consumat o cantitate nedeterminată de bere după terminarea programului, s-a deplasat spre domiciliu unde s-a ocupat de cei trei copii minori, iar în jurul orelor 18:00 - 19:00 s-a deplasat la acelaşi local unde a consumat împreună cu soţia sa o cantitate mare de băuturi alcoolice.
În jurul orelor 22:00, la închiderea acestui local, soţii D. s-au deplasat la un alt bar, aparţinând SC B. SRL, unde au continuat să consume cantităţi mari de băuturi alcoolice. În jurul orelor 01:30, pe fondul stării avansate de ebrietate în care se aflau, soţii D. au început ca de obicei să se insulte reciproc. Acest fapt i-a deranjat pe ceilalţi consumatori aflaţi în local, motiv pentru care martorul V.V. (administratorul localului) Ie-a solicitat să plece. Soţii D. au ieşit din bar, începând deplasarea spre domiciliu. Probabil datorită faptului că inculpata dorea să mai consume în continuare băuturi alcoolice, partea vătămată i-a solicitat să meargă împreună spre casă. Întrucât aceasta I-a refuzat, D.C.I. a lovit-o cu palmele peste faţă, după care a proiectat-o într-un gard aflat la marginea drumului - în acele împrejurări inculpata s-a tăiat la mâna dreaptă. Aflat în apropierea lor, martorul B.A. a intervenit, solicitându-i imperios victimei să nu o agreseze pe D.I.
Deranjată de loviturile aplicate de soţul său, inculpata a apelat numărul unic de urgenţe 112, solicitând sprijin autorităţilor competente, însă nu a putut oferi mai multe detalii operatorului de la dispecerat întrucât victima i-a luat telefonul. Potrivit listing-ului telefonului inculpatei, apelul către dispecerat a fost înregistrat la orele 02:15. S-a reţinut totodată că şi dispeceratul numărului unic de urgenţe 112 a încercat să ia legătura cu inculpata, însă partea vătămată (având telefonul asupra sa) a refuzat să răspundă.
După acest incident - petrecut pe drum, la o distanţă de aproximativ 200 - 300 m de locuinţă -partea vătămată s-a deplasat singură spre domiciliu, urmată la câteva minute şi de inculpată.
În momentul în care inculpata a intrat în locuinţă, l-a observat pe soţul său stând în poziţia "în şezut" pe unul din cele două paturi aflate în cameră, proferând expresii triviale la adresa copiilor (s-a reţinut că cei doi copii mai mari se uitau în acele momente la televizor, iar cel de-al treilea copil dormea). În această situaţie inculpata a luat hotărârea (ca şi în alte ocazii) de a pleca cu copiii la casa bătrânească. Astfel, i-a îmbrăcat pe cei doi copii şi i-a trimis pe holul imobilului pentru a se încălţa, după care i-a spus soţului său că îl trezeşte şi pe cel mic şi îl va lua cu ea. Fără a-şi schimba în vreun mod poziţia, adică stând în continuare pe pat, victima i-a spus soţiei sale să-l lase pe cel mic să doarmă, după care a proferat la adresa ei insulte.
Starea de ebrietate în care se afla atunci inculpata a determinat-o pe aceasta să adopte rezoluţia infracţională de a suprima viaţa soţului său - în acest sens a luat de pe masa din cameră un cuţit tip de bucătărie (cu lungimea lamei de 14,5 cm, lăţimea la baza mânerului de 2,2 cm, ascuţit la vârf), s-a deplasat câţiva paşi spre soţul său şi, fără a-i spune altceva, l-a înjunghiat în zona abdomenului. Deşi a constatat că i-a provocat acestuia o leziune gravă, inculpata a părăsit imobilul cu cei doi copii mai mari, luând totodată cu sine şi cuţitul folosit la agresiune.
S-a reţinut că partea vătămată a rămas în imobil împreună cu copilul cel mic. În opinia organului de urmărire penală, acest incident s-a petrecut la orele 02:45 - 03:00 cu aproximaţie.
Până în dimineaţa zilei de 16 iunie inculpata a stat cu cei doi copii la casa bătrânească; în jurul orelor 08:00 aceasta a revenit la domiciliu, trezindu-l pe minorul C.M. şi ducându-l apoi la grădiniţă; s-a reţinut şi faptul că aceasta a adus acasă cuţitul, lăsându-l în bucătărie. Deşi a constatat că starea soţului său este tot mai gravă, nu a solicitat sprijin de la alte persoane, lăsându-l pe acesta singur în imobil.
În jurul orelor amiezii inculpata a revenit la domiciliu şi a încercat să-i ofere ajutor soţului său. Sesizând că rana pe care i-a produs-o este gravă, i-a propus acestuia să solicite ajutor medical -totodată s-a reţinut că i-a solicitat soţului său să nu declare că a fost înjunghiat, ci să afirme că s-a tăiat singur în timp ce încerca să îşi pregătească masa; partea vătămată a acceptat acest lucru.
Conform listing-ului telefonului inculpatei, la orele 15:43 aceasta a apelat serviciul unic de urgenţe 112, solicitând asistenţă medicală pentru soţul său care "s-a tăiat singur în casă". La scurt timp de la acest apel, soţii D. au părăsit locuinţa, s-au deplasat pe o distanţă de aproximativ 500 metri spre drumul principal, unde se afla echipajul medical. Împreună cu acest echipaj a sosit în acelaşi loc şi un echipaj din cadrul poliţiei locale; tuturor persoanelor aflate acolo (poliţişti, asistenţi medicali) inculpata Ie-a comunicat că soţul său s-a tăiat accidental, aspect confirmat şi de victima D.C.I.
Victima a fost transportată la Spitalul Municipal Vatra Dornei, iar de acolo a fost transferată la Spitalul Judeţean de Urgenţe "Sf. Ioan cel Nou" Suceava, unde a fost supusă unor intervenţii chirurgicale. Şi în cele două unităţi sanitare victima a continuat să susţină cele convenite cu soţia sa, în sensul că s-a autoaccidentat cu un cuţit.
După ce victima a fost internată în spital, inculpata a revenit la domiciliu şi a modificat câmpul infracţional (a spălat obiectele murdare cu sânge, a ascuns hainele pe care le purta victima la momentul incidentului etc.).
Conform concluziilor cuprinse în Raportul medico-legal întocmit de S.M.L. Suceava, victima a prezentat plagă tăiată-înţepată abdominală, penetrantă, cu interesarea ficatului şi hemoperitoneu consecutiv, operat. Leziunea, având traiect dinainte înapoi, de la stânga la dreapta, profundă de aproximativ 4 - 6 cm, a putut fi produsă prin lovire unică activă cu un corp înţepător-tăietor. Această leziune poate necesita în vederea vindecării un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale. Fiind interesat un organ de importanţă vitală, intervenţia operatorie a fost necesară şi obligatorie pentru salvarea vieţii victimei, care a fost pusă în primejdie. Totodată, medicul legist a precizat şi faptul că leziunea putea fi produsă prin lovire unică din faţa victimei.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă; raport de constatare medico-legală traumatologică asupra victimei; planşă fotografică cu aspecte ale leziunilor victimei D.C.I.; procese-verbale de examinare criminalistică şi planşele fotografice aferente; procese-verbale de constatare şi de investigaţii; listing-ul telefonului inculpatei; raport de constatare medico-legală traumatologică asupra numitei D.I. şi planşa fotografică aferentă; raport de constatare tehnico-ştiinţifică cu privire la comportamentul simulat; dovezi predare-primire bunuri; declaraţiile părţii vătămate D.C.I.; declaraţiile martorilor S.M., V.V., B.E., B.A., P.M., H.G.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile inculpatei.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, a fost audiată inculpata, care a invocat aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le însuşeşte.
Analizată fiind cauza din perspectiva incidenţei art. 3201 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor legale ce dau conţinut articolului menţionat: "Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi. Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă (...)".
În procesul penal pendinte instanţa de fond a regăsit toate condiţiile impuse de art. 3201 C. proc. pen. pentru ca acest articol să-şi producă efectul de drept substanţial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracţiunea pentru care inculpata D.I. a fost trimisă în judecată (tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni închisoare, reduse cu o treime: 5 ani şi 1 lună - 8 ani şi 4 luni închisoare).
Astfel, s-a reţinut că începerea cercetării judecătoreşti nu a avut loc în condiţiile în care, la primul termen de judecată pe fondul cauzei, fără a fi avut loc citirea actului de sesizare care marchează momentul procesual al debutului cercetării judecătoreşti, inculpata D.I. a declarat expres disponibilitatea de a urma procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Inculpata D.I. a declarat personal, în faţa instanţei de judecată, că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei.
Infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei nu este pedepsită de lege cu detenţiunea pe viaţă, pentru a nu deveni astfel incidente dispoziţiile prev. de art. 3201 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen.
Instanţa de fond s-a considerat pe deplin lămurită numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că fapta inculpatei este complet şi corect stabilită şi, de asemenea, există suficiente date cu privire la persoana acesteia pentru a permite stabilirea unei pedepse, fără a mai fi necesară administrarea de probe sub acest aspect.
Cu privire la situaţia de fapt s-a reţinut că la data de 16 iunie 2011, în locuinţa comună situată în comuna I., inculpata D.I. a exercitat asupra soţului său, victima D.C.I., acte de violenţă de intensitate ridicată, cu un cuţit, cu intenţia de a-i suprima viaţa, producându-i acesteia leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Această situaţie de fapt a fost reţinută de către instanţă exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Astfel, martora P.M. a declarat că locuieşte într-un bloc din comuna I., la etajul acestui imobil, în partea din faţă, pe acelaşi palier locuiesc şi soţii D., împreună cu cei trei copii minori, iar camera sa este perete în perete cu dormitorul, bucătăria şi holul locuinţei celor doi. În noaptea de 16 iunie 2011, în jurul orelor 02:00 - 02:30, a auzit pe casa scării urcând o persoană care a intrat în locuinţa soţilor D., iar la scurt timp, a auzit cum a urcat o altă persoană pe scările de acces la etaj. Nu a auzit gălăgie, certuri sau alte zgomote în locuinţa soţilor D. După circa un sfert de oră, a auzit din nou mişcare pe casa scării, fapt pentru care s-a uitat pe geam şi a văzut-o pe D.I. cu cei doi copii mai mari, îndreptându-se spre strada unde locuieşte fratele ei. La scurt timp, a auzit din locuinţa soţilor D. strigăte, fără să înţeleagă ce se spune, produse de către victimă, care au durat aproximativ o jumătate de oră. Dimineaţă, în jurul orelor 07:00, a venit D.I., l-a luat pe copilul cel mic, pe care l-a îmbrăcat la ea în casă, întrucât a spus că soţul său a încercat să o bată, după care a plecat la grădiniţă. În cursul zilei de 14 iunie 2011 a mai fost vizitată de D.I. şi, văzând-o agitată, a întrebat-o dacă s-a întâmplat ceva, aceasta spunându-i că nu s-a întâmplat nimic.
A mai declarat martora că, în jurul orelor 17:00, a văzut-o pe D.I. ducându-l pe soţul său de sub braţ la salvare, care era la pasarelă. După ce D.I. s-a întors acasă, a întrebat-o ce s-a întâmplat cu soţul său, aceasta spunându-i că s-a umflat în zona abdomenului.
Tot din declaraţia acestei martore rezultă faptul că soţii D. obişnuiesc să consume frecvent băuturi alcoolice, iar pe acest fond au avut loc scandaluri violente, în urma cărora copiii au fost agresaţi de D.C. şi, din gelozie, o bătea şi pe D.I. (în urma bătăilor aceasta a avut coastele rupte, fiind internată la Spitalul Vatra Dornei), reproşându-i că a avut relaţii amoroase cu alţi bărbaţi, precum şi că îl enervează faptul că are doi copii dintr-o altă relaţie. În urma acestor scandaluri, D.I. a fost nevoită de foarte multe ori să plece de acasă cu copiii şi că de câteva ori a găzduit-o chiar ea.
Din declaraţiile martorului B.A. rezultă că, în seara zilei de 15 iunie 2011, în jurul orelor 20:00, s-a deplasat la barul aparţinând SC B. SRL din I. pentru a servi o bere. A observat că la o masă se aflau soţii D., care serveau băuturi alcoolice. La un moment dat a observat că între cei doi a început un schimb de cuvinte contradictorii, D.C. adresându-i cuvinte jignitoare soţiei sale, reproşându-i că fiul lor cel mic, rezultat în urma căsătoriei, nu este al lui. Văzând aceasta, administratorul barului i-a rugat să părăsească localul, ceea ce au şi făcut, în jurul orelor 23:00. Martorul declară că în momentul în care cei doi au ieşit din bar, a ieşit şi el până afară, aceştia continuând să se certe, iar la un moment dat, a văzut cum D.C. a lovit-o pe soţia sa în zona capului, după care au început să se îmbrâncească reciproc. Martorul a intervenit între aceştia, despărţindu-i, după care cei doi s-au îndreptat spre locuinţa lor, iar el s-a întors în bar.
Din declaraţiile martorului H.G., fratele inculpatei, rezultă că locuieşte singur în casa lui, care se află la un km de casa surorii sale, iar în aceeaşi curte este şi casa bătrânească. În dimineaţa zilei de 16 iunie 2011, în jurul orelor 09:00, i-a văzut pe cei trei nepoţi, copiii I., la casa bătrânească, care i-au spus că au dormit acolo, împreună cu mama lor. Mai arată martorul că el nu a văzut-o pe I. şi nici nu a ştiut că au dormit acolo. Aceasta mai obişnuia să vină să doarmă în casa bătrânească atunci când avea necazuri cu soţul său.
Aşa cum rezultă din concluziile Raportului de constatare medico-legală traumatologică întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, victima a prezentat plagă tăiată-înţepată abdominală, penetrantă, cu interesarea ficatului şi hemoperitoneu consecutiv, operat. Leziunea, având traiect dinainte înapoi, de la stânga la dreapta, profundă de aproximativ 4 - 6 cm, a putut fi produsă prin lovire unică activă cu un corp înţepător-tăietor. Această leziune poate necesita în vederea vindecării un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale. Fiind interesat un organ de importanţă vitală, intervenţia operatorie a fost necesară şi obligatorie pentru salvarea vieţii victimei, care a fost pusă în primejdie. Totodată, medicul legist a precizat şi faptul că leziunea putea fi produsă prin lovire unică din faţa victimei.
Inculpata D.I., audiată pe parcursul urmăririi penale, a adoptat o poziţie oscilantă, încercând în acest mod să împiedice tragerea sa la răspundere pentru o faptă deosebit de gravă. Iniţial, inculpata a susţinut că soţul său s-a înjunghiat singur în timp ce încerca să-şi pregătească masa; ulterior a susţinut, de asemenea în mod nereal, că în momentul în care a vrut să părăsească domiciliul împreună cu cei trei copii, soţul său s-a împotrivit şi a lovit-o cu pumnul în zona feţei, iar atunci, pentru a se apăra, a luat cuţitul de pe masă şi l-a lovit cu acesta în zona abdomenului; în alte declaraţii inculpata a arătat că în momentul în care intenţiona să părăsească imobilul cu cei doi copii mai mari, l-a sesizat în spatele său pe soţ, a observat că intenţionează să o lovească şi, de frică, a luat cuţitul de pe masă şi cu acesta a lovit către în spate, fără a se uita unde anume loveşte; la finalul cercetărilor, după ce a fost supusă testării cu tehnica de detecţie a comportamentului simulat, inculpata a revenit asupra depoziţiilor anterioare, arătând că în realitate a luat cuţitul de pe masă şi s-a îndreptat direct către soţul său, aşezat atunci în poziţia "în şezut" pe un pat şi l-a înjunghiat cu respectivul cuţit; totodată, inculpata D.I. a precizat că soţul său nu a agresat-o în niciun mod, nu a încercat să o lovească cu vreun obiect anume, doar stătea pe acel pat şi o insulta.
Aceste depoziţii se coroborează întru totul cu declaraţiile persoanei vătămate D.C.I.
Audiată în faţa instanţei, inculpata D.I. a precizat că recunoaşte şi regretă fapta comisă.
În aceste condiţii, neexistând niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale inculpatei, instanţa poate să considere, atunci când declaraţiile sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligaţia de a le înlătura pe celelalte. Prin urmare, instanţa de fond a reţinut, ca reflectând adevărul, declaraţia de recunoaştere dată de către inculpată în instanţă, întrucât se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate şi prezentate în detaliu mai sus.
În speţă, fapta inculpatei de a-i provoca părţii vătămate o plagă tăiată-înţepată abdominală, penetrantă, cu interesarea ficatului şi hemoperitoneu consecutiv, operat, prin lovire unică activă cu un corp înţepător-tăietor - cuţit (instrument care în condiţiile speţei era susceptibil de a provoca moartea) şi care pentru vindecare a necesitat un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, fiind interesat un organ de importanţă vitală, intervenţia operatorie fiind necesară şi obligatorie pentru salvarea vieţii victimei, care a fost pusă în primejdie, sunt elemente care conduc la concluzia că inculpata a avut reprezentarea rezultatului, pe care chiar dacă nu l-a urmărit anume, în orice caz a acceptat în mod conştient eventualitatea producerii lui.
Aceste împrejurări reale concretizează latura subiectivă a infracţiunii de tentativă la omor sub forma intenţiei indirecte, în condiţiile art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.
În drept, fapta inculpatei D.I. care, la data de 16 iunie 2011, în locuinţa comună situată în comuna I., a exercitat asupra soţului său, victima D.C.I., acte de violenţă de intensitate ridicată, cu un cuţit, cu intenţia de a-i suprima viaţa, producându-i acesteia leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a aplicat succesiv dispoziţiile art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi apoi ale art. 3201 C. proc. pen., rezultând limite de pedeapsă de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni închisoare, reduse cu o treime: 5 ani şi 1 lună - 8 ani şi 4 luni închisoare. Au fost avute în vedere în continuare criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările şi modalitatea în care a fost săvârşită, descrisă detaliat mai sus, şi urmarea produsă.
Referitor la persoana inculpatei, Tribunalul a reţinut că aceasta este la prima încălcare a legii penale, fiind lipsită de antecedente penale, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar existentă la dosar urmărire penală. Din materialul probator administrat în cauză, cu deosebire procesul-verbal care atestă numărul mare de solicitări 112, venite din partea inculpatei, rezultă că incidentul a avut loc pe fondul unei relaţii tensionate dintre părţi, generate de consumul de alcool şi gelozie a părţii vătămate, motiv pentru care instanţa a reţinut în favoarea inculpatei, ca şi circumstanţă atenuantă judiciară, starea de "teroare psihică" la care a fost frecvent supusă inculpata de către partea vătămată.
Pentru toate motivele arătate, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., cărora Ie-a dat eficienţă potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., stabilirea unei pedepse de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, executată în regim privativ de libertate, fiind apreciată ca necesară şi suficientă pentru atingerea scopului de prevenţie specială, de coerciţie şi de reeducare a inculpatei, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen.
Aprecierea instanţei că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia se întemeiază pe considerente privind: importanţa deosebită a valorilor sociale ce constituie în acest caz obiectul protecţiei penale, respectiv cele referitoare la dreptul la viaţă al fiecărei persoane, împrejurările şi modul de comitere al infracţiunii şi, nu în ultimul rând, condiţiile care au favorizat comiterea acestei infracţiuni, respectiv consumul frecvent de către partea vătămată de băuturi alcoolice, care au condus în repetate rânduri, în ultimii doi ani, la conflicte între părţi, inculpata fiind alungată din domiciliul comun împreună cu cei trei copii minori. Evident că aceste împrejurări pot şi sunt privite ca circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatei, supusă fiind în mod frecvent unui tratament degradant, dar faptul că nu a căutat sprijin în altă parte (deşi anunţa organele de poliţie, nu mai formula ulterior plângere penală), a devenit la rândul ei consumatoare de băuturi alcoolice, (declaraţia martorei S.M. - "pe cei doi soţi îi cunosc de mai mult timp, fiind cunoscuţi în societate ca şi consumatori de alcool şi deseori între aceştia existau certuri şi scandaluri", în acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului V.V. şi P.M., care a menţionat că scandalurile dintre cei doi soţi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, erau frecvente şi extrem de violente) şi a încercat în final să-şi facă singură dreptate, au creat convingerea instanţei că o modalitate alternativă de executare a pedepsei nu este numai insuficientă, dar şi extrem de periculoasă atât pentru părţi, cât şi pentru cei trei copii minori.
Cum textul de lege care reglementează regimul sancţionator al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), instanţa, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., a aplicat acesteia şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa a dispus luarea faţă de inculpata D.I. a măsurii de siguranţă a confiscării speciale a cuţitului, ridicat în vederea efectuării cercetărilor şi înaintat Camerei de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalului Suceava.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a reţinut că Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Ioan cel Nou" Suceava, prin Adresa din 3 noiembrie 2011, depusă la dosar la data de 8 noiembrie 2011, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.084,86 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate D.C.I.
Prin urmare, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm. C. civ., inculpata D.I. a fost obligată la plata sumei de 2.084,86 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate D.C.I.
La termenul de judecată din data de 24 octombrie 2011, partea vătămată D.C.I. a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, motiv pentru care instanţa a luat act de această manifestare de voinţă.
Potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, "Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv".
În speţă, inculpata D.I. este căsătorită cu victima D.C.I. din anul 2005; din relaţiile intime ale acestora s-a născut minorul C.M., la data de 18 mai 2007. Din relaţii anterioare inculpata mai are doi copii, respectiv A.D.T. (născut la data de 23 septembrie 2001) şi H.I. (născut la data de 28 ianuarie 2003).
Inculpata D.I. a declarat în cursul urmăririi penale că pe parcursul căsătoriei soţul său, respectiv partea vătămată D.C.I., a lovit copiii săi, dar nu a formulat plângere împotriva acestuia, întrucât s-ar fi înţeles să nu-i mai lovească. De asemenea, a precizat că soţul său este extrem de gelos şi nu-i acceptă pe cei doi copii ai săi. În acelaşi timp, martorul B.A. a arătat că "(...) De multă vreme relaţiile dintre soţii D. sunt tensionate, pe fondul geloziei. Victima D.C.I. era foarte geloasă, o bănuia pe I. că umblă cu alţi bărbaţi. Uneori, chiar zicea că nici băiatul cel mic, C.M., nu ar fi al lui.".
Având în vedere toate acestea, precum şi sancţiunea aplicată inculpatei, respectiv mamei celor trei copii, şi faptul că cei doi băieţi mai mari nu păstrează legături cu tatăl adevărat, este evident că se găsesc într-o situaţie specială, autorităţile statului, în limitele competenţelor ce le revin, urmând să ia faţă de aceştia toate măsurile necesare pentru asigurarea unui mediu adecvat dezvoltării şi exercitării drepturilor acestora.
În consecinţă, în baza art. 91 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmează să fie sesizată Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava cu privire la situaţia celor trei copii minori ai inculpatei, respectiv: A.D.T., H.I. şi D.C.M.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpata D.I., solicitând, în esenţă, redozarea pedepsei (în sensul reducerii acesteia) şi aplicarea disp. art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în subsidiar, aplicarea disp. art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 20 din 16 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata D.I. împotriva Sentinţei penale nr. 191 din 5 decembrie 2011 a Tribunalului Suceava şi a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale.
Rezultă din ansamblul probator la care a făcut referire detaliată prima instanţă că, în noaptea de 15 - 16 iunie 2011, în locuinţa comună situată în comuna I., jud. Suceava pe fondul unui scandal determinat de consumul de băuturi alcoolice, inculpata D.I. a exercitat asupra soţului său - partea vătămată D.C.I., acte de violenţă de intensitate ridicată, cu un cuţit, cu intenţia de a-i suprima viaţa, care au produs victimei leziuni ce i-au pus viaţa în pericol.
Conform concluziilor din Raportul medico-legal întocmit de S.M.L. Suceava, victima a prezentat plagă tăiată-înţepată abdominală, penetrantă, cu interesarea ficatului şi hemoperitoneu consecutiv, operat. Leziunea, având traiect dinainte înapoi, de la stânga la dreapta, profundă de aproximativ 4 - 6 cm, a putut fi produsă prin lovire unică activă cu un corp înţepător-tăietor, fiind necesar un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale. Fiind atins un organ de importanţă vitală, intervenţia operatorie a fost necesară şi obligatorie pentru salvarea vieţii victimei, care a fost pusă în primejdie.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit corect încadrarea juridică legală a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei-apelante, respectiv infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
De asemenea, în mod corect a reţinut prima instanţă că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., întrucât inculpata a recunoscut în mod expres în faţa primei instanţe săvârşirea faptei reţinute în rechizitoriu şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată inculpatei-apelante de către prima instanţă, Curtea a constatat că aceasta a fost în mod just individualizată, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
De asemenea, având în vedere cele de mai sus, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv de art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru a se putea dispune suspendarea (condiţionată sau sub supraveghere) a pedepsei.
Împotriva Deciziei penale nr. 20 din 16 februarie 2012, pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs inculpata D. (fostă H.) I., solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei reţinute în sarcina inculpatei într-un cuantum care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, cauza, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de recurenta-inculpată D. (fostă H.) I. nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se pericolul social al faptei comise şi conduita bună a inculpatei anterior comiterii faptei, aceasta fiind la primul impact cu legea penală; atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, constând în prezenţa sa în faţa autorităţilor judiciare la solicitarea acestora, şi atitudinea sinceră de recunoaştere a faptei, în faţa primei instanţe de judecată, reţinându-se totodată aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., cărora Ie-a dat eficienţă potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. cu consecinţa stabilirii unei pedepse sub minimul special în cuantum de 3 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, soluţie care, în mod corect a fost adoptată şi de instanţa de apel.
Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond şi menţinute şi de instanţa de apel urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la reducerea într-o asemenea măsură a gravităţii faptei săvârşite, care caracterizează favorabil persoana inculpatei D. (fostă H.) I., întrucât aplicarea unei pedepse sub minimul special stabilit de textele incriminatoare satisface pe deplin justa individualizare a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reţinute în sarcina inculpatei, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul executării pedepsei în regim de detenţie, neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la apreciere unei eficienţe mai mari a circumstanţelor atenuante deja aplicate inculpatei sau a modalităţii de executare a pedepsei.
Infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. este o infracţiune care are un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpata a săvârşit această faptă cu intenţia de a pune în pericol viaţa părţii vătămate D.C.I., prin loviturile aplicate provocându-i acestuia o plagă tăiată-înţepată abdominală, penetrantă, cu interesarea ficatului şi hemoperitoneu consecutiv, operat, leziunea având traiect dinainte înapoi, de la stânga la dreapta, profundă de aproximativ 4 - 6 cm, aşa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptei, de condiţiile de comitere, de persoana infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, dar şi de aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 74 alin. (2), 76 alin. (1) lit. a) şi 76 alin. (2) C. pen., reţinute în cauză, să se dispună chiar şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile aplicării acestei instituţii.
Însă, Înalta Curte constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare şi a modului de executare a pedepsei, respectiv în regim de detenţie, reţinută în sarcina inculpatei D. (fostă H.) I., evidenţiind faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunii săvârşite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârşită, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca şi cuantum, cât şi ca modalitate de executare nu se mai impune.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatei D. (fostă H.) I., cât şi a modalităţii de executare prin aplicarea unei pedepse în regim de detenţie, faţă de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepsei stabilite sau schimbarea modalităţii de executare, deoarece în examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) s-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatei, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care Ie-a produs sub aspectul pericolului faţă de viaţa şi integritatea persoanei.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpata D. (fostă H.) I. întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul sociomoral şi de personalitate al inculpatei, nejustificându-se micşorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D. (fostă H.) I. împotriva Deciziei penale nr. 20 din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D. (fostă H.) I. împotriva Deciziei penale nr. 20 din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1331/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1382/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
