ICCJ. Decizia nr. 2099/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2099/2012
Dosar nr. 4223/95/2010
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 267 din 14 decembrie 2010, Tribunalul Gorj, în baza art. 20 rap. la art. 174 comb. cu art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.G. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi la 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost obligat inculpatul la 323,67 RON către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi la 175 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflaţie până la plata acestora.
A fost obligat inculpatul la 1.100 RON, daune materiale, şi la 15.000 RON, daune morale către partea civilă L.I., precum şi la 400 RON, cheltuieli de judecată către partea civilă L.I.
A fost obligat inculpatul la 1.000 RON, cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 27 aprilie 2010 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul M.A.G., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 comb. cu art. 175 lit. i) C. pen.
A reţinut în fapt că partea vătămată L.I. locuieşte în com. S., sat B., jud. Gorj, iar inculpatul locuieşte în mun. C., deţine o locuinţă şi în comuna B., sat. B.A., ce a aparţinut bunicilor săi şi la care vine ocazional.
În seara zilei de 10 august 2009, partea vătămată împreună cu martorii M.G.O., V.J.L., H.I.C. şi N.G. s-au deplasat în satul B.A., unde martorul V.J.L. avea o prietenă. Aceştia au trecut pe lângă casa bunicilor inculpatului, care se afla în curtea locuinţei împreună cu martorii U.C.I., P.P.G., G.G.I. şi C.C.
Dat fiind faptul că partea vătămată şi cei din satul vecin veneau la fete în satul B.A. şi că anterior martorul V.J.L. i-ar fi ameninţat, inculpatul împreună cu martorii menţionaţi au hotărât să-i urmărească şi să le aplice o corecţie.
În acest scop, s-au înarmat, inculpatul cu o coadă de târnăcop, martorul U.C.I. cu o bucată de lemn, martorul P.P.G. cu o bucată de furtun, iar martorul G.G.I. cu o prăjină din lemn şi au ajuns partea vătămată şi ceilalţi martori din satul B., în dreptul locuinţei numitului V.A.
Primul a ajuns la partea vătămată inculpatul, care i-a aplicat o lovitură în cap cu bucata de lemn pe care o avea asupra sa.
Din Certificatul medico-legal din 13 august 2009 întocmit de S.M.L. Gorj rezultă că în urma loviturii aplicate părţii vătămate i s-a produs o fractură frontală cominutivă cu înfundare şi hematom epicranian frontal dreapta, fiindu-i necesar pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile îngrijiri medicale.
Imediat după agresiune, la faţa locului s-a deplasat agentul de poliţie G.I. de la postul de poliţie S., inculpatul recunoscând că a lovit partea vătămată, deoarece a confundat-o cu altă persoană.
Tot de la faţa locului, agentul de poliţie a ridicat două perechi de papuci abandonaţi de inculpat şi martorul U.C.I., cât şi o coadă de târnăcop ce prezenta urme de sânge.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, iar apoi transferată la Spitalul de Urgenţă Clinic nr. 1 Craiova, secţia neurochirurgie, unde a fost internată în perioada 11 - 12 august 2009.
Situaţia de fapt reţinută şi vinovăţia inculpatului la săvârşirea faptei au fost dovedite cu cele rezultate din procesul-verbal încheiat de organele de poliţie, declaraţiile părţii vătămate, certificatul medico-legal menţionat, declaraţiile inculpatului şi declaraţiile martorilor M.G.O., V.J.L., H.I.C., P.P.G., U.C.I., G.G.I. şi C.C.
Relevante în dovedirea vinovăţiei inculpatului au fost apreciate împrejurările de fapt desprinse din declaraţiile martorilor V.J.L., C.C. şi H.I.C., care au văzut când inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o coadă de secure în cap.
Ceilalţi martori confirmă existenţa conflictului, martorul P.P.G. văzându-l pe inculpat înarmat cu o coadă de secure sau târnăcop, iar martorii G.G.I. şi M.G.O. au aflat fie de la partea vătămată, fie de la ceilalţi martori că aceasta a fost lovită de inculpat.
Inculpatul a recunoscut existenţa conflictului şi faptul că s-a înarmat pornind în urmărirea părţii vătămate, precizând în instanţă că a aruncat cu un "băţ" înspre aceasta, însă crede că nu a lovit-o.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului care, într-un loc public, a aplicat părţii vătămate L.I. o lovitură cu o bucată de lemn în cap, producându-i o fractură craniană cu înfundare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 comb. cu art. 175 lit. i) C. pen.
Chiar dacă prin Adresa din 1 septembrie 2009 a S.M.L. Gorj se precizează că în urma agresiunii, părţii vătămate nu i-a fost pusă viaţa în pericol, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Relevante pentru caracterizarea juridică a faptei ca tentativă la omor au fost următoarele elemente: natura instrumentului (coadă de târnăcop) cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii (fractură craniană cu înfundare), regiunea corpului (cap) în care a fost aplicată aceasta şi consecinţele cauzate; timpul de spitalizare sau numărul zilelor de îngrijiri medicale fiind mai puţin semnificative.
Din probele dosarului a reieşit că inculpatul a acceptat producerea rezultatului letal chiar dacă nu l-a dorit, iar rezultatul letal nu s-a produs datorită ajutorului medical de urgenţă acordat victimei.
Instanţa, reţinând vinovăţia inculpatului, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii în regim de detenţie şi la o pedeapsă complementară.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere natura şi gravitatea faptei comise, conduita nesinceră a acestuia şi atitudinea sa în cursul procesului, refuzând să se mai prezinte în instanţă începând cu termenul din 21 septembrie 2010.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 323,67 RON către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi la 175 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflaţie până la plata acestora.
Referitor la partea vătămată L.I., aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON, reprezentând daune materiale şi morale.
În urma loviturii aplicate de inculpat, partea civilă a fost în imposibilitate de a obţine venituri pe o perioadă de 55 zile.
În raport de venitul minim pe economie, de 600 RON, partea civilă pe această perioadă a fost lipsită de venituri în sumă de 1.100 RON, reprezentând daune materiale.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral determinat de suferinţa cauzată de vătămarea corporală, s-a apreciat că suma de 15.000 RON este de natură a oferi o satisfacţie echitabilă părţii civile.
Astfel fiind, inculpatul, în baza textelor de lege sus-menţionate, a fost obligat la 1.100 RON, daune materiale, şi la 15.000 RON, daune morale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul M.A.G. şi partea civilă L.I., acesta din urmă fără să arate în scris temeiurile de desfiinţare a soluţiei.
Inculpatul a susţinut apelul, criticând soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. că se face aplicabil cazul de restituire la procuror pentru refacerea urmăririi penale, prev. de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., întrucât nu a fost asistat de apărător în faza respectivă a procesului, fapt ce antrenează nulitatea absolută a urmăririi penale, prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
2. că în faţa instanţei de fond partea vătămată L.I. nu a fost audiată în această calitate, iar, totodată, nu a făcut nici cerere de constituire de parte civilă, iar cu toate acestea, instanţa s-a pronunţat în sensul obligării lui la despăgubiri civile.
3. că nu este autorul faptei atribuite prin actul de sesizare a instanţei, aceea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., considerente pentru care a fost invocată o soluţie corespunzătoare de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
4. întrucât nu este demonstrată intenţia sa de a suprima viaţa victimei, a apreciat că faptei ce face obiectul judecăţii i-a fost dată o încadrare juridică greşită, că în realitate a fost săvârşită infracţiunea prev. de art. 181 C. pen., în care sens a cerut schimbarea încadrării.
Prin Decizia penală nr. 251 din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul M.A.G., împotriva Sentinţei penale nr. 267 din 14 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 4223/95/2010.
A desfiinţat sentinţa cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale.
Făcând aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., la 5 ani închisoare, cu 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă L.I.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că din declaraţiile părţii vătămate, acestea coroborate cu declaraţiile martorilor V.J.L., C.C. şi H.I.C., prima instanţă a reţinut că fapta, aşa cum este descrisă, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., intenţia de a suprima viaţa victimei rezultând din materialitatea faptelor, în acest sens semnificative fiind natura instrumentului vulnerant folosit, coadă de târnăcop, apt să producă moartea, intensitatea loviturilor şi gravitatea leziunii produse, fractură craniană cu înfundare, regiunea corpului vizată, capul, cât şi timpul necesar spitalizării, respectiv 50 - 55 zile îngrijiri medicale, astfel, instanţa de apel a reţinut că nu poate fi primită critica privind greşita încadrare juridică dată faptei, respectiv consumarea infracţiunii prev. de art. 181 C. pen.
Referitor la critica făcută de inculpat, vizând modul de rezolvare al laturii civile, în sensul că partea vătămată nu a fost ascultată în această calitate, şi nici nu s-a constituit parte civilă, Curtea a constatat că la data de 22 iunie 2010, prin apărător, partea vătămată L.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON, despăgubiri civile patrimoniale şi nepatrimoniale, iar despre pretenţiile acestei părţi instanţa a luat act prin încheierea de la data arătată.
Cât priveşte aspectul de nelegalitate invocat de inculpat, acela privind încălcarea dreptului său la apărare în faza urmăririi penale, împrejurare ce ar face aplicabil cazul de restituire la procuror, prev. de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că, potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul nu se afla în niciuna dintre situaţiile ce reclamă asistenţa juridică obligatorie, aceasta, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, fiind obligatorie doar în cursul judecăţii, întrucât pedeapsa este prevăzută cu închisoare mai mare de 5 ani.
Însă, aplicând inculpatului o pedeapsă principală de 7 ani şi 6 luni închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, curtea de apel a apreciat că în cauză instanţa de fond a făcut o greşită individualizare judiciară şi a luat în seamă buna comportare avută de inculpat înainte de săvârşirea faptei, dar şi pe parcursul procesului, apreciind că o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. este de natură să satisfacă scopurile pedepsei de care face vorbire art. 52 C. pen.
Referitor la apelul declarat de partea vătămată L.I., constituit parte civilă, curtea de apel a apreciat că acesta este nefondat, întrucât, cu referire la dispoziţiile art. 998, 999 C. civ. vechi, instanţa de fond a făcut o justă aplicare a condiţiilor răspunderii civile delictuale, acordând despăgubiri către această parte, pe cele materiale, stabilindu-le în raport de suportul probatoriu material administrat, iar pe cele morale, indemnizându-le în raport cu suferinţele fizice şi psihice încercate de cel vătămat.
Împotriva Deciziei penale nr. 251 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul M.A.G., criticând decizia pronunţată de instanţa de apel, invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, pct. 17 şi pct. 18, fiind dezvoltate în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate.
În plus faţă de susţinerile orale, în motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, inculpatul a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. proc. pen., arătând că deşi partea vătămată nu a făcut cerere de constituire de parte civilă, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile faţă de aceasta.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 4223/95/2010.
Examinând recursul declarat de inculpatul M.A.G. şi hotărârile atacate sub toate aspectele constată că recursul este nefondat şi va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la critica vizând lipsa de apărare a inculpatului în faţa instanţei de fond şi în faza de urmărire penală, instanţa de recurs constată că acest motiv nu este întemeiat. La termenul de judecată din 25 mai 2010 - dosar fond, cauza a fost amânată ca urmare a solicitării inculpatului pentru a-i da posibilitatea să-şi angajeze apărător.
La termenul de judecată din 8 iunie 2010 - dosar fond, cauza a fost amânată ca urmare a solicitării apărătorului ales al inculpatului, avocat G.C., pentru a-i da posibilitatea să-şi pregătească apărarea.
La termenul de judecată din 22 iunie 2012 - dosar fond, cauza a fost amânată ca urmare a imposibilităţii de prezentare a apărătorului ales al inculpatului, avocat G.C., din motive medicale.
La termenul de judecată din data de 6 iulie 2010 - dosar fond, cauza a fost amânată ca urmare a solicitării apărătorului ales al inculpatului, avocat G.C., având în vedere imposibilitatea de prezentare a acestuia din motive medicale.
La termenul de judecată din data de 7 septembrie, inculpatul s-a prezentat şi a fost asistat de apărător ales, avocat G.C., termen la care s-a pus în discuţia părţilor solicitarea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 181 C. pen.
La termenul de judecată de la data de 21 septembrie 2010 au fost audiaţi martorii M.G.O. şi V.J.L., inculpatul fiind lipsă a fost reprezentat de avocat N.A. - barou Gorj, în substituirea avocat ales G.C.
La termenul de judecată din data de 5 octombrie 2010 inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de apărătorul ales, avocat G.C., care a solicitat instanţei reaudierea martorilor audiaţi la termenul de judecată din 21 septembrie 2010 întrucât acesta nu s-a putut prezenta la acel termen. Instanţa a pus în vedere apărătorului să reitereze această cerere după finalizarea audierii martorilor prevăzuţi în actul de inculpare.
La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2010, inculpatul a fost lipsă, fiind reprezentat de apărător ales U.E., în substituirea avocat ales G.C., termen de judecată la care au fost audiaţi martorii U.C.I., G.G.I., P.P.G.
La termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2010, inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu, avocat C.I., termen la care a fost audiat martorul H.I.C.
La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2010 inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu, avocat C.I., termen la care a fost reaudiat martorul V.J.L. şi audiat martorul G.D.
La termenul de judecată din 30 noiembrie 2010, inculpatul a lipsit fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu avocat B.C. în substituirea avocatului din oficiu C.I., termen la care a fost audiat martorul M.M.
La termenul de judecată din data de 14 decembrie 2010 (termen la care instanţa de fond a rămas în pronunţare) inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu B.C. în substituirea avocat din oficiu C.I., termen la care a fost reaudiat martorul M.G.O.
Cercetarea judecătorească s-a desfăşurat în faţa instanţei de fond pe parcursul a 12 termene de judecată, apărătorul ales al inculpatului, avocat G.C., a depus delegaţia de reprezentare a intereselor juridice ale inculpatului încă de la al doilea termen de judecată acordat, însă s-a prezentat în faţa instanţei de fond, personal, la trei termene de judecată, iar la două termene de judecată au avut delegaţie de substituire ai apărătorului ales doi apărători aleşi, respectiv, avocat U.E. şi N.A.
La toate celelalte termene de judecată inculpatul M.A.G. a fost asistat şi respectiv reprezentat de apărători desemnaţi din oficiu, ca urmare a lipsei nejustificate a apărătorului ales al inculpatului sau a substituenţilor avocatului.
Astfel, critica apărătorului inculpatului în sensul că inculpatul a fost lipsit de apărare este nejustificată, întrucât rezultă din cele ce preced modalitatea desfăşurării cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, dar şi a apărărilor făcute de apărătorii aleşi şi respectiv apărătorii desemnaţi din oficiu.
Împrejurarea că apărătorul ales nu şi-a asigurat substituirea la toate celelalte termene de judecată nu atrage nulitatea hotărârilor (încheierilor) şi respectiv sentinţa pronunţată de instanţa de fond, atâta vreme cât apărătorul ales al inculpatului nu a înţeles să-şi asigure substituirea, deşi era obligat să o facă, cercetarea desfăşurându-se în prezenţa apărătorilor desemnaţi din oficiu ai inculpatului, instanţa aplicând dispoziţiile art. 171 alin. (41) C. proc. pen.
Împrejurarea că inculpatul nu a fost asistat de apărător desemnat din oficiu sau apărător ales în faza de urmărire penală nu atrage restituirea cauzei la procuror, nefiind incident art. 332 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că în faza de urmărire penală inculpatul nu se afla în niciuna dintre condiţiile impuse de art. 171 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un alt institut medical educativ, când este reţinut sau arestat, chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Din perspectiva acestor dispoziţii raportat la persoana inculpatului şi la cauza de faţă, se constată că asistenţa juridică a inculpatului nu era obligatorie în faza de urmărire penală, având în vedere că inculpatul se afla în stare de libertate, asupra sa neexistând restrângerea libertăţii individuale a inculpatului în cauza de faţă, dar nici într-o altă cauză, nu era minor, nu se afla internat într-o unitate medicală în cauza de faţă sau într-o altă cauză, pentru a exista obligativitatea asistenţei juridice.
În ceea ce priveşte asistenţa juridică a inculpatului în faţa instanţei de judecată rezultă din cele menţionate anterior că la fiecare termen de judecată inculpatul a fost reprezentat de apărători aleşi sau de apărători desemnaţi din oficiu, când apărătorii aleşi au lipsit în mod nejustificat neasigurându-şi substituirea.
2. Cât priveşte critica apărării în sensul că instanţa de fond nu a dispus reaudierea celor doi martori din data de 21 septembrie 2012, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este întemeiată constatându-se, de asemenea, din cele ce preced că cei doi martori M.G.O. şi V.J.L. au fost reaudiaţi la termenele de judecată din 16 noiembrie 2010 şi 14 decembrie 2010, când inculpatul a fost reprezentat de apărător desemnat din oficiu.
Totodată, Înalta Curte constată că nu este întemeiată nici critica apărării privind împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea apărării depusă la dosar apel de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. şi ped de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 181 C. pen.
Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost depusă de apărare la termenul de judecată din 21 noiembrie 2011, când cauza a rămas în pronunţare şi s-a acordat cuvântul la dezbateri inclusiv cu privire la această solicitare, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la data de 25 noiembrie 2011, din considerentele hotărârii rezultând că instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la această solicitare.
3. Cât priveşte soluţia de achitare a inculpatului M.A.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acest motiv de casare nu este întemeiat.
Din declaraţiile părţii vătămate L.I. şi din declaraţiile martorilor M.G.O., V.J.L., H.I.C., P.P.G., G.G.I., C.C., U.C.I., dar şi din declaraţiile date de aceiaşi martori în faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond la termenele de judecată descrise la pct. 1 din considerentele prezentei decizii, rezultă fără dubiu intenţia inculpatului de a lovi partea vătămată punându-i viaţa în primejdie şi vinovăţia certă că acesta este cel care a lovit partea vătămată, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
4. Referitor la motivul de casare privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiată.
Latura subiectivă a infracţiuni prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a constat în intenţia directă a inculpatului de a lovi partea vătămată cu scopul de a-i pune viaţa în primejdie; de asemenea se are în vedere zona corpului vizată, o zonă vitală, respectiv capul victimei, obiectul folosit la producerea agresiunii, respectiv coada de topor, obiect apt să producă decesul victimei şi intensitatea loviturii care a condus la îngrijiri medicale de 50 - 55 zile. De asemenea, se are în vedere şi atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, respectiv că acesta a fugit de la locul săvârşirii faptei nerecunoscând producerea ei, ba încercând chiar prin declaraţiile date să inducă convingerea organelor judiciare că nu el a săvârşit fapta, ci numitul G.J.G. este cel care a agresat partea vătămată L.I. "cu prăjina".
Tot din declaraţiile martorilor rezultă că inculpatul a avut iniţiativa şi a avut, prin urmare şi intenţia, de a se înarma cu o coadă de topor, atât el cât şi ceilalţi prieteni ai săi, conform celor precizate de martori, şi de a pleca după partea vătămată şi după persoanele care o însoţeau pe aceasta, cu scopul de a le aplica o corecţie întrucât aceştia din urmă veneau să se întâlnească cu fetele din satul în care locuia inculpatul.
De asemenea, se au în vedere şi urmările produse, respectiv certificatul medico-legal emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj, din care rezultă că partea vătămată a suferit hematom extradural acut frontal dr. cu fractură frontală comunicativă cu înfundare, plagă contuză arcuată de 3 cm suturată chirurgical cu 3 fire cu crustă hematită brună, pentru care partea vătămată L.I. a fost trimisă la neurochirugie Craiova.
Nu se poate reţine astfel săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 C. pen., având în vedere în mod strict doar numărul de zile de îngrijiri medicale recomandate părţii vătămate, de 50 - 55 zile necesare pentru vindecare, aşa cum a susţinut apărarea în sensul că infracţiunea de vătămare corporală necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, întrucât caracteristicile de delimitare ale celor două infracţiuni constau tocmai în elementele descrise anterior, respectiv intenţia făptuitorului, zona de corp vizată, obiectul folosit la săvârşirea infracţiunii, intensitatea loviturii şi atitudinea făptuitorului după momentul săvârşirii faptei, şi nu cu precădere numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, aşa cum sunt prevăzute în mod expres în textul de lege al incriminării infracţiunii de vătămare corporală.
Cu privire la critica apărării în sensul că partea vătămată nu a solicitat despăgubiri civile şi că i s-au acordat în mod nelegal, instanţa de recurs constată că nici această critică nu este întemeiată.
La termenul de judecată din 22 iunie 2010, intimata-parte civilă L.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON, reprezentând despăgubiri civile şi daune morale.
Despăgubirile civile au fost calculate în mod corect de instanţa de fond raportat la imposibilitatea părţii vătămate de a obţine venituri pe o perioadă de 55 de zile prin raportare la venitul minim pe economie de 600 RON, constatându-se astfel că repararea pagubei cauzate prin săvârşirea infracţiunii presupune atât repararea pagubei efective (damnum emergens), cât şi a folosului nerealizat (lucrum cesans), cu condiţia ca acestea să fie certe. Cât priveşte stabilirea daunelor morale, instanţa de recurs constată că dispoziţiile procedural-penale nu prevăd un calcul sau o modalitate de stabilire a cuantumului acestora, acestea rămânând la aprecierea instanţei în funcţie de suferinţele părţii vătămate, vătămarea fizică adusă acesteia, consecinţele urmării acestor vătămări, astfel se constată că în mod corect şi acestea au fost stabilite de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel.
Prin urmare, despăgubirile civile au fost stabilite în sarcina inculpatului ca urmare a folosului de care a fost lipsită partea civilă L.I. şi în egală măsură s-a dispus şi tragerea la răspundere civilă a inculpatului pentru acordarea daunelor morale, despăgubiri ce sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 14 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 251 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 251 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1382/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 979/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
