ICCJ. Decizia nr. 2140/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2140/2012
Dosar nr. 11860/121/2011
Şedinţa publică din 19 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 86 din 13 februarie 2011 a Tribunalului Galaţi pronunţată în dosarul nr. 11860/121/2011, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de rejudecare formulată de condamnatul H.D., în temeiul art. 5221 C. proc. pen., cu privire la sentinţa penală nr. 282 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 282 din 29 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 2707/121/2010, definitivă prin decizia penală nr. 1409/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus condamnarea inculpatului H.D. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani şi 6 luni închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Analizând cererea de rejudecare formulată de condamnatul H.D., instanţa de fond reţine că inculpatul a fost prezent la judecarea cauzei, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 5221 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul H.D., solicitând desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare, admiterea cererii.
Prin decizia penală nr. 76/ A din 30 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de condamnat.
Apelantul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel reţine, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5221 C. proc. pen., astfel că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs condamnatul H.D. solicitând casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare admiterea cererii cu consecinţa examinării fondului cauzei şi reducerea pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.
Rejudecarea, după extrădare, este o procedură specială în cadrul căreia, dacă sunt îndeplinite condiţiile legii, cauza va fi rejudecată în prezenţa persoanei condamnate.
Spre deosebire de cazurile extraordinare de atac, revizuirea şi contestaţia în anulare, care sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, condiţia prealabilă, cerută de lege, care trebuie îndeplinită în cadrul acestei proceduri speciale, este ca persoana în cauză să fi fost judecată şi condamnată în lipsă. Aceasta înseamnă că nu a fost prezentă la nici un termen de judecată, fond, apel, recurs, şi ca atare nu a ştiut că împotriva sa a fost declanşată o procedură judiciară. Lipsa unei astfel de condiţii ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, creând posibilitatea, pentru părţi, de a menţine starea de incertitudine juridică.
Procedura specială reglementată de art. 5221 C. proc. pen., are în vedere, primordial respectarea dreptului la apărare, acordarea posibilităţii persoanei condamnate în lipsă, la un proces echitabil în cadrul căruia să poată produce probe, să-şi poată dovedi nevinovăţia.
Legiuitorul a avut în vedere în reglementarea acestei proceduri, doar lipsa condamnatului la judecată, instituţia nefiind aplicabilă pentru faza de urmărire penală. Prin urmare, chiar dacă o persoană a avut cunoştinţă că împotriva sa procurorul a dispus începerea urmăririi penale, dar care a lipsit de la judecata în fond, apel, recurs, dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., îi sunt aplicabile, textul făcând trimitere exclusiv la faza de judecată şi nu la faza de urmărire penală.
În cauza dedusă judecăţii, astfel cum au reţinut instanţele de fond şi apel, inculpatul H.D. a fost prezent la termenele de judecată din 26 aprilie 2010, respectiv 25 mai 2010, dar şi la dezbaterile pe fondul cauzei din 17 iunie 2010.
Inculpatului H.D. i s-a asigurat dreptul la apărare, dreptul de a exercita căile de atac prevăzute de lege, hotărârea instanţei de fond fiind atacată, astfel cum rezultă din actele cauzei, cu apel, respectiv recurs.
Ca atare, Înalta Curte constată că instanţele au interpretat corect prevederile art. 5221 C. proc. pen., stabilind că recurentul nu a fost judecat şi condamnat în lipsă, astfel că nu poate beneficia de procedura reglementată de art. 5221 C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul H.D. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană condamnată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul H.D. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2139/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2141/2012. Penal → |
|---|
