Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2143/2012

Dosar nr. 6283/105/2007

Şedinţa publică din 19 iunie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 204 din 20 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 6283/105/2007 s-a dispus, condamnarea inculpatei C.E. (fostă O.), la 4 ani închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpata C.E.: - a sumelor de: 5469 lei şi 150 dolari S.U.A. sau a contravalorii lor în lei la data executării; - a următoarelor bunuri (sau plata echivalentului lor în lei, în situaţia în care nu se mai găsesc): o geantă, o cutie cu bomboane şi două ciocolate (luate de la martorul denunţător I.M.L.), un ceas de mână (luat de la Z.G.), un borcan cu ness „E.”, un pachet de biscuiţi (luate de la B.S.D.), o cutie cu dulciuri (luată de la B.C.F.), un pachet de cafea în cantitate de 0,500 Kg, două jucării de pluş (luate de la martora U.R.).

A fost admisă în parte cererea formulată de martora denunţătoare T.G. şi, în baza art. 6¹ alin. (2) din Legea nr. 78/2000, modificată şi a art. 19 din Legea nr. 78/2000, a fost obligată inculpata C.E. la plata sumei de 20 lei către aceasta.

În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligată inculpata C.E. la plata cheltuielilor judiciare către martorii denunţători, astfel: - 260 lei către T.D. şi T.G.; - 255,44 lei către M.R.; - 350 lei către B.L. şi B.L.C.; 300 lei către L.C. şi S.G.; - 104,28 lei către D.I.R.; - 129 lei către A.E.V. şi A.I.; - 275 lei către N.A.; - 130,20 lei către A.H.L.; - câte 250 lei pentru C.M. şi N.N.

A fost obligată inculpata plata a 2500 lei cheltuieli judiciare statului, conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

În perioada 01 martie 2007 – 25 iunie 2007, inculpata C.E. a îndeplinit funcţia de inspector vamal în cadrul B.V. Ploieşti, unde a fost mutată temporar prin ordinul nr. 4213 din 26 februarie 2007 al vicepreşedintelui A.N.A.F. – A.N.V., anterior desfăşurându-şi activitatea în cadrul D.R.V. Bucureşti – B.V. Otopeni Călători.

Prin ordinul de serviciu nr. 7 din 09 martie 2007 emis de Şeful Biroului Vamal Ploieşti, inculpata a fost desemnată să îndeplinească formalităţile vamale, colete poştale, în cadrul Oficiului Poştal nr. 1 Ploieşti. În această calitate, inculpata vămuia coletele poştale expediate din ţările extracomunitare, având următoarele atribuţii: participa la desigilarea coletelor poştale sosite în magazia Oficiului Poştal; înregistra documentele de tranzit cu destinaţia Biroul Vamal Ploieşti; efectua controlul fizic al coletelor poştale, stabilea încadrarea în T. (tariful vamal comun) şi drepturile de import în funcţie de valoarea în vamă, încasa drepturile de import; acorda scutirile de drepturi vamale în limitele prevăzute în legislaţia în vigoare pentru persoanele fizice; acorda liberul de vamă şi elibera coletele; depunea sumele încasate la Casieria Biroului Vamal Ploieşti, cu borderou; emitea tranzite către birourile vamale destinatare şi confirma tranzitele sosite cu destinaţia Birou Vamal Ploieşti; îndeplinea alte sarcini conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a A.N.V.

Cazurile în care, datorită unor circumstanţe speciale, C.E. putea acorda scutirea de la plata drepturilor de import pentru bunurile introduse în ţară sunt stabilite prin Ordonanţa nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale.

Astfel, conform art. 30 alin. (1) din Ordonanţa menţionată, sunt scutite de la plata drepturilor de import bunurile expediate prin colete de o persoană fizică dintr-o ţară terţă la o altă persoană fizică ce se află pe teritoriul României, cu condiţia ca acestea să nu fie de natură comercială.

În alin. (2) al aceluiaşi articol, s-a arătat că nu sunt de natură comercială coletele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) prezintă un caracter ocazional; b) conţin bunuri destinate exclusiv uzului personal al destinatarului sau familiei sale; c) conţin bunuri care prin natura sau cantitatea lor nu sunt destinate comercializării; d) sunt trimise de către expeditor către destinatar fără nici o obligaţie de plată; e) sunt constituite din bunuri a căror valoare totală nu depăşeşte 45 EUR/colet.

Dacă valoarea globală din colet depăşeşte suma prevăzută la alin. (2) lit. e) (45 EUR), în conformitate cu alin. (3), scutirea va fi acordată doar până la concurenţa acestei sume pentru acele bunuri care, importate separat, ar fi putut beneficia de scutire, ţinându-se seama de faptul că valoarea unui bun nu poate fi fracţionată.

Valorile în vamă aplicabile, în perioada martie – iunie 2007, au fost aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1076/2006 (M. Of. nr. 577/04.07.2006).

În situaţiile în care nu erau îndeplinite condiţiile de vămuire, printre care şi neplata drepturilor de import, lucrătorul vamal inventaria şi reţinea bunurile supuse vămuirii, eliberând destinatarului coletului respectiv un document cu regim special, intitulat „adeverinţă de reţinere a bunurilor”.

Din probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal, urmărire penală şi cercetare judecătorească, a rezultat că la data de 19 iunie 2007, denunţătoarea T.G. s-a prezentat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica patru colete poştale expediate pe numele său din Israel de cumnata sa T.M., colete ce conţineau obiecte de îmbrăcăminte second-hand.

Cele patru colete au fost verificate de către inculpata C.E. în Biroul Mesagerie Externă, după care a invitat-o pe denunţătoare într-o încăpere situată vis-a-vis, unde i-a comunicat că valoarea fiecărui colet depăşeşte 45 EUR, situaţie în care trebuie să achite drepturi de import pentru a putea intra în posesia coletelor.

Efectuând un calcul, inculpata a stabilit valoarea drepturilor de import la suma de 370 lei, sumă pe care denunţătoarea a apreciat-o ca fiind prea mare în raport cu valoarea bunurilor din colete.

Faţă de această situaţie, inculpata i-a pretins 150 lei în schimbul eliberării celor patru colete, sumă din care denunţătoarea nu a putut să-i remită decât 50 lei pe care-i avea la ea, urmând ca diferenţa de 100 lei să-i fie dată în aceeaşi zi.

Pentru a avea garanţia că T.G. va reveni cu suma de bani solicitată, C.E. i-a reţinut cartea de identitate.

La data de 20 iunie 2007, T.G. a sesizat organele de urmărire penală, iar la data de 25 iunie 2007, s-a organizat de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti procedura de constatare a infracţiunii flagrante.

Astfel, în aceeaşi zi, în jurul orelor 11,00, T.G., având asupra sa două bancnote de câte 50 lei, marcate criminalistic, s-a prezentat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti, unde a luat legătura cu inculpata C.E. care a invitat-o în aceeaşi încăpere situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă.

După câteva minute, T.G. a părăsit încăperea respectivă, prezentând organelor de anchetă chitanţa seria A.N.V. nr. 0031505 datată 19 iunie 2007, în care era consemnată suma de 130 lei, făcându-le cunoscut că i-a fost restituită cartea de identitate.

După intervenţia echipei operative, solicitându-i-se inculpatei să prezinte suma de bani primită de la T.G., aceasta a scos din geanta personală două bancnote a câte 50 lei, altele decât cele care fuseseră marcate criminalistic şi remise de denunţătoare.

Având în vedere că în urma examinării cu lampa ultravioletă inculpata prezenta pe palme urme de praf galben fluorescent, i s-a solicitat din nou să predea organelor de anchetă banii primiţi de la denunţătoare.

În cele din urmă C.E. a scos din fişetul situat în încăperea în care purtase discuţia cu T.G. suma totală de 250 lei, formată dintr-o bancnotă de 100 lei şi trei bancnote de câte 50 lei.

Examinându-se cele trei bancnote, s-a constatat că două dintre acestea erau cele marcate criminalistic.

Tot cu ocazia constatării flagrantului, în Biroul Mesagerie Externă, au fost găsite 3 cărţi de identitate aparţinând titularelor W.C.B., M.R. şi H.E.

Ţinându-se cont de modalitatea învinuitei de a acţiona, aşa cum a fost descrisă de T.G. cu privire la reţinerea buletinului, s-a procedat la ridicarea celor trei cărţi de identitate în vederea stabilirii împrejurărilor în care acestea au rămas în Biroul Mesagerie Externă.

Pornind de la constatarea acestei infracţiuni flagrante, în cursul urmăririi penale au fost identificate alte 39 de persoane cărora inculpata C.E. le-a pretins sume de bani şi alte foloase materiale pentru a le elibera colete fără a le calcula şi încasa drepturile de import corespunzătoare, după cum urmează:

1. În luna martie 2007, martorul denunţător A.I. s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet expediat din Israel, colet ce conţinea obiecte de îmbrăcăminte şi un radiocasetofon marca S.

După ce coletul i-a fost predat de lucrătorul poştal V.G.M. şi verificat de inculpata C.E., A.I. a fost invitat de aceasta din urmă într-un birou situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă. Acolo, inculpata i-a comunicat faptul că, pentru radiocasetofon trebuie să plătească drepturi de import de 200 LEI. La răspunsul acestuia formulat în sensul că nu are această sumă de bani pe care o avea asupra sa.

După ce a primit 70 LEI, învinuita i-a permis martorului denunţător A.I. să ia coletul şi să plece.

2. În cursul lunii martie 2007, martorul denunţător C.M.C. şi concubina sa, martora S.I.E., s-au deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă, pentru a ridica un colet expediat din Qatar, pe numele acesteia din urmă, M.C.

După ce a verificat conţinutul coletului în prezenţa lucrătorului poştal şi a celor doi martori, timp în care îşi nota pe o bucată de hârtie o parte din obiectele din parchet, inculpata C.E., a invitat-o pe martora S.I.E. în biroul său situat vis-a-vis.

Acolo, inculpata i-a calculat drepturile de import la valoarea de 800 DOLARI S.U.A., însă în urma discuţiilor purtate cu destinatara care a susţinut că suma este prea mare, a acceptat să aplice taxele vamale numai pentru o parte din bunuri, ajungând astfel la suma de 250 DOLARI S.U.A. Având în vedere că martora nu avea această sumă la acel moment, pentru a avea garanţia că îi va fi remisă, inculpata C.E. i-a reţinut cartea de identitate.

A doua zi martorul denunţător C.M.C. s-a prezentat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă, unde inculpata, aflând că a venit să ridice cartea de identitate a martorei, l-a invitat în încăperea situată vis-a-vis de biroul menţionat.

C.M.C. i-a dat suma de 200 DOLARI S.U.A. şi deoarece i-a dat chitanţă, inculpata i-a replicat că în aceste condiţii o să calculeze drepturile de import pentru toate bunurile din colet care astfel vor depăşi 800 DOLARI S.U.A., împrejurare care l-a determinat pe martor să renunţe la emiterea chitanţei.

Ulterior, la afirmaţia lui C.M.C., formulată în sensul că inculpata nu se gândeşte că are un copil de crescut, C.E. i-a dat o bancnotă de 50 DOLARI S.U.A. pe care a scos-o din portofelul personal, restituindu-i totodată şi cartea de identitate a martorei S.I.E.

3. În cursul lunii martie 2007, martorul denunţător M.G. s-a prezentat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă pentru a ridica patru colete poştale expediate din Israel, de soţia sa, M.D.

După ce conţinutul coletelor a fost verificat de inculpata C.E. în prezenţa martorului denunţător şi a lucrătorului poştal, M.G. a fost invitat de învinuită în biroul situat vis-a-vis, unde i-a calculat drepturile de import în valoare de 370 LEI.

Întrucât în aceste condiţii M.G. i-a spus că preferă să nu ridice coletele, inculpata C.E. i-a pretins banii pe care îi avea asupra lui.

Martorul denunţător a acceptat să remită inculpatei suma de 40 lei, în schimbul căreia învinuita i-a permis să-şi ridice coletele.

4. În cursul lunii martie 2007, martorul denunţător A.N. şi fratele său A.I., s-au deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica coletele trimise din Israel de A.N., soţia celui dintâi.

În Biroul Mesagerie Externă a intrat A.N., unde, după ce conţinutul coletelor a fost verificat în prezenţa sa şi a lucrătorului poştal de către inculpata C.E., aceasta din urmă l-a invitat în încăperea situată vis-a-vis.

Acolo, inculpata i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de 450 LEI. Martorul denunţător i-a răspuns că nu este de acord, deoarece soţia sa a plătit obiectele respective, situaţie în care învinuita i-a precizat că nu-i poate da coletele fără bani. În aceste condiţii, A.N. a pus pe birou suma de 100 LEI şi, întrucât C.E. s-a arătat nemulţumită, i-a mai dat 200 LEI.

Cu ocazia verificării carentului chitanţier utilizat de inculpata C.E. s-a constat că pe numele martorului A.N. a fost eliberată chitanţa seria A.N.V. nr. 0031315 din 19 martie 2007, care atestă încasarea sumei de 80 lei în condiţiile în care sumat totală remisă de denunţător inculpatei a fost 300 LEI.

5. Martorul denunţător I.V., socrul lui A.N., s-a deplasat, în cursul lunii martie 2007 la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet ce fusese expediat din Israel de fiica sa, A.N.

După ce a verificat conţinutul coletului în Biroul Mesagerie Externă, inculpata C.E. l-a invitat pe I.V. în biroul situat vis-a-vis, unde a calculat drepturi de import în sumă de 150 LEI.

Deoarece martorul denunţător i-a spus că nu plăteşte această sumă de bani, preferând să nu ridice coletul, inculpata l-a întrebat dacă are nevoie de chitanţă şi, la răspunsul negativ al acestuia, i-a pretins suma de 50 LEI.

Pentru a putea ridica coletul, I.V. a fost de acord, sens în care i-a dat inculpatei C.E., suma pretinsă de 50 LEI.

6. În cursul lunii martie 2007, martora denunţătoare I.M.L. a mers la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă pentru a ridica două colete trimise de mama sa, M.D., care locuieşte în Israel.

În biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, inculpata C.E. i-a calculat drepturi de import în sumă de 200 DOLARI S.U.A. şi pentru că I.M.L. a refuzat să plătească această sumă a reţinut o parte din bunuri, eliberând adeverinţa de reţinere a bunurilor nr. 32 din 29 martie 2007.

La un interval de câteva zile, I.M.L., a primit un alt colet de la mama sa şi deplasându-se la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a-l ridica, a întâlnit acelaşi lucrător vamal, inculpata C.E. care, după ce a verificat conţinutul coletului în prezenţa sa şi a lucrătorului poştal a invitat-o în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă.

Iniţial inculpata a întrebat-o dacă are bani asupra sa. Având în vedere faptul că martora nu avea decât 1 LEU, inculpata C.E. a scos din colet o geantă, o cutie cu bomboane şi două ciocolate, afirmându-i „acestea sunt pentru sufletul meu”.

După ce a luat aceste bunuri, învinuita i-a spus martorei denunţătoare că poate lua coletul, atrăgându-i totodată atenţia că ceea ce s-a întâmplat să rămână între ele.

I.M.L. a fost de acord să-i lase bunurile menţionate învinuitei pentru a nu-i fi reţinute şi alte obiecte, aşa cum se întâmplase la data de 29 martie 2007.

7. Martora denunţătoare R.R.V. s-a deplasat în luna martie 2007 la Biroul Mesagerie Externă din cadrul Oficiului Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet poştal trimis din Israel de soţul său R.P., colet ce conţinea obiecte de îmbrăcăminte pentru cei doi copii minori, dulciuri, o pereche de pantofi şi un telefon mobil marca Nokia.

După verificarea conţinutului coletului, inculpata C.E. i-a solicitat martorei să ia coletul şi să o însoţească în încăperea situată vis-a-vis, unde i-a comunicat că drepturile de import pentru telefon sunt în sumă de 120 EURO, dar pentru că aparatul nu este nou, îi va percepe 56 EURO. R.R.V. i-a răspuns că nu are nici un ban, dar nici nu va renunţa la bunurile din pachet, care reprezentau cadouri pentru copii.

În aceste împrejurări, inculpata C.E. i-a spus că îi va permite să ia coletul dacă este de acord să-i dea 100 LEI, cu condiţia ca totul să rămână între ele. Pentru a avea garanţia că va primi aceşti bani în aceeaşi zi, sau cel târziu a doua zi, inculpata i-a reţinut martorei cartea de identitate, spunându-i totodată că atunci când va veni cu banii, dacă nu o găseşte, să motiveze că a uitat buletinul.

A doua zi, martora denunţătoare a mers la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti unde a aşteptat pe hol până în momentul în care a ieşit din Biroul Mesagerie Externă inculpata C.E., care a recunoscut-o şi a invitat-o în celălalt birou, unde R.R.V. i-a dat o bancnotă de 100 LEI.

Inculpata a pus banii într-un sertar al unui birou de unde a scos cartea de identitate a martorei denunţătoare pe care i-a şi dat-o atrăgându-i atenţia din nou ca totul să rămână între ele.

8. În cursul lunii martie 2007, martorul denunţător R.I.M. a primit de la mama sa, R.M., care locuieşte în Israel, două colete poştale şi pentru a le ridica, s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă.

Conţinutul coletelor a fost verificat în acest birou de inculpata C.E., care, ulterior, l-a invitat în încăperea situată vis-a-vis unde i-a calculat drepturi de import în sumă de aproximativ 70-80 EURO. R.I.M. i-a răspuns că în aceste condiţii preferă să renunţe la colete, situaţie în care învinuita i-a răspuns „să vedem, poate o rezolvăm”.

Martorul denunţător i-a oferit 50 LEI, sumă cu care C.E. nu a fost de acord, considerând că este prea puţin, motiv pentru care i-a mai dat 50 LEI.

După ce a luat suma totală de 100 LEI, inculpata a eliberat cele două colete.

9. Martorul S.I. s-a deplasat în cursul lunii martie 2007 la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet trimis din China de un prieten de-al său, colet ce conţinea articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

După ce inculpata C.E., a verificat conţinutul coletului, acesta i-a solicitat martorului să meargă în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă unde, după ce a efectuat un calcul, i-a comunicat că trebuie să achite drepturi de import în sumă de 250 LEI.

Fără a ridica pachetul, martorul s-a deplasat la domiciliul său de unde a luat suma de bani pretinsă şi în aceeaşi zi s-a întors la Oficiul Poştal unde, în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă i-a dat banii inculpatei C.E., primind în schimb coletul poştal.

10. În luna martie 2007, martorul N.A. a mers la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet expediat din Israel de soţia sa, N.V.

După ce a verificat conţinutul coletului în Biroul Mesagerie Externă, inculpata C.E. l-a invitat pe martor în încăperea situată vis-a-vis, unde i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de 300 LEI.

N.A. i-a răspuns că nu are aceşti bani, dar că-i poate da 20 LEI, sumă cu care inculpata nu a fost de acord, motiv pentru care martorul i-a mai dat 50 LEI.

Primind suma totală de 70 LEI, inculpata C.E. i-a permis martorului să ia coletul şi să plece.

11. Martora B.E. s-a deplasat la sfârşitul lunii martie 2007 la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă, pentru a ridica un colet expediat din Israel de prietena sa, T.I.

Inculpata C.E., după ce a verificat conţinutul coletului, a invitat-o în biroul situat vis-a-vis, unde a calculat drepturile de import la suma de 170 LEI.

Întrucât B.E. i-a spus că nu are 170 LEI şi că, în aceste condiţii, coletul va fi ridicat de expeditor personal, atunci când va reveni în ţară, C.E. a întrebat-o câţi bani are şi a fost de acord să primească suma de 70 LEI pentru a elibera coletul.

După ce a primit suma respectivă, inculpata C.E. a refuzat să elibereze chitanţa solicitată de martoră, afirmând că ar fi făcut acest lucru dacă ar fi încasat taxa calculată de 170 LEI.

La insistenţele martorei, C.E. a fost de acord pe o bucată de hârtie să scrie „Achitat” o sumă de bani indescifrabilă şi să execute o semnătură oarecare, aplicând totodată ştampila Biroului Vamal.

După ce a intrat în posesia acestui înscris, martora B.E. a luat coletul şi a părăsit incinta Oficiului Poştal.

12. La data de 21 martie 2007, martora Ş.G. s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă pentru a ridica un colet poştal trimis din Israel de soţul său, Şerban Alexandru, colet ce conţinea obiecte de îmbrăcăminte şi un radiocasetofon.

Conţinutul coletului a fost verificat de inculpata C.E. care i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import în valoare de 35 LEI pentru radiocasetofon şi 30 LEI pentru celelalte bunuri.

Din sumele de bani solicitate de inculpată, martora nu a putut achita la acea dată decât 30 LEI în schimbul cărora a primit coletul, cu excepţia radiocasetofonului reţinut de inculpată în baza adeverinţei nr. 21/2007.

La data de 15 iunie 2007 martora Ş.G. a mers din nou la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica alte două colete trimise de soţul său, Ş.A.

A fost urmată aceeaşi procedură ca şi în luna martie 2007, iar atunci când inculpata C.E. care a invitat-o în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, aceasta i-a comunicat că trebuie să achite drepturi de import în valoare de 100 LEI.

Iniţial, Ş.G. a refuzat să plătească această sumă de bani, însă la afirmaţia inculpatei C.E. că va reţine coletele, martora a fost de acord să-i remită suma solicitată.

Ulterior, martora s-a prezentat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica radiocasetofonul reţinut în luna martie 2007. După ce a primit suma de 34 LEI, inculpata C.E. a eliberat chitanţa şi i-a predat martorei radiocasetofonul.

13. Martorul denunţător A.I.A. s-a deplasat la data de 03 aprilie 2007 la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă, pentru a ridica un colet care conţinea obiecte de îmbrăcăminte pentru nepotul său, trimis din SUA de sora sa, I.C.E.

După ce conţinutul coletului a fost verificat de inculpata C.E., A.I.A. a fost invitat de aceasta în biroul său situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde, urmare a unui calcul făcut pe baza unui nomenclator, i-a comunicat că trebuie să achite drepturi de import în valoare de peste 150 LEI.

Întrucât nu avea aceşti bani la el, martorul denunţător a lăsat coletul în această încăpere şi a mers la Agenţia B.C.R. T.I. unde, de la bancomat, a retras suma de 200 LEI formată din două bancnote a câte 100 LEI, despre această situaţie informând-o telefonic pe soţia sa, martora A.E.V.

Întorcându-se în Biroul Mesagerie Externă, A.I.A. i-a dat suma de 200 LEI inculpatei C.E. care, după ce s-a mai uitat o dată în nomenclator, i-a restituit una din cele două bancnote de 100 LEI, permiţându-i să-şi ridice coletul.

Martorul denunţător a înţeles în acel moment că suma de 100 LEI a fost reţinută de către învinuită pentru eliberarea coletului fără a percepe drepturile vamale.

Din extrasul de cont prezentat de martor rezultă tranzacţia efectuată la data de 03 aprilie 2007 la Agenţia T.I. a B.C.R. Ploieşti.

14. La sfârşitul lunii aprilie 2007 martora denunţătoare G.M. s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet în greutate de 18 kg care conţinea articole de îmbrăcăminte, trimis din Malayesia de fiica sa, R.E.C.

După ce a fost verificat conţinutul coletului, inculpata C.E. a invitat-o pe G.M. în biroul său situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde, arătându-i un Monitor Oficial, i-a spus că pentru bunurile din colet trebuie să plătească drepturi de import în sumă de până la 500 LEI. Martora a replicat că pentru un alt colet primit anterior nu i-a perceput nici un ban, iar inculpata i-a răspuns „îmi dai 800.000 şi terminăm bâlciul”.

G.M. a acceptat să remită o bancnotă de 50 LEI, singurii bani pe care îi avea în acel moment, însă cu rugămintea ca învinuita să-i restituie 20 LEI, fiindu-i necesari pentru achitarea transportului la domiciliul său din oraşul Sinaia.

Inculpata C.E. a fost de acord, reţinând numai suma de 30 LEI.

15. Martorul denunţător D.I.R. s-a deplasat la sfârşitul lunii aprilie 2007 la Biroul Mesagerie Externă din cadrul Oficiului Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica trei colete expediate din Israel de mama sa, D.F. Coletele conţineau articole de îmbrăcăminte, săpun, cafea.

După controlul celor trei colete, inculpata C.E. l-a invitat în biroul situat vis-a-vis, unde i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import de aproximativ 100 EURO.

La afirmaţia martorului denunţător formulată în sensul că nu are aceşti bani, inculpata i-a cerut „să-i dea ceva bani” pentru a nu-i percepe taxe şi a-i da coletele.

În aceste condiţii, martorul i-a dat inculpatei suma de 50 LEI – bani pe care, la solicitarea acesteia, i-a pus într-un sertar. C.E. nu a fost mulţumită de această sumă, astfel încât l-a trimis să facă rost şi de alţi bani, oprindu-i drept garanţie unul dintre cele trei colete şi cartea de identitate.

În aceeaşi zi, D.I.R. s-a întors la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti şi i-a mai dat inculpatei 20 LEI, fiindu-i restituite cartea de identitate şi coletul.

16. În luna aprilie 2007, N.S. şi N.M. s-au prezentat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica două colete trimise din Japonia de fiica lor K.M.C., colete care conţineau obiecte de îmbrăcăminte şi jucării.

Inculpata C.E. a verificat conţinutul coletelor, după care, împreună cu martora N.S., a intrat în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, situaţie care a surprins-o pe martoră întrucât anterior nici un alt lucrător vamal nu aplicase această procedură.

Inculpata a calculat drepturi de import în sumă de 300 LEI, taxă cu privire la care martora a precizat că nu o poate plăti.

În aceste împrejurări, inculpata C.E. a condiţionat eliberarea coletelor de primirea sumei de 100 LEI şi pentru a avea garanţia că martora îi va remite suma pretinsă, i-a reţinut unul dintre cele două colete.

Având în vedere că acest conţinea obiecte de îmbrăcăminte şi jucării destinate nepotului lor în vârstă de 6 ani, martorii au hotărât să dea suma pretinsă de inculpată, sens în care s-au împrumutat de 100 LEI de la vecina lor – martora B.M.

În aceeaşi zi, N.M. a mers la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti şi i-a remis inculpatei suma pretinsă, în schimbul căreia aceasta i-a predat şi cel de-al doilea colet.

17. Martora denunţătoare S.G. şi sora sa, L.C. au mers în cursul lunii aprilie la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti, pentru a ridica un colet poştal ce conţinea obiecte de îmbrăcăminte şi dulciuri, colet care fusese expediat din Israel de sora lor, S.P., pe numele martorei S.G.

După ce inculpata a verificat conţinutul coletului în Biroul Mesagerie Externă, aceasta le-a invitat pe cele două martore în biroul situat vis-a-vis, atrăgându-le totodată atenţia să închidă uşa pentru ca persoanele ce se aflau pe holul incintei Oficiului Poştal să nu audă ce vor discuta.

După ce a efectuat un calcul pe baza notiţelor consemnate în timpul verificării coletelor, inculpata le-a comunicat martorelor că trebuie să achite drepturi de import în valoare de 250 LEI pentru a putea intra în posesia pachetelor.

Iniţial, denunţătoarea S.G. şi-a manifestat intenţia de a renunţa la colete, însă, în cele din urmă, a împrumutat de la sora sa, martora L.C., în sumă de 150 LEI pe care a oferit-o şi a remis-o lucrătorului vamal.

Înainte de a pleca, C.E. le-a atras atenţia celor două martore să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

18. La data de 23 martie 2007, numita R.C.M.L. s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet pe care anterior în expediase din S.U.A.

Deoarece aceasta nu a fost de acord să achite drepturile de import în sumă de 450 LEI, inculpata C.E. a dat o parte din lucruri, pentru cele reţinute eliberând adeverinţa de reţinere a bunurilor nr. 27 din 23 martie 2007.

După ce R.C.M.L. a plecat în S.U.A., în a doua jumătate a lunii aprilie, părinţii acesteia, martora E.E. şi soţul acesteia E.G. s-au deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti, pentru a recupera bunurile reţinute în condiţiile anterior descrise.

E.E. a fost invitată de învinuită în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă. Deşi C.E. nu a precizat nicio sumă de bani, E.E. i-a dat acesteia, din proprie iniţiativă, 150 LEI pentru eliberarea bunurilor fiicei sale. Martora nu a solicitat chitanţa întrucât urma să primească un alt colet de la fiica sa.

Din verificările efectuate s-a constat că inculpata C.E. a completat chitanţa seria A.N.V. nr. 0031334 din 16 aprilie 2007, în care a consemnat o sumă mai mică decât cea primită, respectiv 84 LEI.

Coletul menţionat anterior a sosit după aproximativ o lună când, deplasându-se la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a-l ridica, martora E.E. a constat că este acelaşi lucrător vamal – inculpata C.E. care, după ce a verificat conţinutul pachetului, l-a eliberat fără a percepe drepturi de import. Cu acea ocazie, nu a mai avut loc nicio discuţie în legătură cu chitanţa care trebuia eliberată pentru suma de 150 lei.

19. În cursul lunii aprilie 2007, martorii B.L. şi B.L.C. s-au deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet expediat din Israel de nepotul lor, V.L.

Conţinutul coletului a fost verificat de inculpata C.E. în Biroul Mesagerie Externă, în prezenţa celor doi martori, după care martora şi învinuita au mers în biroul situat vis-a-vis.

În această încăpere, C.E., i-a comunicat martorei că trebuie să plătească drepturi de import în cuantum de 350 LEI, bani pe care B.L.C. i-a solicitat soţului său, aflat pe holul Oficiului Poştal.

20. În cursul lunii aprilie 2007, martora Z.G. a mers la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet pe care îl expediase pe numele său în luna martie 2007, când se afla în Japonia.

Inculpata C.E. a verificat conţinutul coletului în Biroul Mesagerie Externă, după care a invitat-o pe martoră în încăperea situată vis-a-vis, unde a calculat drepturile de import la valoarea de aproximativ 400 LEI.

Z.G. nu a fost de acord să achite contravaloarea drepturilor de import, însă a intrat în posesia bunurilor după ce acceptat ca inculpata C.E. să ia un ceas care se afla în acel colet.

21. La data de 03 mai 2007 martorul denunţător B.S.D. s-a prezentat la Biroul Mesagerie Externă din cadrul Oficiului Poştal nr. 1 Ploieşti, pentru a ridica un colet expediat din Israel de soţia sa B.C.

După ce conţinutul coletului a fost verificat de inculpata C.E., aceasta l-a invitat pe B.S.D. în încăperea situată vis-a-vis, unde i-a comunicat că trebuie să plătească drepturile de import în sumă de 145 EURO.

Martorul denunţător i-a spus că nu este de acord să achite suma respectivă, situaţie în care C.E. i-a replicat „hai să ne înţelegem dacă nu vrei să plăteşti suma de 145 EURO”.

În aceste împrejurări, B.S.D. i-a spus că este prea puţin, i-a mai dat 50 LEI, în total 100 LEI.

Inculpata a pus banii într-un registru, după care i-a mai cerut martorului denunţător un borcan cu ness „E.” şi un pachet cu biscuiţi, bunuri pe care le-a şi primit.

22. La data de 08 mai 2007, martora denunţătoare A.I. s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet expediat din Japonia de cumnata sa, K.A.M., deplasarea din municipiul Câmpina unde îşi are domiciliul efectuând-o cu maşina martorului C.G., condusă de acesta din urmă.

După ce a verificat conţinutul coletului, inculpata C.E. a invitat-o pe A.I. în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import în valoare de 299 EURO.

Martora i-a răspuns că nu are aceşti bani şi că va lăsa coletul până va veni cumnata sa să îl ridice, situaţie în care învinuita i-a replicat: „ca să nu mai vină fata să dea zece milioane, îmi dai azi sau mâine cinci milioane şi poţi să le iei”.

Denunţătoarea a acceptat propunerea inculpatei, urmând să revină cu suma pretinsă. Drept garanţie, C.E. a reţinut o parte din bunurile din pachet şi i-a atras atenţia denunţătoarei ca atunci când va reveni să motiveze că a uitat buletinul.

În aceeaşi zi, A.I. a împrumutat suma de 450 LEI de la martorul D.V. şi s-a întors la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti unde, la solicitarea inculpatei, au intrat în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă. Inculpata C.E. a acceptat să primească doar 450 LEI, nu însă înainte de a-i reproşa martorei că suma pretinsă era de 500 LEI.

23. Martora denunţătoare W.C.B. a locuit mai mulţi ani în Japonia. În luna februarie 2007 a expediat pe numele mamei sale, martora D.E., 3 colete în greutate de aproximativ 25-29 kg fiecare. Aceste colete au ajuns în ţară în cursul lunii aprilie, ulterior datei la care martora denunţătoare se întorsese în România.

Pentru ridicarea lor W.C.B. şi mama sa, D.E., s-au deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti, unde în prezenţa acestora, în Biroul Mesagerie Externă, inculpata C.E. a verificat conţinutul coletelor. Deşi destinatara coletelor era martora D.E., inculpata i-a cerut acesteia să aştepte pe holul oficiului, iar pe W.C.B. a invitat-o în încăperea situată vis-a-vis, unde a calculat drepturile de import aferente bunurilor din pachete la o sumă totală de peste 1000 LEI.

W.C.B. a refuzat să achite această taxă, solicitând returnarea pachetelor.

Motivând că acest lucru nu este posibil, învinuita a început să „negocieze” cu denunţătoarea şi i-a pretins suma de 500 LEI în schimbul căreia aceasta ar fi putut ridica pachetele.

În acel moment martora i-a arătat inculpatei conţinutul portofelului în care avea numai suma de 302 LEI, pe care i-a şi remis-o integral.

După ce inculpata a numărat banii, a numărat banii, i-a restituit 2 LEI, reţinând cei 300 LEI cu privire la care a afirmat că numai 2902 LEI îi sunt destinaţi, iar diferenţa de 10 LEI o va preda lucrătorului poştal.

La data de 15 iunie 2007, W.C.B. şi D.E. s-au deplasat din nou la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un alt colet din cele expediate de cea dintâi, din Japonia, pe numele mamei sale.

Procedura a fost aceeaşi ca şi cea anterior descrisă, iar atunci când W.C.B. a fost invitată în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, C.E. a întrebat-o „Ce facem?”, situaţie în care martora i-a arătat că nu are decât 6 LEI.

Inculpata i-a spus că în aceste condiţii îi va opri coletul, lucru cu care martora a fost de acord, însă C.E. s-a răzgândit, afirmând că va opri cartea de identitate a martorei D.E. până va primi suma de 50 LEI.

W.C.B. nu a acceptat această propunere, mama sa având nevoie de actul de identitate pentru încasarea pensiei, situaţie în care inculpata i-a cerut cartea ei de identitate, pe care a şi primit-o.

Întrucât martora nu s-a prezentat pentru a remite suma pretinsă, cartea sa de identitate a fost descoperită şi ridicată de organele de urmărire penală la data de 25 iunie 2007, cu ocazia realizării procedurii constatării infracţiunii flagrante.

24. La data de 10 mai 2007, martora B.C.F. a ridicat de la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă, un colet expediat de cunoştinţe ale acesteia din S.U.A.

Cu ocazia verificării conţinutului coletului, inculpata C.E. i-a comunicat martorei că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de aproximativ 34 -38 EURO şi deoarece aceasta i-a răspuns că în aceste condiţii preferă să nu ridice pachetul, a luat din colet o cutie cu dulciuri, după care i-a permis să plece.

25. La datele de 09 mai 2007 şi 17 mai 2007, martorul C.M. s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă pentru a ridica câte un colet, trimise de soţia sa, C.L.

În ambele situaţii, după ce a verificat conţinutul coletului, inculpata C.E., i-a solicitat martorului să o însoţească în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de câte 190 LEI.

C.M. a achitat în total 380 LEI, sumă pentru care nu a primit chitanţă, aspect ce rezultă şi din carnetul chitanţier cu regim special utilizat de învinuită în perioada de referinţă.

26. La data de 15 mai 2007, martora A.I. s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet expediat de A.G., fiica sa.

După ce a verificat conţinutul coletului, inculpata C.E. i-a pretins martorei suma de 210 LEI reprezentând drepturi de import, bani pe care i-a şi primit, fără a elibera chitanţă.

27. La data de 18 mai 2007 martora A.I. s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet expediat de prietena sa, T.I. din Israel, colet ce conţinea articole de îmbrăcăminte, produse cosmetice şi dulciuri.

După ce conţinutul coletului a fost verificat de Biroul Mesagerie Externă de C.E., martora a fost invitată în încăperea situată vis-a-vis, unde învinuita a calculat drepturi de import în sumă de 150 LEI.

Având în vedere că A.I. nu avea asupra sa decât 100 LEI, inculpata C.E. a acceptat să-i elibereze coletul în schimbul acestei sume de bani.

28. Martora denunţătoare D.S.R. a primit în luna mai 2007 un colet care a fost expediat din SUA de numitul S.F.P.

Pentru a ridica acest colet martora s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă unde inculpata C.E., după ce a verificat conţinutul coletului, i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import, sens în care i-a cerut să o însoţească în încăperea situată vis-a-vis.

Aici, C.E. a calculat drepturile de import la suma de aproximativ 400 – 500 EUR, sumă pe care martora nu a fost de acord să o plătească, situaţie în care inculpata a întrebat-o dacă este însă dispusă să-i dea 200 LEI pentru a putea ridica coletul. D.S.R. a fost de acord cu solicitarea inculpatei, căreia i-a remis suma pretinsă.

Totodată, inculpata i-a comunicat martorei că trebuie „să-i dea ceva” şi pentru lucrătorul poştal, D.S.R. dându-i încă 50 LEI.

După ce a primit suma totală de 250 LEI, C.E. a eliberat coletul, atrăgându-i atenţia să nu-i facă probleme, având în vedere faptul că i-a făcut un favor.

29. La începutul lunii iunie 2007, martorul denunţător I.A.L. a mers la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă, pentru a ridica un colet expediat de soacra sa, G.E. din Israel, colet ce conţinea obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie de pat, jucării.

Inculpata C.E. a verificat conţinutul coletului, şi-a notat o parte din lucruri pe o bucată de hârtie, după care i-a solicitat martorului denunţător să o însoţească într-o încăpere situată vis-a-vis, unde i-a spus că trebuie să plătească drepturi de import în valoare de 200 LEI.

Deoarece I.A.L. s-a arătat surprins, inculpata i-a spus că în colet sunt anumite lucruri în valoare şi că dacă „o să sară la cap”, problema o să se rezolve. Întrebată fiind ce înseamnă „să sară la cap”, inculpata C.E. i-a răspuns „bagă mâna în portofel”, în sensul de a-i da o sumă de bani.

Martorul denunţător i-a dat 50 LEI şi, deşi s-a arătat nemulţumită, inculpata a luat banii şi i-a pus într-un dulap situat după uşa biroului respectiv, precizându-i că rămâne dator pentru data viitoare.

La data de 19 iunie 2007, martorul denunţător I.A.L. s-a deplasat din nou la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica două colete poştale expediate de soacra sa, G.E. din Israel, unde a fost urmată de aceeaşi procedură ca şi cea descrisă anterior.

În momentul în care au intrat în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, inculpata C.E. i-a spus că şi-a amintit că-i este dator şi că „de data asta nu va mai scăpa”.

I.A.L., neintenţionând să renunţe la coletele care conţineau jucării pentru copii săi minori, a întrebat-o pe inculpată dacă 150 LEI sunt suficienţi.

C.E. a spus că este bine, a luat banii şi i-a pus în acelaşi dulap, ca şi la începutul lunii iunie 2007, eliberând cele două colete poştale.

30. La data de 11 iunie 2007, martora denunţătoare U.R. s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă, pentru a ridica un colet expediat din S.U.A. de fiica sa, B.V.

În timp ce verifica conţinutul coletului, inculpata C.E. a întrebat-o pe U.R. dacă are bani, pentru că sunt lucruri multe şi trebuie să plătească. La răspunsul negativ al acesteia, inculpata a luat un pachet de cafea care cântărea 0,500 kg şi două jucării din pluş, spunând că rămân ale ei, permiţându-i totodată martorei să-şi ia celelalte obiecte şi să plece.

31. La data de 12 iunie 2007, martorul denunţător A.H.L. a mers la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet poştal expediat de cumnata sa, P.C., care locuieşte în S.U.A.

Conţinutul coletului a fost verificat în Biroul Mesagerie Externă de inculpata C.E. care, spunându-i că lucrurile depăşesc valoarea în vamă de 45 EUR, l-a invitat pe martor în biroul situat vis-a-vis.

Aici, inculpata a calculat drepturile de import în valoare de 350 LEI şi deoarece martorul i-a comunicat că preferă să nu ridice coletul, apreciind că lucrurile nu au această valoare, l-a întrebat cât are să-i dea ca să-şi poată lua acel pachet.

A.H.L. i-a înmânat suma de 50 LEI şi observând că învinuita are o expresie de nemulţumire, i-a mai dat 50 LEI.

După ce C.E. i-a atras atenţia martorului să nu mai spună şi altor persoane ceea ce s-a întâmplat, aceasta a luat coletul şi a plecat.

32. La data de 13 iunie 2007, martora M.R. s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă pentru a ridica un colet poştal expediat de fiica sa, M.D.I. din SUA, colet ce conţinea articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

După ce a verificat conţinutul coletului, inculpata C.E. i-a spus martorei că trebuie să plătească drepturi de import în valoare de 50 LEI.

Deoarece M.R. i-a comunicat că nu are aceşti bani, inculpata C.E. a invitat-o în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde, văzând că martora nu are mai mult de 10 LEI, i-a spus că îi dă coletul pentru că l-a desfăcut, însă pentru a avea garanţia că îi va fi remisă suma pretinsă de 50 LEI, îi va reţine cartea de identitate. Totodată, i-a atras atenţia că atunci când va reveni cu banii, în cazul în care nu o va găsi, să susţină că şi-a uitat buletinul.

Neavând intenţia de a accepta solicitarea inculpatei, M.R. nu s-a mai prezentat la Oficiul Poştal, iar la data de 18 iunie 2007 a reclamat această faptă organelor de urmărire penală.

Cartea de identitate a martorei M.R. a fost găsită în Biroul Mesagerie Externă de către organele de urmărire penală din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Ploieşti, cu ocazia desfăşurării procedurii constatării infracţiunii flagrante din data de 25 iunie 2007.

33. Martorul I.R. s-a deplasat la data de 14 iunie 2007 la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica un colet expediat din Israel de nora sa, I.E.R. Coletul conţinea obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

În timpul verificării conţinutului coletului, inculpata C.E. i-a spus martorului că valoarea acestuia în vamă depăşeşte 45 EUR, motiv pentru care va trebui să plătească drepturile de import.

În acest sens, l-a invitat pe I.R. în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde a calculat drepturile de import la valoarea de 150 LEI. Întrucât martorul i-a spus că nu are bani suficienţi, inculpata i-a propus martorului să-i reţină cartea de identitate până a doua zi când îi va aduce banii, propunere cu care acesta din urmă nu a fost de acord.

În aceste condiţii, C.E. a oprit o parte din lucruri, spunându-i martorului că i le va da când se va prezenta cu banii, fără a elibera însă adeverinţă de reţinere a acestor obiecte.

La data de 18 iunie 2007 I.R. a mers din nou la Biroul Mesagerie Externă, unde inculpata C.E. l-a invitat în biroul situat vis-a-vis.

După ce a primit suma de 150 lei, inculpata i-a predat şi bunurile reţinute la data de 14 iunie 2007.

34. Martorul denunţător B.D.I. şi A.A.M. s-au prezentat la data de 15 iunie 2007 la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă pentru a ridica un colet poştal expediat pe numele martorei de mama acesteia, P.R. din SUA.

După ce conţinutul coletului a fost verificat de inculpata C.E., martorul denunţător a fost invitat în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă.

Efectuând un calcul, inculpata C.E. i-a spus martorului că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de peste 500 LEI, situaţie în care aceasta i-a răspuns că renunţă la pachet.

Inculpata i-a spus „hai, dă şi tu două milioane”, propunere cu care B.D.I. a fost de acord, la indicaţia învinuitei punând banii într-un sertar al unui birou, deschis de aceasta.

35. La data de 18 iunie 2007, martorul denunţător A.C. a mers împreună cu fiica sa, A.I. la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica două colete expediate din Israel de numita A.S.

Conţinutul coletelor a fost verificat de inculpata C.E. care, în timpul acestei operaţiuni, pe o bucată de hârtie nota o parte din bunurile pe care le aprecia ca având o valoare mare.

Spunând celor doi martori că trebuie să plătească drepturi de import, i-a invitat în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde a calculat aceste drepturi ca fiind în valoare de 280 LEI.

Martorul A.C. i-a cerut inculpatei să oprească o parte din bunuri deoarece nu are suma respectivă, situaţie în care C.E. i-a spus că este păcat, întrebându-l câţi bani dispune.

La afirmaţia martorului, formulată în sensul că-i poate da 200 LEI, învinuita i-a spus că se poate rezolva şi cu această sumă.

Cei 200 lei au fost daţi de martor inculpatei în prezenţa fiicei sale, martora A.I.

36. La data de 18 iunie 2007, S.E. şi N.N., ambele domiciliate în comuna Filipeştii de Târg, sat Mărginenii de Jos, judeţul Prahova, s-au deplasat cu autoturismul condus de vecinul lor, C.N., la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica mai multe colete expediate pe numele lor de ginere, respectiv fiu, aflaţi la muncă în Israel.

Cea care a intrat prima în Biroul Mesagerie Externă a fost martora S.E., destinatara unui singur colet ce a fost verificat de inculpata C.E.

Ulterior, aceasta din urmă i-a cerut denunţătoarei S.E. să meargă în încăperea situată vis-a-vis, unde a întrebat-o în mod direct dacă dispune de bani pentru a achita drepturile de import aferente bunurile din colet.

Martora i-a comunicat inculpatei că nu deţine asupra sa decât 29 lei, sumă pe care C.E. i-a solicitat-o, precizându-i că „este bine şi aşa”, deşi, dacă ar fi calculat drepturi vamale, ar fi rezultat o sumă mult mai mare.

37. Martora N.N., destinatara unui număr de 5 colete poştale, a fost de asemenea invitată de inculpata C.E. în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde aceasta din urmă a făcut un calcul al drepturilor de import, întrebând-o pe denunţătoare dacă are 500 LEI, pentru că, oricum, taxele sunt mai mari, dar pot ajunge la o înţelegere.

Inculpata a fost de acord să primească numai 400 lei, sumă de bani pe care martora N.N. o avea asupra sa şi pe care C.E. a introdus-o în geanta ei personală.

38. La data de 19 iunie 2007, martorul R.G. s-a prezentat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti pentru a ridica coletele expediate din Emiratele Arabe Unite de sora sa, R.D.

În Biroul Mesagerie Externă inculpata C.E. a verificat conţinutul coletelor, timp în care îşi nota pe o hârtie o parte din bunuri, după care l-a invitat pe R.G. în încăperea situată vis-a-vis, unde l-a anunţat că trebuie să plătească drepturi de import în valoare de 99,50 LEI.

Întrucât nu avea aceşti bani, R.G. a ieşit pe hol unde îl aştepta martorul D.B., care i-a dat suma de 100 LEI.

Banii au fost lăsaţi de martor pe biroul din încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, înştiinţând-o despre acest fapt pe inculpata C.E.

39. La data de 25 iunie 2007, în jurul orei 10.00, B.L. şi cumnata sa, S.L. s-au deplasat la Oficiul Poştal nr. 1 Ploieşti - Biroul Mesagerie Externă pentru a ridica două colete expediate din Israel de soţul celei dintâi, B.C.

În timpul verificării conţinutului coletelor, inculpata C.E. îşi nota pe o hârtie bunurile de valoare din colet, iar atunci când a finalizat această operaţiune, a invitat-o pe martora B.L. în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă.

Această situaţie a surprins-o pe martoră deoarece niciodată până atunci, când lucrători vamali erau alte persoane, nu s-a procedat în acest mod.

După un calcul sumar, inculpata i-a spus martorei B.L. că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de 500 lei. Martora nu a fost de acord şi, după mai multe discuţii, C.E. a întrebat-o câţi bani are la ea, câţi poate da şi dacă „trei milioane-i bine?”.

B.L. i-a arătat că nu are mai mult de 150 lei, moment în care inculpata a întrebat-o dacă îi trebuie chitanţă. La răspunsul negativ al acesteia, i-a cerut şi a primit suma de 150 lei pentru a-i preda cele două colete.

Inculpata i-a atras atenţia să nu povestească vreunei alte persoane cele întâmplate.

S-a constatat că la data de 25 iunie 2007, în jurul orelor 11.30, ulterior momentului descris, cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, suma de 150 lei primită mită de la B.L. a fost identificată alături de ceilalţi 100 LEI primiţi de la T.G. în fişetul metalic din biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă.

În drept, faptele inculpatei C.E. (fostă O.) au fost încadrate în dispoziţiile art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul teritorial Craiova şi inculpata C.E. (fostă O.).

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul temeiului greşit al confiscării bunurilor obţinute de inculpată, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

A doua critică invocată de procuror a vizat individualizarea judiciară a pedepsei, considerând că în raport de caracterul continuat al faptei, 42 acte materiale, se impune majorarea pedepsei.

Inculpata a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, determinat de audierea unor martori prin comisie rogatorie.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 190 din 27 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpata C.E., împotriva sentinţei penale nr. 204 din 20 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 6283/105/2007.

A fost desfiinţată în parte sentinţa.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pe durata termenului de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) lit. a) – d) C. pen., a fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

I s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata C.E. a sumelor de 5469 lei, echivalentul în lei a valorii de 150 DOLARI S.U.A., 200 lei reprezentând contravaloarea bunurilor primite de inculpată, astfel cum au fost reţinute prin sentinţa apelată.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut că probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia inculpatei iar în ceea ce priveşte audierea unor martori prin comisie rogatorie, aceasta s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 132 – art. 134 C. proc. pen., inculpatei fiindu-i asigurate toate garanţiile procesuale.

S-a apreciat însă, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatei, că se impune schimbarea modalităţii de executare în condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen.

De asemenea, s-a constatat ca fiind întemeiată critica parchetului sub aspectul temeiului juridic al confiscării sumelor obţinute de inculpată prin activitatea sa infracţională, confiscarea dispunându-se conform dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Procurorul a solicitat casarea ambelor hotărâri, majorarea pedepsei şi executarea acesteia în regim de detenţie.

Recurenta inculpată C.E. (fostă O.) a criticat hotărârile prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În susţinerea recursului, inculpata a invocat presiunea exercitată de organele de anchetă asupra martorilor denunţători, lacunele procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, caracterul îndoielnic al anchetei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., poate exista numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, şi anume să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit contrară probelor existente la dosar, şi să fie esenţială, adică să aibă o influenţă bine determinată asupra soluţiei.

Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţinea.

În speţă însă, Înalta Curte nu a identificat ca starea de fapt reţinută de instanţa de fond să vină în contradicţie cu probele administrate, nefiind întemeiată critica inculpatei în sensul că fapta reţinută în sarcina sa nu există.

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că inculpata C.E., în calitate de inspector vamal la Biroul vamal Ploieşti – Oficiul Poştal nr. 1, în perioada martie – iunie 2007, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit 5.961 RON şi 250 DOLARI S.U.A., respectiv bunuri de la martorii denunţători care au primit colete poştale expediate din străinătate, fără a calcula şi încasa drepturile de import aferente.

Chiar dacă inculpata nu a recunoscut comiterea faptei, vinovăţia acesteia rezultă cu evidenţă din declaraţiile martorilor denunţători coroborate cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală şi în cursul judecăţii.

Astfel, martora M.R. arată că a primit de la fiica sa din SUA, un colet poştal, s-a prezentat la biroul vamal unde inculpata i-a cerut să plătească 50 RON.

Manifestându-şi nemulţumirea, inculpata i-a reţinut actul de identitate, afirmând că îl va restitui atunci când se va prezenta cu suma solicitată şi dacă la ghişeu va fi o altă persoană să-i spună că şi-a uitat buletinul. Anterior, martora mai primise colete din străinătate pentru care nu a plătit nicio taxă.

Aceleaşi aspecte sunt reţinute şi de martorii T.D. şi T.G. arătând că au fost obligaţi de inculpata C. să plătească 2.700 lei cu titlu de taxă vamală, însă neavând aceşti bani i-a lăsat inculpatei 500 lei fără a-i întocmi chitanţă. Pentru celelalte colete primite anterior nu au fost solicitate şi nici plătite taxe. Inculpata i-a solicitat martorei T.G. să revină cu diferenţa de bani în aceeaşi zi, denunţătoarea sesizând însă organele de urmărire penală.

Martorii A.I., A.N., I.V., R.A., R.R. au arătat că inculpata le-a cerut să plătească taxe vamale, pretinzând diverse sume de bani pentru care nu s-a întocmit chitanţă. Inculpata condiţiona predarea coletelor de primirea sumelor de bani iar pentru a se asigura că martorii vor satisface cererile sale le reţinea actul de identitate până când aceştia reveneau cu banii.

Împrejurări similare sunt relevate şi de martorii audiaţi prin comisie rogatorie, procedura fiind dispusă conform art. 132 – art. 134 C. proc. pen., inculpata pretinzând şi primind în schimbul eliberării coletelor, diverse sume de bani şi bunuri.

Urmare denunţurilor formulate de martora T.G. la data de 25 iunie 2007, inculpata a fost prinsă în flagrant în timp ce primea suma de 50 lei, bancnota fiind marcată şi găsită în geanta inculpatei de către organele de poliţie.

Tot cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, au fost găsite în biroul inculpatei actele de identitate aparţinând titularilor W.C.B., M.R. şi H.E.

Coroborând probele la care s-a făcut referire anterior cu probele administrate în faza de urmărire penală şi cu fişa postului inculpatei, respectiv normele şi regulamentul de organizare şi funcţionare a Biroului vamal, Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatei este dovedită dincolo de orice dubiu.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel în mod corect a aplicat dispoziţiile art. 86¹ C. pen.

Executarea pedepsei în regim privativ de libertate, astfel cum s-a solicitat de parchet, este excesivă şi poate fi dispusă numai atunci când scopul pedepsei nu poate fi atins altfel.

Fapta comisă de inculpată prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de modalitatea de săvârşire dar şi de caracterul repetat al activităţii infracţionale, dar, coroborând aceste elemente cu datele ce caracterizează persoana sa, nefiind cunoscută cu antecedente penale, integrată în societate, având o familie, Înalta Curte apreciază că suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare cu un termen de încercare de 7 ani este suficientă pentru reeducarea şi reinserţia sa socială.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpata C.E. (fostă O.).

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova, precum şi de inculpata C.E. (fostă O.) împotriva deciziei penale nr. 190 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată C.E. (fostă O.) la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2141/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2145/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2137/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2139/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2140/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2141/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2145/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2156/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2157/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2280/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs