Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2139/2012

Dosar nr. 2988/87/2011

Şedinţa publică din 19 iunie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 18/ F din data de 07 februarie 2012, pronunţată în dosarul nr. 2988/87/2011, astfel cum a fost îndreptată, prin înlăturarea unei omisiuni vădite, conform încheierii din data de 29 februarie 2012, Tribunalul Teleorman a hotărât astfel:

În temeiul art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 şi pct. 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul F.R.V. la pedeapsa de un an închisoare.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 329 alin. (2) teza a II-a şi alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În temeiul art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele astfel stabilite şi a aplicat inculpatului, în vederea executării, pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat din pedeapsa aplicată durata prevenţiei, începând cu data de 16 noiembrie 2011 şi până la zi (07 februarie 2012).

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

A admis acţiunile civile formulate de părţile C.I.M., R.N.M. şi S.E.M.

A obligat pe inculpat, în solidar cu membrii grupului infracţional organizat (S.D., M.I.N., R.A., V.I. şi M.T.), la plata sumei de 20.000 euro, reprezentând daune morale, către partea vătămată R.N.M.

A obligat pe inculpat, în solidar cu membrii grupului infracţional organizat (S.D., V.I. şi M.I.N.), la plata sumei de 3.000 euro, reprezentând daune morale, către partea vătămată S.E.M.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 C. pen., a constatat că suma de 99.000 lei (reţinută în sarcina grupului infracţional organizat format din inculpat şi S.D., V.I. şi M.I.N.) şi suma de 90.500 lei (reţinută în sarcina grupului infracţional organizat format din inculpat, S.D., M.T., V.I., M.I.N. şi R.A.) au fost confiscate prin Sentinţa penală nr. 61/ F din data de 17 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman.

A dispus restituirea către inculpat a laptop-ului marca N., model Green 53, seria 96F44000292Q50501038.

A obligat pe inculpat la plata sumei de 6.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a constatat că inculpatul (arestat preventiv în lipsă) a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul nr. 25/D/P/2011 din data de 26 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman, pentru săvârşirea infracţiunilor anterior menţionate, în fapt reţinându-se următoarele:

Inculpatul a locuit în municipiul Alexandria, într-un bloc apropiat celui în care locuiau S.D., M.T., V.I. şi M.I.N. Acesta se deplasa în mod frecvent la locuinţele persoanelor respective, în înţelegere cu ele, pentru a prelua tinere minore găzduite în acele locuinţe şi a le transporta în diferite locaţii, unde erau obligate să întreţină relaţii sexuale contra cost.

La data de 28 ianuarie 2011, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpat, precum şi faţă de S.D., M.T., V.I., M.I.N., R.A. şi D.F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 şi pct. 12 din Legea nr. 39/2003, a infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) teza a II-a şi alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în fapt, că, în cursul anului 2010, aceştia au constituit un grup infracţional organizat, condus de S.D., specializat în recrutarea de minore şi obligarea acestora la practicarea prostituţiei, fiind identificate ca astfel de victime, mai întâi, I.M. şi R.N.M., iar, ulterior, S.E.M. şi S.P.E. S-a mai reţinut că victimele au fost recrutate, transportate şi găzduite în spaţiile în care locuiau sus-numiţii, că beneficiarii serviciilor sexuale prestate de acestea au fost recrutaţi de toţi membrii grupului infracţional organizat, inclusiv inculpatul, care au asigurat şi transportul lor la locurile unde se produceau elementele exploatării sexuale (prestarea serviciilor sexuale şi încasarea contravalorii acestor prestaţii), precum şi că membrii grupului infracţional organizat conduceau beneficiarii serviciilor sexuale în spaţiile în care locuiau, unde se produceau elementele exploatării sexuale sau îi chemau în aceleaşi spaţii, cu acelaşi scop. La data începerii urmăririi penale, s-a avut în vedere că faptele de trafic de minori şi exploatare sexuală erau în desfăşurare, membrii grupului infracţional organizat beneficiind de sume importante de bani.

La data de 07 martie 2011, s-a dispus începerea urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 raportată la art. 2 lit. b) pct. 9 şi pct. 12 din Legea nr. 39/2003, a infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) teza a II-a şi alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., faţă de S.D., deoarece, în vara - toamna anului 2006, în perioada decembrie 2006 - vara anului 2008 şi în perioada ianuarie - mai 2009, a recrutat, a găzduit şi a exploatat sexual pe partea vătămată S.P.E. şi respectiv faţă de membrii grupului infracţional organizat de aceasta, format din inculpat, V.I. şi M.I.N., pentru faptele din perioada mai 2009 - martie 2010, când a fost recrutată, găzduită şi exploatată sexual partea vătămată S.E.M. şi pentru faptele din luna decembrie 2009, când a fost recrutată, găzduită şi transportată în vederea exploatării sexuale partea vătămată R.N.M.

Astfel, în luna septembrie 2010, partea vătămată I.M. s-a deplasat în localitatea Licuriciu din judeţul Teleorman, unde locuia o mătuşă a sa, cu scopul de a merge la cimitirul din acea localitate şi a îngriji mormântul mamei sale. În timp ce se afla în afara curţii mătuşii sale, în apropierea părţii vătămate, a oprit un autoturism taxi în care se aflau S.D. şi M.I.N., un bărbat neidentificat, cunoscut cu apelativul „L.” şi martora A.L. Contrar voinţei sale, partea vătămată a fost urcată în autoturism şi condusă la locuinţa numitei S.D. din Alexandria, unde aceasta şi M.I.N. au ameninţat-o cu exercitarea de violenţe, în cazul în care nu va accepta să se prostitueze în favoarea lor, cea din urmă făcând afirmaţia că banii obţinuţi din practicarea prostituţiei de către partea vătămată vor fi împărţiţi între ea şi S.D. Constrânsă în acest mod, partea vătămată a acceptat să practice prostituţia, în perioada septembrie - 07 decembrie 2010, când a reuşit să părăsească locuinţa numitei S.D. şi a mers la locuinţa din Alexandria a fostului soţ al mamei sale. În această perioadă, gruparea infracţională organizată condusă de S.D., din care făceau parte inculpatul şi M.T., M.I.N., V.I. şi R.A., a obligat-o pe partea vătămată la practicarea prostituţiei. Partea vătămată, care, în perioada când a fost obligată să practice prostituţia, era în vârstă de 16 ani, a descris, în declaraţiile sale, că a fost obligată să întreţină relaţii sexuale, orale şi normale, inclusiv în perioada ciclului menstrual, zilnic, în medie cu 10 bărbaţi, obţinând un venit de câte 50 lei pentru fiecare bărbat cu care întreţinea relaţii sexuale. Aceasta a mai precizat că, din banii obţinuţi, nu a primit vreo sumă, ci doar alimente şi ţigări. În planşa foto prezentată, partea vătămată l-a recunoscut pe M.T., cu privire la care a făcut precizarea că, la fel ca S.D. şi M.I.N., se ocupa cu racolarea de bărbaţi, cu care ea şi victima R.N.M. să întreţină relaţii sexuale, contra cost, le transporta în locaţiile unde practicau relaţiile sexuale şi încasa contravaloarea acestora. Cu privire la inculpat şi la V.I. şi R.A., a rezultat că aceştia acţionau în coordonare cu ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat şi se ocupau cu racolarea de bărbaţi pentru întreţinerea de relaţii sexuale, contra cost, de către victime şi cu transportarea lor la locaţiile unde erau întreţinute relaţiile sexuale, pentru a le supraveghea şi încasa contravaloarea serviciilor sexuale prestate de acestea.

Partea vătămată R.N.M. a fost recrutată de S.D., prin constrângere, în vederea exploatării sexuale, la sfârşitul anului 2009. La locuinţa numitei S.D., partea vătămată a întâlnit o altă victimă, S.E.M., care era şi ea exploatată sexual. După ce a practicat prostituţia pentru S.D. şi M.I.N., timp de o lună, partea vătămată a profitat de o împrejurare favorabilă şi a plecat la domiciliul său din localitatea Zimnicea, judeţul Teleorman. În una din zilele lunii octombrie 2010, S.D. a recrutat-o din nou pe partea vătămată, care, de această dată, a practicat prostituţia în folosul membrilor grupului infracţional organizat, până la data de 24 decembrie 2010, când a reuşit să fugă de la locuinţa numitei S.D.

Părţilor vătămate I.M. şi R.N.M. le-a fost prezentată o planşă fotografică cu bărbaţi în privinţa cărora existau informaţii că erau beneficiari ai serviciilor sexuale oferite de acestea. Partea vătămată I.M. a recunoscut, ca persoane cu care a întreţinut relaţii sexuale contra cost, determinată de membrii grupului infracţional organizat, pe G.M.J., P.M., N.P.I., N.S.C., P.L., C.G., R.M., D.C.M., V.E., S.N.A., R.A.G., F.C., C.F., M.L.C., D.A.I., T.C.C., P.P.G., G.I., V.D., A.F., A.V., R.T., U.C., N.S., N.M., P.M.G., P.G., D.R.D., P.J.G. şi P.B.C., iar partea vătămată R.N.M. a recunoscut, ca asemenea persoane, pe G.M.J., N.P.I., N.S.C., P.L., C.G., R.M., D.C.M., V.E., S.N.A., F.C., C.F., M.L.C., P.V., P.P.G., G.I., V.D., V.M., A.V., U.C., N.S., P.M.D., P.G., M.I., P.J.G. şi P.B.C. Aceste persoane, în marea lor majoritate, au fost audiate în calitatea procesuală de martori şi reprezintă numai o parte dintre bărbaţii cu care victimele au întreţinut relaţii sexuale contra cost, în favoarea membrilor grupului infracţional organizat.

Pe parcursul urmăririi penale, a fost identificată şi partea vătămată S.E.M., care a fost recrutată de S.D. la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai 2009 şi pe care aceasta a obligat-o să practice prostituţia. Partea vătămată, care, la momentul recrutării, avea vârsta de 14 ani, a declarat că, pentru a fi determinată să se prostitueze, a fost bătută de S.D. şi M.I.N. Din probatoriu, a rezultat că, la data recrutării părţii vătămate, era deja constituit grupul infracţional organizat, format din inculpat şi S.D., V.I. şi M.I.N., care o transportau pe aceasta la locurile din Alexandria unde urma să întreţină relaţiile sexuale, o supravegheau şi încasau contravaloarea relaţiilor sexuale prestate de ea. În declaraţia sa, partea vătămată a confirmat recrutarea de către S.D. şi a victimei R.N.M., pe care membrii grupului infracţional organizat au obligat-o să practice prostituţia, precum şi faptul că amândouă au fugit de la locuinţa acesteia, însă au fost prinse în Parcul Central din Alexandria, bătute şi repuse de membrii grupului infracţional organizat să practice prostituţia. Partea vătămată a fost exploatată sexual de grupul infracţional organizat până în luna martie 2010.

Partea vătămată S.E.M. a recunoscut, din planşa foto, pe G.M.J., P.L., R.M., V.E., P.P.G., V.D., P.G. şi P.J.G., ca făcând parte dintre bărbaţii cu care a întreţinut relaţii sexuale contra cost, menţionând că a întreţinut astfel de relaţii, în favoarea membrilor grupului infracţional organizat, cu mai mulţi bărbaţi decât cei recunoscuţi.

Având în vedere declaraţia inculpatului, de recunoaştere a faptelor anterior menţionate, coroborată cu restul probatoriul cauzei (declaraţiile părţilor vătămate şi martorilor, procesele verbale de recunoaştere din planşe foto şi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice), Tribunalul a stabilit următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul F.R.V., în urma înţelegerii cu S.D., M.T., V.I. şi M.I.N., se deplasa la locuinţa acestora, pentru a prelua minorele găzduite acolo şi a le transporta în diferite locaţii, unde acestea erau obligate să întreţină relaţii sexuale, contra cost.

În anul 2010, inculpatul şi S.D., M.T., V.I., M.I.N., R.A. şi D.F. au constituit un grup infracţional organizat, condus de S.D., specializat în recrutarea de minore şi obligarea acestora la practicarea prostituţiei, fiind identificate ca astfel de victime I.M., R.N.M. şi S.E.M., care au fost recrutate, transportate şi găzduite în spaţiul unde locuiau făptuitorii.

Toţi membrii grupului infracţional organizat, inclusiv inculpatul, recrutau pe beneficiarii serviciilor sexuale, asigurau transportul victimelor la locurile unde se consumau relaţiile sexuale sau îi conduceau pe beneficiarii serviciilor sexuale în spaţiile unde acestea se realizau şi încasau contravaloarea prestaţiilor sexuale.

Astfel, în perioada mai 2009 - martie 2010, grupul infracţional organizat, format din inculpat, S.D., V.I. şi M.I.N., a recrutat, a găzduit şi a exploatat sexual pe partea vătămată S.E.M., iar, în luna decembrie 2009, a recrutat, a găzduit şi a transportat, în vederea exploatării sexuale, pe partea vătămată R.N.M.

În luna septembrie 2010, partea vătămată I.M. a fost luată, contra voinţei sale, din localitatea Licuriciu, judeţul Teleorman, unde se afla la o mătuşă, de S.D., M.I.N., un bărbat rămas neidentificat şi martora A.L. şi condusă la locuinţa celei dintâi, unde aceasta, împreună cu M.I.N., au ameninţat-o cu exercitarea de violenţe şi au constrâns-o să practice prostituţia, în perioada septembrie 2010 - 07 decembrie 2010.

Inculpatul, la fel ca V.I. şi R.A., a acţionat, în coordonare cu ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat, ocupându-se cu racolarea de bărbaţi pentru întreţinerea de relaţii sexuale, contra cost, de către victime, cu transportarea acestora în locaţiile unde se consumau astfel de relaţii, cu supravegherea lor şi cu încasarea contravalorii serviciilor sexuale prestate de către acestea.

Partea vătămată R.N.M. a fost recrutată de S.D., prin constrângere, în vederea exploatării sexuale, la sfârşitul anului 2009 şi transportată la locuinţa acesteia. După ce a practicat prostituţia, timp de o lună, pentru S.D. şi M.I., partea vătămată a profitat de o împrejurare favorabilă şi a plecat la domiciliul său din localitatea Zimnicea, însă, în luna octombrie 2010, a fost recrutată din nou de S.D. şi a practicat prostituţia, în folosul grupului infracţional organizat, până la data de 24 decembrie 2010, când a reuşit să fugă.

Partea vătămată S.E.M. a fost recrutată de S.D., la sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai 2009, când avea 14 ani şi a fost obligată să practice prostituţia, în favoarea grupului infracţional organizat, din care făceau parte inculpatul, V.I. şi M.I.N., care o transportau în diverse locaţii din municipiul Alexandria, unde se consumau relaţiile sexuale şi încasau contravaloarea acestora.

Partea vătămată S.E.M., împreună cu partea vătămată R.N.M., au fugit de la domiciliul numitei S.D., însă au fost prinse, bătute şi repuse să practice prostituţia.

În drept, Judecătoria a constatat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor concurente prevăzute de art. 7 raportate la art. 2 lit. b) pct. 9 şi pct. 12 din Legea nr. 39/2003, de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv de art. 329 alin. (2) teza a II-a şi alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 329 C. pen., însă Tribunalul a apreciat că această cerere reprezintă un motiv de achitare, apreciat nefondat, întrucât faptele reţinute în sarcina lui întrunesc şi elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism.

La individualizarea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama atât de gradul concret de pericol social al faptelor (apreciat a fi unul ridicat), de perioada destul de îndelungată în care au fost comise şi de contribuţia proprie a inculpatului la săvârşirea acestora, cât şi de datele lui personale, sens în care a reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi a manifestat o poziţie procesuală sinceră, împrejurări valorificare în favoarea sa drept circumstanţe atenuante judiciare, conform art. 74 – art. 76 C. pen., cu consecinţa coborârii pedepselor sub limitele speciale minime, în prealabil reduse cu o treime, potrivit art. 320¹ C. proc. pen.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen., Tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite pentru infracţiunile concurente reţinute în sarcina acestuia, în regim de detenţie, cu interzicerea, atât ca pedeapsă accesorie, cât şi ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe latură civilă, în temeiul art. 14 şi art. 17 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 şi art. 1003 C. civ., Tribunalul a admis acţiunile civile formulate de cele trei părţi vătămate (I.M., R.N.M. şi S.E.M.) şi l-a obligat pe inculpat, în solidar cu membrii grupului infracţional organizat, S.D., M.I.N., R.A., V.I. şi M.T. (în cazul primelor două părţi vătămate) şi respectiv S.D., V.I. şi M.I.N. (în cazul ultimei părţi vătămate), la plata de daune morale, în cuantumul precizat de acestea, având în vedere consecinţele pe care le-au resimţit, în plan fizic şi psihic, ca urmare a faptelor grave ale căror victime au fost.

În privinţa sumelor de bani obţinute de membrii grupului infracţional organizat, inclusiv inculpatul, prin săvârşirea infracţiunilor, Tribunalul, invocând dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 C. pen., a constatat că au fost deja confiscate prin Sentinţa penală nr. 61/ F din data de 17 mai 2011, pronunţată aceeaşi instanţă.

Tribunalul a dispus restituirea către inculpat a laptop-ului ridicat din posesia acestuia, cu ocazia percheziţiei domiciliare, constatând că nu a fost folosit la săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman (la data de 08 februarie 2012) şi inculpatul F.R.V. (la aceeaşi dată).

Apelurile astfel declarate au fost înaintate de Tribunal şi înregistrate pe rolul acestei Curţi la data de 08 martie 2012.

În cuprinsul motivelor scrise de apel, astfel cum au fost susţinute cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 02 aprilie 2012 (consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată), Parchetul a criticat sentinţa penală atacată, pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă.

Astfel, sub aspectul laturii penale, Parchetul a invocat nelegala aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. (pe motiv că inculpatul, în pofida declaraţiei formulate în faţa primei instanţe, în vederea acordării beneficiului prevăzut de aceste dispoziţii, nu a recunoscut în realitate săvârşirea a două dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv apartenenţa la grupul infracţional organizat şi traficul de minori, cu referire la fapta de recrutare a părţilor vătămate minore şi că instanţa respectivă, care a şi omis aplicarea acelor dispoziţii, în cazul infracţiunii de proxenetism, singura recunoscută cu adevărat de inculpat, a procedat la administrarea de probe în cursul cercetării judecătoreşti, ascultând părţile vătămate şi martorii din dosar), reţinerea nejustificată de circumstanţe atenuante judiciare (care nu au fost particularizate, motivate şi nu sunt dovedite, fiind chiar contrazise de probele administrate în cauză), precum şi greşita individualizare a pedepselor (în raport, pe de o parte, cu gravitatea infracţiunilor săvârşite, conduita de sustragere de la urmărirea penală şi atitudinea procesuală, doar parţial sinceră, iar, pe de altă parte, cu pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi, membri ai aceluiaşi grup infracţional organizat, judecaţi în două cauze separate).

Sub aspectul laturii civile, Parchetul a invocat omisiunea primei instanţe de a se pronunţa, în dispozitivul hotărârii pronunţate, asupra acţiunii civile formulate de partea vătămată I.M., deşi, în considerente, a menţionat că i se vor acorda daune morale în sumă de 20.000 euro, solicitând ca instanţa de apel să îndrepte această contradicţie şi respectiv asupra confiscării de la inculpat a beneficiului propriu obţinut din activitatea grupului infracţional organizat, apreciind eronată referirea la împrejurarea confiscării întregii sume rezultate din acea activitate prin Sentinţa penală nr. 61/ F din data de 17 mai 2011, pronunţată anterior trimiterii lui în judecată.

Inculpatul nu şi-a motivat în scris apelul declarat, iar, cu prilejul aceloraşi dezbateri, beneficiind de asistenţa juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a criticat sentinţa penală atacată, pe motiv de netemeinicie, numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei rezultante, solicitând suspendarea condiţionată a acesteia, în condiţiile art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 107/ A din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman şi de inculpatul F.R.V. împotriva Sentinţei penale nr. 18/ F din data de 07 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 2988/87/2011.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:

A descontopit pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală apelată, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, astfel:

- din infracţiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 şi pct. 12 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003;

- din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv de art. 329 alin. (2) teza a II-a şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, în formă continuată.

În temeiul art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale astfel stabilite şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 14 alin. (5) şi art. 17 alin. (3) raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 998 şi art. 1003 C. civ. (în reglementarea în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunilor), a obligat pe inculpat, în solidar cu ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat (inculpaţii S.D., M.I.N., R.A., V.I. şi M.T., condamnaţi prin Sentinţele penale nr. 61/2011 şi respectiv nr. 73/2011 ale Tribunalului Teleorman, ambele rămase definitive), la plata către partea civilă I.M. a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale şi către partea civilă R.N.M. a sumei de 2.000 euro, cu acelaşi titlu.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., în referire la art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 16 noiembrie 2011 şi până la zi.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, motivele fiind expuse în partea introductivă.

Examinând pe fiind recursul inculpatului, Înalta Curte reţine că motivele au fost încadrate juridic în cazul de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Reducerea mai semnificativă a pedepselor şi aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate au fost critici ale inculpaţilor şi în faţa instanţei de apel.

În condiţiile în care, în recurs, nu au fost invocate alte argumente pentru susţinerea criticii referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor (cuantum şi mod de executare), Înalta Curte îşi însuşeşte integral motivarea deciziei instanţei de apel cu privire la aceste aspecte.

Aşa cum s-a menţionat, în favoarea inculpatului, instanţa de fond a reţinut deja circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedepsele stabilite fiind reduse sub minimul special al textului incriminator, astfel cum corect a constatat şi instanţa de apel care, în plus, a menţionat că „este justificată reţinerea în favoarea inculpatului a unei astfel de cunoştinţe [(art. 74 lit. a) C. pen.)] în lipsa antecedentelor penale dar şi pe considerente de echitate cu ceilalţi coinculpaţi.

În raport cu modul de săvârşire a faptelor, precum şi cu contextul săvârşirii acestora astfel cum acestea au fost expuse anterior), Înalta Curte apreciază că a fost acordată o suficientă eficienţă juridică împrejurărilor la care a făcut referire apărarea cu ocazia dezbaterilor în recurs, neimpunându-se o nouă reducere a pedepselor aplicate inculpatului care, departe de a fi „severe”, răspund atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei/faptelor şi datele personale ale acuzatului, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor, Înalta Curte apreciază, în acord cu cele două instanţe, că scopul acesteia, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea efectivă. Modalitatea prevăzută de art. 81 C. pen., este exclusă, printre altele, ca urmare a cuantumului pedepsei, iar cea prevăzută de alin. 86¹ C. pen., este exclusă ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 86¹ alin. (1) lit. c) C. pen., în raport cu gravitatea faptei, dar şi cu împrejurările comiterii acesteia, simpla pronunţare a condamnării nefiind suficientă pentru a constitui un avertisment pentru inculpat.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.R.V. împotriva deciziei penale nr. 107/ A din 04 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 noiembrie 2011 la 19 iunie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2137/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2140/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2125/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2135/2012. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2137/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2140/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2141/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2143/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2145/2012. Penal