ICCJ. Decizia nr. 2169/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2169/2012
Dosar nr. 498/45/2010
Şedinţa publică din 20 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentinţa penală nr. 19 din 07 februarie 2012 Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta P.G.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de numita M.A.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), din 6 aprilie 2011 dată în Dosarul nr. 56/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, verificată şi menţinută prin rezoluţia din 26 mai 2011 dată de Procurorul General în Dosar nr. 491/11/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, pe care o menţine.
A obligat petenta să achite statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele.
Petenta P.G.C. a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., înregistrată la această instanţă sub nr. 498/45/2011, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata M.A.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), din 6 aprilie 2011 dată în Dosar nr. 56/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi care a fost verificată şi menţinută prin rezoluţia din 26 mai 2011 a Procurorului General dată în Dosarul nr. 491/ll/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, criticând-o pentru neegalitate şi netemeinicie, apreciind că rezoluţia este nelegală şi netemeinică întrucât procurorul de caz nu a efectuat nici un act de urmărire penală, nu a fost audiată, nu i s-a luat declaraţie pentru ca apoi să poate formula probe în susţinerea plângerii. A reclamat modul abuziv al judecătoarei în exercitarea profesiei, mod care a afectat grav derularea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. 26697/245/2010 al Judecătoriei laşi în care a fost chemată în judecată alături de părinţii ei, în calitate de pârâtă de reclamanta A.E. (fosta soacră) şi C.I.M. (fostul soţ) pentru a se dispune reintegrarea lor în casa proprietatea părinţilor ei din sat V.U., comuna M., judeţul laşi.
La termenul de judecată din 12 ianuarie 2011, judecătorul cauzei M.A.C., înainte de a da cuvântul la probe, a dispus luarea interogatoriului ei, din oficiu, deşi procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii. Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 129 pct. 5 C. proc. civ. care reglementează principiul rolului activ al judecătorului, instanţa nu se substituie părţilor aşa cum a făcut judecătorul cauzei. La acel termen de judecată, doamna judecător, înainte de a se discuta şi admite probele părţilor, a procedat la luarea interogatoriului din oficiu. Mai mult a „venit pregătită" cu întrebările la interogatoriu pe care le avea scrise pe o foaie separat făcut de ea sau date de reclamantă, ceea ce demonstrează interesul personal - abuz în serviciu - precum şi interesul de a o ajuta pe reclamantă.
La termenul de judecată din 2 februarie 2011, primul termen de judecată la care erau citaţi toţi martorii, doamna judecător, în mod abuziv, a dispus decăderea sa din proba cu martori. La primul termen, instanţa a dispus aducerea martorilor cu mandat de aducere şi deşi cauza nu suporta amânarea pentru lipsa martorilor, care nu au primit citaţia, instanţa a dispus decăderea din probă, încălcându-i grav dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil. La acelaşi termen, doamna judecător s-a substituit reclamantei, care prin avocat nu a solicitat interogarea părţilor concomitent, fiind aceea care a întrebat-o sugestiv dacă nu doreşte acest lucru şi a dispus în acest sens. Prin măsurile luate abuziv, doamna judecător a încălcat legea, a dovedit interes personal în soluţionarea dosarului şi s-a antepronunţat fiind evidentă favorizarea reclamantei.La cele trei termene de judecată grefierul de şedinţă s-a schimbat.
A solicitat desfiinţarea rezoluţiilor, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale şi administrarea probelor care se impun cu privire la latura subiectivă, audierea de martori care au constatat în mod direct conduita judecătorului, audierea sa pentru dovedirea vinovăţiei doamnei judecător.
Plângerea a fost considerată ca nefondată.
S-a ataşat ca probă Dosarul civil nr. 26697/245/2010 al Judecătoriei laşi şi dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi. Petenta a depus înscrisuri. Prin rezoluţia din 6 aprilie 2011 dată în Dosarul nr. 56/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita M.A.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece faptele nu există. Pentru a pronunţa rezoluţia, procurorul a reţinut următoarele: „Printr-o plângere din data de 14 februarie 20011, numita P.G.C. a reclamat-o pe M.A.C. -magistrat judecător la Judecătoria laşi - pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu ocazia judecării Dosarului civil nr. 26697/245/2010.
Astfel, numita P.G.C. a imputat judecătoarei următoarele fapte: - la termenul de judecată de la 12 ianuarie 2011, magistratul judecător ar fi procedat, în mod abuziv, la luarea unui interogatoriu numitei P.G.C. ; ilegalitatea efectuării acestui act de cercetare judecătorească ar consta, în opinia persoanei vătămate, în faptul că interogatoriul a fost luat înainte de a se da cuvântul la probe; de asemenea, magistratul judecător ar fi avut pregătite întrebările din interogatoriu, fapt considerat ca fiind rezultatul unei lipse de imparţialitate;- la termenul din data de 19 ianuarie 2011, numita P.G. a invocat „excepţia imparţialităţii", care a fost respinsă chiar de către magistratul reclamat în prezenta cauză;
La termenul din data de 2 februarie 2011 magistratul judecător M.A. ar fi dispus, în mod ilegal, decăderea numitei P.G.C. din proba cu martori. Analizându-se faptele reclamate de către numita P.G.C. se constată următoarele: Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Ca atare, pentru existenţa primei infracţiuni este necesar ca funcţionarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune -îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Ca regulă generală, orice litigiu presupune existenţa unor interese contrarii promovate în faţa justiţiei. Magistratul chemat să rezolve diferendul astfel ivit (după caz, judecător) va examina justeţea aspectelor sesizate, prin prisma elementelor probatorii strânse în cauză, iar pe baza acestora îşi va forma o convingere fermă asupra temeiniciei acuzaţiilor şi va da o soluţie care, în mod invariabil, este nefavorabilă pentru cel puţin una dintre părţile aflate în litigiu. Emiterea sau pronunţarea unei soluţii, în detrimentul uneia dintre părţi, nu echivalează însă cu o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, prin care ar fi lezate interesele legale ale persoanei şi nici nu se circumscrie conţinutului constitutiv al vreunei alte fapte prevăzute de legea penală. Împrejurarea că magistratul acuzat de numita P.G.C. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a procedat la efectuarea unor acte de cercetare judecătorească ce au determinat opinia persoanei vătămate de lipsă de imparţialitate, nu se poate circumscrie infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) De asemenea, toate actele decizionale ale judecătorului sunt supuse controlului în căile de atac ce pot fi exercitate după pronunţarea unei sentinţe civile. Prin urmare, se constată că nu există infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Prin rezoluţia din 26 mai 2011 dată în Dosarul nr. 491/ll/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, Procurorul General a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta P.G.C. împotriva soluţiei dispusă în Dosarul penal nr. 56/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi.
Pentru a pronunţa această rezoluţie s-au reţinut următoarele: „La data de 14 februarie 2011, numita P.G.C. a formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi plângere penală împotriva numitei M.A.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii „ abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În fapt, persoana vătămată a susţinut că magistratul judecător M.A.C. şi-a îndeplinit în mod abuziv atribuţiile specifice funcţiei cu ocazia judecării cauzei civile nr. 26697/245/2010, prin luarea interogatoriului înaintea formulării probelor prin respingerea excepţiei „ de imparţialitate" şi prin decăderea părţii din proba cu martori. Prin rezoluţia din data de 06 aprilie 2011, emisă în Dosarul penal nr. 56/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a nu se începe urmărirea penală faţă de numita M.A.C., cercetată sun aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Soluţia a fost dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că fapta reclamată nu există, iar actele decizionale ale jucătorului din cursul cercetării judecătoreşti sunt supuse controlului în căile de atac ce pot fi exercitate de părţile nemulţumite de dispoziţiile magistratului împotriva rezoluţiei din data de 06 aprilie 2011 a formulat plângere numita P.G.C., care a susţinut că soluţia este nelegală întrucât în cursul cercetărilor nu a fost audiată persoana vătămată şi nu i s-a dat posibilitatea propunerii şi administrării probelor necesare confirmării plângerii. Analizând actele şi lucrările Dosarului penal nr. 56/P/201 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, s-a constatat că rezoluţia prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală faţă de M.A.C. este legală şi temeinică şi nu se impune a fi infirmată.
Din ansamblul materialului probator rezultă că faptele reclamate nu există, întrucât magistratul judecător investit cu soluţionarea cauzei civile nr. 26697/245/2010 şi-a exercitat atribuţiile specifice funcţiei cu respectarea dispoziţiilor legale şi cu obiectivitate, fapt ce rezultă şi din încheierea Judecătoriei din data de 17 ianuarie 2011, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a magistratului M.A.C., formulată de P.G.C.. Totodată, este nefondată critica petentei referitoare la insuficienta cercetare, prin neadministrarea mai multor acte premergătoare, deoarece, în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente, iar pe de altă parte, au fost efectuate numeroase acte premergătoare. Invocarea de către petiţionar a neadministrării probelor de către procuror (neaudierea persoanei vătămate şi neadministrarea probelor solicitate de aceasta) nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea actelor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanţiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete. În etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupusele fapte penale (a se vedea în acest sens sentinţa nr. 1064/2008 a Î.C.C.J., secţia penală). De altfel, din momentul depunerii plângerii (14 februarie 2011) şi până la data emiterii soluţiei (06 aprilie 2011), persoana vătămată a avut timpul necesar depunerii cererilor de administrare a probelor ori formulării precizărilor necesare plângerii iniţiale".
Examinând actele şi lucrările dosarului s-au reţinut următoarele: obiectul cauzei civile nr. 26697/245/2010 al Judecătoriei laşi îl constituie cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A.E. şi C.M.I. împotriva pârâţilor P.G., P.F. şi C.G.C. pentru a se dispune reintegrarea lor în imobilul situat în sat V.U., comuna M., judeţul laşi. Cauza a fost finalizată prin sentinţa civilă nr. 11258 din 14 iunie 2011 a Judecătoriei laşi care este supusă apelului în curs de judecată la Tribunalul laşi. Plângerea de faţă vizează actele de judecată procesuale şi procedurale efectuate de intimata M.A. judecător al cauzei la perioada respectivă, la termenul de judecată din 12 ianuarie 2011, la termenul din 19 ianuarie 2011 şi respectiv 2 februarie 2011, când judecătorul cauzei a luat interogatoriul petentei din oficiu, când s-a respins excepţia imparţialităţii invocată, de chiar judecătorul cauzei şi respectiv a dispus decăderea din proba cu martori.
Verificând încheierile de şedinţă incriminate s-a constatat că la termenul de judecată din 12 ianuarie 2011, instanţa, în temeiul art. 129 alin. (3) C. proc. civ. a procedat la interogarea petentei din oficiu, întrebările şi răspunsurile pârâtei fiind consemnate în încheierea de şedinţă, a acordat cuvântul la probe părţilor, după propunerea probelor, pârâţii formulând cerere de recuzare a judecătorului, cauza s-a amânat la 19 ianuarie 2011, pentru soluţionarea cererii de recuzare. La termenul de judecată din 19 ianuarie 2011, părţile prin apărător au invocat excepţia de imparţialitate cu precizări scrise, judecătorul întrucât a respins cererea ca inadmisibilă faţă de prevederile art. 28 alin. (3) C. proc. civ. La termenul de judecată din 2 februarie 2011, după citarea martorilor F.L. şi F.A., inclusiv cu mandate de aducere, constatând că au fost legal citaţi şi din dovada de îndeplinire a mandatelor de aducere rezultă că martorii nu au putut fi aduşi întrucât nu mai locuiesc la adresa indicată, a constatat aplicabile dispoziţiile art. 188 alin. (3) C. proc. civ. S-a formulat şi la acel termen de judecată cerere de recuzare a judecătorului, cauza fiind amânată pentru soluţionarea cererii. Prin încheierea de şedinţă din 22 februarie 2011 a fost admisă cererea de abţinere formulată la 22 februarie 2011 de doamna judecător M.C. şi a fost respinsă cererea de recuzare formulată la 16 februarie 20111 de petenta P.G. ca rămasă fără obiect. Prin încheierea din 17 ianuarie 2011 Judecătoria laşi a fost respinsă cererea de recuzare formulată la 12 ianuarie 2011, astfel cum a fost completată la 14 ianuarie 2011 cu privire la preşedintele de completului de judecată M.A.C.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale s-a apreciat că este legală şi temeinică.
Activitatea de judecată, actele procesuale şi procedurale dispuse de judecătorul cauzei prin încheierea de şedinţă sunt fundamentate în drept în dispoziţiile legale procesual civile aplicate de judecătorul intimat, şi sunt, în general, rezultatul interpretării şi aplicării legii civile, inclusiv de procedură civilă, care intră în competenţele judecătorului cauzei. Mai mult decât atât, încheierile premergătoare judecăţii în fond sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată în fondul cauzei, astfel încât sunt supuse jurisdicţiei civile superioare atât sub aspectul legalităţii cât şi cel al temeiniciei lor. Critica formulată pe fondul plângerii penale de faţă constă în esenţă într-o interpretare diferită făcută de petentă, a dispoziţiilor de procedură civilă aplicate de judecătorul cauzei şi care au dus la măsurile dispuse în cursul judecăţii civile care pot constitui motive de apel civil şi implicit de analiză a cauzei civile în apelul aflat pe rolul Tribunalului laşi. Activitatea de judecată care este rezultatul interpretării şi aplicării legii relevantă în cauză de competenţa materială şi funcţională a judecătorului cauzei şi care presupune examinarea şi analiza legii aplicate, a doctrinei relevantă şi a jurisprudenţei obligatorie care este izvor de drept nu intră în sfera ilicitului penal şi implicit a infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), prin rezoluţia atacată stabilindu-se în mod just că fapta imputată nu există din punct de vedere penal raportat la judecătorul intimat. Cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. este un caz în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, şi faţă de incidenţa acestui caz, audierea petentei de procuror ori administrarea probelor respectiv audierea unor martori prezenţi în sală la judecarea cauzei nu erau utile cauzei având în vedere şi faza procesuală a actelor premergătoare în urma cărora rezoluţia a fost dispusă. Planificarea grefierilor în şedinţele de judecată se realizează potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanţelor şi nu intră în atribuţiile judecătorului cauzei. Fiind aplicabile disp.art. 10 lit. a) C. proc. pen., rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluţia atacată este legală şi temeinică, iar instanţa va reţine considerentele cuprinse în rezoluţiile dispuse ca fiind fundamentate pe datele cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara P.G.C.
La primul termen de judecată fixat pentru soluţionarea recursului, respectiv 20 iunie 2012, petiţionara a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a recalificat cererea formulată, precizând că a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 19 din 07 februarie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la Curtea de Apel laşi şi nu recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 389 C. proc. pen. cu referire la art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., cu modificările ulterioare, competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare, aparţine Curţii de Apel laşi.
Înalta Curte în raport de dispoziţiile legale anterior evocate va trimite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.G.C. împotriva sentinţei penale nr. 19 din 07 februarie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la Curtea de Apel laşi spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Trimite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.G.C. împotriva sentinţei penale nr. 19 din 07 februarie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la Curtea de Apel laşi spre competentă soluţionare.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2164/2012. Penal → |
|---|
