ICCJ. Decizia nr. 2164/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE¶
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2164 /2012
Dosar nr. 8082/63/2010
Şedinţa nepublică din 20 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 61 din 9 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 8082/63/2010, în baza art. 198 alin. (1) C. pen. rap. la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi 76 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnt inculpatul Ş.C.F., la un an închisoare.
În baza art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. rap. la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c) C. pen. şi 76 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele urmând ca inculpatul Ş.C.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 82 C. pen. rap. la art. 110 C. pen., la cuantumul pedepsei aplicate - 2 ani - s-a adăugat un interval de timp de 2 ani ca termen de încercare.
S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) rap. la art. 350 C. proc. pen., s-a dedus prevenţia de la 03 iunie 2010 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ş.C.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 18 din 03 iunie 2010 a Tribunalului Dolj.
În baza art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. rap.la art. 3201 alin. (7) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.C.Ş., la un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 82 C. pen., la cuantumul pedepsei aplicate s-a adăugat un interval de timp de 2 ani ca termen de încercare.
S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Au fost obligaţi cei doi inculpaţi în solidar, iar pe inculpatul minor în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.000 RON către partea civilă C.J.Ş.
A fost obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.000 RON către partea civilă N.Ş.C.
A fost obligat inculpatul O.C.Ş. la 500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 300 RON onorariu avocat oficiu către Baroul de Avocaţi Dolj, iar pe inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, în ziua de 04 ianuarie 2010, cei doi inculpaţi au întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată G.J.Ş., în vârstă de 14 ani cu acordul acesteia.
De asemenea, s-a mai reţinut că în ziua de 28 mai 2010 inculpatul Ş.C.F. în vârstă de 15 ani a încercat să întreţină raport sexual normal cu minora N.Ş.C. în vârstă de 4 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra. Pe cale de consecinţă, inculpatul Ş.C.F. a săvârşit infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. act sexual cu un minor- precum şi infracţiunea de tentativă la infracţiunea de viol prev. de art. 20 rap.la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., iar inculpatul O.C.Ş. a săvârşit infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. - act sexual cu un minor. La individualizarea pedepsei - privind pe inculpatul Ş.C.F., s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptelor, de vârsta fragedă a acestuia - 15 ani - de faptul că în final a recunoscut şi regretat fapta, de perioada stată în detenţie - 6 luni - când inculpatul a avut timpul să conştientizeze consecinţele privării de libertate - elemente în raport de care s-a reţinut în sarcina acestuia circumstanţele prev.de art. 74, 76 C. pen., aplicându-se o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare şi care să nu mai fie executată cu privare de libertate, astfel încât scopul educativ preventiv prev. de art. 52 C. pen. să fie realizat. La aplicarea acestei pedepse s-a avut în vedere şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. care a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea 202/2010 ţinând seama de faptul că acesta a recunoscut faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei, beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi dispoziţiile art. 99 şi următoarele C. pen. Potrivit art. 109 alin. (3) C. pen., instanţa nu a aplicat pedepsele complementare impuse de dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 198 alin. (1) C. pen.în ce-l priveşte pe inculpatul O.C.Ş. pe lângă criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi gradul de pericol social al faptelor, s-a reţinut şi recunoaşterea de către acesta a faptei pentru care a fost trimis în judecată, de faptul că partea vătămată G.J. şi-a dat consimţământul atunci când a avut raport sexual cu acesta (cum de altfel a procedat şi cu celălalt inculpat), nu este cunoscut cu antecedente penale, elemente în raport de care instanţa a reţinut dispoziţiile art. 74, 76 C. pen. şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., aplicând o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, a cărei modalitate de executare să fie fără privare de libertate, astfel încât scopul educativ prev. de art. 52 C. pen. să fie realizat. Instanţa nu a aplicat pedepsele complementare prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), întrucât potrivit dispoziţiilor art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani, în speţa de faţă pedeapsa fiind de 1 an. Cum partea vătămată G.J. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 RON, instanţa văzând dispoziţiile art. 998 C. civ., potrivit căruia orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara, indiferent dacă paguba este materială sau morală - a admis în parte acţiunea civilă.Ţinând seama de împrejurările şi modul de operare a inculpaţilor, de faptul că partea vătămată a fost de acord să întreţină relaţii sexuale cu cei doi, instanţa a obligat pe cei doi inculpaţi în solidar, iar pe inculpatul minor în solidar şi partea responsabilă civilmente la 3.000 RON către partea civilă G.J., reprezentând daune morale.Cu toate că partea vătămată N.Ş.C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, aceasta fiind minoră, reprezentantul Parchetului din oficiu (atunci când a pus concluzii pe fond) a solicitat instanţei obligarea inculpatului la plata daunelor morale către aceasta într-un cuantum lăsat la aprecierea instanţei. Potrivit art. 18 alin. (2) C. proc. pen., când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, procurorul când participă la judecată, este obligat să susţină interesele acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă. Faţă de această dispoziţie cât şi potrivit art. 17 C. proc. pen., instanţa în raport de modul de operare a inculpatului Ş. de trauma psihică suferită, l-a obligat pe acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.000 RON către partea civilă N.Ş.C. reprezentând daune morale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
În motivarea apelului s-a învederat instanţei că în mod greşit nu a fost aplicată de către instanţa de fond pedeapsa accesorie pentru inculpatul minor de la data majoratului acestuia.
Totodată, s-a arătat că, în condiţiile în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, în mod greşit s-a omis a se face aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a mai arătat ca, tot în mod greşit, prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 81 C. pen. faţă de inculpatul minor, în loc de disp. art. 110 C. pen.
S-a omis de către prima instanţă a se face aplicarea art. 85 C. pen. faţă de inculpatul minor Ş. care fusese condamnat de Judecătoria Calafat pentru fapte concurente astfel că pedeapsa aplicată pentru respectivele infracţiuni ar fi trebuit contopită cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
S-a mai arătat ca, in raport cu împrejurările săvârşirii faptelor şi natura acestora, pedepsele aplicate inculpaţilor au fost nejustificat de blânde, facandu-se o individualizare greşita a acestora prin aplicarea disp. art 81 C. pen. si art 74 - 76 C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele, Curtea a constatat următoarele .
Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă şi concordantă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică data faptelor inculpaţilor s-a apreciat că este, de asemenea, justă.
Astfel, in ziua de 04 ianuarie 2010, inculpaţii Ş.C.F., în vârstă de 14 ani, şi O.C.Ş. în vârstă de 18 ani, au mersîmpreună cu partea vătămată G.J.Ş., în vârstă de 14 ani,în zona Gării Calafat. Inculpatul O.C.Ş. a întreţinut cu partea vătămată, cu acordul acesteia, raport sexual oral. Actul sexual respectiv a fost înregistrat cu telefonul mobil de către inculpatul Ş.C.F. Acesta din urmă a întreţinut şi el raport sexual normal şi oral cu partea vătămată G.J.Ş., cu acordul acesteia. Atât inculpatul O.C.Ş. cât şi inculpatul Ş.C.F. aveau cunoştinţă de faptul că partea vătămată G.J.Ş. avea vârsta de 14 ani, partea vătămată fiind colegă de clasă cu inculpatul Ş.C.F.. La data de 14 ianuarie 2010 partea vătămată G.J.Ş. a fost examinată medico-legal de către Institutul de Medicină Legală Craiova (raport de constatare medico-legală nr 228/AI727 7 ianuarie 2010), ocazie cu care s-a constatat că aceasta are o dezvoltare somatică corespunzătoare vârstei de 14 ani. Prezintă o deflorare completă veche, a cărei dată nu poate fi precizată. La data examinării pe cap, corp şi membre nu prezintă leziuni de violenţă. La nivel anal nu prezintă leziuni sau modificări caracteristice unui raport sexual anal. În ziua de 28 mai 2010, inculpatul Ş.C.F. a mers împreună cu sora sa, în vârstă de 3 ani, şi cu partea vătămată N.Ş.C., în vârstă de 4 ani, într-un loc special amenajat pentru copii, ce era amplasat în apropierea locuinţei lor. Cu această ocazie, inculpatul Ş.C.F., în vârstă de 15 ani, a încercat să întreţină raport sexual normal cu minora N.Ş.C., în vârstă de 4 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. Partea vătămată N.C.Ş., în vârstă de 4 ani, a fost examinată de către Institutul de Medicină Legală Craiova ocazie cu care s-a constatat că aceasta este virgină. La nivelul inciziunii - comisurii inferioare a labiilor mari vulvare prezintă o fisură roşietică de 0,3/0,1 cm ce poate data din data de 28 mai 2010. Fisura comisurii labiale inferioare s-a putut produce prin contactul cu un corp dur, prin întinderea comisurii în cadrul unei tentative de penetrare vaginală. Pe corp, cap şi membre nu s-au constatat alte leziuni de violenţă. În mod corect s-a reţinut că faptele inculpatului Ş.C.F. întrunesc elementele constitutive ale infr. prev de art. 198 alin. (1) C. pen. - act sexual cu un minor- precum şi infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol prev. de art. 20 rap.la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. S-a reţinut în mod corect că fapta inculpatului O.C.Ş. întruneste elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. - act sexual cu un minor.
Curtea a apreciat ca întemeiat motivul de apel invocat de Parchet cu privire la greşita neaplicare de către instanţa de fond a pedeapsei accesorii pentru inculpatul minor Ş.C. de la data majoratului acestuia. În condiţiile în care instanţa de fond a dispus condamanarea inculpatului Ş.C. pentru săvârşirea infr. prev de art. 198 alin. (1) C. pen. şi infracţiunii de tentativă la infracţiunea de viol prev. de art. 20 rap.la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi a inculpatului O. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. la pedeapsa închisorii, în mod nelegal a omis să aplice acestora pedeapsele accesorii, pentru inculpatul minor Ş.C. de la data majoratului acestuia. În condiţiile în care executarea pedepselor aplicate inculpaţilor a fost suspendată condiţionat, s-a reţinut ca întemeiată şi critica Parchetului referitoare la greşita omisiune a instanţei de fond de a face aplicarea disp. art. 71 alin (5) C. pen. privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepselor principale. Curtea a apreciat că sunt întemeiate motivele de apel formulate de Parchet privind greşita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaţilor, pedepse apreciate ca fiind prea blânde faţă de gravitatea faptelor comise de inculpaţi. Astfel, având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse potrivit art. 3201 C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii acestora, atingerea gravă adusă valorii sociale apărate de lege, vârsta părţilor vătămate, urmarea produsă, Curtea a apreciat că în mod greşit au fost reţinute de către instanţa de fond circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, pedepsele aplicate, fiind prea blânde raportat la gravitatea faptei si impunându-se majorarea acestora. Curtea a apreciat că infracţiunile săvârşite de inculpaţi prezintă un pericol social deosebit de ridicat, aspect relevant şi de limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor, de la 15 la 25 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 197 alin (3) C. pen. şi de la 3 la 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev de art 198 C. pen. În ceea ce îi priveşte pe inculpatul minor Ş.C., Curtea a reţinut că acesta a săvârşit doua infracţiuni, respective infr. prev de art. 198 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de tentativă la infracţiunea de viol prev. de art. 20 rap.la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. asupra unor părţi vătămate minore cu vârsta de 14 si respectiv 4 ani.Tototdată la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Ş.C. s-a apreciat că trebuie avut în vedere şi faptul că prin s.p. nr. 124 din 26 august 2010 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penala nr. 67 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, acesta a fost condamanat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev de art 208 alin (1), 209 alin (1) lit. a), i), C. proc. pen. cu aplic art 99 şi urm C. proc. pen., dovedind prin săvârşirea infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze persistenţa în actul antisocial ce nu a justificat reţinerea comportării sale parţial sincere ca şi circumstanţă atenuantă cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea executării pedepsei.
Faţă de acea condamanarea la pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 124 din 26 august 2010 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penala nr. 67 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, s-a reţinut că sunt incidente disp. art 85 C. pen. privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul O.C.Ş. Curtea a apreciat că, în raport de gravitatea faptei acestuia care, împreuna cu inculpatul minor Ş.C. a întreţinut cu partea vătămată minora G.J.Ş., în vârstă de 14 ani, raport sexual oral nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prev de art 74, 76 C. pen. constând în lipsa antecedentelor penale şi recunoşterea săvârşirii faptei. Curtea a apreciat că lipsa antecedentelor penale nu reprezintă decât un element de normalitate care numai prin ea însăşi şi raportat la gravitatea faptei, nu poate să conducă la reţinerea de circumstanţe atenuante şi la reducerea pedepsei. În ceea ce priveşte recunoaşterea săvârşirii faptei, Curtea a reţinut că această împrejurare trebuie avută în vedere în favoarea inculpatului, însă potrivit disp art 3201 C. pen. Pentru aceste considerente, văzând şi disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinţei penale nr. 61 din 09 decembrie 2010 a Tribunalului Dolj. A fost desfinţată în parte, în latură penală, sentinţa atacată,s-a înlăturat aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 81 C. pen., art 82 şi art 110 C. pen., s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului Ş.C.F. prin sentinţa penală nr. 61 din 09 decembrie 2010 a Tribunalului Dolj, în pedepsele componente. Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunea prev.de art. 198 alin. (1) C. pen. rap. la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. la 2 ani închisoare şi pentru infracţiunea prev.de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3) teza I -a C. pen. rap. la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. la 3 ani şi şase luni închisoare
În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 124 din 26 august 2010 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penala nr. 67 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, care a fost descontopită în pedepsele componente de 4 luni închisoare pentru infr. prev de art 208 alin.(1), 209 alin (1) lit. a), i), C. pen. cu aplic art 99 şi urm C. pen., 4 luni închisoare pentru infr. prev de art 208 alin (1), 209 alin (1) lit. a), i), C. pen. rap la art 209 alin (2) lit. b) C.pen. cu aplic. art 99 şi urm C. pen. şi 5 luni închisoare pentru infr. prev de art. 208 alin (1), 209 alin (1) lit. i), C. pen. cu aplic. Art. 41 alin (2) C. pen., art 99 şi următoarele C. pen..
În baza art 36 C. pen., au fost contopite pedeapsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile judecate în prezenta cauză cu pedeapsa aplicată prin s.p. nr. 124 din 26 august 2010 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penala nr. 67 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani şi şase luni închisoare.
S-au aplicat inculpatului disp art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., după împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani.
A fost înlăturată aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului O.C.Ş. prin sentinţa penala nr. 61 din 09 decembrie 2010 a Tribunalului Dolj pentru infracţiunea prev.de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. rap. la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani închisoare.
S-au aplicat inculpatului disp. art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 64 alin (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen..
S-a aplicat inculpatului, în baza art. 65 alin (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) rap. la art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa inculpatului Ş.C.F. prevenţia de la 03 iunie 2010 la 09 decembrie 2011.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Ş.C.F., criticând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat Ş.C.F., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de apel a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare, nefiind identificate circumstanţe favorabile inculpatului.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că, la individualizarea pedepsei rezultante de 3 ani şi şase luni închisoare s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, respectiv, în ziua de 04 ianuarie 2010, inculpatul, împreună cu celălalt coinculpat, a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată G.J.Ş., în vârstă de 14 ani cu acordul acesteia, de asemenea, în ziua de 28 mai 2010 inculpatul Ş.C.F. a încercat să întreţină raport sexual normal cu minora N.Ş.C. în vârstă de 4 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
De asemenea s-a avut în vedere şi faptul ca prin s.p. nr. 124 din 26 august 2010 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penala nr. 67 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, acesta a fost condamanat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev de art 208 alin (1), 209 alin (1) lit. a), i), C. pen. cu aplic. Art. 99 şi urm. C. pen., dovedind prin săvârşirea infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze persistenţa în actul antisocial ce nu a justificat reţinerea comportării sale sincere ca şi circumstanţă atenuantă cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea executării pedepsei, cât şi de persoana inculpatului, poziţia procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 3201 C. proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 3 ani şi şase luni închisoare şi cu executarea în regim de detenţie.
Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, la soluţionarea cauzei a uzat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului Ş.C.F. prin Decizia penală nr. 64 din 06 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi menţinerea sentinţei Tribunalului Dolj.
Faţă de aceste condiserente, în baza art. 38515 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ş.C.F. împotriva deciziei penale nr. 64 din 06 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.C.F. împotriva deciziei penale nr. 64 din 06 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2169/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 215/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
