ICCJ. Decizia nr. 213/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 213/2012
Dosar nr.3023/54/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin ordonanţa din 7 octombrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 652/2010, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a), d), f) şi g) C. proc. pen., art. 245 alin. (1) lit. c1), art. 38 C. proc. pen., art. 45 alin. (1) raportat la art. 42 C. proc. pen., s-a dispus reînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C.C. şi P.G.A., executori judecătoreşti sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 220 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 alin. (1) C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP); înaintarea unui exemplar al prezentei rezoluţii secţiei judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea sesizării Judecătoriei Drobeta Turnu Severin pentru ca, în calitate de instanţă civilă competentă să se pronunţe cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a înscrisurilor contestate depetenta M.P. şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări faţă de numiţii S.M., S.I. şi S.S. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 220 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Petenta M.P. a formulat la data de 28 iunie 2010 o plângere prin care a solicitat cercetarea executorilor judecătoreşti C.C. şi P.G.A. susţinând, în esenţă, că aceştia au efectuat în mod abuziv acte de executare silită ale unor hotărâri judecătoreşti finalizate cu vânzarea la licitaţie publică şi ulterior evacuarea petentei dintr-un apartament proprietatea sa.
Din probele administrate în cauză, a rezultat următoarea situaţie de fapt:
Prin sentinţa civilă din iulie 1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin definitivă prin neapelare, a fost admisă acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamanta S.M. împotriva pârâtei M.P., aceasta fiind obligat să plătească reclamantei suma de 4200 mărci germane reprezentând pretenţii civile şi 1.200.000 lei ROL cu titlu de cheltuieli de judecată.
Întrucât pârâta nu s-a conformat dispozitivului hotărârii judecătoreşti, creditoarea S.M. s-a adresat executorului judecătoresc C.C., solicitându-i acestuia punerea în executare silita a sentinţei civile din 09 iulie 1997, fiind formate dosarele de executare silita (executare silită mobiliară) şi (executare silită imobiliară).
Prin ordonanţa de adjudecare emisă de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost adjudecat definitiv imobilul proprietatea debitoarei M.P. contra sumei de 45.000.000 lei ROL de către cumpărătorul S.I. Ulterior la data de 28 septembrie 2000, s-a procedat la distribuirea preţului rezultat in urma vânzării la licitaţie a apartamentului debitoarei, fiind întocmit un proces-verbal în acest sens.
La data de 09 septembrie 2002, cumpărătorii S.I. şi S.S. au chemat în judecată pârâţii M.P., M.N., M.D. şi M.F., solicitând instanţei să dispună evacuarea acestora din apartamentul situat în Drobeta Turnu Severin, apartament pe care cumpărătorii îl dobândiseră prin licitaţie publică, conform ordonanţei de adjudecare din 08 martie 2000, neputând însă intra în posesia lui întrucât pârâţii au refuzat să îl părăsească.
Prin sentinţa civilă din aprilie 2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Craiova nr. 3458 din 27 octombrie 2003 a fost admisă acţiunea reclamanţilor şi s-a dispus evacuarea pârâţilor din apartamentul mai sus-menţionat.
La data de 08 aprilie 2004, numitul S.I. s-a adresat executorului judecătoresc P.G.A., solicitând acestuia punerea în executare a sentinţei civile nr. 2195/2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, formându-se dosarul de executare silită, în care la 14 aprilie 2004, Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin încheierea dată în dosarul nr. 4554/2004 a încuviinţat executarea silită.
La data de 19 aprilie 2004, executorul judecătoresc a somat debitorii să se conformeze dispozitivului sentinţei şi să evacueze apartamentul.
La data de 05 mai 2004, executorul judecătoresc P.G.A. a procedat la efectuarea executării silite. Cu acea ocazie a fost întocmit un proces-verbal în care a fost menţionat modul de efectuare a executării silite, fiind totodată identificate bunurile mobile găsite în apartament, acestea fiind lăsate în custodia creditorului S.I., dispunându-se sechestrarea unei părţi din acestea.
Ulterior, la data de 01 iunie 2004, creditorul a notificat prin intermediul executorului judecătoresc pe debitori, în sensul de a se prezenta în termen de cinci zile în vederea ridicării bunurilor mobile ce le aparţin, punându-le totodată în vedere să achite cheltuielile de executare, în caz contrar urmând a se proceda la vânzarea bunurilor sechestrate.
Referitor la faptele reclamate de petenta M.P. s-a reţinut ca, modul de efectuare a executării silite de către cei doi executori judecătoreşti a mai fost sesizat anterior de petentă, făcând obiectul unor alte dosare penale.
Astfel, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 22 februarie 2008, urmare plângerii petentei M.P., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.C. sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material in înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, înşelăciune, reţinere sau distrugere de înscrisuri şi complicitate la delictul de camătă. S-a reţinut cu acea ocazie că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi înşelăciune, iar în privinţa infracţiunilor de fals şi reţinere de înscrisuri s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.
Soluţia procurorului a fost menţinută definitiv prin hotărârea instanţelor judecătoreşti. (sentinţa penală nr. 178 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
În acelaşi sens, s-a reţinut că, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin nr. 2403/P/2004 din 21 iunie 2004, urmare plângerii petentei M.P., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii P.G.A., S.I. şi S.S. sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, violare de domiciliu şi distrugere cu motivarea că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora sub aspectul laturii obiective.
Soluţia procurorului a fost menţinută definitiv prin hotărârea instanţelor judecătoreşti. (sentinţa penală nr. 2744 din 28 octombrie 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin Decizia penală nr. 390 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Mehedinţi).
În aceste condiţii, potrivit art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., nu mai pot fi efectuate din nou cercetări faţă de aceleaşi persoane cu privire la aceleaşi fapte, atât timp cât instanţa de judecată, sesizată fiind anterior cu plângerea petentei, a decis prin hotărâre definitivă că nu este cazul să înceapă urmărirea penală în cauză. Pe cale de consecinţă, constatăm că în prezenta cauză lipseşte o condiţie prevăzută de lege necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (presupus a fi comis de făptuitorul C.C.), fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals şi fals în declaraţii, s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale, în condiţiile în care presupusele fapte penale au fost comise în perioada 1997-2004 iar termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani de la data săvârşirii faptei, conform art. 122 C. proc. pen. şi art. 122 alin. (2) C. proc. pen. Referitor la acest aspect, întrucât prin ordonanţa nr. 550/P/2007 nu a fost sesizată instanţa de judecată competentă, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen. urmează a fi sesizată Judecătoria Drobeta Turnu Severin pentru ca, în calitate de instanţă civilă competentă să se pronunţe cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a înscrisurilor contestate de petenta M.P.
Privitor la infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (presupus a fi comis de făptuitorul P.G.A.) şi înşelăciune, s-a constatat de asemenea că, din actele premergătoare efectuate nu au rezultat date sau indicii care să conducă la concluzia existenţei în materialitatea lor a acestor fapte. în concret nu a reieşit, pe de o parte că executorul judecătoresc P.G.A. şi-ar fi exercitat abuziv atribuţiunile de serviciu cu ocazia efectuării actelor de executare silită în dosarul de executare, iar pe de altă parte nu a fost identificată vreo acţiune săvârşită de făptuitori în scopul inducerii în eroare a petentei M.P.
Cât priveşte infracţiunea de tulburare de posesie, s-a reţinut că nu sunt întrunite, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale acesteia în condiţiile în care executorul judecătoresc P.G.A. nu a procedat la ocuparea apartamentului proprietatea petentei, ci doar a pătruns înăuntrul acestuia, în mod legal, pentru apune în executare silită o hotărâre judecătorească.
Întrucât petenta M.P. a solicitat în mod expres efectuarea de cercetări şi faţă de numiţii S.M., S.I. şi S.S., s-a dispus, disjungerea materialul de urmărire penală şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări faţă de aceştia sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune, tulburare de posesie, uz de fals şi fals în declaraţii.
Împotriva ordonanţei procurorului de caz, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esenţă, aceleaşi împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea iniţială.
Prin ordonanţa nr. 1577/1/2/2010 din 20 octombrie 2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii, apreciind că soluţia adoptată în cauză este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate care exclud tragerea la răspundere penală a executorilor judecătoreşti care au instrumentat dosarele de executare.
În baza art. 2781 C. proc. pen., petenta a formulat plângere împotriva celor două ordonanţe, la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluţioneze, după calitatea persoanei.
Prin plângerea formulată petenta a solicitat desfiinţarea ordonanţei din 20 octombrie 2010 a procurorului general şi reţinerea cauzei spre rejudecare.
A arătat, în esenţă, că s-au săvârşit infracţiuni de înşelăciune, fals, uz de fals în privinţa unor bunuri mobile şi imobile, indicând săvârşirea mai multor infracţiuni în cadrul procedurii de executare.
A arătat că nu s-a înregistrat un comandament pe numele de M.D. privind dosarul nr. 615/E/1998 şi că în registrul de evidenţă a executărilor civile al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin s-a înregistrat o altă dată a efectuării executării, comandamentul emis de C.C. din 14 mai 1998, constituind un fals.
S-a mai arătat că proprietarul imobilului R.A. nu a fost chemat ca parte în acţiunea în pretenţii şi nici în dosarul de executare silită, iar procurorul de caz nu a cunoscut faptul că executorul, respectiv intimatul C.C. a încasat tot debitul şi că nu a depus la C.E.C. sau la Bancă vreo sumă de bani rămasă din vânzarea apartamentului.
S-au întocmit în fals procese-verbale şi chitanţe, de către executorul judecătoresc C.C., fiind falsă şi încheierea din camera de consiliu de la 1 septembrie 2001, care constată desăvârşită executarea silită, în dosarul nr. 615/E/1998.
Ordonanţa de executare silită din dosarul nr. 3632/2000 s-a judecat de un complet de judecată nespecializat, fiind astfel lovită de nulitate absolută, iar petenta nu a primit niciun proces-verbal privind dosarul de executare silită.
S-a mai arătat că vânzarea la licitaţie a apartamentului din 8 martie 2000, s-a făcut fără citarea părţilor, singurul licitator fiind S.I.
Citaţiile au fost trimise la adrese false, iar S.M. a depus la dosar facturi false.
Decizia penală nr. 4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Decizia nr. 390 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Mehedinţi au menţinut soluţiile de neurmărire adoptate în dosarele nr. 550/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi nr. 2403/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, însă nu au acelaşi obiect, respectiv art. 215, 220, 291, 292, 246, 288, 289, 290 C. pen.
De asemenea, procurorul general şi procurorul de caz nu au cunoscut că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se află dosarele nr. 405/54/2009 şi nr. 9834/1/2009, dosar ce nu este redactat.
Disjungerea cauzei şi declinarea de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări faţă de S.M., S.I. şi S.S., pentru infracţiunile prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2), art. 220 alin. (1), art. 291 C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), este ilegală, pentru că acest grup a acţionat în favoarea lui M.S. A arătat că se constituie parte civilă privind apartamentul şi bunurile din apartament care sunt folosite de chiriaşii lui S.I. şi S.S., precum şi daune morale.
La dosarul cauzei petenta a depus înscrisuri privind comunicări ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, referitor la dosarul de executare şi fila registrului general de dosare şi evidenţă a dosarelor civile pentru 1998, comunicări ale O.C.P.I., privind înregistrarea ordonanţei de adjudecare şi posibilitatea comunicării datelor privind efectuarea unor operaţiuni de înregistrare a imobilului, copii ale comandamentului, întocmit de intimatul C.C., contract privind plata în rate a locuinţei, solicitarea privind radierea ipotecii şi încheierea privind radierea inscripţiei ipotecare, procese-verbale întocmite de executorul judecătoresc în dosarul nr. 1547/E/1997, adrese emise de Judecătoria Drobeta Turnu Severin către petentă privind depunerea pe seama şi la dispoziţia acesteia a unor sume, copia deciziei nr. 10/R/C din 4 iulie 2000 a Tribunalului Mehedinţi, copii ale încheierilor din dosarul nr. 615/E/1997 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, citaţiilor, proceselor-verbale întocmite în dosarul de executare, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între M.N. şi M.P., precum şi alte înscrisuri privind proceduri de executare.
Prin sentinţa penală nr. 96 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins plângerea formulată de petenta M.P., împotriva ordonanţelor din 7 octombrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 652/2010 şi nr. 1577/1/2/2010 din 20 octombrie 2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Craiova a constatat următoarele:
Petenta a înţeles să critice aşa cum rezultă din cuprinsul plângerii formulate şi ordonanţa procurorului general nr. 1577/11/2/2010 din 20 octombrie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea în dosarul nr. 652/P/2010.
De asemenea, în cuprinsul plângerii petenta a formulat critici şi cu privire la disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări faţă de numiţi S.M., S.I. şi S.S., în privinţa infracţiunilor prevăzute de art. 255 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 220 alin. (1) C. pen., 291 C. pen. şi 292 C. pen.
Potrivit deciziei nr. LVII/2007 a Î.C.C.J., s-a statuat că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau actele efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Ca urmare, nu pot constitui obiectul unei plângeri potrivit procedurii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., decât soluţiile de netrimitere în judecată adoptate de către procuror şi nu dispoziţiile de declinare a competenţei ori ordonanţele prin care procurorul general al parchetului respinge plângerea formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen.
S-a constatat însă că în plângerea formulată, precum şi în concluziile prezentate în cadrul dezbaterilor prin avocat, petenta a înţeles să formuleze critici cu privire la modul de soluţionare a cauzei prin ordonanţa din 7 octombrie 2010 în dosarul nr. 652/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, urmând a fi analizată temeinicia şi legalitatea soluţiei de netrimitere în judecată adoptate de către procuror.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că în mod legal şi temeinic s-a dispus prin ordonanţa din 7 octombrie 2010 în dosarul nr. 652/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii C.C. şi P.G.A., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., 220 alin. (1) C. pen., 246 C. pen., 288 alin. (1) C. pen., 289 C. pen., 290 C. pen., 291 C. pen. şi 292 C. pen.
S-a constatat în mod corect că, pentru o parte din faptele sesizate de către petentă nu mai pot fi efectuate cercetări, fiind incidente dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Anterior, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul C.C. apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi înşelăciune, iar în privinţa infracţiunilor de fals şi reţinere de înscrisuri s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Ca urmare a plângerii formulate de petentă în temeiul dispoziţiile, art. 2781 C. proc. pen., soluţia de netrimitere în judecată adoptată de procuror a fost menţinută prin sentinţa penală nr. 178 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă judecătoria Drobeta Turnu Severin nr. 2403/P/2004 din 21 iunie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii P.G.A., S.I. şi S.S. în privinţa infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, violare de domiciliu şi distrugere, reţinându-se că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni, iar prin sentinţa penală nr. 2744 din 28 octombrie 2004 a judecătoriei Drobeta Turnu Severin a fost respinsă plângerea formulată de petentă în temeiul art. 2781 C. proc. pen., soluţie definitivă prin Decizia penală nr. 390 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Mehedinţi.
S-a constatat corect că în privinţa infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals şi fals în declaraţii s-a împlinit termenul de prescriere a răspunderii penale, calculat în raport cu dispoziţiile, art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. pen.
S-a apreciat în mod corect că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă date privind săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi înşelăciune, presupuse a fi comise de P.G.A.
S-a mai reţinut că în activitatea desfăşurată de executorul judecătoresc nu s-a constatat că acesta şi-ar fi îndeplinit abuziv atribuţiile de serviciu privind acte de executare silită, realizate în dosarul de executare. Intimatul executor judecătoresc a pătruns în imobilul proprietatea petentei, pentru a îndeplini activităţi legate de executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti, reţinându-se corect de către procuror că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie.
Împotriva sentinţei penale nr. 96 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs petentă M.P., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 3023/54/2010.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petentă M.P., este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentinţa nr. 96 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.P., împotriva ordonanţelor din 7 octombrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 652/2010 şi nr. 1577/1/2/2010 din 20 octombrie 2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanţe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionară în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta M.P. împotriva sentinţei penale nr. 96 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta petenta la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta M.P. împotriva sentinţei penale nr. 96 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 214/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2112/2012. Penal → |
|---|
