ICCJ. Decizia nr. 323/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.323/2012
Dosar nr. 2888/99/2010
Şedinţa publică din 6 februarie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23 din 13 ianuarie 2011 Tribunalul Iaşi a dispus în baza art. 183 C. pen. condamnarea inculpatului M.I.C., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „lovituri cauzatoare de moarte".
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului M.I.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a si b) C. pen.
În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 1451 C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii si arestării preventive de la 16 octombrie 2009 la 20 februarie 2010.
În baza disp. art. 14 si respectiv art. 346 C. proc. pen. a admis acţiunile civile formulate de părţile civile L.P. şi L.A. şi obligă pe inculpatul M.I.C., să achite în către fiecare parte civile suma de 5000 lei reprezentând daune materiale.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006, actualizată, a admis acţiunea civilă formulată de partea civile Spitalului Clinic de Urgenţe Prof. Dr. Nicolae Oblu Iaşi şi a obligat inculpatul să plătească Spitalului Clinic de Urgenţe Prof. Dr. Nicolae Oblu Iaşi suma de 1785,05 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate victimei în perioada 10-15 octombrie 2009.
A luat act că Spitalul Judeţean de Ambulanţă Iaşi nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul M.I.C. să achite sume de 2500 lei fiecare reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat in ambele faze ale procesului penal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În noaptea de 8/9 octombrie 2009, la locuinţa martorului O.I. s-au întâlnit victima L.C., fratele acestuia, respectiv L.P. şi inculpatul M.I.C., însoţit la rândul sau de un frate mai mic. Fraţii L. se aflau in locuinţa martorului de pe la orele 20 în timp ce inculpatul a ajuns mai târziu in jurul orelor 22,00. Nu a fost o întâlnire organizată, inculpatul care fusese plecat sa lucreze in Grecia timp de mai bine de 6 luni si revenise in localitatea de domiciliu chiar cu o zi înainte respectiv pe 7 octombrie 2009, trecând pe drum, a auzit gălăgie în locuinţa lui O.I. şi a intrat să îl salute. Până la sosirea inculpatului fraţii L. şi gazda acestora consumaseră împreuna circa 5-6 litri de vin. La rândul său inculpatul avea asupra sa 6 litri de bere si se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Până in jurul orelor 01,00 cei patru au mai consumat împreuna vin ajungând cu toţii in stare avansată de ebrietate. La un moment dat, martorul L.P. a ieşit din locuinţa pentru a merge într-o anexa sa mai aducă vin. în urma sa a izbucnit o cearta între inculpat si victima L.C., primul lovind victima cu pumnul peste faţă, ceea ce a determinat căderea pe spate, pe patul pe care era aşezat. în continuare inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele şi pumnii peste faţă şi la final o lovitură cu vârful adidasului cu care era încălţat în partea laterala a feţei. între timp si-a făcut apariţia si numitul L.P. care a intervenit şi i-a cerut inculpatului sa înceteze agresiunea, dar acesta 1-a lovit cu pumnul peste faţă şi pe acest martor, după care i-a aplicat o lovitura cu piciorul tot peste faţă, victimei L.C. La intervenţia gazdei O.I., inculpatul a încetat in cele din urma agresiunea. în continuare, timp de aproximativ o ora, cei prezenţi au consumat si vinul adus de către L.P. după care, atât inculpatul cât şi fraţii L. au plecat fiecare la casele lor.
Deoarece a doua zi victima L.C. a început sa se simtă rău şi acuza dureri puternice de cap a fost anunţata salvarea care 1-a transportat la Spitalul nr. 3 Iaşi, unde în ciuda îngrijirilor medicale primite a decedat la data de 15 octombrie 2009.
Din raportul de necropsie al victimei a rezultat că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu lama de hematom subdural, edem cerebral cu angajare occipitala, hemoragie intrepontina, hemoragie subarahnoidiana, tumefactii, echimoze si plăgi contuze, ce s-au produs prin loviri active cu mijloace contondente. Victima L.C. era bolnav de hemofilie.
Dinamica infracţională prezentată rezultă în urma coroborării declaraţiilor inculpatului care a recunoscut în faza de urmărire penală comiterea faptei, martorului O.I. (fila 175), martor, care a perceput direct momentul în care inculpatul a aplicat lovituri victimei, cu concluziile raportului medico-legale de necropsie al IML Iaşi nr. 8192 din 23 noiembrie 2009, din care rezultă că între leziunile de violenţă şi deces există o legătură directă de cauzalitate.
În drept, fapta inculpatului M.I.C., care în noaptea de 8/9 octombrie 2009, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii si picioarele peste fata si cap numitului L.C., acesta suferind leziuni cerebrale care după 6 zile i-au cauzat decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte" prev. de art. 183 C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acţiunea de lovire a victimei cu pumnii şi picioarele în zona capului imediată producându-se leziuni care după 6 zile i-au cauzat decesul. Între faptă şi urmarea imediată există legătură directă de cauzalitate.
Inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă în ceea ce priveşte rezultatul mai puţin grav, în sensul că deşi nu a urmărit vătămarea corporală a victimei, prin modul în care a acţionat, a acceptat eventualitatea producerii acestui rezultat, dar a fost în culpă în ceea ce priveşte rezultatul mai grav, pe care nu 1-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-1 prevadă.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în parte specială pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat este unul ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, aşa cum a fost descrisă mai sus, urmarea cea mai gravă produsă, respectiv pierderea unei vieţi.
Instanţa a apreciat că reinserţia socială a inculpatului nu poate avea loc decât prin aplicarea a unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenţie. Având în vedere că faptul că inculpatul nu are antecedente penale şi că a recunoscut săvârşirea faptei, pedeapsa a fost orientată spre minimul special, respectiv 5 ani închisoare.
Referitor la solicitarea apărătorului inculpatului de a se aplica dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa să fie redusă cu o treime în condiţiile în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, instanţa apreciază că aceasta este nefondată deoarece la momentul în care s-a invocat acest aspect, cercetarea judecătorească eră în plină desfăşurare.
Susţinerea inculpatului că nu cunoştea starea de boală a victimei în momentul în care a lovit-o, în condiţiile în care din concluziile raportului medico-legale de necropsie al IML Iaşi nr. 8192 din 23 noiembrie 2009 rezultă că între leziunile de violenţă şi deces există o legătură directă de cauzalitate, moartea acesteia a fost violentă, datorându-se insuficientei cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu lama de hematom subdural, edem cerebral cu angajare occipitală, hemoragie intrepontina, hemoragie subarahnoidiana, tumefactii, echimoze si plăgi contuze, ce s-au produs prin loviri active cu mijloace contondente.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa constată următoarele:
Părţile civile L.P. şi L.A. au solicitat de la inculpat suma de 5000 lei fiecare, reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de înmormântare şi praznicele ulterioare.
Instanţa a admis acţiunile civile formulate de părţile civile L.P. şi L.A. cu domiciliile în jud. Iaşi şi va obliga pe inculpatul M.I.C. să achite în către fiecare parte civile suma de 5000 lei reprezentând daune materiale, în condiţiile în care acesta a fost de acord să plătească suma solicitată, iar cuantumul acesteia este unul care îşi găseşte corespondent în realitate, în cauză fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ., existând: fapta ilicită a inculpatului - acţiunea de lovire a victimei cu pumni şi piciorul în zona capului; prejudiciul - decesul victimei şi efectuarea cheltuielilor cu înmormântarea acesteia şi cu praznicele ulterioare, vinovăţia inculpatului - sub forma preterintenţiei şi legătură directă de cauzalitate dintre faptele licite şi urmarea produsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.I.C. solicitând o pedeapsă mai mică, având în vedere circumstanţele reale şi personale şi invocând că victima a iniţiat conflictul, era bolnavă de hemofilie şi mai suferise leziuni la cap, că era sub influenţa băuturilor alcoolice; totodată, inculpatul solicită a se ţine cont de regretul pe care 1-a manifestat, de lipsa antecedentelor penale şi de faptul că în prezent are un loc de muncă în Italia.
Inculpatul a contestat şi valoarea despăgubirilor materiale acordate familiei victimei, susţinând că nu sunt dovedite.
Prin Decizia penală nr. 87 din 03 mai 2011 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul M.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 13 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, hotărâre pe care a menţinut-o.
A obligate apelantul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a administrat un probatoriu complet, ce a fost judicios administrat, conform art. 63 alin. (2)l C. proc. pen., respective procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, raportul de necropsie, declaraţiile martorilor şi ale inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei, rezultă cu certitudine că în noaptea de 8/9 octombrie 2009 inculpatul M.I.C. i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în cap, producându-i leziuni cerebrale ce au condus la decesul acesteia după 6 zile.
Expertiza medico-legală şi precizările ulterioare ale I.M.L. Iaşi care au avut în vedere şi actele medicale ale victimei din perioada spitalizării, stabilesc fără dubiu că „între leziunile de violenţă, produse prin loviri active cu mijloace contondente şi deces, există o legătură directă de cauzalitate".
Faţă de aceste concluzii ce se fundamentează pe o probă ştiinţifică, Curtea de Apel a reţinut că susţinerile inculpatului vizând boala pe care o avea victima şi faptul că era sub influenţa alcoolului, apar ca lipsite de relevanţă.
De asemenea a reţinut, şi faptul că, în ziua aceea, între victimă şi inculpat s-ar mai fi consumat un episod conflictual, astfel cum susţine inculpatul, este irelevant, în contextul în care, martorii audiaţi au relatat că, în noaptea de 8/9 octombrie 2009, în locuinţa lui O.I., inculpatul a fost cel care 1-a lovit mai întâi pe L.C. şi a continuat să-1 lovească cu palmele şi cu pumnii peste faţă şi după ce acesta căzuse, ultima lovitură aplicată fiind cu piciorul, mai exact cu vârful adidasului pe care îl purta.
Totodată a reţinut că, la stabilirea tratamentului sancţionator aplicat, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cauzele ce agravează răspunderea penală, cât şi cele care o atenuează, în condiţiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare sunt de la 5 la 15 ani închisoare şi tocmai pentru că a ţinut cont de aspectele pozitive ce ţin de persoana inculpatului, instanţa de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă dozată în limita minimului special prevăzut de lege.
De asemenea, s-a apreciat că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86l, respectiv art. 81 C. pen. având în vedere modalitatea concretă în care s-a comis fapta, urmarea produsă - moartea unui om - imprimă infracţiunii săvârşite o gravitate proprie de care trebuie să se ţină seama la aplicarea unei pedepse concrete, aptă să îşi realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
A apreciat că, şi acţiunea civilă a fost corect soluţionată raportat la dispoziţiile Codului civil, inculpatul achiesând la pretenţiile materiale ale părţilor civile - aspect consemnat în încheierea de şedinţă din 9 decembrie 2010 - (fila 176 dosar fond) - acesta nu poate reveni în apel asupra cuantumului acestor despăgubiri, cu atât mai mult cu cât el a fost asistat de un apărător.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M.I.C. solicitând aplicarea prevederilor art. 320l C. proc. pen., art. 81 C. pen. sau art. 86 C. pen.
Înalta Curte analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează:
Instanţa reţine că, prin declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, în şedinţa de judecată din data de 23 ianuarie 2012 inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi să se realizeze aplicarea dispoziţiilor art. 3202 C. proc. pen.
Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., coroborate cu art. XI din OUG nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.
Se reţine sub acest aspect că potrivit art. XI din OUG nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a OUG nr. 121/2011.
Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii legi şi care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Aşa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din OUG nr. 121/2011, instanţa de recurs urmând a lua act de poziţia procesuală a inculpatului exprimată în declaraţia dată la termenul de judecată din 23 ianuarie 2012 şi a proceda potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de o persoană. Atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului precum şi elementele de circumstanţiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima instanţă şi menţinute de instanţa de apel.
Având în vedere probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi, faţă de criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptei comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acesteia şi a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei, inculpatul nu poate beneficia de suspendarea executării, nici condiţionat, nici sub supraveghere, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (2) şi respectiv art. 861 alin. (2) C. pen.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul M.I.C. va fi admis, va fi casată Decizia recurată şi sentinţa pronunţată de instanţa fondului numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi se va reduce cuantumul sancţiunii aplicate pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen. de la 5 la 4 ani şi 6 luni închisoare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Văzând şi dispoziţie art. 92 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat M.I.C. împotriva deciziei penale nr. 87 din 03 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2888/99/2010.
Casează Decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 23 din 13 ianuarie 2011 a Tribunalului Iaşi, secţia penală, şi, rejudecând în fond:
În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul M.I.C. la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial al avocatului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 25 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 664/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 22/2012. Penal. Arestare provizorie în... → |
|---|
