ICCJ. Decizia nr. 222/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 222/2012
Dosar nr.467/1/2012
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 1182 din 17 noiembrie 2011, Judecătoria Târgu Mureş a dispus, printre alte, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopirea celor trei pedepse reţinute în sarcina inculpatului şi a aplicat inculpatului F.Ş. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul F.Ş., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş sub nr. 18271/320/2010.
La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2012, potrivit art. 3002 C. proc. pen., Curtea de Apel Târgu Mureş învestită cu recursul inculpatului a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a acestuia şi prin încheierea din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1827/320/2010, s-a constatat în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia luării şi menţinerii măsurii arestării preventive faţă de inculpatul F.S.
În baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul F.Ş., încheierea fiind definitivă.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Procedând la verificarea legalităţii şi oportunităţii măsurii arestării preventive a inculpatului F.Ş., prin prisma materialului dosarului nr. 18271/320/2010 al Judecătoriei Târgu Mureş, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public şi ale inculpatului, a constatat că acuzatul a fost arestat preventiv cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond prescrise de lege, de către autoritatea judiciară competentă, după informarea inculpatului asupra acuzei şi drepturilor apărării în prezenţa unui apărător.
Ulterior, măsura privativă de libertate a fost menţinută de către instanţa de judecată în termenele şi după procedura impuse de legea procesual penală.
S-a mai reţinut că pentru asigurarea bunei desfăşurări a judecăţii în al doilea grad, este oportună menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât temeiurile de fapt şi de drept care au fost luate în discuţie la dispunerea măsurii privative de libertate nu au dispărut şi nici nu au suferit modificări până în acest stadiu procesual.
Temeiurile de fapt ale privării de libertate îşi au suportul probator în dovezile instrumentate pe parcursul procedurilor, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la săvârşirea infracţiunilor de furt calificat care se judecă. în ceea ce priveşte temeiurile de drept, acestea sunt în continuare în fiinţă din perspectiva motivului arestării prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. În acest sens, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de tentativă la tâlhărie este închisoare mai mare de 4 ani şi luând în considerare persoana inculpatului, perseverenţa lui în efectuarea actelor ilicite, mijloacele, modalităţile, locul şi timpul comiterii activităţii deduse judecăţii, pericolul pentru ordinea publică din perspectiva inviolabilităţii patrimoniului este cert şi actual, iar, în interesul protejării comunităţii, constatându-se că este necesară menţinerea acuzatului în stare de arest preventiv.
Împotriva încheierii din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1827/320/2010, inculpatul a declarat recurs, susţinând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii şi că, se impune revocarea arestării preventive. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
Examinând încheierea atacată atât prin prisma criticilor susţinute în cursul dezbaterilor în faţa instanţei de recurs cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpatul F.Ş. este inadmisibil.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen. „încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac".
Având în vedere că încheierea prin care s-a menţinut starea de arest a inculpatului de către Curtea de Apel Târgu Mureş este o hotărâre pronunţată în calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul F.Ş. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1827/320/2010.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul F.Ş. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1827/320/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2229/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 221/2012. Penal → |
|---|
