ICCJ. Decizia nr. 2229/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2229 /2012

Dosar nr. 5049/121/2007

Şedinţa publică din 25 iunie 2012

Deliberând asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 130 din 31 martie 2010 a Tribunalului Galaţi, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:

1. Inculpatul S.M. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de constituie a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 6 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- o pedeapsă principală de 12 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 163/2003 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată separat de pedeapsa de 14 ani închisoare, urmând ca în total, inculpatul S.M. să execute o pedeapsă principală de 17 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

2. Inculpatul S.B. (fost C.) la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- o pedeapsă principală de 11 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul S.B. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 11 ani şi 6 luni, sporită la 13 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galaţi.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 284/2003 a Judecătoriei Galaţi în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 1 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci;

- pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galaţi.

În baza disp. art. 36 alin. (2) în referire la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci, şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus ca, inculpatul S.B. (fost C.) să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

S-a menţinut revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galaţi, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, în total inculpatul S.B. (fost C.) urmând să execute o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare.

În baza disp. art. 40 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, stabilită mai sus, cu pedeapsa de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi e) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii, aplicate în prezenta cauză, şi s-a dispus ca inculpatul S.B. (fost C.) să execute în final pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare sporită la 13 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi e) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.

3. Inculpatul S.L.V. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 5 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- o pedeapsă principală de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul S.L.V. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

4. Inculpata S.J. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 6 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul S.J. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

5. Inculpatul S.B. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- o pedeapsă principală de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul S.B. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

6. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001.

A fost condamnat inculpatul C.I. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- o pedeapsă principală de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 34 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

7. Inculpata S.C. (fostă G.) la următoarele pedepse:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpata S.C. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare.

8. Inculpata S.R.E. (fostă Z.) la următoarele pedepse:

- o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpata S.R.E. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor S.M., S.B., S.L.V., S.J. şi S.B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. şi inculpaţilor C.I., S.C. şi S.R.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., pentru inculpatele S.C. şi S.R.E., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenelor de încercare prevăzute de art. 86² C. pen.

Potrivit art. 88 şi art. 36 alin. (3) C. pen., au fost deduse din pedepsele aplicate durate reţinerii aşi arestării preventive şi durata executată, astfel:

- pentru inculpatul S.M. durata executată cu începere de la data de 31 octombrie 2011 până la 23 noiembrie 2001 reţinerea şi arestarea preventivă cu începere de la 08 februarie 2007 şi până la 30 ianuarie 2009;

- pentru inculpatul S.B. perioada executată cu începere de la data de 24 aprilie 2004 până la data de 10 mai 2005 şi de la data de 18 iulie 2005 până la data de 21 august 2006 şi arestarea provizorie şi preventivă cu începere de la data de 18 iunie 2008 până la data de 30 ianuarie 2009;

- pentru inculpata S.J. reţinerea şi arestarea preventivă cu începere de la data de 08 februarie 2007 până la data de 22 ianuarie 2008;

- pentru inculpatul S.B. reţinerea şi arestarea preventivă cu începere de la data de 08 februarie 2007 până la data de 22 ianuarie 2008;

- pentru inculpatul C.I. reţinerea şi arestarea preventivă cu începere de la data de 08 februarie 2007 până la data de 23 mai 2008.

Pentru inculpaţii S.M., S.B. şi C.I. a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar pentru inculpaţii S.J. şi S.B. a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- 48.200 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpatul C.I.;

- 500 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpata S.R.E. (fostă Z.);

- 54.000 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpatul S.L.V.;

- 7.000 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpatul S.B.;

- 86.333,33 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpatul S.M.;

- 73.333,33 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpata S.J.;

- 53.333,33 euro, în echivalent RON la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, de la inculpatul S.B.

Au fost menţinute următoarele măsuri asigurătorii luate în cauză:

A. Sechestrul asigurător pentru blocarea tuturor conturilor în RON şi valută, deschise la bănci, ale inculpaţilor S.M., S.L.V., C.B., S.B., S.J., C.I., S.R.E., dispus prin ordonanţa nr. 42/D/P/2006 din 12 februarie 2007 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism – Biroul Teritorial Galaţi;

B. Sechestrul asigurător, dispus prin ordonanţa nr. 42/D/P/2006 din 12 februarie 2007 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism - Biroul Teritorial Galaţi, asupra următoarelor bunuri ale inculpaţilor:

- asupra imobilului situat în Galaţi, aparţinând inculpatului S.L.V.;

- asupra imobilului situat în Galaţi, aparţinând inculpatului C.I.;

- asupra imobilului situat în Constanţa, aparţinând inculpatului C.I.;

- asupra imobilului situat în Galaţi, aparţinând inculpaţilor S.B. şi S.J.;

- asupra imobilului situat în Galaţi, aparţinând inculpatului S.M.;

C. Sechestrul asigurător, dispus prin ordonanţa nr. 42/D/P/2006 din 22 februarie 2007 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism - Biroul Teritorial Galaţi, asupra bijuteriilor din aur ridicate în cursul urmăririi penale de la martora R.I.R., inculpatul C.I., inculpata S.J. şi numitul F.I., mai puţin cele pentru care s-a dispus restituirea prin încheierea de şedinţă din 03 aprilie 2008 şi prin prezenta hotărâre;

D. Sechestrul asigurător, dispus prin ordonanţa nr. 42/D/P/2006 din 21 februarie 2007 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism - Biroul Teritorial Galaţi, asupra următoarelor sume de bani:

- suma de 150 euro ridicată de la locuinţa inculpatului S.M.

- suma de 600 euro ridicată de la inculpatul S.B.

- suma de 121 euro ridicată de la inculpatul S.B.

E. Sechestrul asigurător, dispus prin ordonanţa nr. 42/D/P/2006 din 04 mai 2007 a Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism - Biroul Teritorial Galaţi, asupra autoturismului marca Mercedes Benz E220, aparţinând inculpatului S.L.V.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător, dispus prin ordonanţa nr. 42/D/P/2006 din 12 februarie 2007 a Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism - Biroul Teritorial Galaţi asupra imobilului situat în Galaţi, aparţinând inculpatei S.R.E. şi numitului M.A.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 1.500 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune, în acest sens, prima instanţă a reţinut, în fapt următoarele:

În perioada anilor 2002-2003 inculpaţii S.M., S.L.V. şi C.B. (fost S.), fraţi, părinţii acestora, inculpaţii S.B. şi S.J., precum şi alţi doi membri ai familiei locuiau în imobilul situat în Galaţi, deţinut cu chirie de inculpaţii S.B. şi S.J. din fondul locativ de stat. Inculpaţi nu au ocupaţie, beneficiind de un nivel minim de educaţie.

În acelaşi cartier locuiau inculpata S.R.E. (fostă Z.) şi cu fraţii acesteia - numiţii F.l.M. şi F.I., precum şi inculpatul C.I., situaţie în care s-au cunoscut cu inculpaţii S.M., S.L.V. şi S.B. (fost C.), devenind prieteni. Nici aceştia nu aveau vreo ocupaţie.

Întrucât inculpaţii şi numiţii trăiau în condiţii modeste, în cursul anului 2002, au luat hotărârea infracţională de a obţine sumele de bani necesare asigurării unui nivel de viaţă peste limita normalităţii prin racolarea de tinere pe care apoi să le exploateze în străinătate prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei. Ca ţară, ţintă a traficului de fiinţe umane inculpaţii şi numiţii au ales Italia.

Pentru obţinerea unor sume cât mai mari de bani aceştia s-au constituit într-un grup în care fiecare membru avea atribuţii bine definite, însă pe parcursul timpului pentru maximizarea profiturilor şi îndeplinirea scopului infracţional urmărit, aceştia îşi schimbau între ei rolurile.

Scopul grupului infracţional constituit din inculpaţii S.M., S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., S.J., C.I., S.R.E. (fostă Z.) şi numiţii F.l.M. şi F.I. era racolarea de tinere pe care le cazau în România până la obţinerea documentelor de călătorie după care le transportau în Italia, unde le cazau în locuri anume stabilite şi pregătite după care le exploatau prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei.

Ca metodă de racolare a tinerelor, cea mai des întâlnită în cadrul grupului era aceea de abordare a tinerelor de către inculpaţii S.M., S.L.V., C.B., C.I. şi de către numiţii F.l.M. şi F.I., cu care iniţiau relaţii afective, aceştia pretinzând că doresc să aibă cu victimele relaţii serioase şi de lungă durată. Inculpaţii acţionau, în general, asupra unor tinere ce aveau probleme financiare ori familiale deosebite, situaţii în care acestea deveneau vulnerabile.

După aceea, inculpaţii şi numiţii se întâlneau în mod repetat cu victimele, iar în scurt timp începeau să pretindă că sunt îndrăgostiţi de ele făcându-le chiar propuneri de căsătorie. Pe acest fond, inculpaţii şi numiţii le invitau pe tinerele racolate la locuinţele lor, unde în scurt timp ajungeau să le cazeze.

În aceste circumstanţe, inculpaţii începeau manevrele de inducere în eroare a victimelor pe care le convingeau să plece în străinătate, unde urmau să fie exploatate. Au existat şi situaţii în care membrii grupării au racolat tinere pe care apoi le-au convins să plece în străinătate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite, pe care pretindeau că le puteau obţine prin intermediul cunoştinţelor ce le aveau.

Ca linie generală se remarcă faptul că toţi membrii grupării le înfăţişau victimelor posibilitatea obţinerii unor câştiguri importante în străinătate.

În cadrul grupării, în timp ce o parte a membrilor se ocupa de racolarea de tinere, o altă parte se ocupa de cazarea acestora, în timp ce a treia parte se ocupa de primirea acestora în străinătate şi de exploatarea lor.

Astfel, inculpaţii S.M., S.L.V., C.B., C.I. şi pe numiţii F.l.M. şi F.I. se ocupau atât de racolarea victimelor pe teritoriul României, cât şi de exploatarea acestora în străinătate, aceştia schimbându-şi în mod succesiv rolurile.

Inculpaţii S.J. şi S.B. se ocupau în special de cazarea tinerelor racolate de ceilalţi membri ai grupării infracţionale în locuinţele pe care le deţineau, dar şi de primirea şi investirea banilor trimişi de membrii grupării din străinătate. Iniţial, în mare parte tinerele au fost cazate de inculpaţii S.J. şi S.B. în imobilul pe care îl deţineau în Galaţi. Au existat însă, şi situaţii în care tinerele au fost cazate, de către inculpaţi, în alte imobile pe care inculpaţii le-au achiziţionat ca urmare a activităţilor ilicite. Inculpata S.R.E. caza tinerele racolate de fraţii săi în imobilul din Galaţi, proprietate comună cu numitul M.A.

După arestarea în Italia a inculpatului S.B. (fost C.), inculpaţii S.J. şi S.B. s-au deplasat la Roma, unde s-au ocupat în mod direct de exploatarea victimelor, supraveghindu-le la locurile de cazare, în timp ce practicau prostituţia şi colectând banii obţinuţi de acestea.

Se remarcă faptul că, în cadrul grupului infracţional organizat, din care au făcut parte toţi inculpaţii şi numiţii menţionaţi mai sus, aceştia acţionau în cadrul a altor două grupuri mai mici, alcătuite după criterii familiale. Astfel, în cadrul grupării, pe de o parte exista grupul format din inculpaţii aparţinând familiei S. compus de inculpaţii S.M., S.L.V., S.B. (fost C.), S.B. şi S.J., la care a aderat ulterior şi inculpata S.C. (fostă G.), iar pe de altă parte exista grupul format din membrii aparţinând familiei F. compus din numiţii F.I.M. şi F.I. şi inculpata S.R.E. (fostă Z.). Inculpatul C.I. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul întregii grupări, acesta ajutându-i în desfăşurarea activităţilor ilicite atât pe membrii familiei S., cât şi pe membrii familiei F.

După racolarea şi cazarea în România, victimele erau transportate în Italia, la Roma, unde erau preluate de membrii grupării care le cazau, după care le obligau să se prostitueze.

În vederea realizării unui control efectiv al victimelor în timp ce acestea practicau prostituţia, inculpaţii îşi racolau din rândul tinerelor ce se prostituau în folosul lor pe cele ce puteau fi controlate mai uşor cărora le delegau responsabilitatea de: a le primi pe unele dintre tinere, de a le caza, de a exercita presiuni psihice pentru a accepta să se prostitueze şi în final de a le supraveghea pe acestea în timp ce se prostituau şi de a lua de la acestea banii obţinuţi. În această modalitate inculpaţii au acţionat asupra şi împreună cu inculpata S.C. (fostă G.). Astfel de tinere, care se prostituau la rândul lor în folosul grupării infracţionale din care făceau parte, purtau denumirea generică de „baze". În general aceste „baze" aveau o relaţie mai apropiată cu membrii grupării, fiind concubinele ori chiar soţiile acestora.

La Roma, gruparea infracţională şi-a stabilit aria de activitate în cartierul Termini, victimele fiind obligate să se prostitueze în anumite locuri speciale, controlate de membrii grupării denumite „posturi". Astfel de posturi controlate de membrii grupării erau situate pe următoarele străzi ale Romei: Via Salaria, Via Cristofore Columbo şi Via Tiburtina.

Principalul mod în care tinerele erau obligate să practice prostituţia era acela al racolării clienţilor în „posture", relaţiile sexuale fiind practicate în autoturisme. Această modalitate de practicare a prostituţiei era denumită „la stradă".

În perioada anilor 2003-2007, membrii grupării au acţionat asupra unui număr relativ ridicat de victime, activitatea infracţională desfăşurată asupra acestora fiind următoarea:

1. Martora audiată sub identitatea protejată de „M.A." l-a cunoscut pe inculpatul S.L.V. în cursul lunii iunie 2003, având cu acesta o relaţie de prietenie.

În cursul lunii octombrie 2003, inculpatul i-a propus martorei să îl însoţească în Italia, unde acesta pretindea că are mai mulţi prieteni care l-ar putea ajuta să-şi găsească un loc de muncă. Totodată, inculpatul s-a oferit să-i plătească martorei toate taxele necesare pentru obţinerea paşaportului şi inclusiv preţul transportului până în Italia. Fiind prietenă cu inculpatul, martora a fost de acord cu propunerea acestuia de a pleca în Italia.

La data de 21 ianuarie 2003, martora a obţinut paşaportul, în aceeaşi zi fiind condusă de inculpatul S.L.V. la o agenţie de turism pentru a pleca în Italia. Cu puţin timp înainte de plecare, inculpatul a început să-i spună că în Italia trebuia să practice prostituţia, iar din banii obţinuţi trebuia să-i achite datoria reprezentând cheltuielile efectuate pentru obţinerea paşaportului şi a biletului de transport, iar ulterior să împartă în mod egal cu acesta banii obţinuţi din practicarea prostituţiei.

Martora a acceptat situaţia propusă de inculpat, în aceeaşi zi părăsind România cu un mijloc de transport al unei agenţii de turism. În Italia, martora a fost aşteptată de inculpatul S.B. (fost C.), care a condus-o într-un apartament închiriat în care se mai aflau cazate alte trei tinere, A., A. şi N.

Martora M.A. a început să practice prostituţia la stradă, în intervalul orar 15,00-22,00, percepând un tarif de 30 euro/raport sexual.

Toţi banii obţinuţi erau strânşi de inculpatul C.B. care îi trimitea în ţară prin intermediul serviciilor de transfer monetar. Pe perioada cât s-a prostituat, martora M.A. a cunoscut mai multe tinere care se prostituau în folosul membrilor grupării infracţionale, atât pentru membrii familiei S., cât şi pentru inculpatul C.I.

Martora s-a întâlnit cu martora S.A., care se prostitua pentru inculpatul C.I., aflând că tot pentru acesta se mai prostitua A. şi l.

Din planşele foto, martora M.A., a recunoscut-o pe inculpata S.C. (fostă G.), care se prostitua pentru inculpatul S.M.

Realizând că fusese indusă în eroare de inculpaţi cu privire la modalitatea de împărţire a banilor obţinuţi din practicarea prostituţiei, în jurul datei de 8 martie 2004, cu ajutorul unui cetăţean italian, martora a reuşit să fugă de sub influenţa grupării infracţionale.

În acest interval de timp, martora a obţinut din practicarea prostituţiei, suma de 4.000 euro, bani însuşiţi în mod integral de către inculpatul S.B. (fost C.).

Martora a realizat că inculpatul S.B. (fost C.) se ocupa de reţea în Italia, iar inculpaţii S.M. şi S.L.V. se ocupau cu racolarea fetelor din ţară şi le trimiteau în Italia.

2. În cauză a fost identificată şi audiată în calitate de martor cu identitate protejată numita V.A. În cursul judecăţii, în baza disp. art. 81¹ alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus introducerea în cauză a datelor privind identitatea reală constatând că se numeşte S.A.M. şi este născută la data de 08 septembrie 1985.

Martora îl cunoştea din cartierul în care locuieşte pe inculpatul C.I., ştiind că are tinere în Italia care practicau prostituţia în folosul său.

În toamna anului 2003, cel mai probabil după cea împlinit vârsta de 18 ani (având în vedere declaraţia dată în faţa instanţei, precum şi faptul că şi-a scos singură paşaportul, iar prima perioadă în care s-a prostituat a fost noiembrie 2003-ianuarie 2004), martora S.A.M. l-a contactat pe inculpatul C.I. cerându-i să o ajute să meargă în Italia pentru a practica prostituţia „la stradă", urmând ca sumele obţinute din această activitate să fie împărţite în mod egal.

Ulterior, prin luna noiembrie 2003, martora S.A.M. a plecat spre Italia, ajungând la Roma unde a fost aşteptată de D.C.A. şi condusă la un hotel unde s-a cazat. Ulterior, D.C.A. a instruit-o cu privire la modul de acostare al clienţilor şi tarifele aplicate conducând-o în „postul" deţinut de inculpatul C.I., pe Via Salaria, din Roma, unde fetele care practicau prostituţia în folosul acestuia îşi racolau clienţii.

Martora S.A.M. a început să practice prostituţia „la stradă" împreună cu A. din luna noiembrie 2003 până în luna ianuarie 2004, câştigând în medie 400 de euro pe zi. În acest interval de timp martora S.A.M. a obţinut aproximativ 20.000 euro, jumătate din bani, 10.000 euro, fiind daţi inculpatului C.I.

În perioadă în care martora S.A.M. se afla la Roma practicând prostituţia, în aceeaşi locaţie, a sosit şi martora R.I.R., care, la rândul său, a început să se prostitueze în folosul inculpatului C.I.

La începutul anului 2004, martora S.A.M. a revenit în România unde s-a întâlnit cu inculpatul C.I. care i-a propus să plece din nou la Roma unde să practice prostituţia în aceleaşi condiţii.

Aceasta a fost de acord cu propunerea inculpatului, astfel că în cursul lunii februarie 2004 aceasta a plecat din nou la Roma unde s-a întâlnit cu martora R.I.R. şi cu D.C.A., toate trei prostituându-se în folosul inculpatului C.I., în „posturile" deţinute de acesta pe Via Salaria şi Via Tiburtina din Roma.

Întrucât inculpatul C.I. era în ţară martorele S.A.M. şi R.I.R. îi dădeau jumătate din banii obţinuţi martorei D.C.A. care îi trimitea în ţară inculpatului C.I., prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Martora S.A.M. a practicat prostituţia timp de aproximativ patru luni, perioadă în care obţinea, în medie, 400 euro pe zi. În acest interval, martora a obţinut din practicarea prostituţiei suma de 25.000 euro din care 12.500 i-au fost daţi inculpatului C.I.

În acest interval de timp, martora S.A.M. a cunoscut-o şi pe martora M.R.L. care practica prostituţia „la stradă" tot în folosul inculpatului C.I., aceasta fiind cazată de inculpat în alt hotel.

În vara anului 2004, martora a revenit în România unde a stat aproximativ o săptămână, după care a plecat din nou la Roma, unde a continuat să se prostitueze în folosul inculpatului C.I. timp de aproximativ o lună, însă nu i-a mai dat bani întrucât aceste fusese arestat de poliţia italiană. Ulterior, martora a cunoscut un cetăţean italian împreună cu care a început o relaţie de concubinaj, rupând orice legătură cu inculpatul.

3. La începutul anului 2004, inculpatul C.I. a cunoscut-o în cadrul anturajului pe care îl frecventa pe martora M.R.L. Cu timpul relaţiile dintre inculpat şi victimă s-au strâns, astfel că cei doi au devenit prieteni. Pe parcursul timpului martora M.R.L. a ajuns să le cunoască pe surorile inculpatului, aflând că acestea lucrau ca animatoare în diferite localuri din Italia.

Inculpatul i-a cunoscut şi pe părinţii martorei M.R.L., astfel că relaţiile dintre aceştia au început să se bazeze pe încredere. Ulterior, inculpatul i-a propus martorei să meargă în Italia, unde urma să lucreze în calitate de damă de companie într-un bar alături de surorile sale, spunându-i că în această modalitate putea obţine câştiguri substanţiale.

Martora i-a spus inculpatului că în Italia nu dorea să se prostitueze, acesta asigurând-o că nu se putea pune problema de aşa ceva. Aceleaşi asigurări le-a primit şi mama victimei. Având în vedere susţinerile inculpatului, martora a fost de acord să meargă să lucreze în Italia.

În acest scop, martora şi-a obţinut paşaportul cu ajutorul material al familiei sale contactându-l ulterior pe inculpat, care se afla în Italia. Inculpatul a îndrumat-o pe martoră să-l contacteze pe numitul E.C., care în acea perioadă efectua transport internaţional de persoane pe relaţia România-Italia, urmând ca acesta să o transporte în Italia.

Martora a plecat din ţară pe data de 20 iulie 2004, urmând indicaţiile inculpatului, fiind transportată în Italia, la Roma.

Aceasta a fost aşteptată în gara Termini din Roma de inculpatul C.I., care a plătit numitului E.C. suma de 230 euro, reprezentând contravaloarea transportului martorei, primind de la acesta paşaportul victimei.

Odată cu victima M.R.L. în Roma au mai fost aduse alte două tinere, cărora inculpatul le-a plătit transportul la destinaţie, fapt perceput în mod nemijlocit de victimă.

După preluarea victimei şi a celor două tinere, inculpatul s-a deplasat cu acestea la un hotel din apropierea gării Termini. Aici inculpatul le-a cazat pe cele două tinere, continuându-şi apoi deplasarea însoţit de martora M.R.L. spre un alt hotel. Pe drum, martora l-a întrebat pe inculpat care este statutul celor două tinere, acesta răspunzându-i că acestea urmau să practice prostituţia „la stradă" în folosul său. Inculpatul s-a cazat împreună cu martora M.R.L. într-o cameră dintr-un alt hotel. Aceasta a observat momentul în care inculpatul a ascuns paşaportul său şi al celor două tinere în camera în care erau cazaţi.

După vreo două zile inculpatul C.I. i-a adus martorei în camera de hotel articole vestimentare specifice activităţii de prostituţie, comunicându-i acesteia că urmează să iasă „la stradă" pentru a practica prostituţia.

Martora a refuzat să practice prostituţia, fapt pentru care cei doi s-au certat, inculpatul a agresat-o fizic, după care a lăsat-o închisă în camera de hotel-locuinţă. Precizez că între timp martora M.R.L. aflase că inculpatul C.I. avea o relaţie cu D.C.A., acesta fiind un al doilea motiv pentru care s-au certat.

Ulterior, inculpatul a revenit în camera de hotel, cerându-i din nou martorei să practice prostituţia şi spunându-i totodată că dacă îi va plăti suma de 1.500 euro o va lăsa să plece în România. Având în vedere că nu avea bani şi acte asupra sa, cât şi faptul că inculpatul o agresase, martora a fost nevoită să accepte să practice prostituţia, conform indicaţiilor inculpatului. Acesta i-a spus că „la stradă" urma să se întâlnească cu o fată pe nume A., care avea să o înveţe ce avea de făcut.

Martora M.R.L. a fost condusă de inculpatul C.I. într-o staţie de taxi din apropierea gării Termini, unde s-au întâlnit cu numita A., pe care martora a recunoscut-o ca fiind S.A., fostă colegă de şcoală. Aceasta a condus-o pe martoră într-un anume loc în care prostituatele acostau clienţii, denumit în argou „post", loc controlat de inculpatul C.I.

Martora a început să practice prostituţia alături de numita S.A., acostând clienţii „la stradă", cu care întreţinea raporturi sexuale contra sumei de 30 euro/raport sexual. Acestea se prostituau în intervalul orar 22,00-04,00, după care se deplasau cu taxiul în gara Termini, unde erau aşteptate de inculpatul C.I. Acesta lua toţi banii obţinuţi de martora M.R.L. din practicarea prostituţiei, în acelaşi timp primind şi jumătate din banii obţinuţi de numita S.A.

După ce s-a prostituat 2 zile martora s-a hotărât să fugă de sub influenţa inculpatului, contactându-l pe martorul D.F. pentru a o ajuta. Profitând de faptul că inculpatul lipsea din camera în care erau cazaţi, martora a luat paşaportul său şi al celorlalte fete împreună cu care fusese adusă în Italia, precum şi o sumă de bani din locul în care erau ascunse.

Intâlnindu-se cu martorul D.F., martora M.R.L. i-a spus că s-a certat cu prietenul său. Aceasta a stat vreo 2 zile la locuinţa martorul D.F. după care, pe data de 01 august 2004 a revenit în România cu o cursă aeriană, povestindu-le părinţilor cele întâmplate.

Inculpatul a contactat-o telefonic pe martoră, proferând ameninţări la adresa ei şi a familiei, pentru a o determina să nu-l denunţe şi să restituie paşapoartele celor două tinere. Printr-un intermediar, martora a trimis în Italia paşapoartele celor două tinere pe care le-a luat din cameră cu ocazia plecării sale, iar ulterior a rupt orice relaţie cu inculpatul.

În cele 2 zile în care s-a prostituat martora M.R.L. a obţinut aproximativ 700 euro, bani care au fost luaţi integral de inculpatul C.I.

4. Martora A.M. a urmat cursurile Liceului Sportiv din municipiul Galaţi în perioada anilor 2000-2004. Aceasta a petrecut Revelionul anului 2003-2004 într-un restaurant din municipiul Galaţi, ocazie cu care i-a cunoscut pe inculpaţii S.M. şi S.L.V. După finalizarea petrecerii, cei doi inculpaţi au invitat-o pe martoră la locuinţa acestora din Galaţi, unde i-a cunoscut pe inculpaţii S.B. şi S.J.

Conform metodei sale de racolare, inculpatul S.M. s-a împrietenit cu martora A.M., ocazie care aceasta a aflat de la inculpat că exploatează mai multe tinere în Italia, acestea practicând prostituţia în folosul lui şi al familiei sale.

Inculpatul S.M. i-a propus martorei A.M., cu ocazia întâlnirilor ulterioare ca la rândul ei să meargă în Italia unde să practice prostituţia, asigurând-o că din banii obţinuţi, el va cumpăra o locuinţă în care urmau să locuiască împreună, având în vedere că între timp deveniseră prieteni apropiaţi. În realizarea scopului infracţional inculpatul i-a spus că în Italia va fi cu inculpata S.C. (fostă G.) despre care i-a spus că este sora sa.

La acel moment martora A.M. era minoră, având împlinită vârsta de 17 ani, fapt care l-a făcut cunoscut inculpaţilor. Întrucât avea mari probleme financiare, martora a acceptat propunerea inculpatului, având în vedere şi faptul că acesta pretindea că o iubeşte şi că va investi toţi banii obţinuţi în achiziţionarea unui imobil necesar traiului în comun.

Pe data de 13 februarie 2004, inculpatul S.M., a condus-o pe martoră la o agenţie de turism situată în municipiului Galaţi, unde a îmbarcat-o într-un mijloc de transport cu destinaţia Roma, Italia. Cheltuielile de transport au fost suportate de inculpatul S.M.

La sosirea în gara Termini din Roma, martora A.M. a fost aşteptată de inculpatul C.B. care a condus-o la un hotel unde a cazat-o împreună cu inculpata S.C. (fostă G.), aceasta din urmă având rolul de a o supraveghea.

Inculpata S.C. (fostă G) a instruit-o pe martora A.M. cu privire la modul de racolare a clienţilor şi la tarifele practicate, aceasta achiziţionându-i martorei şi obiecte vestimentare specifice activităţii de prostituţie şi aducându-i la cunoştinţă că urmau să practice prostituţia în intervalul orar 22,00-04,00.

Martora a început să practice prostituţia împreună cu inculpata S.C. (fostă G.), predând, în primele zile de la sosire, banii obţinuţi inculpatului C.B. Ulterior, banii obţinuţi de martora A.M. din practicarea prostituţia erau strânşi de inculpata S.C. (fostă G.) care îi trimitea în România inculpatului S.M. prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Martora a perceput în mod nemijlocit că în acelaşi hotel se aflau şi alte tinere care erau exploatate de membrii grupului infracţional, toate tinerele, inclusiv ea, fiind supravegheate de inculpaţii S.B. şi S.J. Aceştia, pe lângă activitatea de supraveghere a tinerelor ce practicau prostituţia se ocupau şi de colectarea banilor obţinuţi din această activitate pe care, apoi o expediau în ţară, fie prin intermediul serviciilor de transfer monetar, fie prin intermediul şoferilor mijloacelor de transport ce efectuau curse internaţionale.

Martora a perceput în mod direct şi faptul că şi inculpata S.C. (fostă G.) se ocupa de supravegherea fetelor care erau racolate de inculpatul S.M., aceasta având printre atribuţii şi strângerea banilor obţinuţi de acestea din practicarea prostituţiei.

În acelaşi hotel, în camere alăturate se aflau cazate alte tinere, respectiv A., A.,I., care practicau prostituţia în folosul inculpatului C.I.

Pe parcursul perioadei cât s-a prostituat în folosul membrilor grupului infracţional, martora a observat faptul că membrii familiei S. colaborau îndeaproape cu numiţii F.l.M. şi F.I., cât şi cu inculpatul C.I., în realizarea scopului infracţional comun, respectiv acela al exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei a tinerelor racolate în România.

La un moment dat, între membrii familiei S. pe de o parte, şi membrii familiei F. şi inculpatul C.I., pe de altă parte, a intervenit un diferend legat de împărţirea locurilor în care tinerele erau exploatate, denumite „posturi", diferend finalizat prin numeroase altercaţii atât între membrii grupului, cât şi între tinerele exploatate de aceştia.

Constatând că este exploatată de inculpatul S.M., care o minţise în privinţa calităţii pe care i-o atribuise inculpatei S.C. (fostă G.), aceea de soră, în cursul lunii iulie 2004, martora A.M. i-a spus inculpatei S.J. că nu mai doreşte să practice prostituţia, aceasta din urmă încercând să o convingă inclusiv prin proferarea de ameninţări.

Cu toate acestea, martora A.M. a fugit de sub influenţa membrilor grupului infracţional, rămânând pentru o perioadă în Italia, până la depistarea sa de către autorităţile italiene, care au returnat-o în România, la data de 23 octombrie 2004. Ulterior fugii sale, martora l-a contactat telefonic pe inculpatul S.M., cerându-i să-i dea o parte din banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, însă acesta a refuzat-o.

Martora A.M., a obţinut în intervalul în care a practicat prostituţia suma de 90.000 euro, bani care au fost însuşiţi de membrii grupării infracţionale, în special de inculpaţii S.M., S.B. şi S.J.

5. În anul 2004, martora H.M.I. se afla în relaţii de amiciţie cu numitul Ş.R. La un moment dat, acesta a întrebat-o dacă nu doreşte să muncească în Italia, fără însă a-i preciza despre ce fel de loc de muncă era vorba, asigurând-o doar, că va fi mulţumită de sumele de bani pe care urma să le câştige. La acel moment, martora avea împlinită vârsta de 17 ani şi 8 luni, având obţinut paşaport turistic.

Întrucât că martora avea mari dificultăţi financiare, având în întreţinere şi un copil minor, a fost de acord cu propunerea sus-numitului, motiv pentru care acesta a condus-o în municipiul Galaţi, unde i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul S.M.

Inculpatul S.M., a transportat-o pe martoră la locuinţa sa din municipiul Galaţi, unde a cazat-o până a doua zi. În acest imobil, se mai aflau şi inculpaţii S.B. şi S.J. precum şi alte trei tinere, martora remarcând pe una dintre acestea ca fiind numită G.

Martora a fost cazată pentru o noapte în imobilul sus-menţionat, iar a doua zi, a fost condusă de inculpata S.J., şi numitul Ş.R. la o agenţie de turism, fiind îmbarcată într-un autocar ce efectua transport internaţional pe relaţia Galaţi-Roma. Cei doi i-au comunicat martorei că la destinaţie va fi aşteptată de inculpatul S.B. (fost C.), plătindu-i toate cheltuielile ocazionate de transport.

Martora a părăsit România la data de 7 aprilie 2004, ulterior ajungând în gara Termini din Roma, unde a fost aşteptată de inculpatul S.B. (fost C.), care era însoţit de încă doi indivizi, B.B. şi V.C. Aceştia au condus-o pe martoră până în localitatea Bologna, cazând-o într-un imobil în care locuiau alte trei tinere.

În cauză nu se poate reţine că martora H.M.I. ar fi fost aşteptată în Italia şi transportată la hotel şi de inculpatul C.I., având în vedere declaraţia martorei în faza de judecată, când a arătat că nu a fost aşteptată în Italia de acesta, întrucât nu l-a cunoscut până atunci (la momentul audierii în faţa instanţei) pe inculpatul C.I., susţinere care se coroborează cu declaraţiile inculpatului C.I. şi martorului B.S.B.

După ce a cazat-o, inculpatul S.B. (fost C.) i-a luat paşaportul martorei motivând că se află mai în siguranţă asupra lui. A doua zi, inculpatul C.B. s-a deplasat în locuinţa unde se afla cazată martora H.M.I., spunându-i că trebuie să practice prostituţia la stradă. Martora a refuzat iniţial să practice prostituţia, însă inculpatul C.B. i-a replicat că până nu-i va restitui toţi banii pe care îi cheltuise cu aducerea ei în Italia, nu-i va restitui paşaportul turistic.

Având în vedere circumstanţele în care se afla, respectiv fără documente de identitate, fără bani şi într-o ţară străină, martora H.M.I. a fost nevoită să accepte să practice prostituţia conform indicaţiilor date de C.B. Aceasta a fost instruită de o tânără împreună cu care era cazată, pe nume A., cu privire la modul de racolare a clienţilor şi tarifele practicate.

Aceasta a început să practice prostituţia la stradă, având în medie circa 15-20 de clienţi pe seară, toţi banii obţinuţi fiind colectaţi de numitul F.I. care îi preda ulterior inculpatului C.B.

Menţionez că martora era obligată să practice prostituţia indiferent de starea de sănătate, chiar şi în perioada ciclului menstrual. În acest sens, este relevantă situaţia în care inculpatul C.B. a lovit-o pe martora H.M.I., inclusiv cu capul de ciment, întrucât aceasta refuzase să iasă „la stradă" într-o perioadă în care era bolnavă.

După aproximativ două săptămâni, pentru maximizarea profitului, martora H.M.I. a fost transferată în Roma, fiind cazată împreună cu celelalte tinere aduse de laBologna, într-un apartament. În scurt timp, martora le-a cunoscut şi pe tinerele care practicau prostituţia în folosul inculpatului C.I., respectiv: A., I., A.

Martora a continuat să fie exploatată de membrii grupării infracţionale în Roma, fiind obligată să practice prostituţia pe Via Cristofor Columb, Via Salaria şi Via Tiburtina din Roma.

După circa 3 săptămâni de la sosirea martorei în Italia, inculpatul C.B. a fost reţinut de autorităţile italiene situaţie în care, la scurt timp a venit în Italia inculpata S.J., care l-a înlocuit pe inculpatul sus-menţionat, ocupându-se de supravegherea fetelor, de colectarea banilor obţinuţi de acestea din practicarea prostituţiei şi expedierea lor în România prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Martora a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpaţii şi numiţii acţionau în cadrul unui grup infracţional organizat, aceştia împărţindu-şi atribuţiile de racolare, transport, cazare şi exploatare a victimelor.

Martora a practicat prostituţia în folosul membrilor grupului infracţional până în cursul lunii decembrie 2004, când a fost reţinută de autorităţile italiene cu ocazia unei razii, fiind returnată în România la data de 21 decembrie 2004.

În acest interval, martora H.M.I. a obţinut din practicarea prostituţiei suma totală de 70.000 euro, însuşită integral de gruparea infracţională, în special de inculpaţii S.M., S.B. şi S.J.

6. În cursul lunii mai 2004, martora P.D. l-a cunoscut pe inculpatul S.M., în scurt timp cei doi devenind prieteni.

Având în vedere relaţia dintre cei doi, martora a fost cazată la locuinţa deţinută inculpaţii S.B. şi S.J. în Galaţi, unde l-a cunoscut şi pe inculpatul S.L.V. Inculpatul i-a spus martorei că trebuie să obţină bani pentru a-şi putea cumpăra un imobil în care să trăiască împreună, sens în care urma să plece în Italia.

În imobil inculpatul S.M. mai avea cazată o altă tânără, G., minoră, despre care i-a spus că urmează să meargă în Italia unde trebuia să practice prostituţia.

Martora P.D. a auzit când inculpatul S.M. discuta la telefon cu fetele care practicau prostituţia în folosul său în Italia.

În cursul lunii iulie 2004 inculpatul S.M. i-a spus martorei P.D. că trebuia să plece în Italia, unde urma să fie aşteptată de un prieten de-al său, numitul F.I.

Inculpatul S.M. a transportat-o pe martoră la sediul unei firme ce efectua transport internaţional de persoane, îmbarcând-o într-un mijloc de transport cu destinaţia Roma.

În gara Termini din Roma, martora P.D. a fost aşteptată de numitul F.I., care a condus-o la hotelul B., în care erau cazaţi şi inculpaţii S.J. şi S.B. Martora a fost cazată într-o cameră cu alte trei fete, inculpata S.J. deposedând-o de paşaport.

În prima seară, inculpata S.J. i-a spus că urmează să iasă „la stradă" unde să practice prostituţia. Martora a refuzat iniţial să practice prostituţia, însă la scurt timp a fost sunată de inculpatul S.M. care i-a cerut să asculte dispoziţiile inculpatei S.J. Neavând altă opţiune şi având în vedere că se afla fără mijloace de subzistenţă şi documente de identitate într-o ţară străină, martora a fost nevoită să înceapă să practice prostituţia.

Martora P.D. a ieşit însoţită de celelalte fete împreună cu care era cazată pe via Salaria, anterior fiind instruită de inculpata S.C. cu privire la modalităţile de acostare a clienţilor şi tarifele practicate. Precizez că, în acelaşi timp, inculpata S.C. se prostitua, acostând clienţii în aceleaşi posturi ca şi victimele exploatate, ocupându-se totodată şi de supravegherea acestora din urmă.

Aceasta a practicat prostituţia „la stradă" timp de aproximativ 2 săptămâni, după care, inculpaţii S.B. şi S.J. au mutat-o într-un alt hotel al cartierului Termini din Roma. Banii obţinuţi din practicarea prostituţiei erau strânşi în fiecare dimineaţă de către numitul F.I., care îi preda inculpatei S.J.

La un moment dat, între inculpaţii S.M. şi inculpata S.J. au intervenit mai multe discuţii contradictorii legate de faptul că aceasta din urmă folosea banii obţinuţi de victime prin practicarea prostituţiei în interesul inculpatului S.B. (fost C.), care era arestat.

Ca atare, ulterior acestei discuţii, banii nu mai erau predaţi de numitul F.I. inculpatei S.J., fiind trimişi în ţară inculpatului S.M., prin intermediul serviciului de transfer monetar.

Martora P.D. a arătat faptul că, spre finalul toamnei anului 2004, inculpatul S.L.V. a trimis în Italia inculpatei S.J., alte două tinere, C. şi S., care urmau să practice prostituţia sub supravegherea acesteia în folosul grupării infracţionale.

Martora P.D. practica prostituţia „la stradă" pe Via Salaria în intervalul orar 10,00-16,00, obţinând zilnic sume cuprinse între 400 şi 500 euro.

După discuţia intervenită între inculpatul S.M. şi inculpata S.J., martora P.D. obişnuia să îi trimită săptămânal banii direct inculpatului, prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

La data de 17 decembrie 2004, martora P.D. a revenit în România, fiind cazată de inculpatul S.M. în două apartamente pe care acesta le deţinea.

După revenirea în România, inculpatul S.M. a făcut demersurile necesare pentru schimbarea paşaportului martorei, astfel că la data de 08 februarie 2005, după obţinerea noului document de călătorie, aceasta a fost expediată din nou în Italia.

Martora P.D. a practicat prostituţia în folosul exclusiv al grupării infracţionale până în cursul lunii martie 2005, când, realizând că banii obţinuţi de ea din practicarea prostituţiei sunt însuşiţi în mod exclusiv de gruparea infracţională, a renunţat să mai facă acest lucru.

Ca urmare a acestui fapt martora a fost contactată telefonic de inculpatul S.M., care i-a reproşat că refuză să se prostitueze în folosul lor, cerându-i să se întoarcă şi să practice din nou prostituţia în folosul grupării infracţionale. Martora i-a cerut inculpatului să-i dea o parte din banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, însă acesta a refuzat pretextând faptul că îi pierduse la jocuri de noroc.

Din declaraţiile martorei rezultă că în intervalul de timp în care s-a prostituat în folosul inculpaţilor a obţinut suma de 33.000 euro, bani care au fost însuşiţi de membrii grupării infracţionale, în special de inculpatul S.M.

7. În cursul lunii iulie 2004, martora sub identitatea protejată de S.A., l-a cunoscut pe raza municipiului Galaţi pe inculpatul S.M. Din analiza documentelor, în condiţiile art. 86¹ alin. (4) C. proc. pen., rezultă că la data când l-a cunoscut pe inculpatul S.M. martora S.A. era majoră, astfel că în mod greşit în rechizitoriu s-a reţinut că aceasta este minoră.

În scurt timp, inculpatul, conform uneia dintre metodele sale de racolare, a început să pretindă că este îndrăgostit de martoră. În cursul unor discuţii pe care inculpatul le-a avut cu martora, aceasta din urmă i-a spus că nu se află în relaţii bune cu părinţii săi şi că intenţiona să plece în străinătate pentru a-şi găsi un loc de muncă. Totodată victima i-a mai spus inculpatului că demarase procedurile în vederea obţinerii paşaportului turistic.

Considerând că martora este exact tipul de persoană pe care urmărea să o exploateze, inculpatul a invitat-o la imobilul din Galaţi, pentru a-i cunoaşte pe membrii familiei sale, acesta intenţionând, în fapt, să o cazeze în imobilul deţinut de inculpaţii S.B. şi S.J., pentru a avea un control mai facil asupra ei.

Inculpatul nu a mai lăsat-o pe martoră să plece la domiciliul părinţilor săi, pretinzând că urmează să se căsătorească cu ea. Fiind indusă în eroare de atitudinea inculpatului, martora S.A. a acceptat să rămână la imobilul menţionat mai sus, fiind găzduită de inculpatul S.B. Profitând de această situaţie, inculpatul S.M. a ajutat-o pe martoră să-şi obţină paşaportul turistic de la serviciul public specializat din municipiul Galaţi.

La scurt timp, mama martorei s-a deplasat la locuinţa inculpaţilor S.J. şi S.B., unde s-a întâlnit cu inculpatul S.M. şi martora S.A. Mama martorei a încercat să o determine pe aceasta să se întoarcă la domiciliu, însă aceasta a fost determinată de inculpatul S.M. să rămână în locuinţa inculpaţilor S.J. şi S.B., unde fusese cazată, pentru a putea fi supravegheată.

Ulterior, inculpaţii S.M. şi S.B. s-au deplasat împreună cu martora S.A. la locuinţa părinţilor acesteia, încercând să-i convingă pe aceştia că inculpatul S.M. avea intenţii serioase în ceea ce o priveşte pe martora S.A. şi că intenţiona să se căsătorească cu aceasta.

Martora, fiind indusă în eroare de inculpaţii S.M. şi S.B., a continuat să locuiască împreună cu aceştia în imobilul situat în Galaţi.

Profitând de această situaţie, inculpatul S.M. a început să facă presiuni asupra martorei în scopul de a o determina să meargă în Italia, unde acesta ar fi trebuit să muncească în calitate de menajeră la un hotel din Roma. Inculpatul pretindea că din banii obţinuţi urmau să-şi achiziţioneze un apartament în care să locuiască după încheierea căsătoriei.

Menţionez că, întrucât inculpatul S.B. (fost C.), care se ocupa de exploatarea tinerelor în Italia fusese arestat, inculpata S.J. a plecat la Roma, unde a preluat rolul acestuia de supraveghere şi colectare a sumelor de bani de la tinerele care erau exploatate în folosul grupului infracţional.

Între timp, inculpatul S.M. a convins-o pe martora S.A. să meargă în Italia, astfel că a aceasta a plecat în Italia cu inculpatul S.B.

La Roma, martora S.A. a fost aşteptată de inculpata S.J. şi numitul F.I.

Martora a fost cazată într-un hotel din capitala Italiei, în zilele următoare inculpaţii S.J., S.B. şi numitul determinând-o prin constrângere să practice prostituţia la stradă. Martora era scoasă pe o stradă din Roma, unde în mod obişnuit prostituatele îşi racolau clienţii, fiind obligată să practice prostituţia pe timpul nopţii. Atât martora, cât şi celelalte tinere care practicau prostituţia la stradă în folosul grupului infracţional erau supravegheate de inculpaţii S.J., S.B. şi de numitul F.I.

În fiecare dimineaţă inculpata S.J. lua banii obţinuţi de martora S.A. în urma practicării prostituţiei, lăsându-i doar câte 5 euro pentru alimente.

În situaţia în care martora şi celelalte tinere nu obţineau din practicarea prostituţiei sumele scontate de inculpate, inculpata S.J. le ameninţa cu cuţitul, forţându-le să iasă „la stradă" pentru a câştiga bani în modalitatea descrisă mai sus, pretinzând că acestea ar fi avut datorii la membrii grupului infracţional.

Totodată, martora şi celelalte tinere erau ameninţate că în cazul în care îndrăzneau să-i denunţe organelor de poliţie, inculpaţii urmau să acţioneze prin mijloace violente asupra familiilor lor aflate în ţară.

În perioada în care a practicat prostituţia la stradă, martora S.A. a cunoscut şi alte tinere care practicau prostituţia în favoarea grupului infracţional, respectiv: G.C., A.M., A., A., I., precum şi alte fete care practicau prostituţia la stradă în folosul inculpatului C.I. Martora S.A. a practicat prostituţia în folosul familiei S. timp de aproximativ două luni, timp în care a obţinut suma de aproximativ 20.000 euro, bani însuşiţi în totalitate de membrii grupului infracţional, în special de inculpata S.J.

8. În cursul anului 2004, martora audiată sub identitate protejată A.G.L. i-a cunoscut pe numiţii F.I.M. şi F.I., aflând că aceştia au în străinătate mai multe tinere care practică prostituţia în folosul lor.

Întrucât avea mari dificultăţi financiare, martora l-a rugat pe numitul F.I. să o ajute să plece în Italia, unde să practice prostituţia.

Numitul i-a plătit martorei cheltuielile de transport, aceasta fiind transportată în Italia, unde a practicat prostituţia, împărţind banii obţinuţi cu membrii grupării infracţionale.

Audiată fiind, martora a relevat faptul că între cei doi făptuitori şi inculpaţii din cadrul familiei S. exista o relaţie de colaborare în cadrul realizării scopului infracţional comun, în sensul că aceştia se ajutau în ceea ce priveşte racolarea, cazarea, transportul şi exploatarea victimelor prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei.

De asemenea, martora a relevat şi faptul că inculpatul C.I. făcea parte integrantă şi activă din grupul infracţional organizat, colaborând cu numiţii şi inculpaţii în realizarea scopului infracţional.

Cu ocazia audierii martorei sub identitate protejată, i-au fost prezentate două planşe fotografice în care aceasta a recunoscut-o pe inculpata S.R.E. (fostă Z.), despre care a precizat că avea rolul de a caza tinerele racolate în apartamentul pe care îl deţinea în Galaţi, înainte ca acestea să fie trimise în Italia de către membrii grupării infracţionale.

Cu aceeaşi ocazie, martora cu identitatea protejată A.G.L., a indicat-o din grup de fotografii pe numita M.M., care practica prostituţia în folosul membrilor grupării infracţionale, fiind racolată de învinuitul F.I. Despre numita M.M. a făcut vorbire şi martora H.L. (fostă B.), pe parcursul declaraţiei dată în faţa organelor de urmărire penală, relevând printre altele faptul că aceasta fusese cazată de inculpata S.R.E. în apartamentul pe care îl deţine pe raza municipiului Galaţi.

9. În toamna anului 2004, martora P.G. l-a cunoscut într-o discotecă de pe raza municipiului Galaţi pe inculpatul S.L.V. Potrivit metodei de racolare consacrată în cadrul grupării infracţionale, inculpatul S.L.V. s-a împrietenit cu martora, spunându-i acesteia că intenţionează să se căsătorească cu ea, dar că mai întâi aveau nevoie de o locuinţă necesară traiului în comun.

Inculpatul i-a propus martorei ca, pentru a face banii de locuinţă, să meargă în Italia unde să practice prostituţia, obţinând astfel sumele de bani necesare.

La acea dată, martora avea împlinită vârsta de 15 ani şi jumătate, neavând eliberat paşaport turistic, fapt pe care i l-a comunicat inculpatului.

Martora P.G. a obţinut de la tatăl său, în întreţinerea căruia se afla, procurile necesare obţinerii paşaportului şi trecerii frontierei, iar la scurt timp a fost condusă de inculpatul S.L.V. la mijlocul de transport ce efectua curse pe relaţia Galaţi-Roma.

Inculpatul i-a spus martorei că, în Roma urma să fie aşteptată de inculpata S.C., la acea vreme concubina inculpatului S.M. Conform înţelegerii, martora P.G. s-a deplasat la Roma, fiind aşteptată în gara Termini de inculpata S.C., care a condus-o la un hotel. Martora P.G. s-a cazat după care, împreună cu inculpata S.C., a început să practice prostituţia într-un „post" deţinut de inculpatul S.L.V. pe Via Salaria, având în medie câte 5-6 clienţi pe seară de la care percepea câte 30 euro/raport sexual.

începând din toamna anului 2004, martora a practicat prostituţia cu intermitenţe în folosul inculpatului S.L.V.

Din banii obţinuţi, martora P.G. achita chiria şi alimentele consumate, restul fiind trimişi în ţară inculpatului S.L.V. prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Aspectele relevate de martora P.G. sunt confirmate de declaraţiile martorilor R.G. şi U.M.

Declaraţiile martorelor P.G. şi U.M. din cursul judecăţii, deşi nuanţate, relevă aceeaşi situaţie de fapt, respectiv aceea că martora minoră P.G. s-a prostituat în favoarea inculpatului S.L.V. în urma propunerilor de căsătorie ale acestuia.

Martora P.G. a practicat prostituţia în folosul inculpatului S.L.V. până în cursul anului 2006, remiţându-i acestuia suma totală de 30.000 euro.

10. În cursul lunii august 2004, martora audiată sub identitatea protejată de I.C., care avea împlinită vârsta de 16 ani, l-a cunoscut pe inculpatul S.M. Cu toate că martora evita să îl întâlnească şi să vorbească cu el, inculpatul a devenit foarte insistent, reuşind să obţină numărul de telefon al martorei şi să afle adresa la care aceasta locuia.

Ulterior, inculpatul S.M. a căutat-o pe martora I.C. în mod repetat la locuinţa părinţilor acesteia, cerându-i să-l însoţească la locuinţa părinţilor săi din Galaţi.

Martora a refuzat iniţial să facă acest lucru, însă ulterior a cedat insistenţelor şi ameninţărilor inculpatului S.M., însoţindu-l pe acesta la imobilul aflat la adresa sus-precizată. În acest imobil se aflau, în afară de inculpatul S.M., inculpaţii S.J. şi S.B.

Inculpatul S.M. i-a propus martorei I.C. să meargă în Italia unde ar fi trebuit să participe la un turneu sportiv (de tenis de masă). Cu toate că nu dorea să plece în străinătate, datorită ameninţărilor inserate de inculpatul S.M. în propunerea făcută şi a încurajărilor exercitate de inculpaţii S.J. şi S.B., martora a acceptat să plece în străinătate, aducându-le la cunoştinţă că nu are paşaport şi că are doar 16 ani împliniţi.

S-a apreciat că în cauză nu se poate reţine că şi inculpatul S.B. (fost C.) ar fi exercitat încurajări pentru ca martora să meargă în Italia unde ar fi trebuit să participe la un turneu sportiv, întrucât în acea perioadă acesta era arestat în Italia (24 aprilie 2004-10 mai 2005 şi apoi în România între 18 iulie 2005-21 august 2006).

Inculpatul S.M. i-a spus martorei că nu vor fi probleme în ceea ce priveşte obţinerea paşaportului, asigurând-o că va suporta şi cheltuielile ocazionate de transportul acesteia până în Italia. Martora I.C. s-a deplasat împreună cu mama sa la un notar public unde a obţinut procura necesară pentru a putea călători însoţită de o altă persoană în străinătate, costul documentului notarial fiind suportat de inculpatul S.M. Ulterior, inculpatul S.M. a condus-o pe martoră la Serviciul Paşapoarte Galaţi, unde prin intermediul unei cunoştinţe, i-a facilitat obţinerea rapidă a paşaportului turistic.

La scurt timp după obţinerea paşaportului martorei, inculpatul S.M. a condus-o la o agenţie de turism, unde i-a prezentat-o pe inculpata S.C. (fostă G.), cu care i-a spus că va călători în străinătate. Cu această ocazie, inculpatul i-a înmânat inculpatei paşaportul martorei, aceasta din urmă păstrându-l asupra sa. Martora şi inculpata au călătorit împreună până în gara Termini din Roma, inculpata fiind cea care a prezentat ambele paşapoarte la controlul poliţiei de frontieră.

Din gara Termini, inculpata G.C. a condus-o pe martora I.C. la un hotel din apropiere, unde a cazat-o împreună cu altă fată pe nume D. Imediat după ce a cazat-o. inculpata i-a spus martorei că. de fapt. în Italia urma să se prostitueze „la stradă" în folosul membrilor grupului infracţional. Martora a refuzat să facă acest lucru, situaţie în care inculpata S.C. (fostă G.) a ameninţat-o că îl va suna pe inculpatul S.M., care urma să vină în Italia, şi să „o convingă" inclusiv prin exercitarea de violenţe. Totodată, inculpata i-a spus că inculpatul S.M. putea face rău membrilor familiei martorei, în ţară.

Având în vedere situaţia creată, respectiv faptul că nu avea document de identitate, cât şi ameninţările exercitate, au determinat-o pe martoră să accepte să practice prostituţia.

Inculpata S.C. a instruit-o pe martoră cu privire la modalitatea de racolare a clienţilor şi cu privire la tarifele practicate. Martora a început să practice prostituţia alături de inculpată şi de numita D., într-un „post" amplasat pe Via Salaria.

Acestea practicau prostituţia în intervalele orare 09,00-16,00 şi 18,00-04,00, iar toţi banii obţinuţi de martoră erau luaţi de inculpata S.C. care periodic, îi trimitea în România inculpatului S.M., prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Inculpata S.C. îi cerea martorei să practice orice tip de raport sexual doreau clienţii, îndemnând-o chiar să întreţină raporturi sexuale neprotejate, în scopul maximizării profitului. Martora avea în medie 15 clienţi, obţinând prin practicarea prostituţiei, sume cuprinse între 500 şi 800 euro pe zi, funcţie de tipul de raporturi sexuale practicate, bani care erau luaţi integral de inculpata S.C.

După o perioadă, inculpata S.C. a plecat în România, interval în care de strângerea banilor se ocupa o tânără cunoscută cu numele de D. - rămasă neidentificată.

Ulterior, în Italia, au sosit şi alte tinere care se prostituau în folosul membrilor grupului infracţional, situaţie care a fost percepută în mod nemijlocit de martoră, între care P.G., care fusese racolată de inculpatul S.L.V.

În cursul lunii ianuarie 2005, în Italia au sosit inculpaţii S.B. şi S.J. care au adus cu ei alte două tinere, S. şi C., racolate în România de către inculpatul S.L.V., pe care le-au cazat la un hotel, cei doi inculpaţi ocupându-se de supravegherea şi strângerea banilor obţinuţi de acestea din practicarea prostituţiei.

În cursul lunii octombrie 2005, martora a fost depistată de autorităţile italiene, fiind returnată în România.

Martora a relevat că, înainte de sosirea sa în Italia, de supravegherea tinerelor care practicau prostituţia „la stradă" se ocupa învinuitul F.I., acesta colaborând cu membrii din familia S. în realizarea scopului infracţional comun.

Tot această martoră, a mai arătat că, în cursul lunii februarie 2005, între inculpaţii din familia S. şi învinuiţii din familia F. a avut loc o discuţie contradictorie legată de împărţirea „posturilor" pe Via Salaria.

După revenirea în ţară, în cursul lunii octombrie 2005, martora I.C. s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul S.M. care i-a propus din nou să meargă în Italia, folosind documente false. Întrucât martora l-a refuzat, acesta a început să o caute pe la locuinţa sa, iar la sfârşitul lunii noiembrie 2005, a luat-o forţat de pe stradă, conducând-o cu un autoturism la imobilul deţinut de inculpaţii S.B. şi S.J. în Galaţi, unde a încercat din nou să o convingă să meargă în Italia, pentru a practica prostituţia în folosul grupului infracţional, sens în care i-a oferit suma de 3.000 euro. Întrucât martora l-a refuzat, inculpatul a devenit violent, lovind-o pe aceasta şi a tăiat-o cu un cuţit. Întrucât martora a persistat în refuz, inculpatul a lăsat-o să plece, iar martora a rupt orice relaţie cu membrii grupului infracţional.

11. În cursul lunii august 2004, prin intermediul unei cunoştinţe comune, inculpatul S.L.V. a ajuns să o cunoască pe martora N.C.

Aceasta, pe parcursul discuţiilor i-a spus inculpatului că doreşte să meargă în străinătate. În aceste circumstanţe, inculpatul S.L.V. i-a propus să meargă împreună cu el în Italia.

Considerând că martora ar putea fi uşor de exploatat în Italia, prin obligarea la practicarea prostituţiei, la scurt timp după ce a cunoscut-o pe martoră, inculpatul S.L.V. a început să pretindă că este îndrăgostit de aceasta şi să-i spună că pentru a face rost de banii necesari traiului în comun şi achiziţionării unui imobil trebuia ca martora să practice prostituţia în Italia.

În acest scop, inculpatul S.L.V. a plătit toate taxele necesare pentru obţinerea de către martoră a paşaportului turistic. Precizez că inculpatul a reuşit să o racoleze pe victimă înainte ca aceasta să fi împlinit vârsta de 18 ani, actele necesare obţinerii paşaportului fiind introduse spre lucrare la serviciul specializat în data de 07 septembrie 2004 (cu o zi înainte ca martora să devină majoră).

În acelaşi interval de timp, inculpatul i-a făcut cunoştinţă martorei N.C. cu o altă tânără, identificată ca fiind B.S., despre care i-a spus că o va însoţi în Italia, unde urma să practice prostituţia „la stradă" în folosul lui.

În cursul lunii septembrie 2004, inculpatul S.L.V. le-a condus, atât pe martora N.C., cât şi pe numita B.S., la sediul unei societăţi de transport unde le-a achiziţionat biletele necesare pentru transportul în Italia. Pe drum martora era apelată în mod constant de inculpat, care cu ocazia unei convorbiri i-a dat numărul de telefon al inculpatei S.J., ce urma să o aştepte la destinaţie.

Cele două au fost conduse în gara Termini din Roma, unde au fost aşteptate de inculpaţii S.J. şi S.B., care le-au condus la un hotel din cartierul Rebibbia, cazându-le. Ulterior, inculpata S.J. s-a deplasat cu cele două tinere la un magazin din Roma, cumpărându-le obiecte vestimentare specifice activităţii de prostituţie.

Inculpata S.J. i-a spus martorei că urmau să iasă să practice prostituţia „la stradă" într-un loc controlat de membrii familiei sale denumit „post", comunicându-i tarifele pe care trebuia să le pretindă de la fiecare client, în funcţie de tipul de raport sexual practicat.

Martora N.C. şi numita B.S. au început să practice prostituţia conform indicaţiilor date de inculpata S.J., fiind însoţită în primele zile de o altă tânără pe nume D. Martora practica prostituţia în „post" în intervalul orar 16,00-05,00având în medie un număr de 9-10 clienţi, de la care percepea tarife cuprinse între 30 şi 150 euro, funcţie de tipul de raport sexual, obţinând în fiecare seară aproximativ 400 euro.

În această perioadă, martora a cunoscut şi alte tinere care practicau prostituţia în folosul grupării infracţionale, întâlnindu-le fie în „posturi", fie în camerele de hotel.

Martora N.C. a revenit în România însoţită de inculpaţii S.J. şi S.B. la data de 27 noiembrie 2004.

Martora a rămas în România o perioadă, după care a fost trimisă din nou de inculpatul S.L.V. în Italia, însoţită de martora P.G., şi numita P.D., la începutul anului 2005.

Martora N.C. s-a cazat la un hotel din apropierea gării Termini, începând să practice prostituţia „la stradă". Banii obţinuţi de martoră erau luaţi de martora P.G., care îi trimitea în România inculpatului S.L.V., prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

La scurt timp s-a deplasat în Italia şi inculpata S.C., care a început să practice prostituţia în folosul inculpatului S.M. În acelaşi timp, inculpata S.C. se ocupa şi de colectarea sumelor de bani obţinute de o parte a victimelor exploatate de membrii grupării infracţionale, aspect perceput în mod nemijlocit de martora N.C., cazată în aceeaşi cameră cu inculpata.

După aproximativ trei săptămâni, respectiv în cursul lunii februarie 2005, martora N.C. a fugit de sub influenţa inculpaţilor, stabilindu-se într-o altă locaţie din Italia.

În perioadele în care martora s-a prostituat a obţinut aproximativ 21.000 euro, bani care i-au fost trimişi în România inculpatului S.L.V.

12. Cu privire la martora audiată sub identitatea protejată de M.S., care a declarat că în cursul lunii ianuarie 2005 l-a cunoscut pe inculpatul S.B. (fost C.), care a convins-o să se mute împreună cu el în imobilul din Galaţi, în care a fost cazată de inculpaţii S.J. şi S.B., că aceştia au început să facă presiuni asupra acesteia cu scopul de a o determina să-şi obţină un nou act de identitate, cu mutaţie la adresa din Galaţi, spunându-i că în acest mod o puteau ajuta să-şi obţină mai repede paşaportul turistic, şi că realizând că după obţinerea paşaportului urma să fie transportată în străinătate unde ar fi fost exploatată de membrii grupului infracţional prin obligarea Ia practicarea prostituţiei martora a început să se opună demersurilor inculpaţilor de obţinere a documentului de identitate şi a paşaportului, iar în final nu a mai plecat în Italia, aceasta sustrăgându-se influenţei exercitată de inculpaţii, se constată că declaraţia acestei nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, fiind chiar contrazisă de actele aflate la dosar din care rezultă că în acea perioadă inculpatul S.B. (fost C.) era arestat în Italia (24 aprilie 2004-10 mai 2005 şi apoi în România între 18 iulie 2005-21 august 2006). Rezultă că inculpatul S.B. (fost C.) nu putea să o racoleze pe această martoră şi să o cazeze în apartamentul părinţilor săi.

13. În cursul lunii decembrie 2003, martora C.M. l-a cunoscut într-o discotecă pe inculpatul S.M. Acesta i-a propus martorei să meargă în Italia unde urma să îi găsească un loc de muncă, prin intermediul cunoştinţelor pe care le avea.

Inculpatul a asigurat-o pe martoră că va suporta cheltuielile necesare pentru transport şi obţinerea paşaportului, urmând ca martora să îi restituie ulterior suma de 5.000 euro. Cu toate că i-a spus inculpatului că suma de 5.000 euro este prea mare, inculpatul i-a spus că se vor înţelege asupra acestei sume odată ajunşi în Italia.

Sperând că îşi va găsi un loc de muncă, martora a fost de acord să meargă în Italia, motiv pentru care, împreună cu inculpatul a depus documentele necesare obţinerii paşaportului, toate cheltuielile fiind suportate de acesta din urmă.

Ulterior obţinerii documentelor de călătorie, martora s-a întâlnit cu inculpatul S.M. la Agenţia de turism G.T., acesta ambarcându-le atât pe ea, cât şi pe o altă tânără cu numele D. într-un microbuz ce efectua curse pe relaţia Galaţi-Roma. Cele două au fost transportate până în gara Termini din Roma, unde au fost aşteptate de inculpatul S.B. (fost C.). Iniţial, acesta le-a luat paşapoartele celor două după care le-au transportat cu un autoturism la un hotel din apropierea gării Termini, cazându-le împreună. Imediat ce au ajuns în hotel, inculpatul S.B. (fost C.) i-a spus martorei că urmează să iasă la stradă pentru a practica prostituţia, urmând ca astfel să îşi plătească datoriile care le aveau faţă de el şi fratele său.

Cele două au refuzat, iniţial să practice prostituţia dar, având în vedere faptul că se aflau pe teritoriul străin fără documente de identitate şi mijloace materiale au fost nevoite să accepte să se prostitueze în folosul membrilor grupului infracţional.

Sus-numitele au fost conduse de inculpat pe strada Cristofore Columbo, unde se mai aflau alte două tinere, printre care şi inculpata S.C. Inculpata le-a instruit pe cele două cu privire la modalitatea de racolare a clienţilor şi tarifele practicate, solicitându-le să întreţină orice tip raport sexual le-ar fi cerut clienţii.

În prima seară, martora C.M. şi tânăra pe nume D., au reuşit să fugă de „la stradă", deplasându-se la hotel unde au fost aşteptate de inculpatul S.B. (fost C.), care le-a aplicat ambelor mai multe lovituri. A doua zi, inculpatul le-a scos din nou pe cele două la stradă, obligându-le să practice prostituţia în folosul lor.

Cele două erau obligate să practice prostituţia în intervalul orar 12,00-05,00.

Martora a practicat în această modalitate, timp de aproximativ două săptămâni, fiind supravegheată „la stradă" de inculpata S.C., toţi banii obţinuţi fiindu-le luaţi în fiecare dimineaţă de inculpatul C.B.

Ulterior, ca urmare a unei razii a autorităţilor italiene, inculpatul S.B. (fost C.) le-a mutat pe toate tinerele, care se prostituau în folosul grupului infracţional, într-o cameră dintr-un alt hotel.

În acest loc, inculpata S.C. se ocupa de supravegherea tinerelor, interzicându-le să vorbească între ele, pentru a nu afla detalii una despre alta.

Ca urmare a unei neînţelegeri ivite între inculpatul S.B. (fost C.) şi proprietarul apartamentului, autorităţile italiene au organizat o razie, ocazie cu care toate persoanele găsite în imobil au fost conduse la sediul organelor de poliţie. Cu această ocazie, martora a observat că în acelaşi imobil locuia şi numitul F.I. împreună cu o altă tânără care se prostitua în folosul acestuia.

După identificarea tinerelor, acestea au fost eliberate de autorităţile italiene. Inculpatul S.B. (fost C.) le-a aşteptat, cazându-le într-o cameră dintr-un alt hotel.

Întrucât proprietarul hotelului nu accepta ca locatarii să nu aibă documente de identitate, inculpatul S.B. (fost C.) a fost nevoit să restituie paşaportul martorei C.M.

A doua zi, profitând de faptul că era singură în cameră, având şi paşaportul asupra sa, martora C.M. a fugit din hotel, adăpostindu-se la sora sa, stabilită în Italia.

Pe parcursul perioadei cât a fost exploatată martora, a perceput faptul că inculpaţii acţionau în mod coordonat în cadrul grupării împărţindu-şi rolurile în vederea realizării scopului propus.

Susţinerile martorei din cursul judecăţii, cum că ar fi ştiut din ţară că se va prostitua în Italia şi că nu a fost obligată să se prostitueze au fost înlăturate întrucât aceasta nu a motivat revenirea faţă de declaraţiile de la urmărire penală, iar aceasta a făcut un denunţ şi în faţa autorităţilor italiene împotriva inculpatului S.B. (fost C.).

Martora a obţinut din practicarea prostituţiei suma de 1.000 euro, bani care au fost însuşiţi integral de inculpatul S.B. (fost C.).

14. Martora Ş.C., în cursul anului 2004, era prietenă cu numitul A.F., care îl deservea ca şofer pe inculpatul S.L.V. Ca urmare a acestui fapt, martora a ajuns să-l cunoască atât pe inculpatul S.L.V., cât şi pe fraţii acestuia S.M. şi C.B. vizitându-i pe aceştia la locuinţele pe care aceştia le deţineau în municipiul Galaţi.

Cu ocazia acestor vizite, martora a observat mai multe tinere despre care a aflat de la inculpatul S.L.V. că urmau să plece în Italia pentru a practica prostituţia.

La începutul lunii iunie 2005, inculpatul S.L.V. i-a propus martorei Ş.C. să meargă în Italia unde să practice prostituţia „la stradă", urmând ca banii obţinuţi să fie împărţiţi în mod egal.

Martora i-a adus la cunoştinţă inculpatului că este minoră, însă acesta a asigurat-o că nu vor exista probleme în ceea ce priveşte obţinerea paşaportului, spunându-i că este prieten cu un funcţionar al serviciului specializat. Inculpatul s-a deplasat împreună cu martora la Serviciul Paşapoarte din municipiul Galaţi, unde a făcut demersurile necesare în vederea obţinerii cu rapiditate a paşaportului martorei Ş.C.

După obţinerea documentului de călătorie, la data de 24 iunie 2005, inculpatul S.L.V. însoţit de martora Ş.C. şi de numitul A.F. au plecat cu un microbuz spre Italia, ajungând la Roma în gara Termini. Urmărind supravegherea îndeaproape a martorei de către un membru de încredere al grupării infracţionale, aceasta a fost cazată de inculpat în aceeaşi cameră cu inculpata S.C., la acea vreme concubina inculpatului S.M. Aceasta din urmă i-a explicat martorei modul în care trebuia să racoleze clienţii în „postul" care-i fusese repartizat şi tarifele pe care trebuia să le perceapă.

A doua zi după ce a ajuns în Italia, inculpatul S.L.V. a condus-o pe martora Ş.C. pe Via Cristofore Columbo din Roma, arteră frecventată în mod obişnuit de prostituate, unde i-a indicat un loc despre care i-a spus că este „postul" său, în sensul că în acel loc trebuia să desfăşoare activitatea de racolare a clienţilor.

Martora Ş.C. practica prostituţia pe timpul nopţii, având minimum 6-7 clienţi de la care obţinea 200 euro. Martora a observant, în mod nemijlocit, că inculpata S.C. se prostitua la rândul ei în folosul inculpatului S.M.

În fiecare dimineaţă martora se deplasa la hotel, unde îi dădea jumătate din banii obţinuţi inculpatului S.L.V.

Martora s-a prostituat în folosul inculpatului S.L.V. timp de aproximativ o lună de zile, perioadă în care i-a dat acestuia suma de 5.000 euro. Întrucât din jumătatea care-i revenea martora trebuia să suporte cheltuielile de cazare şi masă, aceasta rămânând cu foarte puţini bani, aceasta a realizat că fusese indusă în eroare cu privire la modalitatea de împărţire a banilor obţinuţi, astfel încât s-a hotărât să fugă cu un client ocazional.

După ce a fugit de sub influenţa inculpatului, aceasta a revenit în România.

Anterior revenirii în România, în decembrie 2006, martora s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul C.B., care i-a spus că are mai multe fete la stradă ce se prostituează în folosul lui, sens în care i-a arătat martorei un grup de tinere.

Inculpatul i-a mai spus martorei că intenţiona să o cheme în Italia pe inculpata S.J. pentru a avea grijă de fetele ce se prostituau la stradă.

Ulterior revenirii în România, martora Ş.C. a rupt toate legăturile cu membrii grupului infracţional.

15. În cursul urmării penale a fost audiată martora C.M.D., care adeclarat că în cursul lunii iunie 2005 l-a cunoscut pe inculpatul S.M. într-o discotecă din municipiul Galaţi, care, pretinzând că o iubeşte şi că dorea să trăiască împreună cu aceasta, i-a propus să meargă în Italia unde să câştige bani prin practicarea prostituţiei „la stradă". A mai arătat că a fost de accord, întrucât inculpatul pretindea că banii obţinuţi vor fi investiţi în achiziţionarea unui apartament în care să trăiască împreună, fiind cazată până la plecare într-un apartament, unde mai venea inculpata S.J. şi o punea să facă curăţenie. A precizat că inculpatul S.M. a expediat-o pe martoră cu un mijloc de transport aparţinând SC G.T. SRL, fiind aşteptată în gara Termini din Roma. Martora a fost aşteptată de o altă tânără care se prostitua în folosul grupului infracţional, pe nume A.- rămasă neidentificată - care a condus-o şi a cazat-o la o pensiune din apropiere. A mai precizat că această tânără a instruit-o cu privire la modul de racolare al clienţilor şi tarifele practicate. Ulterior, tânăra respectivă a condus-o pe martoră pe Via Salaria din Roma, unde aceasta a început să practice prostituţia „la stradă", banii obţinuţi de martoră fiind strânşi în fiecare dimineaţă de A., care îi trimitea în ţară inculpatului S.M. prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

În faza de judecată, martora C.M.D. a declarat că, de fapt, a fost racolată de numitul F.I., că a locuit în apartamentul inculpatei S.R.E. şi că în Italia a fost aşteptată de A., soţia lui F.I., unde s-a prostituat pentru numitul F.I., arătând că la urmărirea penală a declarat altfel întrucât se temea de făptuitor că o să-i dea foc la casă.

Instanţa de fond a apreciat că declaraţia martorei C.M.D. din faza de judecată reflectă realitatea pentru următoarele considerente:

- martora nu a identificat-o pe numita A., ceea ce duce la concluzia că aceasta poate să nu existe;

- în perioada respective, banii obţinuţi de fetele care se prostituau pentru inculpatul S.M. erau adunaţi de inculpata S.C. şi nu de aşa-zisa A.;

- martora a identificat cele mai multe fete care se prostituau pentru fraţii F.;

- martora nu a fost identificată de fetele care se prostituau pentru inculpatul S.M.;

- martora C.M.D. a fost identificată de martorele C.M. şi A.G.L. (care se prostituau pentru fraţii F.), arătând că aceasta se prostitua pentru numitul F.I.

În consecinţă, nu se poate reţine că martora C.M.D. a fost traficată de inculpaţii S.M., S.B. şi S.J., ci de numitul F.I.

16. În cursul anului 2004, martora R.I.R. şi-a obţinut paşaportul touristic călătorind în Italia, unde a avut o relaţie de concubinaj cu un cetăţean italian, relaţie care adurat până în primăvara anului 2005.

Întrucât abandonase cursurile şcolare, fapt care a dus la deteriorarea relaţiilor cu părinţii săi, martora R.I.R. s-a hotărât să practice prostituţia în Italia pentru a-şi obţine mijloacele financiare necesare subzistenţei.

Cunoscând faptul că era imposibil să se prostitueze „la stradă" fără protecţia unui proxenet, în primăvara anului 2005, martora R.I.R. a revenit în România, unde l-a contactat pe inculpatul C.I,. despre care cunoştea că are în Italia mai multe fete care se prostituează în folosul lui.

Martora R.I.R. l-a contactat pe inculpate, cerându-i să o ajute în Italia în sensul de a o proteja în timp ce practica prostituţia, stabilind ca în schimbul acestui lucru să-i dea o parte din sumele de bani obţinute. Conform înţelegerii, martora a plecat în Italia stabilindu-se într-un hotel din apropierea gării Termini.

Martora a început să practice prostituţia pe Via Salaria din Roma, ocazie cu care a cunoscut şi alte tinere care se prostituau în folosul inculpatului C.I.

Această martoră a practicat prostituţia „la stradă" timp de aproximativ 11 luni, perioadă în care a obţinut 70.000 euro, din care i-a dat inculpatului C.I. suma de 25.000 euro, majoritatea acestor bani fiind expediată prin intermediul şoferilor ce efectuează curse pe relaţia Roma-Galaţi, iar o mică parte prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

În cursul anului 2006, martora R.I.R. a fost depistată de autorităţile italiene cu viza de şedere expirată, motiv pentru care a fost returnată în România.

După returnarea în România, martora a fost cazată în locuinţa deţinută de inculpatul C.I., acesta împreună cu martora demarând procedurile pentru eliberarea unui nou paşaport.

După eliberarea noului paşaport, martora R.I.R. a distrus vechiul paşaport, abandonând fragmente din acesta în locuinţa inculpatului.

Martora a călătorit ulterior în Italia, unde a continuat să practice prostituţia, revenind la începutul anului 2007 în România, ocazie cu care a fost cazată de inculpat în locuinţa sa.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la locuinţa inculpatului C.I., la data de 8 februarie 2007, a fost identificată şi martora R.I.R., în imobil fiind găsite mai multe fragmente din vechiul paşaport al martorei, distrus de aceasta în condiţiile arătate mai sus.

17. În cursul anului 2005, martora audiată sub identitatea protejată de A.E., i-a cunoscut pe numiţii F.l.M. şi F.I. Întrucât martora avea mari dificultăţi materiale, i-a rugat pe cei doi învinuiţi să o ajute să meargă în Italia, unde să câştige sume de bani, care să o ajute să ducă un trai decent. Numitul F.l.M. s-a oferit să o ajute pe martoră, propunându-i ca până la plecare să locuiască în apartamentul surorii sale, inculpata S.R.E. (fostă Z.), apartament situat înGalaţi. Martora a fost de acord şi a locuit în apartamentul inculpatei S.R.E. circa 2 săptămâni, în acelaşi apartament fiind cazată, pentru circa o săptămână, şi o altă tânără cu numele de M.

În cursul lunii aprilie 2005, cei au condus-o pe martora A.E. şi pe tânăra cu numele de M. la Focşani, unde le-au îmbarcat într-un mijloc de transport ce făcea curse internaţionale pe relaţia România-Italia. Atât martora, cât şi numita M. au fost transportate până în gara Termini din Roma, unde au fost aşteptate de numita F.C., soţia făptuitorului F.l.M.

Martora a fost cazată în aceeaşi cameră cu numita F.C., iar la scurt timp a fost sunată de învinuitul F.I.M., care i-a spus că îi datorează suma de 1.000 euro ce reprezintă cheltuielile efectuate cu ocazia plecării sale în Italia şi că pe viitor urma să practice prostituţia „la stradă", urmând să-i dea bani obţinuţi. Întrucât avea mari dificultăţi financiare, martora a fost nevoită să accepte condiţiile impuse de învinuit, motiv pentru care a început să iasă „la stradă" acostând clienţi cu care întreţinea raporturi sexuale contra sumei de 30 euro/act sexual.

Martora a practicat prostituţia în intervalul orar 21,30-06,00. Imediat după sosirea sa în Italia, martora a început să returneze treptat pretinsa datorie de 1.000 euro pe care o fixase învinuitul F.I.M. Martorei îi rămâneau foarte puţini bani, din care reuşea să-şi achite cazarea la hotel, alimentele şi hainele.

Pe perioada cât a practicat prostituţia sumele de bani erau colectate de numita F.C.

Martora a observat în mod nemijlocit că inculpaţii F.I.M. şi F.I. aveau legături cu membrii familiei S., aceştia ajutându-se reciproc în cadrul activităţilor infracţionale pe care le desfăşurau.

Martora a practicat prostituţia aproximativ trei luni, perioadă în care le-a dat membrilor grupului infracţional suma de 16.000 euro.

Martora A.E. a recunoscut-o, din planşă fotografică, pe numita C.O.M. care a fost cazată de inculpaţi în imobilul inculpatei Z.R.E., fiind exploatată de către membrii grupării infracţionale prin obligarea la practicarea prostituţiei.

18. La începutul anului 2005, martora H.L. (fostă B.) l-a cunoscut pe numitul G.C. Numitul a aflat că martora are o situaţie materială precară, propunându-i să meargă în Italia unde să practice prostituţia, urmând ca în această modalitate să obţină sumele de bani necesare desfăşurării activităţilor curente. Numitul s-a oferit să suporte toate cheltuielile necesare pentru obţinerea paşaportului turistic şi transportul martorei în străinătate.

În acea perioadă, martora avea mari probleme financiare neavând o locuinţă proprie, situaţie în care era nevoită să locuiască, la o cunoştinţă.

În atare circumstanţe, numitul G.C. a luat-o pe martoră din locuinţa în care aceasta stătea împreună cu fiul său minor, şi a condus-o în apartamentul unde locuia numitul F.I.M., apartament care era proprietatea inculpatei S.R.E.

În acelaşi imobil, martora i-a cunoscut pe inculpata S.R.E. şi pe numitul F.I., precum şi pe numita M.M. Despre aceasta din urmă, martora a aflat că trebuia să meargă în Italia, unde urma să practice prostituţia în folosul membrilor grupării infracţionale, însă din cauză că era minoră, la acel moment, erau probleme cu privire la obţinerea documentului de călătorie. În acest scop, cei doi învinuiţi au convins-o pe mama numitei M.M. să meargă la un notar public, unde să facă demersuri în vederea obţinerii procurii necesară pentru eliberarea paşaportului turistic. Martora H.L. a relevat faptul că numita M.M. era, la rândul său, cazată de către inculpata S.R.E. în apartamentul care îi aparţine.

Ulterior, după obţinerea paşaportului numitei M.M., atât aceasta, cât şi martora H.L., au fost conduse la un autocar, aparţinând unei agenţii de turism, care le-a transportat în Italia, la Roma, unde au fost aşteptate de F.I.M.

Martora H.L. a practicat prostituţia în folosul învinuitului F.I.M., cât şi în folosul făptuitorului G.C., banii obţinuţi fiind însuşiţi integral de către aceştia din urmă şi trimişi în ţară, prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Martora a relevat faptul că între inculpaţii din familia S. şi numiţii F.I.M. şi F.I. exista o colaborare în realizarea scopului infracţional, în sensul că aceştia se ajutau reciproc în racolarea, transportul, cazarea şi exploatarea victimelor pe care le supravegheau alternativ în timp ce practicau prostituţia şi de la care, de asemenea, tot în mod alternativ strângeau banii obţinuţi, trimiţându-i în ţară.

19. Martora C.M. a relevat faptul că, în cursul lunii februarie 2005 l-a cunoscut într-o discotecă din municipiul Galaţi pe numitul F.I.M., în scurt timp cei doi devenind prieteni. Martora a aflat din zvon public că are în Italia mai multe tinere care se prostituează în folosul său.

La scurt timp după ce martora a împlinit vârsta de 18 ani, numitul F.I.M. a început să pretindă că o iubeşte şi că doreşte să se căsătorească cu ea, arătându-i însă că pentru traiul în comun aveau nevoie de o locuinţă, care ar fi putut fi procurată din banii obţinuţi de martoră prin practicarea prostituţiei.

Având în vedere susţinerile învinuitului din care rezulta că acesta o iubeşte, martora a fost de acord să plece în Italia unde să practice prostituţia. Astfel, în cursul lunii iulie 2005, martora a părăsit România împreună cu făptuitorul, deplasându-se cu un mijloc de transport până în gara Termini, din Roma.

Martora a început să practice prostituţia pe Via Salaria din Roma, toţi banii obţinuţi fiind însuşiţi de către făptuitor. Întrucât martora a aflat că numitul era căsătorit, a rupt relaţiile cu acesta în cursul lunii octombrie 2005, revenind în România.

Ulterior, numitul a revenit în România contactând-o pe martoră, ocazie cu care a susţinut că este îndrăgostit de ea şi că doreşte să se căsătorească cu aceasta, cerându-i să meargă din nou în Italia pentru a obţine din prostituţie banii necesari traiului în comun.

Ca urmare a insistenţelor făptuitorului, martora a plecat din nou în Italia, unde a continuat să practice prostituţia, banii obţinuţi fiind însuşiţi integral de făptuitor. În cursul lunii ianuarie 2006, martora s-a certat din nou cu învinuitul F.I.M., însă a rămas în Italia. Ulterior, numitul a contactat-o din nou pe martoră, determinând-o, prin metode dolosive, să creadă că o iubeşte, motiv pentru care aceasta a început din nou să practice prostituţia în folosul său.

În cursul lunii mai 2006, martora a avut o altă discuţie contradictorie cu numitul, în urma căreia a revenit în România. Nedorind să piardă o sursă de venituri ilicite, numitul F.I.M. a revenit în România, proferând ameninţări la adresa martorei şi cerându-i să revină în Italia pentru a practica prostituţia.

Întrucât martora dorea să scape de sub influenţa învinuitului, în cursul lunii iunie 2006 aceasta a plecat în Spania, unde a practicat prostituţia pe cont propriu într-un club, după care a revenit în România în cursul lunii septembrie 2006.

Numitul F.I.M. a contactat-o din nou şi, sub pretextul faptului că o iubea, i-a cerut martorei să meargă din nou în Italia şi să se prostitueze, motivând că din banii astfel obţinuţi îşi vor asigura cele necesare traiului în comun.

Pentru a avea control asupra martorei, în perioada cuprinsă între mijlocul lunii septembrie şi mijlocul lunii octombrie 2006, numitul a cazat-o pe aceasta în locuinţa pe care inculpata S.R.E. (fostă Z.), o deţinea pe raza municipiului Galaţi.

În cursul lunii octombrie 2006, martora a plecat din nou spre Italia împreună cu numitul F.I.M., însă la intrarea în această ţară, în apropiere de Udine, numitul a fost reţinut de către autorităţile italiene. Ulterior, în cursul lunii decembrie 2006, martora a revenit în România.

Pe parcursul audierii, martora C.M. a relevat faptul că numiţii F.I.M. şi F.I. aveau strânse legături cu inculpaţii din cadrul familiei S., aceştia ajutându-se reciproc în realizarea scopului infracţional comun, respectiv acela de a racola, transporta şi caza tinere în România şi străinătate în scopul de a le exploata prin obligarea la practicarea prostituţiei.

20. În cursul anului 2006, martora C.D.A. era prietenă cu martorul O.P., care lucra ca şofer pentru inculpatul S.L.V., încă din cursul anului 2003.

În vara anului 2006, cu ocazia unei discuţii pe care martorul a avut-o cu martorul O.P., cea dintâi şi-a exprimat dorinţa de a merge în Italia, intenţionând să-şi găsească un loc de muncă, întrucât avea mari probleme financiare şi familiale.

Discuţia dintre cei doi a fost auzită şi de inculpatul S.L.V. care, în scurt timp, i-a spus martorului O.P. că o poate ajuta pe prietena sa să-şi găsească un loc de muncă în Italia, ca dansatoare într-un club. Totodată, inculpatul s-a oferit să suporte toate cheltuielile necesare călătoriei în Italia şi pentru obţinerea paşaportului.

Între inculpat şi martoră a avut loc o discuţie pe parcursul căreia inculpatul i-a spus că urmează să lucreze ca dansatoare într-un club, nepunându-se problema ca aceasta să practice prostituţia. Având în vedere că martora avea mari dificultăţi financiare, a fost de acord cu propunerea inculpatului.

Inculpatul S.L.V. le-a cerut celor doi martori ca în schimbul ajutorului pe care li-l dădea, martorul O.P. să accepte să fie trecut într-o procură ca însoţitor al unei alte tinere minore pe care urmărea să o scoată din ţară. Martorul a fost de acord, astfel că acesta a figurat ca însoţitor al martorei O.M.

Ulterior, inculpatul S.L.V. a suportat toate cheltuielile necesare pentru eliberarea paşaportului martorei C.D.A., luând astfel la cunoştinţă că aceasta este minoră. Tot inculpatul a fost cel care s-a ocupat de asigurarea transportului, suportând toate cheltuielile necesare.

Astfel, martora C.D.A. a părăsit România împreună cu inculpatul S.L.V. şi cu martorii O.P. şi O.M., cu destinaţia Roma.

Pe tot parcursul călătoriei, paşaportul martorei a fost ţinut de inculpatul S.L.V.

În Roma, aceştia au fost conduşi de inculpat şi cazaţi în hotelul H., martora C.D.A. fiind cazată în aceeaşi cameră cu numita P.G.

A doua zi de la sosire, inculpatul S.L.V. s-a deplasat în camera în care martora era cazată, spunându-i că urmează să iasă „la treabă", în sensul că trebuia să practice prostituţia „la stradă".

Martora nu a fost de accord, însă inculpatul i-a spus că în caz contrar ar fi trebuit să-i plătească o datorie de 10.000 euro, bani pe care i-ar fi cheltuit pentru aducerea sa în Italia.

Având în vedere faptul că martora se afla într-o ţară străină, fără mijloace materiale şi fără documentul de identitate, care îi fusese luat de inculpat, a fost nevoită să accepte să practice prostituţia.

Martora a fost condusă de numita P.G. pe Via Salaria din Roma, unde inculpatul deţinea un loc denumit „post" în care tinerele care practicau prostituţia în folosul său îşi acostau clienţii. Martora C.D.A. a fost instruită de numita P.G. cu privire la modalitatea de racolare a clienţilor şi tarifele ce trebuiau practicate.

Această martoră era obligată să se prostitueze în intervalul orar 20,00-03,00, banii obţinuţi fiindu-i luaţi în fiecare dimineaţă de inculpatul S.L.V., ori de numita P.G. care îi preda inculpatului.

Martora C.D.A. a practicat prostituţia în favoarea grupării infracţionale, obţinând suma de aproximativ 8.000 euro, bani care au fost luaţi integral de inculpat.

Având în vedere faptul că inculpatul S.L.V. avea manifestări violente faţă de martoră, cerându-i totodată să întreţină raporturi sexuale neprotejate, aceasta s-a hotărât să fugă de sub influenţa acestuia. Astfel, profitând de relaţia pe care o avea cu un client italian, aceasta a fugit de pe Via Salaria, fiind adăpostită în locuinţa acestuia.

Pe perioada cât a practicat prostituţia, martora C.D.A. a observat că inculpaţii exploatau mai multe tinere, obligându-le să practice prostituţia în folosul lor exclusiv.

În acelaşi interval, numita P.G. i-a arătat-o martorei C.D.A. pe martora R.I.R., despre care i-a spus că se prostituează în folosul inculpatului C.I. Aceeaşi martoră, l-a auzit pe inculpatul S.L.V. - care o lăuda pe martora R.I.R. - spunând că obţine pentru inculpatul C.I. foarte mulţi bani din practicarea prostituţiei.

Martorul O.P. a confirmat, în esenţă, susţinerile martorei C.D.A.

21. În vara anului 2006, inculpatul S.M. a cunoscut-o într-o discotecă din municipiul Galaţi pe martora N.S. Cu această ocazie, martora şi inculpatul şi-au schimbat numerele de telefon, iar ulterior inculpatul a contactat-o în mod repetat cerându-i să se întâlnească. Conform metodelor sale de racolare, inculpatul S.M. a început să pretindă că este îndrăgostit de martoră, cerându-i acesteia să meargă la locuinţa părinţilor săi din Galaţi, pentru a le-o prezenta.

Martora l-a însoţit pe inculpat la apartamentul deţinut de inculpaţii S.B. şi S.J., ocazie cu care aceştia au aflat că este rudă cu numitul S.S. Temându-se că în cazul în care numitul S.S. ar fi aflat intenţiile inculpaţilor, aceştia ar fi putut avea „problem", i-au cerut martorei să nu le povestească membrilor familiei sale că era prietena inculpatului S.M.

Având în vedere susţinerile inculpatului, care pretindea că o iubeşte, martora N.S. a continuat să se întâlnească cu acesta, ocazie cu care inculpatul S.M. a aflat că este minoră. Pe parcursul discuţiilor purtate, inculpatul i-a propus martorei să se căsătorească cu el, spunându-i totodată că pentru traiul în comun aveau nevoie de bani pentru a-şi achiziţiona un apartament.

Pentru soluţionarea acestei probleme, inculpatul i-a propus martorei să meargă în Italia, unde să lucreze într-un club, în care ar fi trebuit să ţină companie clienţilor. Având în vedere susţinerile inculpatului, martora N.S. a acceptat propunerea acestuia.

Martora N.S. a surprins o discuţie dintre inculpatul S.M. şi inculpata S.J., referitoare la faptul că aceasta era minoră, cei doi inculpaţi făcându-şi probleme referitor la obţinerea paşaportului martorei. În atare situaţie, martora i-a comunicat inculpatului că avea deja paşaport, fapt care l-a determinat pe acesta ca, în scurt timp, să facă demersurile pentru plecarea sa în Italia. Cu ocazia unei întâlniri, inculpatul S.M. i-a cerut martorei paşaportul spunându-i că se află mai în siguranţă asupra sa.

Inculpatul s-a deplasat la locuinţa martorei, transportând-o la sediul unei societăţi de turism ce efectua curse pe relaţia România-Italia, îmbarcând-o într-un microbuz. Anterior, inculpatul s-a ocupat de obţinerea unei declaraţii notariale falsificate din care rezulta că părinţii acesteia erau de acord ca fiica lor, martora N.S., să călătorească în străinătate. Atât paşaportul martorei, cât şi procura au fost date de inculpat conducătorului mijlocului de transport.

Pe parcursul călătoriei, martora N.S. a surprins mai multe discuţii din care rezulta că membrii familiei S. racolează tinere pe care apoi le transportau în străinătate unde le exploatau prin obligarea la practicarea prostituţiei. La destinaţie, martora a fost aşteptată de inculpatul S.L.V., care după ce a luat paşaportul de la transportator, achitându-i călătoria, a cazat-o într-un hotel din apropierea gării Termini împreună cu o altă tânără.

La scurt timp după ce a cazat-o, inculpatul S.L.V. i-a cerut martorei N.S. să meargă să practice prostituţia pe Via Salaria din Roma, explicându-i acesteia modul de racolare al clienţilor şi tarifele practicate.

Martora N.S. deja s-a deplasat în „postul" indicat ca fiind cel al inculpatului S.L.V., a refuzat să racoleze clienţi având o atitudine retrasă. În prima seară, autorităţile italiene au efectuat o razie, ocazie cu care au depistat-o şi pe martora N.S. Aflând despre această razie şi, întrucât anterior fusese depistată de autorităţile italiene şi martora P.G., inculpatul S.L.V. a plecat spre România.

Inculpatul S.M. a fost anunţat telefonic de către numita A. despre cele întâmplate, iar acesta a contactat-o telefonic pe martoră şi, pe un ton ameninţător, i-a cerut să iasă „la stradă" şi să se prostitueze. La scurt timp, inculpatul S.M. a sosit în Italia, cazându-se în aceeaşi cameră cu martora N.S. Inculpatul i-a cerut din nou martorei să iasă „la stradă" şi să practice prostituţia.

Având în vedere cele întâmplate, cât şi ameninţările inculpatului, martora a plecat spre „postul" indicat, fiind depistată din nou de autorităţile italiene şi internată într-un centru pentru străini. După eliberarea martorei, inculpatul S.M. a contactat-o din nou, mutându-se împreună cu aceasta şi inculpata S.C. (fostă G.) într-o altă suburbie a Romei.

După aproximativ trei zile, martora N.S. a cunoscut un cetăţean român, rămas neidentificat, care a ajutat-o să fugă de sub influenţa membrilor grupării infracţionale, aceasta revenind în România.

În România, martora N.S. a aflat de la mama sa, martora N.A., că inculpatul S.M. fusese la locuinţa acesteia, unde o ameninţase cu moartea, cerându-i să îşi retragă denunţul făcut la organele de poliţie cu privire la dispariţia martorei de la domiciliu.

Martora N.S. a relevat faptul că pe perioada cât a fost reţinută de autorităţile italiene în centrul pentru străini, le-a cunoscut pe martora R.I.R. şi pe numita A., care se prostituau în folosul inculpatului C.I. şi pe care le-a văzut „la stradă", acostând clienţi.

Susţinerile martorei N.S., din cursul judecăţii, cum că s-ar fi dus din proprie iniţiativă în Italia pentru a se prostitua, că în Italia a aşteptat-o o fată pe nume C., că nu l-ar fi cunoscut pe inculpatul S.L.V., au fost înlăturate întrucât aceasta nu şi-a motivat revenirea faţă de declaraţiile date la urmărirea penală, afirmaţiile acesteia că ar fi fost ameninţată de organele de urmărire penală să declare într-un anumit mod nefiind credibile şi nici dovedite. Totodată, se constată că martora a recunoscut că i s-au citit declaraţiile date la urmărirea penală înainte de a le semna şi nici nu a recunoscut-o din fotografii pe numita C.

22. Inculpatul S.M. s-a deplasat în cursul lunii septembrie 2006 la discoteca din comuna Dragomireşti, judeţul Vaslui, unde a cunoscut-o pe martora H.M. (fostă D.), care la acea dată avea vârsta de 16 ani şi 2 luni şi este neşcolarizată.

Inculpatul i-a propus martorei să-l însoţească în municipiul Galaţi, unde urmau să continue să se distreze, aceasta fiind de acord a plecat împreună şi cu verişoara ei P. [identificată din fotografii ca fiind L.T. (fost D.)] cu un autoturism condus de inculpatul S.M. Cele două au fost cazate de inculpatul S.M. într-un apartament. Ulterior, P. a rămas cu inculpatul S.B. (fost C.).

La scurt timp, întrucât martora nu avea un document de identitate valabil, inculpatul a condus-o la Serviciul de Evidenţă a Populaţiei al Judeţului Vaslui, unde i-a fost eliberată cartea de identitate pe numele de D.M.

Inculpatul a condus-o pe aceasta la locuinţa deţinută de inculpaţii S.B. şi S.J., unde a cazat-o. Acţionând conform metodei sale de racolare, inculpatul S.M. a început să pretindă că este îndrăgostit de martoră, spunându-i că, pentru a se căsători, trebuie să meargă în Italia unde „să facă bani" pentru a-şi cumpăra un apartament necesar traiului în comun. Inculpatul i-a spus martorei că în Italia trebuie să practice prostituţia, urmând ca în această modalitate să îşi procure cele necesare vieţii conjugale. Având în vedere susţinerile inculpatului, martora a acceptat propunerea acestuia.

Întrucât la acea vreme martora H.M. era minoră şi inculpatul S.M. nu ar fi putut obţine acordul părinţilor acesteia pentru eliberarea paşaportului, şi pentru ca martora să poată călători în străinătate, a luat hotărârea de a o căsători pe martoră cu martorul H.B.N. În această modalitate, martora a căpătat capacitate de exerciţiu deplină, astfel încât autorităţile române puteau să elibereze paşaport simplu, nemaifiind necesar nici acordul părinţilor pentru ca aceasta să poată călători în străinătate neînsoţită. În această situaţie, era suficient simplul acord dat de soţul martorei minore.

În realizarea scopului infracţional, în cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul S.M. l-a prezentat martorei H.M. pe martorul H.B.N., spunându-i că trebuie să se căsătorească cu acesta pentru a-şi putea obţine paşaportul.

S-a reţinut că, anterior, inculpatul S.M. l-a contactat pe martorul H.B.N. cerându-i ca în schimbul sumei de 200 de euro să se căsătorească cu o tânără întrucât dorea „să-i facă paşaport acesteia".

Întrucât martorul H.B.N. avea mari dificultăţi financiare, a acceptat propunerea inculpatului, astfel că acesta din urmă i-a condus pe cei doi martori la Primăria municipiului Tecuci, unde, la data de 24 noiembrie 2006, a fost oficiată căsătoria dintre martora H.M. şi martorul H.B.N.

După căsătorie, martora H.M. a continuat să locuiască împreună cu inculpatul, dar de această dată în imobilul deţinut de acesta în Galaţi.

Inculpatul a însoţit-o pe martoră la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţa Populaţiei, unde acesteia i-a fost eliberată cartea de identitate cu noul nume de H., la domiciliu figurând adresa din Galaţi. Ulterior, împreună cu martorul H.B.N., inculpatul S.M. s-a deplasat la biroul notarului public C.M., unde martorul a dat o declaraţie, din care rezulta că este de acord ca soţia sa - martora H.M. -să călătorească în străinătate însoţită de numitul A.A. Toate cheltuielile legate de obţinerea documentului notarial, au fost suportate de inculpatul S.M. Ulterior obţinerii procurii, inculpatul S.B., tatăl inculpatului S.M., a însoţit-o pe martoră la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor Simple unde, prin intermediul unei cunoştinţe, a depus documentele necesare eliberării paşaportului martorei.

După eliberarea paşaportului, inculpatul S.M. a condus-o pe martora H.M. la o agenţie de turism, îmbarcând-o într-un microbuz ce efectua curse pe relaţia Galaţi-Roma, spunându-i cu această ocazie că la destinaţie va fi aşteptată de inculpatul S.B. (fost C.).

În Roma, martora a fost aşteptată conform înţelegerii de inculpatul S.B. (fost C.), care a cazat-o spunându-i totodată că urma să practice prostituţia pe Via Cristofore Columbo din Roma. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul S.B. (fost C.) a instruit-o pe martoră cu privire la modalitatea de racolare a clienţilor şi tarifele practicate. Martora H.M. a început să practice prostituţia conform indicaţiilor date de inculpatul S.B. (fost C.), obţinând în medie pe seară suma de 200 euro. La scurt timp, martora H.M. s-a îmbolnăvit, situaţie în care inculpatul S.B. (fost C.) a trimis-o cu un mijloc de transport în Galaţi, unde a fost aşteptată de inculpatul S.M., care a cazat-o în imobilul deţinut de părinţii săi - S.B. şi S.J. - din Galaţi.

Martora H.M. a practicat prostituţia în Italia timp de aproximativ 10 zile, perioadă în care a obţinut suma de 2.000 euro, însuşiţi integral de inculpatul C.B. (în acea perioadă inculpatul C.B. se afla în Italia, dovadă fiind şi copia după fila de paşaport din care rezultă că a ieşit din ţară la 24 noiembrie 2006).

23. Fiind nemulţumit de faptul că martora H.M. nu reuşise să practice prostituţia pentru un timp mai lung, inculpatul S.M. i-a cerut să o convingă pe sora sa minoră, D.S., să meargă în Italia unde să se prostitueze.

La data de 07 februarie 2007, martora H.M. s-a deplasat împreună cu inculpatul S.M. în comuna Dragomireşti, jud. Vaslui, unde locuia martora D.S.

Inculpatul S.M. s-a recomandat ca fiind viitorul soţ al martorei H.M., spunându-i martorei D.S. că găsise pentru ea, în Italia, un loc de muncă, ca femeie de serviciu, la o firmă. Inculpatul i-a expus martorei D.S. posibilitatea de a câştiga sume de bani importante în Italia.

Având în vedere susţinerile inculpatului, care era însoţit şi de sora sa, martora D.S. a fost de acord cu propunerea acestuia, însoţindu-l pe acesta în Galaţi, unde a fost cazată în acelaşi imobil deţinut de părinţii inculpatului S.M., respectiv de inculpaţii S.B. şi S.J.

Inculpatul S.M. a asigurat-o pe martora D.S. că o va ajuta să-şi obţină în mod rapid cartea de identitate şi paşaportul turistic, oferindu-se chiar să suporte toate cheltuielile ocazionate de obţinerea documentelor.

Acţionând în realizarea scopului infracţional, inculpatul S.M. trebuia să se deplaseze în com. Dragomireşti, judeţul Vaslui pentru a lua certificatul de naştere al martorei în vederea demarării procedurilor pentru obţinerea documentelor menţionate mai sus.

Acest lucru nu s-a mai întâmplat întrucât, la data de 8 februarie 2007, organele de urmărire penală au efectuat o percheziţie la locuinţa inculpaţilor din Galaţi, ocazie cu care au fost identificaţi inculpaţii S.M., S.J. şi S.B., precum şi martorele H.M. şi D.S.

Susţinerile martorei H.M., din faza de judecată, cum că s-ar fi dus din proprie iniţiativă în Italia pentru a se prostitua, că nu a fost aşteptată de nimeni acolo, că după ce a ajuns în Italia a hotărât să nu se mai prostitueze, că s-a dus singură să-şi facă actele de identitate, au fost înlăturate întrucât aceasta nu şi-a motivat revenirea faţă de declaraţiile date la urmărirea penală, afirmaţiile acesteia că ar fi fost ameninţată şi bătută de organele de urmărire penală să declare într-un anumit mod nefiind credibile şi nici dovedite. Având în vedere că martora este neşcolarizată, cu greu se poate concepe ca aceasta să se descurce singură la obţinerea actelor ori pentru a se caza într-un oraş mare ca Roma (practic martora nu ştie să scrie şi să citească româneşte şi cu atât mai mult nu cunoaşte limba italiană). Totodată se constată că martora a fost recunoscută de martora C.D.A., care a arătat că aceasta se prostitua pentru familia S.; martora C.D.A. a recunoscut-o şi pe P. [identificată ca fiind L.T. (fostă D.)], care se prostitua tot pentru familia S.

Susţinerile martorului D.I. cum că soţia sa a fost de acord ca fiica sa, H.M., să se căsătorească cu inculpatul S.M., făcând şi o logodnă, confirmă încă o dată metoda principală de racolare a victimelor folosită de inculpatul S.M., iar faptul că a fost de acord şi cu plecarea martorei D.S. (o altă fiică) împreună cu inculpatul S.M. şi H.M., pentru a ajuta la spălat şi curăţenie, confirmă faptul că inculpatul S.M. a racolat-o pe D.S., în vederea trimiterii în Italia pentru a se prostitua, minţind-o că va fi femeie de serviciu.

În cauză au fost identificaţi şi audiaţi martorii G.C. şi O.P., precum şi martorii cu identităţile protejate de B.V. şi P.A.M.

Cei patru martori, precum şi ceilalţi martori audiaţi în cauză, au relevat faptul că inculpaţii S.M., S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., S.J., şi de numiţii F.I.M. şi F.I. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, iar inculpaţii C.I., S.C. (fostă G.) şi S.R.E. (fostă Z.) au aderat la acesta, aceştia acţionând în mod concertat asupra unor tinere pe are le racolau în România, le cazau şi transportau în Italia, unde le exploatau prin obligarea la practicarea prostituţiei, aceştia utilizând, în vederea atingerii scopului infracţional, atât manevre de inducere în eroare a victimelor, cât şi mijloace de constrângere morală ori fizică.

Astfel, inculpatul S.M. acţiona în cadrul grupului infracţional organizat, în special, în scopul racolării de tinere pe care grupul le exploata, însuşindu-şi veniturile obţinute de acestea din practicarea prostituţiei. Uneori se mai ocupa şi de cazarea acestora, asigurarea documentelor de călătorie, însoţirea victimelor pe timpul transportului, supravegherea lor, însuşirea veniturilor obţinute acestea şi investirea lor.

Inculpatul S.L.V. a avut un rol esenţial în recrutarea, transportul, cazarea şi exploatarea tinerelor, prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei şi prin deposedarea lor de sumele obţinute în această modalitate.

Inculpatul S.B. (fost C.) a acţionat în mod activ în cadrul grupului infracţional organizat, ocupându-se în special de exploatarea tinerelor în Italia, până la arestarea sa de către autorităţile acestei ţări, dar şi de racolarea, cazarea, primirea şi transportul victimelor.

Inculpatul S.B. a acţionat în mod activ în cadrul grupului infracţional organizat, ocupându-se, în special, de cazarea fetelor, dar şi de transportul, supravegherea şi de investirea sumelor obţinute de la tinerele ce practicau prostituţia „la stradă".

Inculpata S.J. a acţionat în mod activ în cadrul grupului infracţional organizat, ocupându-se de cazarea, primirea, exploatarea tinerelor prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei şi prin deposedarea lor de sumele obţinute în această modalitate. După arestarea în Italia a inculpatului S.B. (fost C.), inculpata S.J. însoţită de inculpatul S.B. s-a deplasat în această ţară, unde cei doi s-au ocupat personal de supravegherea tinerelor exploatate, colectând banii obţinuţi de acestea, inclusiv cu ajutorul învinuitei S.C. (fostă G.).

Inculpatul C.I. acţiona în cadrul grupului infracţional organizat, în care se ocupa de racolarea, cazarea, transportul, primirea şi exploatarea tinerelor pe care grupul le exploata, acest inculpat ocupându-se şi de supravegherea tinerelor ce practicau prostituţia „la stradă".

Inculpata S.R.E. (fostă Z.) a acţionat în cadrul grupului infracţional organizat, ocupându-se în special de cazarea, tinerelor racolate de numiţii F.I.M. şi F.I., până la obţinerea documentelor de călătorie şi la plecarea acestora spre Italia, unde erau exploatate prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei.

Inculpata S.C. a acţionat în cadrul grupului infracţional organizat, aceasta având rolul de a primi în Italia tinerele expediate de membrii grupării infracţionale din România, de a se ocupa de cazarea acestora, de instruirea victimelor cu privire la tarifele percepute pe fiecare categorie de raport sexual în parte, de a supraveghea tinerele care practicau prostituţia „la stradă" şi de deposedarea lor de sumele de bani obţinute de acestea în urma practicării prostituţiei.

În cauză au fost efectuate interceptări şi înregistrări ale comunicaţiilor telefonice ale inculpaţilor S.L.V., C.B. şi C.I., în baza autorizaţiilor emise de către Tribunalul Galaţi, din conţinutul acestora rezultând în mod evident preocupările pe linia traficului de persoane şi trafic de minori, precum şi caracterul organizat al activităţii infracţionale desfăşurate de aceştia.

Cu privire la încadrarea juridică, s-a reţinut că fapta inculpatului S.M. de a iniţia şi constitui un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii S.L.V., C.B. (fost S.), S.B., S.J., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum şi cu numiţii F.I.M. şi F.I., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, infracţiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiaşi inculpat, care, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, împreună cu alte persoane, în intervalul 2003-2007 a racolat, cazat şi transportat în Italia un număr de trei tinere majore, respectiv martorele P.D., C.M. şi S.A. în scopul exploatării acestora prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, acesta acţionând inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea fizică ori morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat, care acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, în intervalul 2003-2007, împreună cu alte persoane, a racolat, cazat şi transportat în Italia un număr de şase tinere minore, respectiv martorele A.M., H.M.I., N.S., I.C., H.M. şi D.S. în scopul exploatării acestora prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, acesta acţionând inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea fizică ori morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat care, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, în intervalul 2005-2007, a ajutat-o pe inculpata S.C. să practice prostituţia în Italia, trăgând foloase materiale de pe urma acestei activităţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În drept, fapta inculpatului S.B. (fost C.), de a iniţia şi constitui un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii S.M., S.L.V., S.B., S.J., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum şi cu numiţii F.I.M. şi F.I., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, infracţiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiaşi inculpat, care acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, în intervalul 2003-2004, împreună cu alte persoane a racolat, cazat şi transportat în Italia un număr de două tinere majore, respectiv martorele M.A. şi C.M. în scopul exploatării prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, inculpatul acţionând inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea fizică ori morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat, care acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, în intervalul 2003-2006, împreună cu alte persoane a racolat, cazat şi transportat în Italia un număr trei de tinere minore, respectiv martorele A.M., H.M.I. şi H.M. în scopul exploatării prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, inculpatul acţionând inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea fizică ori morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului S.L.V., de a iniţia şi constitui un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii S.M., S.B. (fost C.), S.B., S.J., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum şi cu numiţii F.I.M. şi F.I., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, infracţiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiaşi inculpat, care, împreună cu alte persoane, în perioada 2003-2004, a racolat şi asigurat transportul în Italia pentru o tânără majoră, respectiv martora M.A., în scopul exploatării prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, inculpatul acţionând prin inducerea în eroare a victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Având în vedere că este vorba de o singură victimă, prima instanţă a reţinut că se impune aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul înlăturării disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat, care acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, în intervalul 2003-2006, împreună cu alte persoane a racolat, cazat şi transportat în Italia un număr de cinci tinere minore, respectiv martorele P.G., N.C., Ş.C., C.D.A. şi N.S. în scopul exploatării prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, inculpatul acţionând inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea fizică ori morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatei S.J., de a iniţia şi constitui un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii S.M., S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum şi cu numiţii F.I.M. şi F.I., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, infracţiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceleiaşi inculpate, care acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, împreună cu alte persoane, în intervalul 2004-2006, a cazat, transportat şi primit în Italia un număr de trei tinere majore, respectiv martorele P.D., N.C. şi S.A. în scopul exploatării prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, inculpata acţionând inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea fizică ori morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceleiaşi inculpate, care acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, în intervalul 2004-2007, împreună cu alte persoane a racolat, cazat, transportat şi primit în Italia un număr de cinci tinere minore, respectiv martorele A.M., H.M.I., I.C., H.M. şi D.S., în scopul exploatării prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, inculpata acţionând inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea fizică ori morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului S.B., de a iniţia şi constitui un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii S.M., C.B. (fost S.), S.L.V., S.J., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum şi cu numiţii F.I.M. şi F.I., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, infracţiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiaşi inculpat, care acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, în intervalul 2004-2005, împreună cu alte persoane a cazat şi primit în România şi Italia un număr de două tinere majore, respectiv martorele P.D. şi S.A. în scopul exploatării prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, inculpatul acţionând inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiaşi inculpat, care acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, în intervalul 2004-2007, împreună cu alte persoane a racolat, cazat şi primit în Italia un număr de cinci tinere minore, respectiv martorele A.M., H.M.I., I.C., H.M. şi D.S., în scopul exploatării prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, inculpatul acţionând inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului C.I., de a adera la un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii S.M., S.B. (fost C.), S.L.V., S.B., S.J. şi S.R.E. (fostă Z.), S.C. (fostă G.), precum şi cu numiţii F.I.M. şi F.I., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, infracţiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, în cursul anului 2004, a racolat, cazat şi transportat în Italia o tânără majoră, respectiv martora M.R.L. în scopul exploatării prin însuşirea câştigurilor obţinute de aceasta prin practicarea prostituţiei, acesta acţionând prin inducerea în eroare, precum şi constrângerea fizică şi morală a victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Fiind vorba de o singură victimă, s-a apreciat că se impune aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Cu privire la fapta de trafic de minori reţinută în sarcina inculpatului C.I. prin rechizitoriu, având în vedere că victima V.A., cu identitatea reală de S.A.M., era majoră, s-a reţinut că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, rămânând doar victima minoră H.M.I., şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Întrucât din situaţia de fapt reţinută de instanţă nu rezultă că inculpatul C.I. a fost implicat în traficarea victimei minore H.M.I., conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001.

Având în vedere că din situaţia de fapt reţinută de instanţă nu rezultă că inculpatul C.I. a acţionat prin ameninţare, violenţă ori alte forme de constrângere ori prin inducere în eroare asupra victimei S.A.M., inculpatul înlesnindu-i, în mod repetat, practicarea prostituţiei, la cererea acesteia, şi beneficiind de o parte din banii obţinuţi de aceasta, activitatea infracţională a acestuia se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii continuate de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (victimă R.I.R.) în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (victime R.I.R. şi S.A.M.).

Fapta inculpatei S.C. (fostă G.), de a adera la un grup infracţional organizat, constituit din inculpaţii S.M., S.B. (fost C.), S.L.V., S.B., S.J., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.), precum şi cu numiţii F.I.M. şi F.I., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, infracţiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceleiaşi inculpate, care acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, în intervalul 2005-2007, împreună cu alte persoane a primit şi cazat în Italia un număr de două tinere majore, respectiv martorele C.M. şi P.D. în scopul exploatării prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, supraveghindu-le pe parcursul desfăşurării acestei activităţi, asupra victimelor fiind acţionat inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea morală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceleiaşi inculpate, care acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, în intervalul 2005-2007, împreună cu alte persoane a primit şi cazat în Italia, un număr de trei tinere minore, respectiv martorele P.G., I.C. şi A.M. pe care le-a exploatat prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, supraveghindu-le pe parcursul desfăşurării acestei activităţi, acesta acţionând inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatei S.R.E. (fostă Z.), de a adera la un grup infracţional organizat, împreună cu inculpaţii S.M., S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., S.J. şi C.I. S.C. (fostă G.), precum şi cu numiţii F.I.M. şi F.I., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, infracţiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceleiaşi inculpate, care acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate, în cursul anului 2005, împreună cu alte persoane a cazat un număr de trei tinere majore, respectiv martorele A.E., H.L. şi C.M. în scopul exploatării, prin însuşirea câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, asupra victimelor acţionându-se inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea fizică ori morală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a reţinut că existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor au fost dovedite cu plângerile şi declaraţiile victimelor M.R.L., N.C., H.L., R.I.R., H.M., C.A.D., H.I.M., I.C., P.D., Ş.C., C.M., A.M., C.M., P.G., C.M.D., D.S. şi N.S. şi declaraţiile martorilor H.B.N., G.C., R.G., R.I.R., O.P., B.V., S.A., M.S., A.E., M.A. şi P.A.M.

Apărările inculpaţilor, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 deoarece nu au acţionat în comun, nu au avut roluri bine determinate şi nu a existat o legătură între ei, au fost înlăturate, fiind contrazise de probele administrate în cauză, din care rezultă că inculpaţii au acţionat în comun, aveau roluri bine determinate şi împărţeau banii obţinuţi ca urmare a săvârşirii infracţiunilor.

Nici susţinerile inculpaţilor în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunile trafic de persoane prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism prev. 329 C. pen. nu au putut fi reţinute deoarece, din probele administrate în cauză, rezultă că racolarea victimelor s-a făcut prin inducere în eroare, inculpaţii au profitat de starea materială precară a acestora, pentru a le împiedica să fugă le reţineau paşapoartele, pentru a le determina să practice prostituţia spuneau că trebuie să le restituie banii cheltuiţi pentru obţinerea paşaportului, transportul şi cazarea şi au exercitat acte de ameninţare şi violenţă asupra victimelor.

Susţinerea inculpatului S.B. cum că nu a făcut parte din niciun grup infracţional, că nu a avut nicio legătură cu fiii săi şi nici cu ceilalţi inculpaţi la comiterea faptelor, că nu cunoştea că fiii săi duceau fete în Italia pentru a se prostitua, că în Italia s-a dus doar pentru a-şi vizita fiul arestat şi că îşi câştiga existenţa cântând pe străzi, nu pot fi primite întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind chiar contrazise de acestea. Chiar inculpata S.C. a declarat că nu l-a lăsat să cânte la trompetă întrucât era bolnav. Declaraţia martorului S.C. în sensul că ar fi cântat cu inculpatul S.B. în Italia va fi înlăturată, fiind subiectivă, acesta fiind rudă cu inculpatul, fiind totodată dată „pro causa" pentru a susţine apărarea inculpatului. Chiar dacă inculpatul a mai fost în vizită la fiul său care era arestat, aceasta nu l-a împiedicat să-şi îndeplinească atribuţiile din cadrul grupului infracţional.

Apărările inculpatei S.J. cum că nu a făcut parte din niciun grup infracţional, că nu a avut nicio legătură cu fiii săi şi nici cu ceilalţi inculpaţi la comiterea faptelor, că nu cunoştea că fiii săi duceau fete în Italia pentru a se prostitua, că martorele au mers de bunăvoie să se prostitueze în Italia, că nu le-a constrâns în vreun fel, că în Italia s-a dus doar pentru a-şi vizita fiul arestat şi că îşi câştiga existenţa ca menajeră, nu au fost admise întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind chiar contrazise de acestea. Chiar dacă inculpata a mai fost în vizită la fiul său care era arestat, aceasta nu a împiedicat-o să-şi îndeplinească atribuţiile din cadrul grupului infracţional.

În consecinţă, cererea inculpatului S.J. de achitare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a apreciat că este nefondată.

Nefondată s-a apreciat că este şi cererea inculpatei S.J. de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori în infracţiunea de proxenetism, urmând a fi respinsă, întrucât, aşa cum am arătat, aceasta se ocupa de cazarea, primirea şi exploatarea tinerelor prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei şi prin deposedarea lor de sumele obţinute în această modalitate. După arestarea în Italia a inculpatului S.B., inculpata S.J. însoţită de inculpatul S.B. s-a deplasat în această ţară, unde cei doi s-au ocupat personal de supravegherea tinerelor exploatate, colectând banii obţinuţi de acestea.

Apărările inculpatei S.R.E. cum că nu a făcut parte din niciun grup infracţional, că nu a avut nicio legătură cu familia S., că lăsase apartamentul respectiv fraţilor săi, iar ea locuia în altă parte, că nu a avut niciun rol în cazarea fetelor racolate de fraţii ei, au fost înlăturate întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind chiar contrazise de acestea. Martorul S.M. nu a putut confirma că inculpata locuia în altă parte, dar a arătat că se ducea des în apartamentul acesteia şi o vedea împreună cu fraţii săi şi cumnatele sale (de fapt tinere racolate de aceştia în scopul arătat), o singură data auzind, prin uşă, o ceartă între ea şi fraţii ei, inculpata cerându-le să plece, aspect care nu este relevant în cauză.

În ceea ce priveşte cererea prin care inculpatul S.B. a cerut recunoaşterea hotărârii din 21 mai 2005 pronunţată de Tribunalul penal din Roma, în cauza penală nr. 13046/2004, s-a apreciat că nu este întemeiată şi a fost respinsă din următoarele considerente:

Chiar dacă din actele aflate la dosar se constată că într-adevăr trei dintre victimele reţinute ca fiind traficate în prezenta cauză, respectiv: C.M., A.M. şi H.M.I., apar ca fiind victime şi în hotărârea italiană, inculpatul S.B. (fost C.) fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 300.000 euro amendă, pentru comiterea infracţiunilor de asociere în număr mai mare de 10 persoane pentru a comite infracţiuni de înlesnire a emigraţiei clandestine cu scopul racolării mai multor femei, inclusiv minore, care să se prostitueze şi să le exploateze, de racolare din România a mai multor femei, inclusiv minore, în scop de prostituţie, favorizându-le intrarea şi şederea pe teritoriul statului italian, de racolare din România a mai multor femei, inclusiv minore, pentru a le pune să practice prostituţia, înlesnind practicarea şi exploatând rezultatele, însă împreună cu alţi coinculpaţi (I.G., T.V.M., B.P., D.M.), cu mult mai multe victime şi în alte împrejurări de fapt.

Hotărârea respectivă, deşi este definitivă, nu este executată, nici în curs de executare şi nici nu mai poate fi executată, astfel că nu este încălcat principiul non bis in idem prevăzut de art. 114 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Perioada executată în Italia de la data de 24 aprilie 2004 până la data de 10 mai 2005 nu a fost executată în baza hotărârii italiene, ci în baza sentinţei penale nr. 284/2003 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul fiind arestat în vederea extrădării. Celelalte perioade de detenţie în Italia, din anii 2002 şi 2003, nu au nicio legătură cu faptele deduse judecăţii.

Cererea apare ca fiind şi lipsită de interes având în vedere disp. art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că pentru pedeapsa neexecutată se substituie o pedeapsă potrivit legii penale române, pedeapsă care, în speţă, ar fi mult mai mare, cel puţin pedeapsa privativă de libertate, decât cea aplicată de instanţa italiană.

Totodată s-ar încălca suveranitatea Statului italian cu privire la executarea pedepsei amenzii, legea penală română neprevăzând pedepse cumulative (închisoare şi amendă).

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere modul şi împrejurările concrete în care inculpaţii au săvârşit faptele, numărul mare de inculpaţi şi victime implicate în activitatea infracţională, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele deduse judecăţii, consecinţele pe care faptele săvârşite le pot avea asupra dezvoltării fizice şi psihice a victimelor, amploarea pe care traficul de persoane o are în ultimul timp, dar şi circumstanţele personale şi situaţia antecedentelor penale ale acestora.

Împotriva sentinţei penale nr. 130 din 31 martie 2010 a Tribunalului Galaţi, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii S.M., S.J., S.B., C.I., S.R.E., S.L.V. şi S.B.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:

Ca motive de nelegalitate, sub un prim aspect, s-a invocat că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul C.I., prin nereţinerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, sens în care face referire la fapta care a avut-o ca victimă pe M.R., dar şi la infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001 - victimă H.I.

S-a solicitat să se constate că instanţa de fond nu a motivat această încadrare juridică, aceasta nu a fost pusă în discuţie, nu s-a formulat punctul de vedere din partea inculpaţilor şi al apărătorilor cu privire la acest aspect şi instanţa nu a motivat-o, însă din ceea ce s-a putut deduce din conţinutul hotărârii, s-a reţinut la aceeaşi victimă o infracţiune continuă, în sensul că s-au înlăturat dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Astfel pentru aceste infracţiuni, art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, deşi instanţa a reţinut la fapta fiecărui inculpat în parte, a precizat cu privire la faptele inculpatului C.I. că acestea constă în racolarea, transportul, cazarea victimei, M.R. în scopul exploatării şi însuşirii celei mai mari părţi din câştigurile obţinute de aceasta, acţionând prin inducerea în eroare - prin constrângere fizică şi morală, conform motivării instanţei de fond.

Faţă de probele administrate în cauză, reprezentantul Ministerului Public a apreciat că nu sunt temeiuri legale pentru a înlătura dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a cunoscut şi s-a împrietenit cu victima M.R., victima a fost dusă de inculpat la el acasă ca să-i cunoască familia şi între cei doi s-au statornicit relaţii de prietenie.

S-a invocat că au fost acte materiale repetate de recrutare a victimei, aceasta fiind indusă în eroare, spunându-i-se că va lucra într-un bar şi fiind asigurată că nu se pune problema să se prostitueze şi fiind îndrumată să ia legătura cu martorul M.C., care efectua transport internaţional de persoane, şi urmând indicaţiile, aceasta a ajuns la Roma.

De asemenea, s-a invocat că inculpatul i-a asigurat transportul victimei la Roma, plătindu-i cei 219 euro, a aşteptat-o la Roma şi a cazat-o la un hotel din aproprierea gării, luând-i paşaportul şi obligând-o să se prostitueze în folosul său.

Faptul că victima a fost constrânsă, rezultă din probele dosarului, sens în care, chiar victima a declarat că a fost agresată fizic de inculpate, care a închis-o în cameră, fără hrană, fiind constrânsă să se prostitueze pe parcursul mai multor zile.

S-a susţinut că toate aceste acţiuni repetate se încadrează în prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, consideră că se impunea păstrarea încadrării juridice pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cu forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru că şi în cazul victimei minore H.I., a desfăşurat aceleaşi activităţi, dar mai mult decât atât, nu a fost doar o singură minoră, H.I., ci şi S.A.M., sub identitate protejată fiind audiată sub numele de V.A.

Instanţa de fond a considerat-o pe victima S.A.M. ca fiind majoră, şi a luat în considerare numai ceea ce ar fi spus aceasta în faţa instanţei de judecată, însă aceasta nici nu a fost întrebată cu privire la toate aspectele la care a fost audiată la urmărirea penală unde a precizat că a fost racolată, că îl cunoştea pe inculpat din cartier, că acesta i-a propus să meargă în Italia să-i găsească un loc de muncă la un bar - toate aceste aspecte privind racolarea şi inducerea în eroare s-au săvârşit când această martoră avea vârsta de 17 ani, lucru precizat clar la urmărirea penală de către martoră, că în aceeaşi lună când a plecat în Italia a împlinit 18 ani, dar cu privire la activitatea desfăşurată anterior de inculpat, instanţa de fond nu a făcut referire.

Consideră că declaraţiile date la urmărirea penală sunt complete şi din declaraţiile victimei, din care rezultă că activitatea de racolare şi inducere în eroare s-a făcut profitând de vârsta acesteia, fiind sub 18 ani, ulterior fiind dusă în Italia şi exploatată de inculpat.

Un alt motiv de apel a vizat faptul că instanţa a dispus achitarea inculpatului C.I. pentru activitatea infracţională legată de victima H.I.M., luând în considerare doar declaraţia dată de această martoră în faţa instanţei de judecată, fără a se arăta de ce nu s-au luat în considerare declaraţiile de la urmărirea penală.

S-a solicitat să fie avute în vedere probele din faza de urmărire penală pentru a se constata că declaraţiile victimei H.I. se coroborează cu procesul-verbal de recunoaştere, planşele foto, din care rezultă că această victimă îl cunoştea pe inculpatul C.I., precum şi declaraţiile martorului B.S., probe din care rezultă că cei doi au aşteptat-o în gară şi au ajutat-o să se cazeze.

Toate aceste activităţi s-au desfăşurat în prezenţa martorilor asistenţi care, fiind audiaţi, au precizat acest lucru la urmărirea penală.

De asemenea, s-a susţinut că pentru inculpatul C.I. instanţa de fond a reţinut la încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), că ar fi ajutat două victime majore - R.I.R. şi S.A. - să practice prostituţia în Italia, trăgând foloase de pe urma lor, deşi din probele administrate în cauză, rezultă că, la data când a fost cunoscută şi racolată victima S.A. era minoră.

În al doilea rând, s-a susţinut că fapta săvârşită nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 329 alin. (1) C. pen. pentru că victima a fost indusă în eroare şi obligată să practice prostituţia - însă instanţa de fond nu a motivat acest aspect, reţinând doar faptul că inculpatul a beneficiat de pe urma victimei care era majoră.

S-a considerat că încadrarea juridică prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) ar trebui menţinută, chiar dacă în cauză este vorba doar de victima R.I.R., pentru că victima a mers mai întâi în Italia practicând prostituţia, profitând de pe urma acestui fapt inculpatul C.I.; aceasta s-a întors în România după o perioadă de timp, s-a reîntâlnit cu inculpatul C.I. care i-a propus din nou, să meargă în Italia şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale au început din nou această activitate.

Referitor la această încadrare juridică, s-a făcut referire şi la inculpatul S.L.V. pentru care instanţa de fond, fără a motiva, a înlăturat dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), atât de la art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, sens în care s-a făcut referire la fapta care a avut-o ca victimă pe M.A., pe care a racolat-o, i-a plătit taxele pentru paşaport şi transportul - acţiuni care sau desfăşurat pe durata a luni de zile, 6-8 luni.

S-a invocat că inculpaţii cunoşteau victimele în discotecă, se împrieteneau şi erau aduse la familie şi induse în eroare, că li se promiteau că vor fi luate în căsătorie, fie că vor lucra în străinătate la bar, totul desfăşurându-se în timp, prin acţiuni repetate şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Faţă de încadrarea juridică, s-a invocat practica judiciară considerând că punctul de vedere în ceea ce priveşte traficul de persoane, în sensul că elementul material al infracţiunii de trafic de persoane pentru art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 se realizează prin una sau mai multe din acţiunile prevăzute ca modalităţi alternative şi că un inculpat poate să comită doar o singură modalitate pentru a se reţine această infracţiune. S-a invocat că nu pot fi considerate fapte concurente, ci diferite acte materiale repetate, executate în baza unei rezoluţii infracţionale unice.

Un alt aspect de nelegalitate al sentinţei de fond ce nu a fost invocat prin motivele scrise, dar luând cunoştinţă de motivele de apel invocate de avocat S.C., pentru inculpatul S.L.V., pare ca fiind corect, este cel legat de faptul că dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 au fost modificate prin OG nr. 79/2005 din data de 2 iulie 2005, devenită ulterior Legea nr. 278/2005 şi că s-au mai modificat unele pedepse, iar cele care sunt în favoarea inculpaţilor, ar trebui reţinut în sarcina inculpaţilor care au săvârşit infracţiunea în formă continuată şi la care actele materiale sunt comise şi după luna iulie a anului 2005.

Faţă de probele administrate în cauză, s-a susţinut că în privinţa inculpatului S.M. care a desfăşurat activitate în perioada 2003-2007, S.L.V. până în 2006, C.B. până în 2006, S.B. până în 2007, S.J. până în 2007, se impune ca în favoarea acestora să fie reţinute dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Un alt aspect de nelegalitate a vizat faptul că inculpatul S. C.B. a solicitat în faţa instanţei de fond recunoaşterea pe cale incidentală a unei hotărâri judecătoreşti din străinătate, respectiv din Italia, lucru ce nu a fost verificat de instanţa de fond, care a respins cererea fără a motiva, deşi era legală şi ar fi trebuit să-i dea curs, fiind o cerere care-i uşura situaţia, mai ales că la unul din termene a solicitat ataşarea Dosarului nr. 2749/2005, pentru că inculpatul solicitase la fond să i se deducă din pedeapsa aplicată în cauză perioada de 1 an şi 1 lună efectuată la Roma, considerând că a executat-o tot pentru o faptă dintre cele care i-au fost reţinute în acest rechizitoriu.

S-a arătat că din Dosarul nr. 2749/2005 rezultă că inculpatul avea de executat o pedeapsă pentru o infracţiune de furt calificat, fusese condamnat la 3 ani şi 2 luni închisoare şi în baza mandatului european de arestare a fost întemniţat în Italia pentru 1 an şi 1 lună, iar această perioadă i-a fost dedusă din pedeapsa pe care urma să o execute - cei 3 ani şi 2 luni la care fusese condamnat în România şi, prin sentinţa penală nr. 284 din 30 ianuarie 2003 instanţa a reţinut şi a dedus această perioadă în baza unei contestaţii la executare.

Funcţie de poziţia procesuală a inculpatului cu privire la acest aspect, acesta fiind de acord şi solicitând expres recunoaşterea hotărârii străine, s-a susţinut că hotărârea judecătorească străină poate fi recunoscută pe cale incidentală, lucru ce poate fi făcut şi în apel, întrucât aşa cum rezultă din dosar, inculpatul a fost condamnat în Italia la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni pentru activitatea desfăşurată cu mai multe persoane care se regăsesc şi în cauza de faţă, pentru acte materiale desfăşurate în aceeaşi perioadă, dar nu în această grupare infracţională, ci în alta cu inculpatul F., care a fost trimis în judecată în altă cauză al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Terorism şi Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Galaţi.

În ceea ce priveşte netemeinicia, prin motivele de apel, s-a invocat că, că în mod greşit, s-a reţinut pentru inculpatele S.R.E., S.C. (fostă G.) a unor largi circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., şi pentru S. art. 72 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor mult sub limita specială şi neaplicarea sporului la pedepsele rezultante şi a pedepse complementare prin reţinerea art. 73 alin. (3) C. pen., faţă de cele două inculpate, fără a motiva pe larg acest lucru.

Critica a mai vizat şi stabilirea unei modalităţi de executare a pedepselor, disproporţionat de blândă, faţă de gravitatea faptelor, cu suspendarea executării sub supraveghere faţă de cele două inculpate, prin această modalitate de executare neputându-se atinge scopul preventiv-educativ al pedepselor.

Tot pe motive de netemeinicie, s-a susţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor S.M., S.L.V., C.B., S.J., C.I., având în vedere că mulţi dintre ei au antecedente penale, faptele s-au săvârşit pe un interval foarte mare de timp, au privit un număr foarte mare de tinere, atât majore cât şi minore, s-au obţinut sume foarte mari de bani, traficul de persoane fiind o infracţiune deosebit de gravă, o formă a sclaviei în epoca modernă, aşa cum se precizează în literatura de specialitate - persoanele traficate fiind reduse la condiţia de marfă şi nu de fiinţe umane, pedepsele aplicate sunt prea mici.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor, a fost invocată Decizia penală nr. 5636 din 01 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care se face referire la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi s-a stabilit că pentru aceste infracţiuni trebuie aplicată o pedeapsă într-un cuantum care să poată îndeplini funcţiile şi să poată realiza scopul acesteia, reducerea excesivă a pedepselor echivalând cu încurajarea tacită a săvârşirii acestor faptei.

Inculpatul S.B. a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală, deoarece, în mod greşit, s-a respins ca nefondată cererea prin care a solicitat recunoaşterea unei hotărâri penale străine.

Sub acest aspect, a invocat că, în legătură cu traficul de persoane majore - victimă M.R. şi C.M., aceasta din urmă fiind cea care a sesizat autorităţile italiene în legătură cu fapta inculpatului, iar în urma anchetei s-a pronunţat o hotărâre de condamnare la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni - conform procedurii 13046/2004 a Tribunalului penal din Roma.

Potrivit aceleiaşi hotărâri, inculpatul S.B. a fost condamnat şi pentru infracţiunile de trafic de persoane minore în dauna părţilor vătămate A.M. şi H.M.

Pe cale de consecinţă s-a susţinut, că pentru victimele C.M. - majoră, A.M. şi H.M. - minore, inculpatul S.B. nu mai poate fi condamnat, întrucât s-ar încălca principiul non bis in idem reglementat de art. 10 lit. b) din Legea nr. 302/2004, precum şi Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008, principiul recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală, în scopul executării lor în statele membre.

În ce o priveşte pe victima M.A., rechizitoriul a reţinut că aceasta a acceptat să plece în Italia unde urma să se prostitueze, iar din banii obţinuţi să-şi achite datoriile legate de obţinerea paşaportului, transport şi cazare, arătându-se nemulţumită de suma obţinută, ulterior aceasta a plecat cu un cetăţean italian.

Arată că, audiată, martora a precizat că în perioada 21 ianuarie 2004-8 martie 2004, în urma înţelegerii cu S.L.V., a acceptat să practice prostituţia în Italia şi această martoră nu a mai fost audiată în instanţă.

Susţine că împotriva ei nu s-au exercitat violenţe şi nici ameninţări din partea inculpatului S.B., şi nici acte de inducere în eroare cu privire la modul de procurare a banilor, fapta acestuia constituie infracţiunea de proxenetism şi nu trafic de persoane.

În privinţa victimei minore H.M., s-a susţinut că, în mod greşit s-a reţinut în rechizitoriu că s-a prostituat în favoarea inculpatului S.B., când în realitate l-a cunoscut pe S.M. care a ajutat-o să plece în Italia.

S-a susţinut că din declaraţia acesteia rezultă că în septembrie 2006 l-a cunoscut pe S.M. cu care a trăit în concubinaj, după care a luat hotărârea de a merge în Italia, pentru a se prostitua. Rezultă din declaraţia ei că nu există nicio legătură între ea şi S.B., inculpatul S.M. a declarat la instanţă că H.M. a mers cu el în Italia de bunăvoie.

S-a susţinut că declaraţia de la instanţă a fost înlăturată, instanţa de fond motivând că victima are un grad redus de instrucţie şcolară şi că nu ar fi putut să se descurce în faţa unor autorităţi, respectiv a face demersuri pentru obţinerea paşaportului, motivare cu care nu este de acord. Arată că întoarsă din Italia, după două luni ca urmare a unor probleme medicale, aceasta a încercat să o convingă şi pe sora sa să practice aceeaşi activitate, în care sens organele de poliţie au găsit la momentul descinderii pe aceasta în apartamentul inculpatului.

Consideră că încadrarea juridică este greşită, sens în care a solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea acesteia în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen.

Arată că prin Decizia penală nr. 675/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a hotărât că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, întrucât victimele care au fost duse să se prostitueze nu au fost obligate de inculpaţi, ele cunoscând de la început natura activităţilor pe care urmau să le desfăşoare.

S-a susţinut că, potrivit acestei decizii, activitatea infracţională desfăşurată de inculpat de a suporta cheltuielile efectuate cu procurarea paşapoartelor, cu transportul până la destinaţie, cu cazarea victimelor care ajunse în Spania au ajuns să se prostitueze sub protecţia inculpaţilor, fiind obligate să returneze o parte din câştiguri - se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen.

Tot în acest sens, a fost invocată Decizia nr.6873/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care se arată: - ţinând cont de modalitatea de racolare a victimelor, de intelectul lor, precum şi de notorietatea preocupării inculpaţilor, mirajul câştigării unor sume de bani prin practicarea relaţiilor sexuale, le-a determinat pe victime să accepte propunerile inculpaţilor.

Un alt motiv de apel a vizat greşita respingere a cererii prin care s-a solicitat respingerea cererii de recunoaştere a hotărârii de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare italiene.

Sub acest aspect, a susţinut că instanţa de fond a motivat fără temei că în perioada arestării cuprinse între 24 aprilie 2004-10 mai 2005 a vizat punerea în executare a unui mandat emis de către Judecătoria Galaţi - în realitate această perioadă a vizat executarea pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin aceea procedură penală, lucru ce rezultă din comunicarea biroului Interpol, fila 35, în care se arată că procedura de extrădare declanşată de statul român, urmare a hotărârii definitive dată într-o cauză penală pentru furt, se amână, întrucât inculpatul S.B. este arestat în Italia pentru alte fapte de proxenetism.

La data de 1 august 2005, IPJ Galaţi a comunicat revocarea urmăririi internaţionale, rezultând că inculpatul a fost pus în libertate după ispăşirea pedepsei la care fusese condamnat în Italia.

Faptul că inculpatul S.B. a executat efectiv pedeapsa de 3 ani şi 4 luni rezultă şi din certificatul de detenţie eliberat la data de 23 octombrie 2007, de conducerea închisorii Ribidia, precum şi din adresa acestei instituţii din care rezultă perioada pe care a ispăşit-o.

Au fost invocate prevederile art. 116 din Legea nr. 302/2004 privind condiţiile pentru recunoaşterii unei hotărâri străine ce prevăd în principal ca ROMÂNIA să-şi asume obligaţia recunoaşterii hotărârii penale, sens în care la data de 4 decembrie 2002 ROMÂNIA a ratificat Convenţia de la Palermo împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, precum, şi protocolul adiţional pentru prevenirea combaterea şi pedepsirea traficului de persoane -în special de femei şi copii.

De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 302/2004 arată că procedura de recunoaştere a unei proceduri penale străine se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal aflat în curs, sens în care invocă un recurs în interesul legii - Decizia nr.9/15 noiembrie 2010. A susţinut că, recunoscând hotărârea străină, inculpatul nu mai poate fi tras la răspundere faţă de victimele C.M., Hanganu Monica şi A.M..

În consecinţă, a susţinut că ar rămâne în discuţie o singură victimă majoră şi o singură victimă minoră şi ţinând cont de cererea de schimbare de încadrare juridică, a solicitat a se redoza cuantumul pedepsei, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., nefiind de acord cu susţinerea procurorului cu privire la gravitatea infracţiunii, întrucât aceste circumstanţe uşurătoare sunt atributul magistratului care pronunţă o soluţie, nu a procurorului care o poate impune, iar în al doilea rând ar însemna să se reducă din conţinutul prevederilor art. 74 şi 76 C. pen.

In legătură cu fapta de aderare la grup infracţional organizat a solicitat a se constata că rechizitoriul a prezentat o situaţie de fapt la care inculpatul era acuzat de adeziunea şi ajutorul dat presupusului grup infracţional - arată că iniţial au fost 24 de tinere şi din actele dosarului rezultă că este vorba despre o singură victimă majoră M.A. şi una minoră -H.M., activitatea infracţională intrând în sfera proxenetismului.

A susţinut cărată că inculpatul a acceptat să cazeze două persoane care, deliberat au venit în Italia, cu intenţia manifestată încă din ţară, de a se prostitua.

întrucât din dosar nu rezultă o înţelegere prealabilă între făptuitori, în sensul iniţierii unui grup infracţional, sens în care se referă la momentul 2003, unii se aflau în Italia şi unii în ţară, iar rechizitoriul face referire la anul 2002, perioadă care nu este cuprinsă de Legea nr. 39/2003, solicită a se analiza sub aspectul dacă se poate discuta de aderare la ceva ce nu exista.

A susţinut că nu poate fi acuzat de săvârşirea faptelor din prezenta cauză deoarece în această perioadă a fost arestat de şase ori.

A solicita, ca în funcţie de probele administrate în cauză, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să se desfiinţeze sentinţa de fond şi în rejudecare să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice din 12 alin. (1) şi 2 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi 2 C. pen., susţinând că victimele au acceptat să se prostitueze, asigurându-se libertatea de voinţă şi de acţiune a acestora, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.17/2007.

În subsidiar, a solicitat stabilirea unei pedepse proporţionale cu contribuţia sa la faptă pentru cele două victime, cu deducerea perioadelor executate.

Referitor la apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, vizând două motive, recunoaşterea hotărârii străine, aspect în favoarea inculpatului S.B., şi unul în defavoarea acestuia, solicitându-se o pedeapsă mai mare, reţinându-se că a mai fost condamnat, a susţinut că se omite a se reţine că a fost condamnat în minorat.

A solicitat să se aibă în vedere că are un copil minor, rezultat dintr-o relaţie de concubinaj cu numita Vidroiu Costina şi că acest minor are grave probleme de sănătate, sens în care a depus acte la dosar, inculpatul fiind singurul întreţinător al familiei.

Inculpatul S.L.V. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Acesta a criticat sentinţa de fond pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi faţă de cele reţinute prin rechizitoriu şi sentinţa de fond cu privire la situaţia de fapt, a solicitat să se aibă în vedere că la nivelul anului 2002 Legea nr. 39/2003 nu era în vigoare.

A solicitat să se constatate că a fost condamnat pentru o infracţiune care la vremea respectivă nu era în vigoare, motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât nu exista o lege care să sancţioneze această infracţiune.

A susţinut că a fost condamnat de instanţa de fond în temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 6 ani şi 6 luni închisoare, considerându-se că în perioada 2003-2004 a racolat, cazat şi transportat trei tinere majore - P.D., C.M. şi S.A., martoră cu identitate protejată, toate traficate - prima în mai 2004, a doua în decembrie 2003 şi a treia în iulie 2004 - discutându-se de trafic de persoane înainte de modificarea Legii nr. 678/2001 prin OUG nr. 79/2005 la data de 22 iulie 2005.

Consideră că în cauză au încălcate dispoziţiile art. 13, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

În ce o priveşte pe martora D.S., a susţinut că aceasta a dat declaraţie numai în faza de urmărire penală şi judecătorul de la fond nu a cenzurat cele consemnate în rechizitoriu - această martoră a fost găsită la domiciliul inculpatului S.M. la data efectuării percheziţiei, persoană care nu a fost racolată şi traficată şi care, la data respective, nu avea nici măcar act de naştere şi cu toate acestea inculpatul a fost condamnat pentru traficarea acestei martore.

Pentru fapta reţinută în ceea ce o priveşte pe martora D.S., s-a solicitat achitarea, întrucât fapta nu există, conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Referitor la celelalte persoane despre care se presupune că ar fi fost traficate de către inculpatul S.M., apărarea a formulat cererea de schimbare a încadrării juridice, susţinând următoarele:

În ceea ce priveşte presupusa traficare a minorelor, respectiv a minorei A.M., care se presupune că ar fi fost traficată în perioada 2003-2004.

Invocă declaraţiile date în faza de urmărire penală, cât şi declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească prin care a arătat că a acceptat practicarea prostituţiei, plecând în Italia, în februarie 2004, iar în iulie 2004 s-a întors în ţară, fiind nemulţumită de procentul pe care îl primea din sumele de bani obţinute ca urmare a practicării prostituţiei.

Consideră că, în mod indubitabil, din declaraţiile martorei rezultă faptul că nu este vorba despre art. 13 din Legea nr. 678/2001, ci este vorba despre infracţiunea de proxenetism - pe alin. (3).

În ce o priveşte pe martora H.I.M., care a fost considerată a fi minoră, arată că aceasta a declarat că a apelat la Ş.R., care a dus-o la S.M., aceasta ştiind că urmează să practice prostituţia şi a fost de acord datorită situaţiei materiale şi a practicat prostituţia din decembrie 2004 până în 2007 şi s-a întors în Italia de bunăvoie, fără a fi trimisă de inculpat, având cu totul alte persoane care îi asigurau protecţia.

Consideră că şi cu privire la această martoră se reţine situaţia prev. de alin. (3) şi nu sunt incidente prevederile art. 13 din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce o priveşte pe martora I.C., se reţine perioada august 2004 şi arată că în cauză s-a mers pe ideea că inculpatul se îndrăgostea de aceste fete - apărarea nu contestă acest lucru, arătând că inculpatul a recunoscut încă din faza de urmărire penală, săvârşirea infracţiunii de proxenetism. Faptul că inculpatului îi plăceau aceste fete, care ulterior practicau prostituţia, este un lucru pe care nu-l poate condamna nimeni, iar acest sentiment pe care inculpatul l-a menţionat încă din faza de urmărire penală, nu intră sub incidenţa art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Referitor la martora I.C., s-a susţinut că aceasta a ştiut că pleacă în Italia pentru a practica prostituţia şi a invocat Decizia nr.16 a Secţiilor Unite a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admis recursul în interesul legii şi din care rezultă că racolarea, determinarea unei persoane, cazarea, transportarea, nu se face sub o acţiune de violenţă, nu intră sub incidenţa dispoziţiilor care se referă la traficul de persoane, fiind vorba despre infracţiunea de proxenetism.

A susţinut că aceeaşi martoră i-a spus inculpatului S.M. când s-a întors în ţară că nu vrea să mai practice prostituţia şi acesta a lăsat-o să plece şi a solicitat a se aprecia în ce constau ameninţările şi actele de violenţă pe care el le-ar fi exercitat asupra numitei I.C.

Consideră că în cauză sunt incidente prevederile art. 329 alin. (3) C. pen.

În ce o priveşte pe minora N.S., despre care s-a reţinut că ar fi fost traficată în vara anului 2006, consideră că nu se pot reţine prevederile art. 13 din Legea nr. 678/2001, în condiţiile în care atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească aceasta a declarat că a acceptat să practice prostituţia de bunăvoie, fiind incidente prevederile art. 329 alin. (3) C. pen.

Referitor la H.M. presupus a fi traficată în septembrie 2006, care este sora lui D.S., s-a reţinut că aceasta a declarat că a acceptat să plece să se căsătorească cu H. în noiembrie 2006 şi a practicat prostituţia până în decembrie 2006 pe o perioadă de 10 zile.

În condiţiile în care martora a declarat că a acceptat să practice prostituţia de bunăvoie şi asupra ei nu s-au exercitat acte de violenţă, presiuni sau vreo formă de şantaj, apărarea consideră că şi această martoră poate fi încadrată la alin. (3) al infracţiunii de proxenetism.

Pentru D.S., a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte martorele despre care se presupune că ar fi fost traficate şi erau majore, respectiv P.D. care se presupune că ar fi fost traficată începând cu luna mai 2004 - invocă declaraţia dată de aceasta, din care rezultă că aceasta, întoarsă în ţară în 2004, a continuat să locuiască în acelaşi imobil cu el, şi-a schimbat paşaportul şi în data de 8 februarie 2005 a plecat în Italia până în martie 2005.

Faţă de această situaţie, consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2000, în condiţiile în care martora nu a făcut referire la acte de violenţă sau la vreun act nominalizat de către legiuitor în art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce o priveşte pe victima S.A., a susţinut că din declaraţia ei rezultă că se referă la alt inculpat, respectiv S.B., dar care este reţinută în sarcina inculpatului S.M.

Conform declaraţiei date, aceasta a recunoscut că s-a întâlnit cu S.B. şi a acceptat să practice prostituţia de bunăvoie, a recunoscut că a avut relaţii de prietenie şi intime cu S.M. şi că acestea au fost de bunăvoie.

Pentru aceste motive, apărarea a susţinut că nu-şi găsesc aplicarea disp. art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce o priveşte pe victima C.M., presupus a fi traficată în decembrie 2003, a invocat că din declaraţiile acesteia rezultă că, deşi în momentul în care a plecat în Italia nu a ştiut că pleacă să practice prostituţia, în momentul în care a ajuns la destinaţie a fost de acord să practice prostituţia.

De asemenea, a susţinut că la data la care martora a ajuns în Italia, inculpatul S.M. nu era prezent, iar pe perioada cât se reţine presupusa activitate infracţională din 2002-2007, acesta nu a fost niciodată în Italia.

A considerat că, în mod corect instanţa de fond a înlăturat din sarcina inculpatului activitatea infracţională în ce o priveşte pe C.M.D., care a declarat că nu îl cunoaşte şi este vorba de o altă persoană, respectiv de numitul F.

A susţinut că, faţă de materialul probator, administrat în cauză, în ce-l priveşte pe inculpatul S.M. nu se poate reţine infracţiunea prev. de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Faţă de faptul că a mai fost condamnat şi pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, având în vedere pe inculpata/victimă S.C., la o pedeapsă de 3 ani, a susţinut că aceasta este soţia sa, iar la dosar nu sunt probe din care să rezulte că persoana care ar fi determinat-o pe inculpata S.C. să plece în Italia să practice prostituţia ar fi fost el, astfel că pentru această infracţiune se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

Prin apărătorul ales, a susţinut că a avut o atitudine sinceră, încă din faza de urmărire penală, situaţie în care apreciază că ar putea beneficia de dispoziţiile art. 74 şi 76 C. pen. la individualizarea pedepsei.

S-a solicitat, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., având în vedere, că a recunoscut fapta şi regretat-o, a solicitat aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., şi condamnarea sa la o pedeapsă privativă de libertate, orientată sub minimul special prev. de lege, conform art. 76 lit. a) C. pen.

A solicitat a se constata că la momentul săvârşirii faptelor, era minor, mai puţin infracţiunea săvârşită în perioada 2006, şi a se avea în vedere că este căsătorit, are un copil minor şi aşteaptă al doilea copil, soţia acestuia fiind însărcinată în 3 sau 4 luni.

Consideră că trebuie avut în vedere că, potrivit actelor în circumstanţiere depuse la dosar, din momentul în care a fost pus în libertate, s-a reintegrat în societate şi are un loc de muncă, a recunoscut şi regretat faptele săvârşite şi că nu a fost implicat în acel scandal din magazinul M., fiind vorba despre o confuzie.

Inculpatul S.L.V. a criticat sentinţa de fond pe aceleaşi aspecte, de nelegalitate, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, susţinând că a fost condamnat pentru o infracţiune care nu era în vigoare.

S-a susţinut că a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, ignorându-se faptul că această lege a fost modificată în anul 2005 şi pedepsele au fost schimbate.

S-a invocat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, întrucât nu existe probe din care să rezulte că a existat o înţelege prealabilă între ei, cu sarcini bine determinate, iar persoanele traficate trebuiau să treacă de la un inculpat la altul, în sensul de racolare, cazare, transportare, exploatare - aceste aspecte nefiind probate.

A susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, în condiţiile în care în sarcina acestuia, din probele administrate în cauză, persoanele presupus a fi traficate au arătat „modalitatea în care ar fi fost traficate" de inculpat.

S-a susţinut că nu se poate reţine că există probe din care să rezulte că ar fi exercitat acte de violenţă asupra martorelor, deoarece acestea au venit şi au declarat în instanţă că ştiau că inculpatul lucra ca bodyguard la un bar din Italia.

Inculpatul S.L.V., faţă de toate persoanele pentru care se presupune că ar fi fost traficate, a solicitat să se dispună schimbarea de încadrare juridică, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 329 C. pen., cât aplicarea şi a prevederilor art. 74 şi 76 C. pen., având în vedere atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei care a fost comisă până în anul 2007, dată de la care a trecut o perioadă mare de timp.

A solicitat să se aplice şi ultimul alineat din art. 74 C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., pentru a fi condamnat la o pedeapsă sub minimul special prev. de lege.

Pentru inculpatul S.M., s-a susţinut că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată este foarte mare pentru aceste pretinse infracţiuni, dintre care unele nu sunt probate.

A susţinut că, potrivit unei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Vaslui, care a rămas definitivă, din care s-a reţinut că victimele au cunoscut motivul pentru care au plecat în străinătate, respectiv să practice prostituţia - şi a solicitat să se dea eficienţă deciziei 16/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A invocat declaraţiile date în faţa instanţei, memoriile formulate în scris la dosar, prin care a arătat situaţia de fapt aşa cum a perceput-o, atitudinea procesuală şi durata îndelungată a arestului preventiv, a determinat instanţa de judecată să înlocuiască măsura arestării preventive şi consideră că, în ciuda încercărilor organelor de urmărire penală, inculpatul a dat dovadă că şi-a respectat toate obligaţiile, prezentându-se în faţa instanţei şi justificându-se atunci când a fost adus un argument împotriva lui şi împotriva stării de libertate în care se afla.

A solicitat să se analizeze dacă în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi de trafic de minori, considerând, faţă de probele dosarului, că în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism.

A făcut referire la declaraţiile martorelor audiate în cauză, inclusiv a celor cu identitate protejată, declaraţii din care nu rezultă că victimele ar fi fost constrânse, ameninţate şi că au cunoscut unde s-au dus şi că nu se poate aprecia şi reţine că s-ar fi încălcat în vreun fel libertatea de voinţă şi acţiunea persoanei.

A invocat declaraţia martorei N.S., care în discuţiile avute cu inculpata S.J. a afirmat că are paşaport, pentru că dorea să plece în străinătate.

A fost invocată declaraţia martorei C.M., care, în faţa instanţei a arătat o altă situaţie de fapt decât cea pe care a arătat-o la urmărirea penală, că dacă va pleca în Italia va practica prostituţia la stradă, ea a fost de acord să plece şi în aceste condiţii banii necesari pentru obţinerea paşaportului au fost împrumutaţi de la mama ei.

S-a invocat că instanţa de fond a înlăturat susţinerile făcute de martore în instanţă, pentru că martorele nu au justificat de ce şi-au schimbat poziţia procesuală, cu toate că justificările acestora au foarte largi în faţa instanţei.

Consideră că există o discrepanţă între probele de la urmărirea penală şi probele administrate la instanţă, iar la instanţa de apel se impune analizarea probatorilor pentru a se constata dacă este vorba despre o infracţiune de trafic de persoane şi minori sau de proxenetism.

Apărarea a solicitat a se aprecia asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, având în vedere şi împrejurarea că pedeapsa aplicată inculpatului S.M. este exagerat de mare, ţinând seama de Decizia recentă a Curţii de Apel Galaţi pe care a depus-o la dosar, pronunţată într-o speţă asemănătoare.

În ce priveşte împrejurarea că s-a reţinut gruparea infracţională organizată, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În situaţia în care se va considera că s-a săvârşit infracţiunea sau că există elemente în sensul că perioada infracţională s-a întins după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, a solicitat să se constate că s-au alăturat diferite ramificaţii ale anumitor grupuri care se aflau la Roma în perioada respectivă, când se afla acolo şi familia S., deşi nu au nicio legătură unii cu alţii.

Cu privire la infracţiunea de proxenetism, arată că persoana faţă de care s-a pretins că ar fi exercitat acest îndemn, este în momentul de faţă soţia sa şi nici din declaraţia ei şi nici din alte probe nu rezultă că aceasta ar fi practicat prostituţia la îndemnul său.

Faţă de acest aspect, a solicitat achitarea în baza dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în situaţia în care se va schimba încadrarea juridică, a solicitat să fie avute în vedere prevederile art. 72 alin. (2) şi art. 74 lit. c) C. pen., pentru reducerea pedepsei sub limita specială prev. de lege şi să se aibă în vedere şi aplicarea legii mai favorabile şi să se coboare în acest sens limitele de pedeapsă şi să se dea eficienţă circumstanţelor atenuante.

Inculpatul S.L.V. a susţinut că nu se mai justifică menţinerea măsurii arestări preventive, întrucât temeiurile care au stat la baza emiterii mandatului de arestare preventivă şi, ulterior, la menţinerea stării de arest preventiv, s-au schimbat. Consideră că scopul şi buna desfăşurare a procesului nu mai impun menţinerea sa în stare de arest, deoarece a recunoscut şi regretat fapta şi a contribuit la buna desfăşurarea a procesului penal.

Având în vedere prevederile art. 136 alin. (8) C. proc. pen., a solicitat să se aibă în vedere că, atunci când se discută starea de libertate a unei persoane, instanţa trebuie să aibă în vedere şi persoana inculpatului.

Aşa cum s-a arătat de fiecare dată, inculpatul S.L.V., până în momentul în care a fost arestat de către autorităţile străine, nu a avut cunoştinţă că există un mandat de arestare preventivă emis pe numele lui, însă avea cunoştinţă de existenţa dosarului. Faptul că s-a pus în executare acel mandat de arestare preventivă, că inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv timp de 1 an de zile, s-a apreciat că la acest moment menţinerea măsurii nu-şi mai găseşte justificarea.

S-a susţinut că o primă schimbare este determinată de faptul că, raportat la perioada când s-a săvârşit această infracţiune şi la momentul procesual în care ne aflăm, odată cu trecerea timpului, acel pericol pentru ordinea publică s-a diminuat şi prin lăsarea inculpatului în libertate nu s-ar crea un sentiment de insecuritate sau temere în cadrul societăţii.

Pentru aceste motive, s-a solicitat revocarea mandatului de arestare preventivă în principal, şi cercetarea inculpatului în stare de libertate, invocând egalitatea de tratament juridic.

În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicţia de a nu părăsi localitatea în temeiul art. 136 alin. (1) şi (8) în referire la art. 139 alin. (1), (3⁵) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (1¹) şi alin. (1²) C. proc. pen.

Consideră că situaţia de fapt a fost reţinută în mod eronat în hotărâre, deoarece probele administrate în cauză, duc la concluzia că martora P.G. reţinută a fi victimă a infracţiunii de trafic de persoane a practicat acte de prostituţie în interes personal, aceasta a strâns o sumă de bani pe care a trimis-o inculpatului, sumă pe care acesta a păstrat-o şi a restituit-o martorei care şi-a cumpărat un apartament.

Cu privire la martorele C.A. şi Ş.C., s-a susţinut că acestea s-au prostituat pentru alte persoane, respectiv O.P. şi A.F., persoane cu care ulterior s-au căsătorit.

Cea de a patra victimă, cu privire la care situaţia de fapt reţinută de instanţă nu este conformă probelor administrate, este N.S., în hotărâre se reţine că nu s-a prostituat niciodată, pentru că în aceeaşi zi când a ajuns în Italia a fost trimisă în ţară de poliţie, motiv pentru care nu poate fi considerată o victimă a traficului de persoane.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat - faptă care a fost incriminată prin publicarea în M. Of. la data de 29 ianuarie 2003, arătând că se reţine în rechizitoriu şi se preia mot-a-mot în hotărâre şi arată că legea intrată în vigoare în anul 2003 incriminează constituirea şi nu funcţionarea un grup şi solicită a se aprecia dacă poate funcţiona un grup infracţional, care nu a fost instituit în anul 2003, ci în anul 2002 - punctul de vedere al apărării fiind că nu, întrucât rezoluţia infracţională a avut loc în anul 2002.

Pentru această infracţiune, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât în anul 2002, pretinsa faptă de a iniţia şi constitui un grup infracţional organizat, nu era prevăzută de legea penală.

A susţinut că activitatea s-a infracţională s-a oprit înainte de modificarea Legii nr. 678/2001 la data de 22 iulie 2005 şi, raportat la forma anterioară a legii, consideră că încadrarea juridică este eronată, nu numai sub aspectul raportării instanţei la cuantumul pedepselor, dar şi sub aspectul reţinerii alineatelor respective.

În ceea ce priveşte activitatea, reţinută pe situaţia de fapt, consideră că încadrarea corectă a infracţiunii ar fi fost aceea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 şi nu art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I şi II, şi solicită a se vedea diferenţele existente între limitele de pedeapsă. Cuantumul corect al pedepsei era între 5 şi 15 ani şi nu între 10 şi 20 ani la care s-a raportat instanţa de fond.

S-a invocat că, în mod greşit, în favoarea sa nu au fost reţinute circumstanţe atenuante.

În apelul declarat de inculpaţii S.J. şi S.B. primul motiv invocat a vizat infracţiunea de trafic de persoane, sens în care s-a invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei - arătând că pentru aceeaşi faptă sunt reţinute două încadrări juridice şi se aplică două pedepse.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei în temeiul art. 379 C. proc. pen. şi achitarea celor doi inculpaţi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în cele două infracţiuni prev. de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen.

Al doilea motiv de apel a vizat faptul că cercetarea penală şi trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi, urmată de condamnarea a acestora, s-a făcut cu încălcarea unor prevederi legale, având drept consecinţă lipsirea acestora de posibilitatea exercitării unor drepturi procesuale - de apărare - situaţie ce s-a perpetuat şi în faţa instanţei de fond, în faţa căreia o bună parte din martori, fie cu identitate reală sau protejată, nu au putut fi audiaţi nemijlocit, făcându-se aplicarea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Au susţinut că, la data de 22 martie 2006 s-a început urmărirea penală in rem pentru cele trei infracţiuni, deşi erau cunoscuţi presupuşii făptuitori, iar la 6 aprilie 2006 s-a dispus începerea urmăriri penale in personam pentru aceleaşi infracţiuni, moment din care inculpaţii S.J. şi S.B. au devenit învinuiţi. Arată că niciuna dintre obligaţiile care incumbau organelor de urmărire penală nu au fost realizate, în schimb s-au efectuat un număr de acte de cercetare, printre care şi audierea celor 10 persoane considerate victime ale traficului de persoane comis de inculpaţi, fără ca aceştia să fie încunoştinţaţi oficial că sunt cercetaţi de infracţiuni foarte grave.

Ulterior, s-a făcut o descindere la domiciliul lor, unde pe lângă unii membri ai familiei au fost găsiţi şi tinerele H.M. şi D.S., audiate în aceeaşi zi ca victime, situaţie în care procurorul le-a adus la cunoştinţă că s-a început urmărirea penală încă din data de 6 aprilie 2006.

Au considerat că nu au cunoscut ce acuzaţii li s-au adus, nu au putut solicita o confruntare cu victimele audiate, iar la instanţa de fond din cele 10 persoane s-au prezentat doar 6, pentru celelalte procedându-se conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen., fiind condamnaţi pe baza unor declaraţii date la urmărire penală, necenzurate de instanţă şi fără a putea fi combătute.

Inculpatul S.B. a solicitat achitarea pentru infracţiunile prev. de art. art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că deşi prezent în multele din momentele descrise în rechizitoriu, nu a desfăşurat activităţi care să se înscrie în latura obiectivă a uneia sau alteia din cele două infracţiuni.

În ceea ce o priveşte pe martora P.D., a susţinut că, audiată în faza de urmărire penală, aceasta a confirmat că în luna mai 2004 l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu inculpatul S.M., cu care s-a mutat în apartamentul părinţilor acestuia, care se aflau în Italia la acel moment, iar în luna iulie aceasta a acceptat să plece în Italia, unde a fost aşteptată de o persoană, numitul F.I. - faţă de care s-a disjuns cauza, şi cazată la un hotel unde erau cazaţi şi inculpaţii S.J. şi S.B.

A susţinut că această martoră nu au făcut nicio referire la vreo activitate infracţională a inculpatului S.B.

A invocat că din declaraţiile martorei cu identitate protejată S.A. rezultă că inculpatul S.B. nu se face vinovat de faptă, deoarece nu a luat bani de la nimeni şi că soţii S. au mers în Italia să-l vadă pe fiul lor, S.B., care era arestat.

În privinţa infracţiunii de trafic de persoane minore, s-a susţinut că cercetările au fost incomplete, deoarece din cele cinci victime audiate în faza de urmărire penală, doar două au fost audiate în faţa instanţei de fond, declaraţiile acestora fiind contradictorii.

În ceea ce priveşte declaraţia martorei A.M., s-a susţinut că, deşi a fost audiată cu privire la faptele inculpaţilor S.J. şi S.B., aceasta a făcut unele referiri generale, evazive, bazate mai puţin pe constatări proprii şi mai mult pe presupuneri sau pe spusele altora cu privire la inculpaţii S.J. şi S.B., motiv pentru care nu se poate reţine o activitate concretă a inculpatului S.B. ca trafic de persoane.

Întrucât probele administrate în cauză nu sunt în măsură să demonstreze cu certitudine desfăşurarea unor activităţi de către inculpatul S.B., care ar putea constitui infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001 - a susţinut că soluţia care se impune este desfiinţarea sentinţei de fond şi achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpata S.J., faţă de probele administrate în cauză, a susţinut că încadrarea juridică nu este cea corectă, impunându-se desfiinţarea sentinţei şi schimbarea acesteia în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., în modalitatea tragerii de foloase de pe urma practicării prostituţiei.

În acest sens a făcut referire la declaraţia victimei P.D., din care rezultă că aceasta a fost de acord să practice prostituţia.

În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 13, constând în faptul că împreună cu alte persoane ar fi racolat, cazat, transportat şi primit în Italia 5 tinere minore în scopul exploatării lor, a solicitat să se constate că ea nu racolat pe niciuna dintre tinerele minore, această activitate impunându-se altor inculpaţi, şi nici cazarea unora dintre acestea pe o perioadă scurtă în apartamentul ocupat de inculpaţii S.J. şi S.B., nefiind iniţiativa acestora, ci a fiilor lor, cu care locuiau.

Consideră că în cauză nu este vorba despre infracţiunea continuată de trafic de persoane minore, ci a infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), care chiar dacă se pedepseşte suficient de aspru, nu egalează sancţiunea excesivă prevăzută pentru traficul de persoane minore.

Din examinarea critică a declaraţilor celor cinci tinere minore, rezultă doar activităţi ale inculpatei S.J., care reprezintă înlesnirea practicării de prostituţie şi tragerii de foloase de pe urma acestei activităţi şi nu de trafic de persoane.

Consideră că în cauză s-a efectuat o individualizare exagerată a pedepselor, pe care le consideră distructive, contrare scopului lor, având în vedere prevederile ar. 52 C. pen. - acesta fiind un motiv subsidiar.

A solicitat să se constate că s-a omis a se avea în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se doar faptul că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, urmând ca în apel să se dispună aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen. pentru a se reduce pedeapsa, solicitând a se aprecia asupra aplicării art. 86¹ C. pen., sens în care invocă o Decizia recentă a Curţii de Apel pe care a depus-o la dosar.

Inculpatul C.I. a susţinut că martora H. a confirmat că nu l-a cunoscut şi că s-a dovedit că, în realitate, victima V.A. nu era minoră.

În ceea ce priveşte situaţia martorei M.R., a susţinut că, potrivit probelor administrate, aceasta convinsă să vină în Italia, unde a stat doar 2 zile, i-a furat banii şi s-a întors în România.

A solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la grup infracţional organizat, deoarece din probele administrate nu se face dovada că inculpatul ar fi avut vreo legătură cu grupul familiei S., ci doar că se cunoşteau din cartier şi singura legătură fiind aceea că au stat la acelaşi hotel în Italia.

A invocat declaraţia numitei M.R., în care a arătat că s-a supărat, întrucât inculpatul avea o legătură cu numita D., situaţie de la care a pornit cearta, martora furându-i suma de 10.000 euro.

Cu privire la individualizarea pedepsei, a solicitat reducerea pedepsei, astfel încât să poată beneficia de prevederile art. 86¹ C. pen.

Inculpata S.R.E. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate, susţinând că nu a avut nicio legătură cu activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi.

A susţinut că, de fapt, ea nu a făcut decât să permită fraţilor săi F. să locuiască în apartamentul său şi nu a avut cunoştinţă despre activitatea infracţională a acestora.

A susţinut că, practic, ea a lăsat apartamentul în posesia fraţilor săi, trecea foarte rar pe la acest apartament şi a considerat că persoanele găsite în apartament sunt prietenele fraţilor săi.

În atare situaţie, a susţinut este cea îndreptăţită să solicite achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

A solicitat schimbarea de încadrare juridică în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., pentru că în situaţia de fapt care i se reţine, era cea mai îndepărtată persoană de vreuna dintre metodele de ameninţare violentare, convingere a celor trei victime care se presupune că ar fi fost cazate de către inculpată.

A făcut referire la discrepanţa majoră dintre cele reţinute în considerentele hotărârii şi ceea ce ulterior instanţa de fond conchide, pentru că din hotărâre se reţine faptul că vinovăţia inculpatei S.R.E. rezultă din declaraţiile martorei A.E., însă aceasta nu precizează că ar fi văzut-o pe inculpată pe perioada şederii ei în apartament.

Mai arată că a doua declaraţie avută în vedere de instanţa de fond, este a martorei H.L., care arată că ar fi avut vreo discuţie cu inculpata, iar martora C.M., care arată că începuse să se prostitueze mai mult de un an de zile în Italia înainte de a-l cunoaşte pe fratele inculpatei S.R.E. şi, revenind în ţară, a locuit o lună de zile în apartamentul respectiv şi arată că nu a văzut-o niciodată pe această inculpată.

Consideră că nu s-a cuantificat care era rolul determinat al său în acest grup infracţional, dacă a existat vreo înţelegere prealabilă sau concomitentă cu fraţii săi cu privire la ceea ce urmau să facă în apartament, care este participaţia concretă a sa, în condiţiile în care nu a mers niciodată în Italia.

S-a invocat şi netemeinicia sentinţei, având în vedere motivul de apel ce vizează modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că din actele depuse la dosar a făcut dovada că s-a îndreptat din punct de vedere social, iar măsura suspendării sub supraveghere ca modalitate de executare a pedepsei aplicate nu este justificată şi a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 255 A din 7 noiembrie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a dispus următoarele:

Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii S.M., S.B. (fost C.), S.L.V., S.J., S.B., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.) împotriva sentinţei penale nr. 130 din 31 martie 2011 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 5049/121/2007, şi în consecinţă:

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 130 din 31 martie 2011 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 12 ani şi 6 luni închisoare la 10 ani închisoare şi pedeapsa rezultantă, stabilită ca efect al contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare de la 14 ani închisoare la 10 ani şi 6 luni închisoare.

Reduce pedeapsa principală stabilită ca efect al aplicării art. 83 C. pen. de la 17 ani închisoare la 13 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul S.M. să execute o pedeapsă principală de 13 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Înlătură din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind condamnările inculpatului S.B. (fost C.) pentru infracţiunile din prezenta cauză şi modalitatea de soluţionare a antecedentelor penale ale acestui inculpat.

În baza art. 134 din Legea nr. 302/2004, recunoaşte sentinţa penală nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma.

Desfiinţează în parte, respectiv numai în ceea ce priveşte dispoziţiile privind condamnarea inculpatului S.B. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, sentinţa penală nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma.

În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., reuneşte prezenta cauză cu cauza penală ce a format obiectul sentinţei penale nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma.

În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de constituire a unui grup infracţional organizat, respectiv infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi infracţiunea prevăzută de art. 416 C. pen. italian, într-o singură infracţiune de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi, în această încadrare juridică condamnă pe inculpatul S.B. (fost C.) la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de trafic de persoane, respectiv infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (victime M.A., M.S. şi C.M.) şi infracţiunea prev. de art. 81 C. pen. italian, art. 12 alin. (3), (3 bis) lit. a) din Decretul 286/1998 (victimă C.M.), într-o singură infracţiune de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (victime M.A., M.S. şi C.M.) şi în această încadrare juridică condamnă pe inculpatul S.B. (fost C.) la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Conform art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice din 2 infracţiuni de trafic de minori, respectiv infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (victime A.M., H.M.I., I.C. şi H.M.) şi infracţiunea prev. de art. 81 C. pen. italian, art. 12 alin. (3), (3 bis) lit. a) din Decretul 286/1998 (victime A.M. şi H.M.I.) într-o singură infracţiune de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, în această încadrare juridică condamnă pe inculpatul S.B. (fost C.) la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus şi dispune ca inculpatul S.B. (fost C.) să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă beneficiul graţieri condiţionate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului S.B. (fost C.) prin sentinţa penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galaţi.

Descontopeşte pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului S.B. (fost C.) prin sentinţa penală nr. 284/2003 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la data de 09 decembrie 2003 prin nerecurarea deciziei penale nr. 1361/2003 a Tribunalului Galaţi, în pedepsele componente:

- 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci;

- 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galaţi, pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată.

În baza dispoziţiilor art. 36 alin. (2) C. pen. în referire la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci, şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul S.B. (fost C.) urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

Menţine revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galaţi, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa 1 an şi 8 luni închisoare, în total inculpatul S.B. (fost C.) urmând să execute o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 40 C. pen., contopeşte pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, stabilită mai sus, cu pedeapsa de 10 ani închisoare şi dispune ca inculpatul S.B. (fost C.) să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită la 10 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatului S.B. (fost C.) pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului S.B. (fost C.) perioada executată de la data de 24 aprilie 2004 până la data de 10 mai 2005 şi de la data de 18 iulie 2005 până la data de 21 august 2006, arestarea provizorie de la data de 18 iunie 2008 până la data de 27 august 2008, precum şi arestarea preventivă de la data de 27 august 2008 până la data de 30 ianuarie 2009.

Constată că mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 28 martie 2011 privind pe inculpatul S.B. (fost C.) nu a fost pus în executare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma, sentinţei penale nr. 733/2001 a Judecătoriei Galaţi, sentinţei penale nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci şi ale sentinţei penale nr. 452/1999 a Judecătoriei Galaţi.

Înlătură din sentinţa penală apelată dispoziţia prin care, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul S.L.V. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Reţine pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), menţinând pedepsele principală şi complementară aplicate de instanţa de fond inculpatului S.L.V. pentru această infracţiune.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.L.V. pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare şi pedeapsa principală stabilită ca urmare a contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare de la 13 ani închisoare la 10 ani şi 6 luni închisoare.

Inculpatul S.L.V. va executa pedeapsa principală de 10 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei S.J. pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare şi pedeapsa principală stabilită ca urmare a contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare de la 13 ani închisoare la 10 ani şi 6 luni închisoare.

Inculpata S.J. va executa pedeapsa principală de 10 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.B. pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare şi pedeapsa principală stabilită ca urmare a contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa de 6 ani închisoare de la 13 ani închisoare la 10 ani şi 6 luni închisoare.

Inculpatul S.B. va executa pedeapsa principală de 10 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Înlătură din sentinţa penală apelată dispoziţiile prin care s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul C.I., a fost achitat acest inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001 şi a fost condamnat acest inculpat pentru celelalte infracţiuni.

Condamnă pe inculpatul C.I. la următoarele pedepse:

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de 13 alin. (1), alin. (3) teza I şi alin. (4) teza a IlI-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- o pedeapsă principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus şi dispune ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare sporită la 5 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatei S.R.E. durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 08 februarie 2007 până la data de 04 iulie 2007.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Conform art. 383 alin. (1¹) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului S.L.V.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.L.V. durata arestării preventive cu începere de la data de 16 decembrie 2010 şi până la zi respectiv 07 noiembrie 2011.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentelor apeluri rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Analizând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii S.M., S.B., S.L.V., S.J., S.B., C.I. şi S.R.E., dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că prima instanţă, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză a reţinut în mod corect faptele săvârşite de inculpaţi cu vinovăţie şi, în principiu, a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, din plângerile şi declaraţiile victimelor M.A., A.M., H.M.I., P.D., S.A., A.G.L., P.G., I.C., N.C., M.S., C.M., Ş.C. C.M.D., R.I.R., A.E., H.L., C.M., C.A.D., N.S., H.M., D.S., M.R.L., din declaraţiile martorilor H.B.N., G.C., R.G., U.M., R.I.R., O.P. şi B.V. şi transcrierile convorbirilor telefonice efectuate de inculpaţi şi chiar din declaraţiile inculpaţilor, rezultă cu prisosinţă că, începând cu anul 2002 S.M., S.B., S.L.V. S.J., S.B. şi C.I. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, grup la care, ulterior, a aderat şi inculpata S.R.E.

În opinia instanţei de apel este evident că scopul constituirii acestui grup infracţional, l-a constituit obţinerea unor beneficii materiale din obligarea victimelor la practicarea prostituţiei, atâta timp cât din probele administrate în cauză rezultă că, la începutul activităţii infracţionale, inculpaţii deţineau doar un singur apartament, iar la sfârşitul activităţii infracţionale deţineau mai multe bunuri imobile şi bunuri mobile.

Apărările inculpaţilor, în sensul că nu poate fi reţinută infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/20003, deoarece constituirea grupului infracţional s-a realizat înainte de intrarea în vigoare a legii, au fost apreciate ca nefondate pentru următoarele motive:

Potrivit legii, infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 constă în iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, în condiţiile în care, la alin. (2) din acelaşi articol se arată că pedeapsa pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai grea care intră în scopul grupului infracţional. Faţă de dispoziţiile legale de mai sus, rezultă cu prisosinţă, că scopul constituirii unui grup infracţional organizat, constă în săvârşirea unor infracţiuni grave, din categoria celor prevăzute de art. 2 lit. b) din lege printre care şi infracţiunea de trafic de persoane. Aşa fiind, existenţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat nu trebuie limitată doar la momentul în care grupul infracţional organizat a fost constituit, ci trebuie avută în vedere şi durata de timp, în care grupul a acţionat în vederea săvârşirii infracţiunilor grave prevăzute de art. 2 din lege. În acest sens, în condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă că grupul infracţional a fost constituit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, se constată că cea mai mare parte a activităţii de trafic de persoane şi trafic de minori a avut loc după intrarea în vigoare a acestei legi şi a continuat până în anul 2007, situaţie în care, în mod corect, prima instanţă a reţinut că această faptă este prevăzută de legea penală. A accepta ideea contrară ar însemna să creăm unui inculpat cu o activitate infracţională mai redusă (inculpat care a constituit grupul şi a săvârşit fapte grave nu mai după ce legea a intrat în vigoare) faţă de un inculpat cu o activitate infracţională mult mai amplă (a săvârşit fapte grave atât înainte, cât şi după intrarea în vigoare a legii).

S-a apreciat că nici apărările inculpaţilor S.J. şi S.B., în sensul că ei nu au avut nicio contribuţie la săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prima susţinând că s-a aflat în Italia doar pentru a-l vizita pe fiul său aflat în arest şi al doilea a susţinut că, deşi a fost prezent în Italia, şi-a asigurat existenţa cântând pe stradă, ambii susţinând că deşi au văzut o parte din victime în domiciliul lor, au considerat că acestea sunt prietenilor fiilor lor, nu pot fi reţinute pentru următoarele motive:

Din probele administrate în cauză, rezultă că după ce erau racolate, victimele erau cazate în imobilul din Galaţi, apartament ce aparţinea inculpaţilor S.J. şi S.B. Mai mult, din probele administrate în cauză, rezultă cu prisosinţă că, în perioada în care au fost cazate, inculpaţii S.J. şi S.B. au exercitat acţiuni directe de influenţare a victimelor, în sensul de a exercita practicarea prostituţiei, ba mai mult le-a condus pe victime la agenţiile de turism (exemplificăm cazul victimei H.I.M.) pentru a pleca cu destinaţia Roma. Potrivit declaraţiilor acestei victime, din care rezultă că, aceasta a fost aşteptată în Italia de către inculpatul S.B. (fost C.), care a cazat-o împreună cu alte trei persoane într-un imobil din Bologna, i-a luat paşaportul şi toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei erau colectaţi de către numitul F.I., care îi preda ulterior inculpatului S.B. (fost C.). Tot din declaraţiile acestei martore, rezultă că după aproximativ patru luni de la sosirea sa în Italia, după ce inculpatul S.B. a fost reţinut de către autorităţile judiciare italiene, în Italia a venit inculpata S.J., care l-a înlocuit pe inculpatul sus-menţionat, ocupându-se de supravegherea fetelor, de colectarea banilor obţinuţi de către acestea din practicarea prostituţiei şi trimiterea banilor în România prin sistemele de transfer monetar. Mai mult, martora a declarat că a perceput în mod nemijlocit că inculpaţii acţionau în cadrul unui grup infracţional, aceştia împărţindu-şi atribuţiile de racolare, transport, cazare, colectare a banilor şi trimiterea acestora în ţară. Din declaraţiile victimei P.D., rezultă că în gara Termini din Roma a fost aşteptată de învinuitul F.I., care a condus-o la hotelul B., în care erau cazaţi şi inculpaţii S.J. şi S.B. Martora a fost cazată într-o cameră cu alte trei fete, inculpata S.J. deposedând-o de paşaport. În prima seară, inculpata S.J. i-a spus că urmează să iasă „la stradă", unde să practice prostituţia. Martora a refuzat iniţial să practice prostituţia, însă la scurt timp a fost sunată de inculpatul S.M. care i-a cerut să asculte dispoziţiile inculpatei S.J. Neavând altă opţiune şi având în vedere că se afla fără mijloace de subzistenţă şi documente de identitate într-o ţară străină, martora a fost nevoită să înceapă să practice prostituţia. Martora P.D. a ieşit, însoţită de celelalte fete, împreună cu care era cazată pe via Salaria, anterior fiind instruită de învinuita S.C. cu privire la modalităţile de acostare a clienţilor şi tarifele practicate. Precizăm că, în acelaşi timp, învinuita S.C. se prostitua, acostând clienţii în aceleaşi posturi ca şi victimele exploatate, ocupându-se totodată şi de supravegherea acestora din urmă. Aceasta a practicat prostituţia „la stradă" timp de aproximativ o săptămână, după care, inculpaţii S.B. şi S.J. au mutat-o într-un alt hotel din Roma. Banii obţinuţi din practicarea prostituţiei erau strânşi în fiecare dimineaţă de către învinuitul F.I. care îi preda inculpatei S.J. Din declaraţiile victimei H.I.M., rezultă că inculpatul S.M., a transportat-o la locuinţa sa din municipiul Galaţi, unde a cazat-o până a doua zi. În acest imobil, se mai aflau şi inculpaţii S.B. şi S.J., precum şi alte trei tinere, martora remarcând pe una dintre acestea ca fiind numită G. Martora a fost cazată pentru o noapte în imobilul sus-menţionat, iar a doua zi a fost condusă de inculpata S.J. şi numitul Ş.R. la o agenţie de turism, fiind îmbarcată într-un autocar ce efectua transport internaţional pe relaţia Galaţi-Roma. Aceeaşi martoră a declarat că după aproximativ patru luni de la sosirea sa în Italia, inculpatul C.B. a fost reţinut de autorităţile italiene, situaţie în care, la scurt timp, a venit în Italia inculpata S.J., care l-a înlocuit pe inculpatul sus-menţionat, ocupându-se de supravegherea fetelor, de colectarea banilor obţinuţi de acestea din practicarea prostituţiei şi expedierea lor în România prin intermediul serviciilor de transfer monetar. Martora S.A. a declarat că a fost găzduită de inculpaţii S.J. şi S.B. şi că, ulterior, inculpaţii S.M., S.J. şi S.B. s-au deplasat la locuinţa părinţilor săi, încercând să-i convingă pe aceştia că inculpatul S.M. avea intenţii serioase în ceea ce o priveşte pe martora S.A. şi că intenţiona să se căsătorească cu aceasta. Din declaraţiile martorelor N.C., B.S. rezultă că în gara Termini din Roma, au fost preluate de inculpata S.J., care le-a condus la un hotel din cartierul Rebibbia, cazându-le. Ulterior, inculpata s-a deplasat cu cele două tinere la un magazin din Roma, cumpărându-le obiecte vestimentare specifice activităţii de prostituţie.

Inculpata S.J. le-a spus martorelor că urmau să iasă să practice prostituţia „la stradă" într-un loc controlat de membrii familiei sale denumit „post", comunicându-le tarifele pe care trebuia să le pretindă de la fiecare client, în funcţie de tipul de raport sexual practicat. Din declaraţiile acestora rezultă că au început să practice prostituţia conform indicaţiilor date de inculpata S.J., fiind însoţite în primele zile de o altă tânără pe nume D. Martora practica prostituţia în „post" în intervalul orar 16,00-05,00 având în medie un număr de 9-10 clienţi de la care percepea tarife cuprinse între 30 şi 150 euro, în funcţie de tipul de raport sexual, obţinând în fiecare seară aproximativ 400 euro şi că în această perioadă au cunoscut şi alte tinere care practicau prostituţia în folosul grupării infracţionale, întâlnindu-le fie în „posturi", fie în camerele de hotel. Martora N.C. a susţinut că a practicat prostituţia în această modalitate, supravegheată de inculpata S.J. timp de aproximativ 45 de zile, interval în care a obţinut circa 18.000 euro, bani luaţi integral de inculpată şi că a revenit în România împreună cu inculpata.

S-au avut în vedere declaraţiile martorei M.S. din care rezultă că aceasta fost racolată de inculpatul C.B., care a convins-o să se mute împreună cu el în imobilul din Galaţi, în care a fost cazată de inculpaţii S.J. şi S.B. Martora a arătat că, la scurt timp după ce a început să locuiască în imobilul menţionat mai sus, inculpaţii C.B., S.B. şi S.J. au început să facă presiuni asupra sa cu scopul de a o determina să-şi obţină un nou act de identitate, cu mutaţie la adresa din Galaţi, spunându-i că în acest mod o puteau ajuta să-şi obţină mai repede paşaportul turistic. De asemenea a arătat că, în timp ce locuia în imobilul sus-menţionat, a surprins mai multe discuţii purtate între inculpaţii C.B., S.M., S.L.V., S.B. şi S.J. din care rezulta că aceştia aveau mai multe fete în Italia, care practicau prostituţia în folosul lor şi că acestea erau supravegheate pe rând de inculpaţi. Pe toată perioada cât a locuit în imobilul situat în Galaţi, martora M.S. era permanent supravegheată de unul dintre cei cinci inculpaţi enumeraţi mai sus.

Nici susţinerile inculpaţilor în sensul că, deşi au cazat mai multe victime în apartamentul lor, nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, deoarece ştiau că acestea sunt prietenele fiilor lor şi nu au avut cunoştinţă de activitatea infracţională desfăşurată de aceştia, nu au fost apreciate ca întemeiate pentru următoarele motive:

Din probele administrate în cauză, rezultă cu evidenţă că inculpaţii S.J. şi S.B. puteau să-şi dea cu uşurinţă seama că inculpaţii S.M. şi S.L.V. nu puteau să aibă, în acelaşi timp, mai multe prietene, pe care urmau să le ia în căsătorie şi aceasta, în condiţiile în care, din probele administrate în cauză, rezultă cu prisosinţă că, în momentul cazării presupuselor viitoare nurori în apartamentul inculpaţilor, în apartamentul respectiv erau cazate şi alte victime.

Nici susţinerile inculpaţilor, în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., nu sunt fondate având în vedere următoarele argumente:

Din probele administrate în cauză, rezultă cu prisosinţă că victimele din prezenta cauză au fost induse în eroare, inculpaţii S.M. şi S.L.V., care prezentându-se ca adevăraţi prieteni ai acestora, le-au făcut promisiuni de căsătorie, condiţia fiind obţinerea banilor necesar pentru cumpărarea unui apartament. De asemenea, s-a profitat de situaţia materială precară a victimelor, care nu dispuneau nici măcar de sume modice de bani necesare pentru eliberarea paşaportului. Un element ce justifică reţinerea infracţiunilor prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, constă în faptul că imediat ce ajungeau în străinătate, victimelor li se reţineau paşapoartele şi erau obligate să practice prostituţia, sub pretextul că trebuie să restituie inculpaţilor sumele de bani cheltuite pentru obţinerea paşaportului, pentru cazarea în România, transportul până în Italia şi cazarea acestora în Italia, de cele mai multe ori, aceste costuri fiind supraevaluate.

În ceea ce priveşte, presupusa participaţie concretă a fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, s-a apreciat că prima instanţă a concretizat activitatea fiecărui inculpat, în condiţiile în care reţinând infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat, implicit trebuie reţinut că toţi inculpaţii au participat la săvârşirea tuturor actelor materiale.

În ceea ce priveşte apărările inculpatei S.R.E., în sensul că apartamentul ar fi fost închiriat fraţilor săi (F.) şi că nu ar fi avut nicio legătură cu activitatea infracţională a acestora, s-a apreciat că, faţă de probele administrate în cauză, în mod corect s-a reţinut că aceasta a aderat la grupul infracţional organizat de inculpaţii S.M., S.L.V., C.B. (fost S.), S.B., S.J. şi C.I. precum şi cu învinuiţii S.C. (fostă G.), F.I.M. şi F.I., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, infracţiuni grave, astfel cum acestea au fost definite în art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003. Contrar susţinerilor inculpatei S.R.E., din probele administrate în cauză, rezultă cu prisosinţă că aceasta a fost implicată direct în cazarea martorelor A.E., H.L. şi C.M. în scopul exploatării prin însuşirea cvasitotalităţii câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, asupra victimelor acţionându-se inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea fizică ori morală. În mod corect, în cazul inculpatei S.R.E., s-a reţinut că aceasta poate beneficia de circumstanţe atenuante şi s-a făcut o corectă individualizare când, faţă de aceste circumstanţe atenuante, s-a stabilit cuantumul pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii, pedeapsa rezultantă stabilită ca efect al aplicării regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, cât şi atunci când a stabilit modalitatea de executare. S-a constatat că hotărârea este nelegală deoarece pentru inculpata S.R.E. s-a omis să se facă aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi să se deducă din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 08 februarie 2007 până la data de 04 iulie 2007.

În final, s-a apreciat de instanţa de apel că pedepsele aplicate inculpaţilor S.M., S.B., S.L.V., S.J., S.B. şi C.I. sunt prea mari, cu următoarea argumentare:

Este adevărat că infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane şi trafic de minori sunt infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, însă trebuie avut în vedere că, potrivit art. 1 C. proc. pen., scopul procesului penal, constă, printre altele şi în educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor. Un alt argument în acest sens îl constituie faptul că de la data săvârşirii faptelor, s-a scurs un interval îndelungat de timp, situaţie în care amploarea fenomenului infracţional asupra opiniei publice s-a diminuat.

S-a apreciat că încadrarea juridică prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) ar trebui menţinută, chiar dacă în cauză este vorba doar de victima R.I.R., pentru că victima a mers mai întâi în Italia practicând prostituţia, apoi aceasta s-a întors în România şi după o perioadă de timp, s-a reîntâlnit cu inculpatul C.I. care i-a propus din nou să meargă în Italia şi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au început din nou această activitate.

De asemenea, s-a apreciat că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, cu următoarea argumentaţie:

Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni materiale repetate inculpatul C.I., împreună cu alte persoane a racolat, cazat şi/sau primit în Italia un număr de două tinere minore, respectiv martorele H.M.I. şi V.A., în scopul exploatării prin însuşirea cvasitotalităţii câştigurilor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei, acesta acţionând inclusiv prin inducerea în eroare şi constrângerea fizică ori morală a victimelor. În acest sens, s-a avut în vedere declaraţia victimei H.M.I. din care rezultă că în gara Termini din Roma a fost aşteptată de inculpatul C.B., care era însoţit de încă trei indivizi, printre care şi inculpatul C.I. Din declaraţiile victimei V.A., rezultă că avea împlinită vârsta de 17 ani, l-a cunoscut în cartierul în care locuieşte pe inculpatul C.I., despre care cunoştea că are tinere în Italia care practicau prostituţia în folosul său. Martora a susţinut, minoră la acea dată (având împlinită vârsta de 17 ani), că l-a contactat pe inculpat, cerându-i să o ajute să meargă în Italia. Cei doi, respectiv inculpatul şi martora, s-au înţeles ca aceasta din urmă să practice prostituţia „la stradă", urmând ca sumele obţinute din această activitate să fie împărţite în mod egal. Inculpatul C.I. şi martora V.A. au plecat împreună spre Italia, ajungând la Roma unde cei doi s-au cazat la un hotel. Ulterior, inculpatul C.I. i-a făcut cunoştinţă martorei cu o altă tânără pe nume A., care a instruit-o cu privire la modul de acostare al clienţilor şi tarifele aplicate conducând-o în „postul" deţinut de inculpatul C.I., pe Via Salaria, din Roma, unde fetele care practicau prostituţia în folosul acestuia îşi racolau clienţii. Martora V.A. a început să practice prostituţia „la stradă" împreună cu numita A. din luna noiembrie 2003, dându-i acesteia jumătate din suma brută obţinută în modalitatea descrisă mai sus. Banii erau trimişi de numita A. în ţară inculpatului C.I. prin intermediul serviciilor de transfer monetar. Martora a avut această ocupaţie timp de aproximativ 60 de zile, interval în care a obţinut aproximativ 20.000 euro, jumătate din bani fiind obţinuţi de inculpatul C.I. În această perioadă în care martora V.A. se afla la Roma practicând prostituţia, în aceeaşi locaţie, a sosit şi martora R.I.R., care, la rândul său, a început să se prostitueze în folosul inculpatului C.I. La începutul anului 2004, martora V.A. a revenit în România unde s-a întâlnit cu inculpatul C.I., care i-a propus să plece din nou la Roma, unde să practice prostituţia în condiţiile descrise mai sus. Martora minoră a fost de acord cu propunerea inculpatului, astfel că în cursul lunii februarie 2004 aceasta a plecat din nou la Roma unde s-a întâlnit cu martora R.I.R. şi cu numita A., toate trei prostituându-se în folosul inculpatului C.I., în „posturile" deţinute de acesta pe Via Salaria şi Via Tiburtina din Roma. Martora V.A. îi preda jumătate din banii obţinuţi, la fel ca şi martora R.I.R., numitei A. care îi trimetea înţară inculpatului C.I., prin intermediul serviciilor de transfer monetar. În cursul urmăririi penale, martorei V.A. i-a fost prezentată o planşă fotografică în care a recunoscut-o pe numita A. ca fiind numita D.C.A. Martora a practicat prostituţia în modalitatea descrisă mai sus timp de aproximativ patru luni, perioadă în care obţinea, în medie, 400 euro pe zi. Potrivit declaraţiilor martorei, în acest interval aceasta a obţinut din practicarea prostituţiei suma de 25.000 euro din care 12.500 i-au fost daţi inculpatului C.I. Potrivit aceloraşi declaraţii, în acest interval de timp, martora V.A. a cunoscut-o şi pe martora M.R.L. care practica prostituţia „la stradă" tot în folosul inculpatului C.I., aceasta fiind cazată de inculpat în alt hotel. Tot potrivit aceleiaşi declaraţii date de martoră, rezultă că aceasta, în vara anului 2004, a revenit în România, unde a stat aproximativ o săptămână, după care a plecat din nou la Roma, unde a continuat să se prostitueze în folosul inculpatului C.I. timp de aproximativ o lună. Arătă martora că şi în această perioadă s-a întâlnit cu martora R.I.R. şi cu numita D.C.A., care continuau să se prostitueze în folosul inculpatului C.I.

S-a mai apreciat de instanţa de apel că în mod greşit s-a respins cererea prin care inculpatul S.B. a solicitat recunoaşterea sentinţei penale nr. 1749 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Penal din Roma. În condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că o parte din actele materiale săvârşite de inculpatul S.B. în prezenta cauză au format şi obiectul sentinţei penale nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Penal din Roma, actele infracţionale fiind săvârşite în aceeaşi perioadă de timp şi împotriva aceloraşi părţi vătămate, instanţa trebuia să constate că acestea sunt acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni, şi pe cale de consecinţă să facă aplicarea art. 134 din Legea nr. 302/2004, cu toate consecinţele ce recurg din aplicarea acesteia.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., S.J., S.M., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.).

Pe parcursul judecăţii în recurs, inculpaţii S.L.V., S.B. (fost C.), S.J., S.M.. C.I. şi S.R.E. (fostă Z.) au formulat cereri pentru aplicarea dispoziţiilor art. 11 raportat la art. 5 din OUG nr. 121/2011 cu referire la art. 320¹ alin. (7) din C. proc. pen.

Instanţa a făcut cunoscute inculpaţilor dispoziţiile OUG nr. 121/2011, condiţiile aplicării respectivelor dispoziţii legale, precum şi consecinţele juridice ale solicitării judecăţii prin procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., inclusiv beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă cu câte o treime, iar nu reducerea pedepselor la o treime (judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei).

După ce au declarat că au înţeles cele explicate de instanţă, şi după ce s-au consultat cu apărătorii, recurenţii-inculpaţi au declarat că, în cunoştinţă de cauză, solicită judecarea cauzei prin aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 121/2011, cu referire la art. 320¹ C. pen., recunoscând în totalitate şi necondiţionat toate faptele care fac obiectul judecăţii, necontestând niciuna din probele existente în dosar şi solicitând beneficiul reducerii pedepsei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii în sensul admiterii cererilor inculpaţilor şi aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 121/2011, cu referire la art. 320¹ C. proc. pen.

Au fost luate declaraţii inculpaţilor, în sensul formulării cererii de judecare prin procedura recunoaşterii vinovăţiei, aceştia recunoscând în totalitate şi necondiţionat toate faptele care fac obiectul judecăţii, fără să conteste probele administrate în cursul procesului, cu solicitarea reducerii pedepsei conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., declaraţiile fiind consemnate şi, după citire şi semnare, ataşate la dosarul cauzei; inculpatul S.B. a uzat de dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., în sensul că a formulat cererea prin înscris autentic, înscris care a fost depus la dosar de către apărător.

Instanţa constată că, potrivit art. 11 din OUG nr. 121/2011, publicată în M.Of nr. 931 din 29 decembrie 2011, „Cu privire la art. 5 în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă".

În consecinţă, având în vedere cererile formulate de recurenţii-inculpaţi de judecare a recursurilor în conformitate cu dispoziţiile art. 11 raportat la art. 5 din OUG nr. 121/2011 cu referire la art. 320¹ alin. (7) din C. proc. pen., şi constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste texte legale, instanţa de recurs va admite cererile acestora şi - în urma admiterii recursurilor - va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa primei instanţe, sub aspectul individualizării pedepselor principale cu închisoarea, prin stabilirea unui cuantum al pedepselor ca urmare a reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (minimă şi maximă).

La stabilirea pedepselor vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din C. pen., respectiv, dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, astfel cum acestea au fost menţionate anterior, precum şi gradul de contribuţie şi de implicare în întreaga activitate infracţională.

Prezentarea inculpaţilor la instanţa de recurs, recunoaşterea în totalitate şi necondiţionată a faptelor, precum şi necontestarea niciuneia dintre probele administrate în cursul procesului - pe lângă obţinerea beneficiului prevăzut de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (reducerea pedepsei), realizabil în condiţiile adoptării şi publicării OUG nr. 121/2011, la data de 29 decembrie 2011 - sunt împrejurări de natură să releve asumarea răspunderii juridice pentru faptele săvârşite.

Însă, în raport de gravitatea faptelor săvârşite, de modul de concepere şi realizare a activităţii infracţionale, de durata acesteia, de numărul părţilor vătămate, de cuantumul sumelor de bani rezultate din această activitate infracţională, se apreciază justificată necesitatea - în acord cu opinia instanţei de fond şi a instanţei de apel - ca scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., să se realizeze în condiţiile executării pedepselor de către inculpaţi, iar nu prin alte modalităţi, deoarece, potrivit art. 52 C. pen., „pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului".

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., va admite recursurile inculpaţilor şi va dispune cu privire la reducerea pedepselor închisorii în sensul arătat, menţinând modalitatea de executare a pedepselor rezultante.

În ce priveşte pe inculpata S.J., instanţa de recurs va reţine, pe lângă cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi circumstanţe atenuante judiciare în sensul celor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., împrejurările referindu-se la vârsta înaintată a acesteia, la lipsa antecedentelor penale şi la situaţia sa familială, precum şi la starea de sănătate. Aceleaşi împrejurări justifică aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate a pedepsei rezultante, cu stabilirea unui termen de încercare îndelungat de natură să contribuie la realizarea efectivă a scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., va admite recursul inculpatei S.J. şi va dispune cu privire la reducerea pedepsei închisorii în sensul arătat, precum şi cu privire la aplicarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, aceasta fiind cea prevăzută de art. 86¹ C. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.

Având în vedere că inculpatul S.B. a decedat, instanţa de recurs - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. g) din C. proc. pen. - va admite recursul şi, în consecinţă, va dispune încetarea procesului penal faţă de acesta, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei în ce priveşte pe acest inculpat urmând a rămâne în sarcina statului în conformitate cu art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite cererile formulate de inculpaţii S.L.V., S.B. (fost C.), S.J., S.M., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.) de aplicare a disp. art. 11 raportat la art. 5 din OUG nr. 121/2011 cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Admite recursurile declarate de inculpaţii S.L.V., S.B. (fost C.), S.B., S.J., S.M., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.), împotriva deciziei penale nr. 255 A din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 130 din 31 martie 2011 a Tribunalului Galaţi cu privire la individualizarea pedepselor principale cu închisoarea aplicate inculpaţilor S.L.V., S.B. (fost C.), S.J., S.M., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.), prin reţinerea cauzei de reducere prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi înlăturarea sporurilor de pedeapsă, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatei S.J., precum şi cu privire la inculpatul S.B. (ca urmare a decesului acestuia), după cum urmează:

Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor S.L.V., S.B. (fost C.), S.J., S.M., C.I. şi S.R.E. (fostă Z.).

1. Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpatul S.M.:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 4 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza disp. art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 163/2003 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la data de 05 aprilie 2003, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute, în total, pedeapsa închisorii de 9 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Menţine celelalte dispoziţii referitoare la inculpatul S.M.

2. Menţine dispoziţiile instanţei de apel referitoare la modalitatea de soluţionare a antecedentelor penale ale inculpatului S.B. (fost C.) (recunoaşterea sentinţei penale nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma, desfiinţarea, în parte, respectiv numai în ceea ce priveşte dispoziţiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, a sentinţei penale nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma, reunirea prezentei cauze penale cu cauza penală ce a format obiectul sentinţei penale penală nr. 1749 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului penal din Roma, precum şi dispoziţiile de schimbare a încadrării juridice a faptelor).

Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpatul S.B. (fost C.):

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Menţine dispoziţiile instanţei de apel referitoare la:

- revocarea beneficiului graţierii condiţionate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului S.B. (fost C.) prin sentinţa penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galaţi;

- descontopirea pedeapsei de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului S.B. (fost C.) prin sentinţa penală nr. 284/2003 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la data de 09 decembrie 2003 prin nerecurarea deciziei penale nr. 1361/2003 a Tribunalului Galaţi, în pedepsele componente: 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci, 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galaţi, pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată;

- contopirea în baza dispoziţiilor art. 36 alin. (2) C. pen. în referire la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a următoarelor pedepse: 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 387/2001 a Judecătoriei Tecuci şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 733/2001 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul S.B. (fost C.) urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare;

- menţine revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 452/1999 a Judecătoriei Galaţi, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa 1 an şi 8 luni închisoare, în total inculpatul S.B. (fost C.) urmând să execute o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare;

- contopirea, în baza dispoziţiilor art. 40 C. pen., a pedepsei de 3 ani şi 2 luni închisoare, stabilită mai sus, cu pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Menţine celelalte dispoziţii referitoare la inculpatul S.B. (fost C.).

3. Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpatul S.L.V.:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).;

- 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Menţine celelalte dispoziţii referitoare la inculpatul S.L.V.

Deduce din pedeapsă durata măsurilor preventive de la 16 decembrie 2010 la 25 iunie 2012.

4. Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpata S.J.:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (19 din Legea nr. 39/2003 şi art. 74 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. şi art. 86² C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. şi art. 86⁵ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă executarea pedepsei accesorii.

5. Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpatul C.I.:

- 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3). teza I şi alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii referitoare la inculpatul C.I.

6. Reduce pedepsele principale cu închisoarea pentru inculpata S.R.E. (fostă Z.):

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii referitoare la inculpata S.R.E. (fostă Z.) şi reduce durata termenului de încercare la 2 ani şi 8 luni.

7. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. g) („decesul inculpatului") C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul S.B., pentru infracţiunile prevăzute de:

- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 13 alin. (1), (2) şi (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Sumele de câte 75 RON reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii S.L.V., S.B. (fost C.), S.J., S.M., C.I., până la prezentarea apărătorilor aleşi, şi sumele de câte 300 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii S.B. şi S.R.E. (fostă Z.) se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 223/2012. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 222/2012. Penal. Menţinere măsură de... →

ICCJ. Decizia nr. 2229/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2229/2012. Penal