ICCJ. Decizia nr. 2177/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2177 /2012
Dosar nr. 5892/2/2011/a.
Şedinţa publică din 20 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea de şedinţă din 14 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 5892/2/2011(2357/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală a admis cererea formulată de inculpatul S.M.C. şi a permis acestuia părăsirea teritoriului României în perioadele 18 iunie - 9 iulie 2012, respectiv 12 iulie - 31 august 2012.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele.
Din înscrisurile depuse a rezultat implicarea efectivă a inculpatului în raport de participarea sa în calitate de avocat a societăţii I.E.T. SA la negocierile privind licitaţia pentru privatizarea organizată de Guvernul Albaniei pentru vânzarea companiei H.B.1.&B.2. ceea ce presupunea şi deplasarea în afara teritoriului ţării, în vederea finalizării procedurilor de licitaţie.
Referitor la celelalte motive invocate, respectiv prezentarea unor oportunităţi de afaceri unor investitori olandezi cu privire la unele firme din România, aflate în insolvenţă, având în vedere că respectivele societăţi se află pe teritoriul României, ceea ce nu presupunea părăsirea teritoriului ţării, iar înscrisurile depuse au făcut dovada doar la nivel de intenţie, din partea inculpatului, a demarării unor astfel de proceduri, neexistând confirmarea partenerilor străini în acest sens, Curtea a apreciat că cele învederate de inculpat nu justifică părăsirea teritoriului ţării.
Deasemenea, reiterarea împrejurărilor legate de afacerile familiei, cu privire la care inclusiv instanţa de recurs s-a pronunţat printr-o hotărâre anterioară, în lipsa prezentării unor elemente de noutate, s-a apreciat că nu se justifică admiterea cererii pe acest aspect.
Însă, participarea inculpatului, a fost dovedită cu înscrisuri în calitate de consultant în vederea finalizării unei proceduri de licitaţie în afara teritoriului României, a justificat, în opinia Curţii, încuviinţarea temporară a părăsirii teritoriului ţării.
La luarea acestei măsuri, Curtea a avut în vedere şi prevederile art. 2 din Protocolul nr. 4 la C.E.D.O. care instituie dreptul oricărei persoane să circule liber şi să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, cu rezerva prevăzută în alin.(2), în sensul că exercitarea acestor drepturi poate fi îngrădită dacă restrângerile menţionate sunt prevăzute de lege - condiţie îndeplinită în cauză şi dacă constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Curtea a reţinut că potrivit dispoziţiilor procedurale române - art. 136 alin. (1) C. proc. pen., scopul unei măsuri preventive constă în asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată.
Având în vedere că motivele arătate de inculpat s-a apreciat că sunt justificate, în opinia instanţei, împrejurarea că acesta s-a prezentat de fiecare dată la termenele fixate de organele judiciare şi că are o familie numeroasă ce locuieşte în ţară, Curtea a apreciat că acordarea permisiunii de a părăsi teritoriul României, pe perioade de timp limitate, nu va influenţa buna desfăşurare a cauzei.
Totodată, Curtea a stabilit perioadele de timp în care inculpatul are permisiunea părăsirii teritoriului ţării, raportat şi la termenul de judecată stabilit în cauză, inculpatul având obligaţia prezentării în faţa instanţei de judecată, sub sancţiunea 16010 C. proc. pen., privind revocarea liberării provizorii.
De asemenea, faţă de actele procedurale ce urmează a se întocmi în cauză, respectiv efectuarea expertizei tehnico-criminalistice, audierile fiind finalizate prin prezentarea şi audierea martorului denunţător C.A., Curtea a apreciat că lipsa inculpatului, pe o perioadă determinată, dar cu asigurarea prezenţei acestuia la termenul de judecată fixat în cauză, nu va impieta asupra bunului mers al procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, criticând-o pentru netemeinicie.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, Înalta Curte reţine că, prin rechizitoriul nr. 383/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie - Direcţia Naţională Anticorupţie din data de 24 iunie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S.M.C. sub aspectul săvârşirii a 3 infracţiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen. şi, în stare de arest preventiv, a inculpatului G.N.A. sub aspectul săvârşirii a 3 infracţiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi o infracţiune prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2000.
S-au reţinut în sarcina inculpatului S.M.C. următoarele: în perioada iunie - august 2009, a pretins suma de 200.000 euro, redusă ulterior la 70.000 euro, din care a primit 55.000 euro de la denunţătorul C.A. pe care l-a lăsat să creadă că are influenţă asupra comisarilor cu funcţii de conducere din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General, pentru a-i determina ca în urma verificărilor desfăşurate în septembrie 2009 la SC G.T. SA, să încheie o notă de constatare favorabilă acestei societăţi şi cu concluzii contradictorii notelor de constatare, care au constituit baza sesizării penale formulate de Garda Financiară - Comisariatul General la Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 26 mai 2009,în octombrie 2010 a pretins suma de 30.000 euro din care a primit în două tranşe suma de 23.000 euro de la denunţătorul C.A. pe care l-a lăsat să creadă că are influenţă asupra comisarilor cu funcţii de conducere din cadrul Gărzii Financiare -Comisariatul General, pentru a-i determina, ca în urma verificărilor desfăşurate la SC I.T.P. SRL în perioada 11 octombrie -15 noiembrie 2010, să nu constate fapte de evaziune fiscală şi contrabandă,în noiembrie 2010 a pretins suma de 300.000 euro de la denunţătorii C.A. şi F.R. pe care i-a lăsat să creadă că are influenţă asupra directorului Direcţiei Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, C.V. pentru a-l determina să ridice consemnul vamal aplicat SC I.T.P. SRL de Autoritatea Naţională a Vămilor, cu efectul de deblocare a 817,2 tone de tutun indisponibilizate în portul Constanţa şi Giurgiu, a pretins în aceeaşi perioadă suma de 1.000.000 euro de la denunţătorul C.A. pentru a o remite lui S.B., preşedintele A.N.A.F., din care un procent de 10% pentru el, pentru a determina această autoritate să protejeze contrabanda cu ţigări a denunţătorului prin omisiunea verificărilor specifice organelor de control ale statului coordonate astfel de preşedintele A.N.A.F.,- în perioada iunie - august 2009 a menţionat în facturile pro-forma nr. 007-0725 din 25 iulie 2009, 008-0727 din 27 iulie 2009, 009-9827 din 27 august 2009 date nereale în legătură cu servicii de evaluare, analiză, audit care nu au fost furnizate de către SC A.H. Ltd. societăţilor SC G.T. SA, SC P.M.M. SRL în scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în urma căreia a primit 55.000 euro.
La termenul din data de 13 iunie 2012, inculpatul S.M.C. prin apărător ales, a formulat cerere privind modificarea temporară a controlului judiciar instituit asupra libertăţii de mişcare a inculpatului, arătând că este în măsură să depună acte doveditoare în vederea deplasării generate de procesul de privatizare în Albania, considerând că buna desfăşurare a procesului penal în această fază nu ar putea fi periclitat, inculpatul având şase copii, având toate bunurile în ţară, soţia sa nu se poate deplasa deocamdată în străinătate datorită faptului că abia a născut, astfel încât este nevoie ca inculpatul personal să poată participa la negocierea acestui contract extrem de important.
Înalta Curte, reţine că încheierea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul modificării controlului judiciar în sensul de a permite inculpatului S.M.C. părăsirea teritoriului României, având în vedere înscrisurile depuse în mod repetat cu ocazia solicitării modificării controlului judiciar.
Astfel, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că inculpatul a făcut dovada calităţii de avocat în respectiva cauză şi este implicat efectiv în negocieri astfel că se impunea modificarea controlului judiciar în perioada 18.06 -09 iulie 2012, 12 iulie -31 august 2012, deşi astfel cum s-a arătat şi la ultimul termen de judecată, inculpatul a depus aceleaşi înscrisuri privind corespondenţa din 09 martie 2012 cu diverşi colegi avocaţi, Y.T., sau invitaţii în Europa în vederea demarării unor afaceri împreună cu echipa R.H., fondată de inculpatul S.M.C..
La termenul din data de 14 martie 2012 instanţa de fond a apreciat că se impune modificarea controlului judiciar, însă soluţia a fost cenzurată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 929 din 26 martie 2012. Ulterior, cererea a fost reiterată la data de 25 mai 2012, 13 iunie 2012 pe aceeaşi argumentare, inculpatul a mai adăugat câte o chitanţă, un mail, materiale de publicitate, un contract de asistenţă judiciară, însă fără a fi în măsură a convinge şi instanţa de recurs asupra faptului că prezenţa inculpatului este imperios necesară în calitate de avocat al societăţii I.E.T. SA la negocierile privind licitaţia pentru privatizarea organizată de Guvernul Albaniei pentru vânzarea companiei H.B.1&B2.
Simpla încheiere a contractului de asistenţă judiciară, în condiţiile în care nici măcar scrisorile de intenţie nu s-au înaintat, nu are nici o relevanţă sub aspectul necesităţii imperioase a deplasării inculpatului la negocieri, inculpatul deşi a precizat că este în măsură a depune dovada înaintării acestor scrisori de intenţie până la 28-29 mai 2012 în vederea participării efective la următoarea etapă prealabilă desfăşurării licitaţiei, în cauză s-a amânat pronunţarea la 30 mai 2012, iar inculpatul nici până în prezent nu a făcut această dovadă, însă a formulat o nouă cerere.
Printre înscrisurile depuse de inculpat se află şi anexa la contractul de asistenţă judiciară întocmită la 29 mai 2012 în care se menţionează că scrisorile de intenţie urmează să fie întocmite de un avocat stagiar, d-na C.D., astfel că prezenţa inculpatului la negocierile privind licitaţia pentru privatizarea organizată de Guvernul Albaniei pentru vânzarea companiei H.B. 1&B2., nu a fost dovedită prin înscrisurile care se regăsesc la dosarul cauzei, şi chiar dacă s-ar fi înaintat scrisorile de intenţie, până ce acestea nu sunt acceptate, nu se poate trece la etapa unei eventuale negocieri.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., se va admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii de şedinţă din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală pronunţată în Dosarul nr. 5892/2/2011(2357/2011), privind pe intimatul inculpat S.M.C..
Se va casa încheierea recurată şi rejudecând.
Se va respinge ca neîntemeiată cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul S.M.C..
Onorariul parţial în sumă de 50 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii de şedinţă din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală pronunţată în Dosarul nr. 5892/2/2011(2357/2011), privind pe intimatul inculpat S.M.C..
Casează încheierea recurată şi rejudecând.
Respinge ca neîntemeiată cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul S.M.C..
Onorariul parţial în sumă de 50 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2342/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1859/2012. Penal → |
|---|
