ICCJ. Decizia nr. 2238/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2238/2012
Dosar nr. 13000/121/2011
Şedinţa publică din 25 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9/CC/2012 din 18 ianuarie 2012, Tribunalul Galaţi a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul M.L.G. împotriva sentinţei penale nr. 41 din 05 februarie 2010 a Tribunalului Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41 din 05 februarie 2010 a Tribunalului Galaţi, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de omor calificat prev de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea disp. art. 75 lit. c) C. pen. iar pe baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul M.L.G., la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 octombrie 2008 la zi.
S-a constatat că victima P.R. nu are moştenitori şi nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M.L.G. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţa inculpatului M.L.G. că profilele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că în seara de 15 octombrie 2008 in loc public, in spatele unui magazin din Micro 19, împreună cu inculpatul J.P.M., concomitent au aplicat victimei P.R. in mod repetat lovituri cu pumnii si picioarele peste tot corpul inclusiv in zone vitale (cap, gât) cauzându-i leziuni ce au produs moartea victimei.
Instanţa a avut în vedere procesul-verbal de sesizare si cercetare la faţa locului (filele 3-5 dos.u.p), raportul de constatare medico-legală (filele 38-45 dos.u.p), declaraţiile martorilor P.A., P.O.M., M.L.N., toate coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpaţilor M.L.G. si J.P.M.
Sentinţa penală nr. 41 din 05 februarie 2010 a Tribunalului Galaţi a rămas definitivă prin decizia nr. 2466 din data de 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin respingerea recursului declarat de inculpatul M.L.G.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire M.L.G. prin care a arătat că este nevinovat, că cei care au săvârşit fapta sunt M.L., P.A. şi J.P.M., că martorii audiaţi în cursul urmăririi penale şi în instanţă au făcut afirmaţii mincinoase.
Prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
S-a reţinut că motivele invocate de petent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege.
S-a mai reţinut că în calea de atac extraordinară a revizuirii nu se poate prelungi probaţiunea prin mijloace de probă pentru fapte care au fost deja stabilite şi cunoscute de instanţa de judecată.
De asemenea cazul de revizuire invocat trebuie să aibă în vedere o împrejurare necunoscută instanţei de judecată, împrejurare a cărei existenţă trebuie să fie probată de către petent şi trebuie să fie aptă de a conduce la achitarea inculpatului sau la încetarea procesului penal, ori motivele invocate de revizuent nu sunt apte de a conduce la o astfel de soluţie.
Împotriva sentinţei penale nr. 9/CC din data de 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Galaţi a declarat apel condamnatul M.L.G. criticând-o ca nelegală deoarece, motivele pe care le-a invocat justifică admiterea cererii de revizuire.
Prin decizia penală nr. 36 din 17 februarie 2012 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat şi 1-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea de apel a reţinut că, motivul invocat de condamnatul M.L.G., în sensul că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor şi că adevăraţii autori ai faptei ar fi numiţii M.L.N., P.A. (audiaţi ca martori) şi J.P.M. - nu constituie o împrejurare nouă, care să nu fi fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei, ci reprezintă o reiterare a apărărilor formulate în cursul judecăţii în fond şi în căile ordinare de atac, pe care instanţele au înlăturat-o, reţinând că este în contradicţie cu probele administrate în cauză.
S-a apreciat că, întrucât motivele invocate de condamnatul M.L.G. nu se regăsesc în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege, în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul M.L.G. criticându-o sub aspectul greşitei respingeri a cererii sale de revizuire.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385 9pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Acest caz de casare potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen. constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit elemente noi, de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluţie diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.
În speţă, Înalta Curte reţine că cele susţinute de condamnat reprezintă o reiterare a susţinerilor făcute de către acesta în faţa instanţei de fond, apel şi recurs, nefiind vorba aşadar despre o împrejurare nouă, în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esenţă la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de instanţele de fond şi recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuentului şi, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care şi le-a făcut cu acea ocazie.
Or, acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca şi cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal şi temeinic cererea condamnatului a fost respinsă ca inadmisibilă.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 385/ 15 pct. lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.L.G. împotriva deciziei penale nr. 36 din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2227/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2276/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
