ICCJ. Decizia nr. 2216/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2216/2012
Dosar nr. 15824/86/2011
Şedinţa publică din 22 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 24 din 30 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportat la art. 3201 C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
A fost condamnat inculpatul N.I. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportat la art. 3201 C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
În temeiul art. 255 alin. (4) C. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea sumelor de bani constând în 400 Euro şi 1150 lei, ce au făcut obiectul dării de mită, consemnate la CEC Banck, sucursala Suceava, conform recipiselor de consemnare nr. 878491/1 din 26 septembrie 2011 şi nr. 878500/1 din 26 septembrie 2011 la dispoziţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut tribunalul că prin rechizitoriul nr. 548/P/2011 din data de 28 noiembrie 2011 al Tribunalului Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.V. şi N.I. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, constând în acea că, la data de 19 septembrie 2011, împreună, au încercat să-l determine pe agentul de poliţie D.G. – funcţionar public în accepţiunea Codului penal, aflat în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu, să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, în derularea unor proceduri judiciare în care era vizat M.V., solicitându-i înlocuirea probelor de sânge, promiţându-i şi oferindu-i agentului constatator, împreună, suma de 400 Euro şi 1150 lei.
Pentru a dispune astfel, în cuprinsul rechizitoriului s-au reţinut următoarele:
Agentul de poliţie D.G. îşi desfăşoară activitatea ca lucrător de poliţie judiciară în cadrul Compartimentului de Poliţie Rutieră al Poliţiei mun. Câmpulung Moldovenesc având ca principale atribuţiuni de serviciu: executarea de activităţi de control, dirijare şi supraveghere a circulaţiei în postul în care este planificat; constatarea infracţiunilor prevăzute de legislaţia în vigoare şi întocmirea actelor de constatare în cazul constatării în flagrant a unei fapte penale; soluţionarea, în calitate de organ de cercetare penală în structurile poliţiei judiciare, a dosarelor şi lucrărilor penale potrivit competenţei.
În noaptea de 19 septembrie 2011, în jurul orei 00:36, în timp ce efectuau serviciul de supraveghere şi control al traficului rutier pe raza mun. Câmpulung Moldovenesc, lucrători operativi din cadrul structurii de poliţie judiciară, au oprit în trafic un autoturism, marca Volvo, cu nr. de înmatriculare constatând că persoana care conducea autovehiculul se numeşte M.V. din jud. Suceava, că acesta posedă permis de conducere pentru categoria B de autovehicule, dar că există suspiciuni cu privire la consumul de alcool de către acesta, astfel că a fost invitat la sediul structurii de poliţie judiciară.
Pe traseul de deplasare spre sediul Poliţiei mun. Câmpulung Moldovenesc, în autoturism a urcat şi prietenul conducătorului auto, inculpatul N.I., care fusese anunţat telefonic de către acesta despre incidentul produs. La sediul structurii de poliţie judiciară, conducătorul auto M.V. a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice şi a condus autoturismul pe drumurile publice, încercând să îl determine, „prin rugăminţi repetate”, pe agentul constatator D.G. să nu ia măsurile legale faţă de el. În acel prim dialog a intervenit şi inculpatul N.I. cu aceleaşi rugăminţi repetate de a fi iertat prietenul său, motiv pentru care a fost invitat afară din biroul agentului de poliţie.
În timp ce se afla în curtea Poliţiei mun. Câmpulung Moldovenesc, inculpatul N.I. a continuat să fie preocupat de soarta prietenului său, insistând ca acestuia să nu i se întocmească dosar penal, prin transmiterea unui SMS către şeful agentului constatator, martorul B.A.I., cu următorul conţinut: „A., sunt I., te rog lasă aşa te rog eu”.
Întrucât conducătorul autovehiculului emana miros de alcool, acesta a fost testat cu etilotestul, care a indicat o valoare de 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care, conform procedurilor legale în vigoare, a fost condus la Spitalul Municipal Câmpulung Moldovenesc unde i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Şi la unitatea spitalicească şi-a făcut apariţia inculpatul N.I., care l-a abordat din nou pe agentul constatator D.G., încercând să-l determine să nu ia măsurile necesare faţă de prietenul său, inculpatul M.V., folosind expresia „poate puteţi face ceva să nu păţească nimic”.
Deşi agentul de poliţie a respins solicitarea celor doi inculpaţi, precizându-le că este obligat să facă anchetă, aceştia au continuat să-l abordeze şi să încerce să-l determine să nu iniţieze procedurile judiciare.
Constatând atitudinea insistentă a celor doi de încercare de a opri iniţierea procedurilor judiciare, lăsând de înţeles că vor fi „atenţi”, agentul de poliţie D.G. a formulat un denunţ către DGA – Serviciul Judeţean Anticorupţie Suceava, furnizând indiciile şi motivaţiile săvârşirii unei infracţiuni de corupţie de către numiţii M.V. şi N.I.
În seara zilei de 19 septembrie 2011, la sediul Poliţiei mun. Câmpulung Moldovenesc au ajuns numiţii M.V. şi N.I., care au intrat în biroul Formaţiunii Poliţiei Rutiere şi au promis denunţătorului, din nou, o sumă de bani, precizând că îl vor căuta a doua zi. În jurul orei 19:45, denunţătorul, agentul de poliţie D.G., a fost contactat telefonic de către inculpatul N.I., care i-a precizat că va reveni în aceeaşi seară, în jurul orei 21:00, la sediu pentru a-i remite o sumă de bani.
Echipa operativă condusă de procuror, a monitorizat activitatea desfăşurată în zona Biroului Compartimentului Poliţiei Rutiere Câmpulung Moldovenesc şi a constatat că într-adevăr, la ora 21:05, în zonă au apărut numiţii M.V. şi N.I. care au intrat din nou în biroul formaţiunii rutiere, echipa operativă pătrunzând în încăpere la ora 21:15.
În prezenţa membrilor echipei operative care şi-au declinat identitatea şi calitatea, a fost identificată o sumă de bani sub mapa de pe biroul agentului D.G. cu privire la care acesta a declarat că i-a fost oferită „de cei doi, insistând să nu finalizez cercetarea penală pe numele lui M.V., solicitându-mi să schimb probele de sânge”.
În prezenţa membrilor echipei operative şi a martorilor asistenţi, inculpatul M.V. a numărat suma de bani oferită poliţistului, aceasta fiind compusă din: 4 bancnote a câte 100 Euro fiecare; 9 bancnote a câte 100 lei fiecare şi 5 bancnote a câte 50 lei fiecare, în total fiind 400 Euro şi 1.150 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 29 din 14 martie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinţei penale nr. 24 din 30 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în dosarul nr. 15824/86/ 2011.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în judecare:
A condamnat pe inculpatul M.V., fără ocupaţie, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare (în loc de amendă penală în cuantum de 2500 lei), pentru săvârşirea infracţiunii de „dare de mită” prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A condamnat pe inculpatul N.I., fără ocupaţie, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare (în loc de amendă penală în cuantum de 2500 lei), pentru săvârşirea infracţiunii de „dare de mită” prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor, prima instanţă i-a condamnat pe aceştia la pedepse cu amenda penală.
Curtea a apreciat că având în vedere natura, gravitatea şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi importanţa valorii sociale căreia, prin activitatea ilicită desfăşurată de aceşti inculpaţii i-au adus atingere, sancţiunea amenzii penale nu este de natură a-şi atinge scopul educativ şi de prevenire a comiterii, în viitor, de noi astfel de fapte.
Dat fiind pericolul social deosebit de ridicat al unor astfel de fapte, cu relevanţă în rândul celor care ar putea proceda într-un mod similar într-o situaţie dată, Curtea a apreciat că se impune a fi aplicată fiecăruia dintre inculpaţi câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, nejustificându-se faţă de cele mai sus-arătate reţinerea în favoarea inculpaţilor a vreunei circumstanţe atenuante judiciare.
Împotriva deciziei penale pronunţată de curtea de apel au declarat recursuri inculpaţii N.I. şi M.V.
Astfel cum rezultă şi din practicaua prezentei decizii, prin corespondenţă inculpatul N.I. a depus la dosar o cerere prin care înţelege să-şi retragă recursul.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. părţile pot renunţa la recurs conform art. 368 C. proc. pen. şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen., dispoziţii care se aplică în mod corespunzător.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că sunt respectate condiţiile prevăzute de art. 369 C. proc. pen., că cererea de retragere a recursului s-a făcut până la închiderea dezbaterilor, urmează a lua act de manifestarea de voinţă a inculpatului în sensul retragerii recursului declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 29 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Referitor la recursul declarat de inculpatul M.V.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a realizat o analiză judicioasă şi completă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal rezultând mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reţinute în sarcina lui, infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Se reţine, în fapt, că la data de 19 septembrie 2011 cei doi inculpaţi împreună au încercat să-l determine pe agentul de poliţie D.G. să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, în derularea unor proceduri judiciare în care era vizat M.V., solicitându-i înlocuirea probelor de sânge, promiţându-i şi oferindu-i agentului constatator, împreună, suma de 400 Euro şi 1150 lei.
Instanţa de fond, în baza probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului l-a condamnat pe acesta la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 lei.
Instanţa de apel a apreciat că faţă de natura, gravitatea şi modul de comitere a faptei precum şi importanţa valorii sociale căreia, prin activitatea ilicită desfăşurată de inculpaţi aceştia i-au adus atingere, sancţiunea amenzii penale nu este de natură a-şi atinge scopul educativ şi de prevenire a comiterii, în unitar, de noi astfel de fapte.
Inculpaţii au încercat să determine un agent de poliţie însărcinat cu instrumentarea unei cauze penale să-l ajute pe unul dintre ei să se sustragă răspunderii penale prin modificarea în favoarea sa (prin substituire) a unor probe existente în acel dosar. Acest aspect relevă o atitudine dezinteresată a lor cu privire la respectarea dispoziţiilor legale, creându-le impresia că prin oferirea unor sume de bani autorităţilor însărcinate cu instrumentarea unei cauze penale, pot fi exoneraţi de răspundere pentru faptele comise.
Având în vedere pericolul social deosebit de ridicat al unor astfel de fapte, în mod corect prima instanţă de control judiciar, admiţând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare (în loc de amendă penală în cuantum de 2500 lei).
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului M.V. de instanţa de apel, reţine Înalta Curte că această pedeapsă a fost corect individualizată, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Este adevărat că fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social însă la individualizarea pedepsei, prima instanţă de control judiciar a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului M.V. (nu are antecedente penale, studii 8 clase), având un comportament pozitiv înainte de săvârşirea infracţiunii, infracţiune în raport de care s-a apreciat că nu se impune stabilirea unei sancţiuni penale cu executare în regim de detenţie.
Înalta Curte, în propria analiză apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de apel este aptă să contribuie la atingerea scopului preventiv şi educativ al pedepsei.
Reţine Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului satisface funcţiile pedepsei, respectiv cea educativă, coercitivă şi de exemplaritate, fapt pentru care consideră că toate criticile formulate de inculpat în acest sens, nu sunt întemeiate, neputând fi identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unui regim sancţionator mai blând.
Faţă de toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.V.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 29 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2202/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2220/2012. Penal → |
|---|
