ICCJ. Decizia nr. 2318/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2318/2012
Dosar nr. 2326/103/2008
Şedinţa publică din 28 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 24 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-a dispus: în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de evaziune fiscală şi de folosire, cu rea credinţă a bunurilor de care se bucură societatea, reţinute în sarcina inculpatului V.R.H. din infracţiunile prevăzute de art. 11 lit. a), c) din Legea nr. 87/1994 şi de art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 în infracţiunile prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
S-a dispus condamnarea inculpatului V.R.H., la pedeapsa de l1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, cu rea credinţă a bunurilor societăţii, prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
In temeiul art. 81- 82 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3(trei) ani.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului V.R.H. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
S-a luat act că partea vătămată SC T.M. SA Piatra Neamţ nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-au respins, ca nefondate acţiunea civilă şi cererea de luare a măsurii asigurătorii formulate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Neamţ.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului, ca efect al confiscării speciale suma de 302.710 Euro sau echivalentul în lei la cursul oficial de la data executării.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, SC T.M. SA Piatra Neamţ, al cărei administrator este inculpatul a transferat firmei olandeze R.T.H. BV, în perioada 01 ianuarie 2003-29 noiembrie 2004 suma de 302.710 Euro prin conturile deschise la BCR şi Unicredit, în baza contractului încheiat la 01 octombrie 1999. Contractul de prestări servicii din 01 octombrie 1990, semnat, din partea SC T.M. SA Piatra Neamţ, de către C.V., nu este solid, întrucât aceasta avea funcţia de contabil, iar inculpatul i-a exclus, cu bună ştiinţă pe directorii societăţii, urmând să transfere ilegal suma de 302.710 Euro, pentru a repatria o parte din capitalul investit de R.T.H. BV la SC T.M. In realitate, R.T.H. BV, care este acţionar majoritar la SC T.M. SA nu putea cere şi încasa o remuneraţie pentru serviciile contractate şi nici nu a efectuat vreun serviciu dintre cele stabilite în contract. Aferent sumei de 302.710 Euro R.T.H. BV, prin inculpatul V.R.H. nu a plătit nici impozitul pe veniturile nerezidenţilor. Inculpatul a spălat suma de bani menţionată, pe care a repatriat-o în Olanda, în contul capitalului investit la preluarea de la AVAS a SC T.M. SA, prin intermediul infracţional, mijloc de înşelăciune, evaziune fiscală şi folosirea cu rea credinţă a bunului sau creditului societăţii în interes propriu.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: actele de informare emise de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, raportul de expertiză contabilă, cu opinia separată a expertului parte, relaţiile emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Piatra Neamţ, declaraţiile martorilor, precum şi înscrisurile depuse de inculpat.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin decizia penală nr. 98 din 24 iunie 2011, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelantul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMŢ împotriva sentinţei penale nr. 31 din 24 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 2326/103/2008.
A dispus desfiinţarea sentinţei penale atacate în totalitate, a reţinut cauza spre rejudecare, şi, pe fond:
În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor de înşelăciune, evaziune fiscală şi de folosire, cu rea credinţă a bunurilor de care se bucură societatea, reţinute în sarcina inculpatului V.R.H. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 11 lit. a), c) din Legea nr. 87/1994 şi de art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul V.R.H., fără antecedente penale la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, cu rea credinţă a bunurilor societăţii.
În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani şi 3( trei) luni.
In baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală la pedeapsa de 1 (un) an închisoare .
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3( trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare.
Pedeapsă de executat 3 ( trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare .
A interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul V.R.H. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 1003 C. civ. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.T.H. BV Olanda să plătească părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Neamţ suma de 118.545 lei despăgubiri materiale precum şi accesoriile fiscale (majorări de întârziere şi penalităţi) până la data plăţii efective .
A luat act că partea vătămată SC T.M. SA Piatra Neamţ nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a obligat inculpatul să plătească statului, ca efect al confiscării speciale suma de 302.710 Euro sau echivalentul în lei la cursul oficial de la data executării.
II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ,a respins apelul declarat de apelantul inculpat V.R.H. şi apelanta parte civilă ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Neamţ, împotriva aceleiaşi sentinţe penale, ca nefondate.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Neamţ , fără a depune la dosar motivele scrise de recurs şi fără a se prezenta în instanţă pentru a-l susţine.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia pronunţata de instanţa de apel în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală si temeinică.
Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte reţine că în faţa instanţei de control judiciar, partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P.S. Neamţ a criticat schimbarea încadrării juridice din art. 11 lit. a) şi c) din Legea nr. 78/1994 în infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 susţinând că s-a făcut în mod eronat, încadrarea corectă fiind cea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) Legea nr. 241/2005 . S-a arătat că suma cu care s-a constituit parte civilă, respectiv 1.050.508 lei se referă la impozit pe profit, majorări, penalităţi aferente acestuia. În cauză, instanţa trebuia să condamne inculpatul şi la infracţiunea de evaziune fiscală privind sumele datorate la bugetul de stat în calitate de administrator al SC T.M. SA, iar respingerea introducerii în cauză ca parte responsabil civilmente a acesteia este nefondată .
În motivarea respingerii apelului declarat de partea civila, instanţa de apel a arătat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală a fost sesizată cu săvârşirea acestei infracţiuni constând în sustragerea de la plata obligaţiilor către stat prin nedeclararea de către SC R.T.H.BV a sumei de 302.710 Euro şi pentru care avea obligaţia plăţii impozitului pe veniturile nerezidenţilor.
S-a mai reţinut că prima instanţă a luat act cu mare uşurinţă de înscrisurile depuse de către inculpat prin care acesta arăta că ar fi plătit în Olanda impozitul pe profit. Infracţiunea de evaziune fiscală constă în primul rând în ascunderea sursei impozabile prin nedeclararea acesteia . Adresa de care s-a servit inculpatul pentru justificarea achitării impozitului, aflată la fila nr. 150 dosar instanţă, prin care se arată că SC R.T.H. şi-ar fi achitat obligaţiile fiscale pentru perioada 1 ianuarie 2002- 31 decembrie 2003, nu poate fi avută în vedere, întrucât plăţile efectuate de SC T.M. au avut loc în perioada 1 ianuarie 2003- 29 noiembrie 2004 deci altă perioadă decât cea avută în vedere de respectiva adresă şi pentru care inculpatul nu a făcut nicio dovadă a achitării impozitului nici în România nici în Olanda.
Pe cale de consecinţă, în mod corect , instanţa de apel a constatat vinovăţia inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru care a şi dispus condamnarea acestuia.
În acelaşi timp, însă, temeinic şi legal, instanţa de control judiciar nu a reţinut motivele de apel invocate de către partea civilă A.N.A.F. prin care solicita condamnarea inculpatului şi pentru o infracţiune de evaziune fiscală , pentru care nu au fost efectuate cercetări , săvârşită în calitate de administrator al SC T.M., întrucât prima instanţă a motivat amplu motivele pentru care nu a putut avea în vedere susţinerile părţii civil , motive pe care curtea de apel şi nici Înalta Curte nu le va relua.
Referitor la latura civilă, instanţa de apel, în mod corect a constatat că sunt nefondate criticile invocate de partea civilă A.N.A.F. prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri aferente unei infracţiuni de evaziune fiscală săvârşită în calitate de administrator al SC T.M. SA, motivând că, astfel după cum anterior s-a arătat şi cum corect a reţinut şi prima instanţă, inculpatul nu poate fi obligat pe latură civilă cu referire la o infracţiune pentru care nu a fost trimis în judecată şi pentru care nu s-a extins procesul penal.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în rap. de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere că partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ nu a depus la dosar motivele scrise de recurs şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a-l susţine, recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ împotriva deciziei penale nr. 98 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.R.H., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limba olandeză se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2290/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2321/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
