ICCJ. Decizia nr. 3620/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3620/2012
Dosar nr. 100/39/2012
Şedinţa publică din 06 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 96/P din 19 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. precum şi faţă de intimaţii D.D., T.M. şi C.N., magistraţi la Tribunalul Suceava şi faţă de intimatul V.C., judecător la Judecătoria Rădăuţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. S-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru continuarea cercetărilor faţă de avocat I.A. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri.
Pentru a dispune astfel s-a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 3 noiembrie 2006, Judecătoria Rădăuţi, prin Sentinţa civilă nr. 4682 din 2 noiembrie 1995 a admis plângerea petentei I.L. împotriva Hotărârii nr. 3482/1995 a Comisiei Judeţene Suceava de aplicare a Legii nr. 18/1991, în contradictoriu cu intimaţii I.I. şi A.A. Prin această sentinţă, cu îndreptarea erorii materiale dispusă prin încheierea din 16 aprilie 2003, s-a hotărât înlăturarea de pe adeverinţa de proprietate a intimaţilor I.I. şi A.A., petenta I.L. fiind singura succesoare cu privire la suprafaţa de 5,16 ha teren. La data de 2 iulie 2008, I.D.M., moştenitoarea intimatului I.I., parte în dosarul civil în dosarul în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 4882/1995, a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, motivând că încheierea prin care a fost îndreptată eroarea materială, la data de 16 aprilie 2003, nu i-a fost comunicată, la data respectivă I.I. fiind decedat, motiv pentru care s-a considerat că termenul de recurs nu s-a împlinit. În motivarea recursului se arată că prin îndreptarea erorii materiale a fost înlăturat în mod greşit I.I. din adeverinţa de proprietate, deoarece acesta avea vocaţie succesorală după defunct, în calitate de fiu, fiind schimbat dispozitivul iniţial al sentinţei. Ca urmare a recursului promovat de avocata I.A., Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 2133 din 21 octombrie 2008, a modificat sentinţa civilă, cum fusese îndreptată prin încheierea din 16 aprilie 2003 şi a inclus ca moştenitor şi pe I.I. pe adeverinţa de recunoaştere a dreptului de proprietate. Completul de judecată a fost format din judecătorii D.D., T.M. şi C.N.M. Tribunalul Suceava (completul format din D.D., T.M. şi C.L.) a admis recursul declarat de I.D.M. împotriva Sentinţei civile nr. 1840 din 18 aprilie 2008 şi a modificat în parte titlul de proprietate din 26 septembrie 2006 prin includerea numitului I.I., în dispozitivul Deciziei nr. 2339 din 4 noiembrie 2008.
Toate hotărârile enumerate mai sus, pronunţate atât la judecata în fond, cât şi în recurs, au avut ca efect menţinerea stării de indiviziune între persoanele care erau înscrise şi pe titlul de proprietate, amânând stabilirea drepturilor succesorale într-o eventuală acţiune de ieşire de indiviziune, astfel că niciuna din părţi nu a fost prejudiciată în nicio modalitate.
Prin Decizia civilă nr. 2133 din 21 octombrie 2008, lui I.C. nu i s-a anulat dreptul de proprietate, ci doar a fost inclus între persoanele ce au calitatea de moştenitori.
La admiterea recursului, instanţa a reţinut şi că dovada de comunicare a încheierii din 10 iunie 2003 nu a fost îndeplinită, întrucât I.I. a decedat la data de 11 august 1998.
În ceea ce priveşte promovarea recursului, această activitate reprezintă o modalitate de realizare a profesiei de avocat la nivelul instanţelor judecătoreşti şi nu poate reprezenta elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă.
Referitor la componenţa completului care a promovat cele două decizii, însuşi reclamantul declară că verificările efectuate de CSM nu au identificat nereguli şi astfel nu pot subzista dubii privind avantaje pentru judecători.
Cu privire la încheierile pronunţate la 16 noiembrie 2010 şi la 30 noiembrie 2010 de judecătorul V.C. în Dosarul nr. 3631/285/2010 al Judecătoriei Rădăuţi, s-a reţinut că între acestea nu există nicio inadvertenţă, nu conţin dispoziţii contradictorii şi prin ele nu au fost dispuse măsuri de natură să prejudicieze pe vreuna dintre părţi.
În cererea adresată la data de 20 septembrie 2010, petentul a solicitat o expertiză grafologică pentru două semnături ale surorii lui, A.A., de pe două documente, afirmând că una dintre acestea este efectuată de avocata I.A. Înscrisul la care se face referire este o întâmpinare în Dosarul nr. 6229/86/2008 al Tribunalului Suceava, iar modelul de comparaţie este semnătura de pe declaraţia din Dosarul nr. 3227/1995 al Judecătoriei Rădăuţi, reţinându-se să se impune efectuarea unei expertize.
Împotriva rezoluţiei sus-menţionate, petentul I.C. a formulat plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen. la instanţă.
Prin Sentinţa penală nr. 84 din 20 iunie 2012 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.C. împotriva rezoluţiilor nr. 96/P/2010 din data de 19 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava şi nr. 35/II/2/2012 din data de 17 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., pe care le-a menţinut.
A respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul I.C. împotriva referatului din 24 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava.
A obligat pe petentul I.C. să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul I.C.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 20 iunie 2012, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul I.C. împotriva Sentinţei penale nr. 84 din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 228/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 226/2012. Penal → |
|---|
