CSJ. Decizia nr. 2357/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎnALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2357/2012
Dosar nr. 6415/120/2011
Şedinţa publică din 4 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 89 Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.D.I., fiul lui D. şi A., născut în municipiul Bucureşti, domiciliat în comuna Castelu, sat Castelu, judeţul Constanţa, aflat în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa închisorii de 18 ani.
În baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., rap. la art. 65, 66 C. pen. a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
S-a aplicat inculpatului disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.D.I., cu datele de stare civilă mai sus menţionate la pedeapsa închisorii de 5 ani.
În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
S-au aplicat inculpatului disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei arestarea preventivă de la 20 iulie 2011 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului A.D.I.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă V.M. domiciliată în comuna Crevedia, sat Crevedia, judeţul Dâmboviţa şi a obligat pe inculpat către partea civilă la plata sumei de 11.900,00 RON cu titlu de daune materiale.
A obligat pe inculpat către partea civilă V.M., la 50.000 RON daune morale.
În baza art. 169 C. proc. pen. şi art. 348 C. proc. pen., a dispus restituirea către partea civilă a obiectelor corp delict ce au fost ridicate în cursul cercetării la faţa locului şi cu ocazia necropsiei, inclusiv a telefonului mobil marca "N.".
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.146,39 RON reprezentând contravaloarea prestaţiilor cheltuielilor efectuate pe parcursul urmăririi penale şi la 500 RON cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele :
Prin Rechizitoriul nr. 449/P/2011 înregistrat sub nr. 6415/120/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a trimis în judecată în stare de arest preventiv pe inculpatul A.D.I., fiul lui D. şi A., născut în municipiul Bucureşti, domiciliat în comuna Castelu, sat Castelu, judeţul Constanţa, aflat în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, fapte prevăzute de disp. art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi 176 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că în 19 iulie 2011 inculpatul a aplicat lovituri cu pumnul şi picioarele părţii vătămate V.G., provocându-i decesul, după care a deposedat-o de suma de 45 RON.
S-a reţinut că inculpatul, a recunoscut săvârşirea faptelor, solicitând la termenul de judecată din 18 noiembrie 2011 aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cerere care după ce a fost dezbătută în şedinţă publică în baza art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost respinsă.
Tribunalul, coroborând probele administrate în cursul procesului penal în conformitate cu disp. art. 62, 63 şi 69 C. proc. pen., a constatat că starea de fapt stabilită prin rechizitoriu se confirmă în timpul cercetării judecătoreşti şi în raport de care s-a reţinut în mod cert vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aceea de omor deosebit de grav şi tâlhărie.
În 19 iulie 2011 inculpatul a muncit cu partea vătămată şi alte două persoane în locuinţa lui N.C. de la care fiecare a primit în după-amiaza zilei respective suma de 50 RON.
Conform recunoaşterii inculpatului pe parcursul zilei, partea vătămată a procurat 1 litru de ţuică din care cei doi au consumat împreună. La terminarea lucrului, partea vătămată a plecat alături de A.D.I. împreună cu care s-a deplasat spre domiciliul martorului N.I., unde au cumpărat încă 1 litru de ţuică, pe care l-au consumat în parte, în gospodăria celui care s-a aflat în raporturi de rudenie cu victima. Martorul N.C. a arătat că în gospodăria sa a lucrat inculpatul şi victima împreună cu alte două persoane şi că după ce şi-au terminat treaba le-a dat şi de băut, după care i-a plătit pentru munca prestată. A fost nevoit să plece din gospodărie înainte ca cei doi să termine lucrul şi revenind în jurul orelor 20:30 a fost sunat de fratele său care i-a spus că partea vătămată care îi era văr, a fost găsit mort.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată condamnatului, instanţa a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitor la gradul sporit de pericol social al faptei, care este o infracţiune de violenţă, modalitatea de săvârşire exercitarea de violenţe ce au produs decesul părţii vătămate V.G., după care l-a deposedat, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale a avut o atitudine sinceră şi a regretat faptele.
Referitor la latura civilă a cauzei şi constatând că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în actul de acuzare şi că există legătură directă între faptele săvârşite şi consecinţele produse părţii vătămate V.M., soţia victimei, instanţa a admis în parte cererile părţii civile V.M., în limita dovedirii lor de către aceasta, în sensul că inculpatul a fost obligat la 11.900,00 RON despăgubiri civile, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea înmormântării 8.000 RON, parastasele - de 6 săptămâni - 600 RON, de 3 luni - 700 RON, de 6 luni - 900 RON, de 9 luni - 700 RON, de 1 an - 900 RON), aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi sub acest aspect şi la 8676,50 RON, reprezentând contravaloarea produselor alimentare şi nealimentare aşa cum rezultă din borderoul cu înscrisuri, depus la dosarul cauzei.
De asemenea, constatând că prin pierderea soţului, partea civilă V.M. a suferit o traumă psihică, instanţa a apreciat ca fiind îndreptăţite pretenţiile acesteia de a i se acorda din partea inculpatului daune morale în cuantum de 50.000 RON, sumă apreciată ca fiind îndestulătoare pentru o reparaţie morală şi care să nu realizeze o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile solicitante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.D.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând diminuarea cuantumului pedepsei deoarece a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Prin Decizia nr. 74 din 7 mai 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.D.I., fiul lui D. şi A., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva Sentinţei penale nr. 89 din 20 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului şi a fost computată din durata pedepsei detenţia de la 20 iulie 2011 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea a constatat că, analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate şi sub toată situaţia de fapt, şi încadrarea juridică a faptelor a fost corespunzătoare aşa cum a rezultat din ansamblul probelor administrat în cauză.
La individualizarea pedepsei, prima instanţă a făcut aplicarea corespunzătoare a criteriile prev. de art. 72 şi art. 52 C. pen., ţinându-se seama de gravitatea faptelor deduse judecăţii prin care a suprimat viaţa unei persoane fizice, modul violent în care s-a comportat inculpatul cu privire la momentul săvârşirii faptei, după care l-a deposedat pe acesta de bunuri ca şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei, toate acestea conferind infracţiunii deduse judecăţii, un pericol social ridicat ca şi un pericol accentuat pentru ordinea publică.
Referitor la latura civilă a cauzei în sensul că inculpatul a susţinut că nu are posibilităţi materiale pentru a achita despăgubirile către partea civilă la care acesta a fost obligat, acestea nu au avut nici un fel de relevanţă pentru soluţionarea cauzei în această fază de apel, despăgubiri la care a fost obligat urmarea comiterii infracţiunii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul A.D.I.
Apărătorul recurentului-inculpat A.D.I., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecând diminuarea cuantumului pedepsei, prin coborârea pedepsei aplicate de instanţa de apel.
Examinând recursul declarate în cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanţa a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei cercetate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanţele reale de comitere a faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului.
În ce priveşte gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, curtea constată ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere urmarea gravă şi ireparabilă produsă - suprimarea vieţii unei persoane, percepţia publică despre aceste fapte deosebit de grave, modalitatea şi împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta - constând în aceea că în 19 iulie 2011 inculpatul a aplicat lovituri cu pumnul şi picioarele părţii vătămate V.G., provocându-i decesul, după care a deposedat-o de suma de 45 RON.
Verificând toate circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei, instanţa a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul-inculpat nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de fond, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptelor şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii. O sancţionare mai uşoară a inculpatului nu ar fi în măsură să asigure scopul şi funcţiile pedepsei, din perspectiva prevenţiei generale şi speciale, având în vedere că suntem în prezenţa săvârşirii unei fapte deosebit de grave care impune o sancţionare proporţională cu fapta şi urmările acesteia.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.D.I. durata măsurii arestării de la 20 iulie 2011 la 4 iulie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3618/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 3619/2012. Penal → |
|---|
