ICCJ. Decizia nr. 3832/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3832/2012
Dosar nr. 2803/63/2011
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 31 din 5 mai 2011 a Tribunalului Dolj s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunea prev. de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza disp. art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a fost condamnat inculpatul R.F.A., fiul lui F.S. şi C., născut în Craiova, jud. Dolj, cetăţean român, având studii gimnaziale, elev, necăsătorit, domiciliat în Segarcea, str. U., jud. Dolj, fără antecedente penale, la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza disp art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pentru o perioadă de 5 ani.
S-a încredinţat supravegherea minorului pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, căruia i s-a pus în vedere de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării lui.
S-au indicat măsurile de supraveghere cărora inculpatul urmează să se supună în timpul termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a atras atenţia minorului asupra disp. art. 1101 alin. (3) C. pen., cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza disp. art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
Inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente a fost obligat la 500 RON daune morale către partea vătămată C.A.M. şi la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la data de 19 iunie 2010 minorul C.A.M., în vârstă de 9 ani, a fost ademenit de inculpatul minor R.F. într-un parc situat lângă C.C. să întreţină un raport sexual oral, în schimbul sumei de 20 RON şi un telefon mobil.
Schimbând încadrarea juridică, instanţa a reţinut că victima a înţeles şi acceptat în cunoştinţă de cauză, solicitarea inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 263 din 7 decembrie 2011 a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi a respins recursul inculpatului.
În cadrul apelului admis, instanţa de control judiciar a desfiinţat sentinţa şi, rejudecând cauza, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.F.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 81 C. pen., art. 110 din acelaşi cod a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 5 ani, compus din pedeapsa aplicată, la care se mai adaugă 2 ani, interval fixat de instanţă.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată şi a pedepsei accesorii.
În temeiul art. 1101 C. pen. a încredinţat minorul, pe durata termenului de încercare până la împlinirea vârstei de 18 ani, părinţilor R.F.S. şi R.C.
A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 1101 alin. (3) C. pen., privind revocarea suspendării în cazul comiterii de noi infracţiuni.
A obligat pe inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 10.000 RON daune morale către partea civilă C.A.M.
A obligat pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente la cheltuielile judiciare către stat în fond şi apel.
Pentru a da această soluţie, instanţa de apel a reţinut că, în speţa de faţă, încadrarea juridică corectă a faptei este în aceea a infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi nu în infracţiunea prev. de art. 198 alin. (3) C. pen., întrucât actul sexual a avut loc cu o parte vătămată care, datorită vârstei era în imposibilitate de a exprima un consimţământ valabil.
Instanţa a reţinut că şi critica parchetului privind rezolvarea laturii civile a cauzei este întemeiată
Indiscutabil, partea vătămată a suferit un prejudiciu de natură psihică, prejudiciu pe care, conştientizându-l trebuia acoperit, în condiţiile legii.
Referitor la apelul inculpatului, s-a arătat că este nefondat fapta infracţională fiind dovedită cu probele aflate la dosarul cauzei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul R.A.F.
În recursul său, parchetul a criticat decizia pentru reţinerea unei greşite încadrări juridice a faptei, pentru aplicarea greşită a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi inculpatului minor şi pentru greşita individualizare a pedepsei principale.
Inculpatul, prin recursul său, a criticat soluţia prin reţinerea greşită, de către instanţa de apel, a infracţiunii de viol, deşi inculpatul n-a comis fapta cu violenţă, încât se impunea încadrarea faptei în infracţiunea de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 C. pen., motiv pentru care se impune reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare.
Examinând cele două recursuri, în ce privesc criticile referitoare la încadrarea juridică a faptei comise de inculpat, se constată că, acestea sunt nefondate. Instanţa de apel a reţinut corect încadrarea faptei inculpatului în infracţiunea de viol, la vârsta pe care o avea de numai 9 ani, partea vătămată neavând liber arbitru, pentru a consimţi, în mod valabil, la comiterea faptei. Cât priveşte criticile parchetului că nu s-a reţinut în încadrarea juridică şi teza I a alin. (3) al art. 197 C. pen., Înalta Curte consideră că această chestiune ţine de raportarea corectă la limitele de pedeapsă prevăzute de alin. (3) al art. 197 C. pen., în funcţie de variantele alternative de comitere a infracţiunii de viol în formă calificată reglementată de legiuitor, al alin. (3) al articolului menţionat.
În acest context, instanţa reţinând în încadrarea juridică dată faptei şi alin. (3) al art. 197 C. pen., se apreciază că nu poate fi vorba de o greşită încadrare juridică lipsa menţiunii la care s-a referit procurorul.
Cel de-al doilea motiv de recurs al parchetului cu privire la greşita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., este întemeiat, potrivit art. 109 alin. (2) C. pen., pedepsele complementare, neputându-se aplica minorilor. Aceasta va face ca instanţa să privească recursul parchetului, sub acest aspect ca întemeiat şi să-l admită, ca atare, împotriva Deciziei penale nr. 263 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori casându-se, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând cauza, să înlăture, aplicarea pedepsei complementare, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
Temeinicia motivului de recurs, la care ne-am referit, invocat de parchet, va face ca instanţa să admită pe baza acestui motiv şi recursul declarat împotriva aceleeaşi decizii, de către inculpatul R.A.F.
Cel de-al treilea motiv de recurs, formulat de parchet, referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului este neîntemeiat, individualizarea pedepsei, corespunzând, în speţă, criteriilor de individualizare, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privite conjugat în raport de consecinţele faptei, constând în urmările asupra dezvoltării psiho-fizice a părţii vătămate, vârsta acesteia, dar şi etatea inculpatului, minor la săvârşirea faptei, lipsa antecedentelor penale, prezentarea sa în faţa autorităţilor în cursul procesului.
Referitor la critica privind cuantumul daunelor morale, la plata cărora inculpatul a fost obligat de către instanţa de apel, Înalta Curte precizează că la stabilirea acestora stă criteriul aprecierii instanţei de apel, iar critica nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare, astfel încât nici aceasta nu poate fi primită.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate în sensul celor mai sus-arătate, celelalte menţiuni ale deciziei, urmând a fi menţinute.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plăţii onorariului de avocat, pentru apărarea acordată din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul R.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 263 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:
Înlătură aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 226/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3833/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
