ICCJ. Decizia nr. 2270/2012. Penal. Nerespectarea obligaţiilor de a nu transmite informaţii privind operaţiuni ce intră sub incidenţa Legii 656/2002 (Legea 656/2002 art. 24). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2270/2012
Dosar nr. 3143/111/2007
Şedinţa publică din 27 iunie 2012
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 3 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia penală, s-au dispus următoarele:
I. În baza art. 323 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. - fiul lui C. şi A., cetăţenia română, la o pedeapsă de 3 ani închisoare;
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare;
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 3 C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare;
În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare;
În baza art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând să execute în final o pedeapsă de 5 ani închisoare cu aplicarea 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
II. În baza art. 323 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. - fiul lui C. şi A., cetăţenia română, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare;
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare;
În baza art. 23 alin. (1) literele a şi c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare;
În baza art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă rezultantă de 4 ani 6 luni închisoare cu aplicarea 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
III. În baza art. 323 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul O.G. - fiul lui M. şi V., cetăţenia română, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare;
În baza art. art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 litera la teza II, lit. b) şi c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară;
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare;
În baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 3 C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare;
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare;
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu aplicarea 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen. şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 litera la teza II, lit. b) şi c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
IV. În baza art. 323 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul O.D. - fiul lui N. şi M., cetăţenia română, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare;
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare;
În baza art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. la fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de: 3 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă rezultantă de 3 ani 9 luni închisoare cu aplicarea 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
V. În baza art. 290 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul N.M. - fiul lui V. şi M., cetăţenia română, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare;
În baza art. 264 C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare;
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare cu aplicarea 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei principale pe perioada unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
VI. În baza art. 290 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnată inculpata P.V. - fiica lui G. şi E., cetăţenia română, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare;
În baza art. art. 264 C. pen. a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 6 luni închisoare;
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei principale pe perioada unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul O.G. la plata sumei de 4.148 RON, plus majorări de întârziere, până la data stingerii sumei datorate în favoarea părţii civile A.N.A.F. Bucureşti - D.G.F.P. Bihor, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi 999 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii C.V., C.C. şi O.G., în solidar, la plata sumei de 114.919,91 RON în favoarea părţii civile SC E.B. SA - sucursala E. Mureş - Iernut, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.G. a sumei de 171.500 RON reprezentând folos necuvenit.
În baza art. 25 din Legea 656/2002 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul C.V. a sumei de 1.039.000 lei, respectiv de la inculpatul C.C. a sumei de 2.490.000 RON.
În baza art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea ca false a următoarelor înscrisuri: facturile fiscale emise de SC N.V. SRL Oradea (f.208-306, vol. II), facturile fiscale emise de SC R.I. SRL Galaţi cu notele de intrare - recepţie întocmite de SC N.V. SRL Oradea (f. 9-19, vol. III; f. 3 - 24, vol. IV;), chitanţele emise de SC R.I. SRL Galaţi (f. 20 - 128, vol. III; f. 94 - 124, 156 - 184, 209 - 211, 245, vol. IV), facturile fiscale emise de SC C. SRL Tecuci cu notele de intrare - recepţie întocmite de SC N.V. SRL Oradea (f. 249-314, vol. IV), chitanţele fiscale emise de SC C. SRL Tecuci (f. 336 - 373, 414 - 415, vol. IV), dispoziţiile de plată emise de SC N.V. SRL Oradea (f. 60 - 92, 126 - 154, 186 - 207, 213 - 243, 316 - 334, 375 - 412, 417 - 430, 433 - 466, vol. IV), precum şi facturile fiscale emise de SC C. SRL Râmnicu - Vâlcea şi evidenţiate de SC N.V. SRL Oradea (f. 475 - 479, vol. IV).
În baza art. 191 alin. (2) C. pen. au fost obligaţi inculpaţii C.V., C.C., O.G. şi O.D. la plata a câte 2000 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 191 alin. (2) C. pen. au fost obligaţi inculpaţii N.M. şi P.V. la plata a câte 1.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 13 din Legea 241/2005 s-a dispus comunicarea unui copii a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă a acesteia, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele :
În fapt, potrivit rechizitorului, s-a reţinut că în cursul lunii ianuarie 2004, inculpatul C.V. i-a propus administratorului de fapt de la SC N.V. SRL Oradea, O.G., să-i predea documentele financiar-contabile şi ştampila societăţii pentru a derula în interesul propriu şi a altora, activităţi comerciale pe seama acesteia. În urma acestui acord, O.G. urma să primească un folos material pentru sine de 5% din valoarea cifrei de afaceri desfăşurate pe seama firmei sale.
După ce a preluat documentele financiar-contabile şi ştampila SC N.V. SRL Oradea, inculpatul C.V. a iniţiat şi constituit o asociaţie în vederea comiterii de infracţiuni, grupare din care au făcut parte C.C., O.D. şi O.G.
În concret, C.V. a folosit SC N.V. SRL Oradea pentru a justifica livrarea unor produse electrice în valoare de peste 90 miliarde lei vechi către SC E.E.G. SRL Timişoara - administrată de O.D. şi pentru a scoate din conturile bancare ale firmelor beneficiare, suma de peste 40 miliarde lei vechi (prin folosirea procedurilor de compensare între SC E.E.G. SRL şi SC R.I. SRL în suma de 23.621.860.385 lei (2.362.186 RON) şi compensare între SC E.E.G. SRL şi SC C. SRL în suma de 20.110.000.000 lei vechi (2.011.000 RON).
Beneficiarii direcţi ai sumelor ridicate în numele SC N.V. SRL Oradea sunt C.V., C.C. şi O.G., în timp ce O.D. - administratorul SC E.E.G. SRL Timişoara, a cedat în cadrul procedurilor de compensare, firmei din Oradea suma de peste 40 miliarde lei vechi, deşi nu a avut nici un raport comercial ci aceasta.
Pentru a da o aparenţă de legalitate raporturilor comerciale dintre SC N.V. SRL Oradea şi SC E.E.G. SRL Timişoara, C.V. şi O.G. i-au determinat pe contabila SC C. SRL TECUCI - P.V. şi pe administratorul SC R.I. SRL GALAŢI - N.M., să emită în luna februarie 2005 înscrisuri financiar-contabile fictive referitoare la livrarea în cursul anului 2004 de bunuri electrice în valoare de peste 90 miliarde lei şi să semneze pe xerocopiile înscrisurilor bancare că ar fi încasat suma de peste 40 miliarde lei vechi. Aceste înscrisuri falsificate, au fost apoi folosite de SC N.V. SRL Oradea la întocmirea bilanţului contabil pe anul 2004, pe care l-a prezentat inspecţiei fiscale din cadrul D.G.F.P. Bihor, dând aparenţa de legalitate a unor operaţiuni comerciale pe care nu Ie-a desfăşurat cu cele trei firme mai sus menţionate.
Totodată, organul de control fiscal în baza verificărilor încrucişate a constatat că în anul 2004, administratorul de fapt al SC N.V. SRL Oradea - O.G. a desfăşurat în mun. Oradea activităţi comerciale pe seama firmei sale în valoare de peste 200.000.000 lei vechi, activităţi pe care nu Ie-a evidenţiat în contabilitate, sustrăgându-se astfel de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului. Sumele de bani ce trebuiau ridicate şi evidenţele de SC N.V. SRL Oradea, au fost transferate în conturile personale ale celor care s-au asociat şi au fost folosite în interesul propriu sau al altora, aşa cum rezultă din înscrisurile bancare. Prin acest procedeu s-a disimulat provenienţa ilicită a banilor.
Audiat fiind inculpatul C.V. (f. 179 vol. I) nu recunoaşte comiterea faptelor susţinând că având un partener origine chineză care importa din China produse electrice, acesta i-a prezentat mai multe oferte ce vizau produse folosite în această ţară şi destinate sistemului energetic naţional al Chinei. I-a prezentat câteva oferte de produse,prezentând etichete cu caractere chinezeşti, confirmându-i totodată că există pe fiecare produs inscripţia S. dar în litere chinezeşti. Inculpatul a achiziţionat aceste produse (fiind asigurat că sunt de bună calitate, sistemul energetic chinez nepermiţând folosirea de produse de proastă calitate) şi întrucât legea română îl obliga să traducă inscripţia mărfii pe produs, a poziţionat pe fiecare produs etichete cu cuvântul „S.” păstrând însă nealteraţi parametrii de funcţionare şi inscripţiile care indicau aceşti parametri. Inculpatul declară că nu a apelat la un traducător autorizat atunci când a inserat inscripţia „S.” pentru a verifica dacă într-adevăr este reală, pentru că avut încredere în cetăţeanul chinez, inserarea inscripţiilor realizându-se la depozitul societăţii SC E.E. SA din Cluj Napoca.
Întrucât începând cu anul 2003 Biserica Penticostală - Structura naţională i-a impus în mod direct după numirea sa ca pastor să nu mai fie implicat în activităţi de conducere a unor societăţi comerciale, activitatea de conducere era realizată de fratele său - coinculpatul C.C. pe care îl consilia de aproape. Pentru desfăşurarea activităţii a împrumutat sume mari de bani de la prieteni foarte buni care administrau societăţi comerciale. Cu acei bani, în numele societăţilor se cumpărau produse, care se revindeau cu profit, iar din acel profit fiecare îşi reţinea un comision de 5%. Inculpatul mai declară că a adăugat un adaos comercial de 20% preţului produsului S. China, preţ acceptat de SC E.E SA, SC N.V. SRL Oradea a intrat în relaţii comerciale datorită faptului că administratorul acesteia - inculpatul O.G. l-a căutat, i-a solicitat ajutorul având o mamă bolnavă. în acest sens inculpatul O.G. i-a comunicat că se pot realiza rulaje de fonduri prin societatea sa contra unui comision de 5% care să-i revină lui. Inculpatul O.G. ştia despre obiectul afacerilor pe care SC E.E. SA Bucureşti le realiza şi în acest sens a şi lăsat oamenilor care lucrau la această firmă un facturier semnat şi un set de avize semnate de el. Inculpatul O.G. nu ştia carte astfel că a fost ajutat de contabilele ce lucrau la societatea inculpatului C.V., acesta semnând doar nişte bilete la ordin în copie iar aceste acte evidenţiau operaţiuni deja efectuate şi în baza cărora s-au încasat bani şi s-au plătit către creditori.
Audiat fiind (f. 1678 vol. I) inculpatul O.G. recunoaşte comiterea faptelor precizând că a apelat la coinculpatul C.V. care era pastorul bisericii penticostale din Galaţi, căruia i-a propus să deruleze afaceri pe seama SC N.V. SRL Oradea, fapt ce i-ar fi facilitat obţinerea unor venituri primului enunţat. Inculpatul C.V. a fost de acord, context în care i-a predat acestuia documentele firmei, ştampila societăţii, facturiere şi avize semnate, aceste fiind predate în alb. Inculpatul C.V. i-a propus un comision de 5% iar afacerile s-au derulat aproximativ 7 luni din ianuarie 2004 şi până în iulie 2004. I s-au returnat actele firmei în ianuarie 2005 cu toate operaţiunile contabile evidenţiate, aceste activităţi fiind realizate de contabilii firmelor administrate de familia C. Inculpatul declară că obţinut un beneficiu de 170.000 RON ca urmare a desfăşurării afacerii pe firma SC N.V. SRL Oradea, însă nici un moment nu a avut cunoştinţă că operaţiunile comerciale ale inculpatului C.V. sunt ilegale, deoarece în această situaţie nu ar fi acceptat să predea documentele şi ştampila firmei. Nu a semnat acte ale firmei decât atunci când s-a efectuat operaţiunea de înscriere în contabilitate a activităţilor derulate, iar documentele erau în copie. Pe inculpatul N.M. îl cunoaşte, fiind consăteni şi recunoaşte că l-a prezentat pe acesta coinculpatului C.V. ca fiind o persoană ce i-ar putea ajuta cu înscrisuri justificative ale unor activităţi derulate pe firmă. Inculpatul mai declară că atât N.M. cât şi contabila acestuia P.V. au fost cazaţi împreună cu el la un hotel din Bucureşti având însă, asemenea lui, deplină libertate de mişcare.
Audiat fiind în faţa instanţei inculpatul C.C. nu a recunoscut comiterea faptelor declarând că nu îl cunoaşte pe inculpatul O.G. nici alte aspecte legate de activitatea SC N.V. SRL Oradea. În cursul anului 2004 a fost solicitat de fratele său, coinculpatul C.V. să introducă la plată diverse înscrisuri bancare care au fost girate în favoarea sa. S-a conformat, nu a cunoscut nimic despre activitatea comercială desfăşurată de fratele său iar banii pe care i-a ridicat i-a predat acestuia. Nu are cunoştinţă despre faptul achiziţionării unor produse electronice de origine chinezească de la un complex din Bucureşti, a făcut o astfel de deplasare dar strict pentru a-l însoţi pe numitul B. şi doar pentru considerente de siguranţă, în contextul în care fratele său C.V. îi predase lui B. o sumă importantă de bani cu care numiţii S. şi S.S.M. urmau să achiziţioneze respectivele piese. Nu cunoaşte ce piese s-au achiziţionat şi nici ce s-a întâmplat mai departe ce acestea.
Audiat fiind (f. 264 vol. I) inculpatul N.M. a recunoscut comiterea faptelor însă nu consideră că a acţionat cu vinovăţie.
Cunoscându-I pe O.G. l-a contactat în cursul anului 2005 solicitându-i să-l ajute în comercializarea unor mărfuri. Acesta i-a cerut să se deplaseze la Bucureşti să-i predea ştampila firmei, chitanţierul şi facturierul, motivând că are nevoie de acestea pentru efectuarea operaţiunilor de comercializare, spunându-i că şeful său este plecat la Timişoara, context în care cu el se va putea discuta doar peste 2 zile pentru a-şi da acordul în vederea predării mărfii. Cu acest prilej inculpatul O.G. i-a predat suma de 700 dolari reprezentând un avans din preţul total al mărfii comercializate. Inculpatul declară că a plecat la Bucureşti însoţit de coinculpata P.V., deoarece el personal nu avea cunoştinţe necesare în materie.
Peste 2 săptămâni a fost contactat de inculpatul O.G. care i-a cerut să revină în Bucureşti, s-a deplasat tot cu P.V., au fost cazaţi la un hotel unde li s-a spus că vor rămâne 2-3 zile până când va veni şeful său din Timişoara. Au predat buletinele fiind necesare la recepţie iar în noaptea următoare în jurul orei 23.00, au fost căutaţi de inculpatul O.G. care Ie-a cerut să se deplaseze la sediul firmei deoarece a sosit şeful său. Ajungând acolo a constatat că înscrisurile predate iniţial în alb erau completate, facturile atestând atât operaţiuni de achiziţionare de mărfuri de la firma sa dar şi operaţiuni potrivit cărora firma sa SC R. SRL s-ar fi aprovizionat cu marfă de la alte societăţi pe care însă nu le cunoştea. Coinculpata P.V. i-a spus că se „află într-o mare încurcătură „dar că nu poate să-i spună mai multe şi ar fi bine să plece cât mai repede. Cu aceeaşi ocazie i s-a remis un bilet la ordin pentru aproximativ 540 milioane lei spunându-i-se că-i poate scoate de la bancă pe numele său. Sfătuit de coinculpata P.V. nu s-a atins de bani şi a trimis biletul la ordin organelor de anchetă.
Inculpatul a declarat că nu a predat niciodată coinculpatului O.G. marfa cu privire la care s-au înţeles să-l ajute la comercializare deoarece a doua oară când a fost contactat să vină la Bucureşti inculpatul O.G. i-a spus doar să se grăbească pentru că a intervenit o nouă problemă. în sala de judecată inculpatul l-a recunoscut pe C.V. ca fiind „şeful” coinculpatului O.G.
Deşi legal citat coinculpatul O.D. nu a răspuns chemării instanţei pentru a fi audiat, în cursul urmăririi penale relatând că este administratorul SC E.E.G. SRL Timişoara iar firma sa este menţionată într-un lanţ de relaţii comerciale cu mai multe societăţi printre care şi SC N.V. SRL Oradea. A înfiinţat SC E.E.G. SRL Timişoara în anul 2002 la solicitarea lui C.V. (care-i este cumnat), care i-a comunicat că nu mai poate figura ca administrator al vreunei societăţi deoarece avea probleme cu fosta societate - SC R. SA Braşov. A acceptat rugămintea inculpatului C.V., a participat la derularea afacerii cu SC E.T. SA Cluj-Napoca, rolul său fiind de a semna înscrisurile emise de firma sa. Inculpatul C.V. nu a avut oficial nici o calitate în firmă însă în realitate el a condus societatea, a desfăşurat activităţile comerciale financiare şi bancare în numele acestei firme. Inculpatul nu contestă faptul semnării unui număr de 10 facturi fiscale din totalul celor 48 prezentate de procuror, din care rezultă că firma sa ar fi achiziţionat de la firma din Oradea diferite piese în valoare de peste 90 miliarde lei vechi, dar a făcut acest lucru la solicitarea inculpatului C.V. fără ca în realitate să preia efectiv produsele menţionate în înscrisuri sau să fi plătit sumele de bani. Concluzionează că a predat în alb facturi fiscale ale societăţii sale inculpatului C.V. şi oamenilor lui, iar atunci când şi-a dat seama că pe seama firmei sale desfăşoară activităţi pe care nu le mai poate controla a vrut să pună capăt acestei stări de lucruri, a fost ameninţat de C.V. telefonic că deţine un ordin de plată semnat în alb pe care-l poate introduce la plată pentru sume de 3 miliarde lei, context în care necunoscând valoarea penală a acestui instrument de plată a executat ordinele sale, oferindu-i toate actele societăţii - facturi, chitanţe, avize de însoţire a mărfii - toate în alb.
Inculpata P.V. nu a fost audiată nici în cursul urmăririi penale nici în faţa instanţei, aceasta invocând motive de sănătate care o împiedică să facă deplasarea la Oradea, rezumându-se să întocmească memorii în care arată că ţinea evidenţa contabilă a SC R. SRL aparţinând inculpatului N.M., l-a însoţit pe acesta la Bucureşti iar la circa o săptămână au fost rechemaţi la Bucureşti, sechestraţi timp de 3 zile de trei indivizi de etnie romă al căror şef era C.V. Sub escortă au fost obligaţi să se deplaseze la sediul unei societăţi unde a constatat că pe lângă actele întocmite pentru SC R. SRL, se aflau şi facturi întocmite în numele societăţii SC C. SRL. C.V. i-a cerut să contabilizeze actele aşa cum cere el pentru că el este şeful tranzacţiilor şi el face plata. Prin telefon i s-a comunicat cum trebuie să închidă poziţiile cu furnizorii şi chiar cu SC N.V. SRL. Deşi nu a vrut să înregistreze nici o factură la nici una din cele 2 societăţi, datorită ameninţărilor făcute de nenumărate persoane din clanul lor a cedat prin contabilizarea actelor. în conturile celor două societăţi nu s-a înregistrat nici o sumă reală de încasare, singurul document de plată în original eliberat a fost către SC C. SRL în valoare de 38000 lei iar pentru SC R. SRL în jur de 54.800 RON, care însă nu Ie-a depus în bancă pentru încasare (nici ea şi nici N.M.) deoarece nu au vrut să fie părtaşi la escrocherii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată instanţa de fond a reţinut următoarele:
La actul de control din 7 martie 2005 efectuat de Serviciul de investigaţii fiscale din cadrul D.G.F.P. Bihor, privind SC N.V. SRL Oradea, înmatriculată din 10 decembrie 2003 - administrată de O.V., a creat suspiciuni legate de realitatea operaţiunilor comerciale derulate în cursul anului 2004 cu SC E.E.G. SRL Timişoara - administrată de O.D., având ca obiect livrarea unor produse electrice în valoare de 93.978.872.616 lei vechi sens în care au fost emise un număr de 48 facturi fiscale. Suspiciunile au fost amplificate şi de faptul că din înscrisurile bancare nu rezultă alimentarea conturilor firmei din Oradea cu suma de peste 40.000.000.000 lei vechi de către firma din Timişoara (f. 43 - 44 vol. I urmărire penală).
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că în cursul anului 2003, inculpatul C.V. a conceput un circuit comercial cu produse electrice de origine chinezească, precum şi un circuit bancar - girări succesive a unor plăţi prin procedura de compensare în lanţ (inginerie financiar - bancară) prin care să obţină în scurt timp şi prin interpunerea altor persoane fizice sau juridice, profituri de circa 7 -17 ori mai mari decât suma investită. Planul infracţional a avut ca punct de pornire informaţiile obţinute de inculpat cu privire la investiţiile ce urmau a se derula la societăţile de distribuire a energiei electrice din cadrul Sistemul Energetic Naţional, privind achiziţionarea de piese şi produse electrice necesare completării stocurilor. Astfel, inculpatul urma să achiziţioneze de pe piaţa liberă produse electrice de origine chinezească de calitate inferioară şi pe care să le comercializeze ca produse de calitate superioară sub sigla mărcii S., la un preţ între 7 - 17 ori mai mare decât cel recomandat pentru produsele originale (f.383, vol. I). Suma investită în achiziţionarea produselor electrice a fost dobândită prin împrumuturi obţinute de la diferite persoane fizice (f. 331 - 345, vol. I). După restituirea sumelor împrumutate, din profitul astfel obţinut, o parte urma să fie folosită pentru coruperea unor funcţionari din cadrul societăţilor aparţinând S.E.N. - a se vedea rechizitoriul nr. ll/P/2005 al D.N.A. - serviciul teritorial Braşov (f. 92 - 156, vol. I), iar cealaltă parte urma să fie folosită în interesul propriu sau al fratelui său - inculpatul C.C. (f. 316 - 330, vol. I).
La planul infracţional conceput de inculpatul C.V. a aderat fratele său - inculpatul C.C., constituind astfel o afacere de familie şi nucleul asocierii infracţionale la care vor adera sau sprijini şi alte persoane. Inculpatul C.C. a fost cooptat doar la unele dintre activităţile de achiziţionare şi transport a produselor electrice chinezeşti, fiind persoana care a dobândit partea cea mai mare a sumelor provenite din infracţiunile comise pe seama SC N.V. SRL Oradea - 2.490.000 RON (f. 275 - 306, vol. I).
Pentru realizarea acestui plan infracţional, fraţii C. aveau nevoie de ajutorul şi sprijinul unor administratori de societăţi comerciale, prin intermediul cărora să desfăşoare activitatea de livrarea a produselor electrice de origine chinezească - SC E.E.G. SRL Timişoara, precum şi activitatea de ridicare a banilor - SC N.V. SRL Oradea. Mai exact, fraţii C. au conceput să - şi desfăşoare activitatea infracţională pe seama unor societăţi comerciale interpuse - din zone diferite ale ţării, astfel încât numele lor să nu fie evidenţiate în înscrisurile fiscale şi bancare ale acestora. În acest scop au fost cooptaţi inculpaţii O.D. - în cursul anului 2003 şi O.G. (fiul administratoarei O.V.) - la începutul anului 2004. Sprijinul acestora a constat în punerea la dispoziţia inculpatului C.V., în alb, a documentelor fiscale şi bancare ale firmelor din Timişoara şi Oradea, precum şi a ştampilelor. Totodată, au acceptat să prezinte organelor de control fiscal înscrisuri fictive - completate din dispoziţia inculpatului C.V., astfel încât activitatea infracţională să nu poată fi depistată în cazul unor verificări încrucişate. Suma pe care ar fi trebuit să o încaseze de la inculpatul C.V. era de cca. 5% din cifra de afaceri derulată pe seama firmelor respective. în perioada septembrie 2004 - ianuarie 2005, inculpatul O.G. a încasat din creditul societăţii sale - SC N.V. SRL Oradea, suma totală 171.500 RON (f. 432 - 466, vol. IV).
Urmare a verificărilor încrucişate efectuate de organele fiscale, precum şi a investigaţiilor penale, a rezultat că în perioada 2003 - 2004, inculpaţii C.V. şi C.C. au achiziţionat la negru - fără eliberarea facturilor şi chitanţelor fiscale, produse electrice de origine chinezească de la comercianţii chinezi din Complexul comercial D. Bucureşti. Acesta este considerentul pentru care organul de urmărire penală nu a putut intra în posesia înscrisurilor doveditoare ale sumei totale cu care au fost achiziţionate produsele electrice de origine chinezească. Urmare a examinării facturilor de livrare a acestor produse către beneficiarii S.I.S.E. – E.T.N. Cluj-Napoca şi SUD Braşov, precum şi către SC E. SA Mureş - Iernut, a rezultat că preţurile de vânzare au fost între 7 - 17 ori mai mari decât cele recomandate pentru produsele originale S. (f. 382 - 390, vol. I).
Din declaraţiile martorilor C.C. şi S.D. rezultă că produsele electrice chinezeşti au fost achiziţionate de către inculpatul C.C. fiind transportate şi depozitate iniţial la locuinţa inculpatului C.V. din municipiul Tecuci, strada V., iar începând cu luna martie 2004 în spaţiul închiriat de la SC C. SA Cluj-Napoca (f. 530 - 533 vol. IV).
În esenţă, martorul S.D. audiat fiind în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei a declarat că în perioada lunilor februarie mai 2004, în mod repetat, a achiziţionat de la complexul D. Bucureşti produse electrice de origine chinezească (contactori şi siguranţe) pe care Ie-a încărcat într-un tir şi mai multe microbuze şi Ie-a trimis la depozitul C. din Cluj-Napoca închiriat de C.V. Aceste produse erau preluate la Cluj-Napoca de martorul C.C. S-a deplasat de două ori la Complexul D. cu bani cash - circa 30 - 40 miliarde lei vechi cu care a achiziţionat aceste produse de la comercianţi chinezi, iar în celelalte rânduri s-a deplasat numai pentru a ridica aceste produse care fuseseră achitate deja de C.V. De fiecare dată a fost însoţit de S.S.M., la ridicarea mărfii primind de la comercianţii chinezi doar avize pentru transportul mărfii, fără însă a primi certificate de calitate. în orice caz martorul relatează că preţurile erau mici iar comercianţii chinezi nu eliberau niciodată facturi fiscale, produsele ridicate de la aceştia nefigurând practic pe nici o firmă(f. 562 - 563 urmărire penală, 268 vol. I instanţă).
În depozitul închiriat de la SC C. SA Cluj-Napoca, la indicaţia inculpatului C.V. care i-a pus la dispoziţie un laptop şi o imprimantă, S.S.M. a confecţionat etichete cu sigla S., folosind ca model cataloagele de prezentare ale produselor şi echipamentelor electrice fabricate de concernul german. în paralel, martorul C.C. şi alte persoane angajate ocazional au dezlipit de pe produsele electrice etichetele originale conţinând caractere chinezeşti şi au lipit în locul lor eticheta cu sigla S. pentru a da aparenţă că bunurile respective sunt fabricate de renumitul producător german şi pentru a justifica preţul foarte mare cu care urmau să fie valorificate mai departe.
Relevantă în acest sens este declaraţia martorului C.C.C. care acceptând să lucreze pentru C.V. fără contract de muncă, urma să execute ordinele date de acesta la depozitul din Cluj Napoca lucrând alături de S.S.M. şi alţi 3 zilieri. La solicitarea inculpatului C.V. martorul se deplasa la depozit unde descărca produsele electrice, iar într-un răstimp de câteva zile avea loc operaţiunea de înlocuire a etichetelor originale cu cele realizate de S.S.M. Tot aici şi tot cu concursul lui S.S.M. la solicitarea inculpatului C.V. erau întocmite facturile fiscale pe seama furnizorului SC E.E.G. SRL Timişoara (f. 518-519 urmărire penală f. 63 vol. II instanţă).
În scopul înlăturării oricărui element care să indice provenienţa reală a produselor achiziţionate din depozitul en-gros, la solicitarea inculpatului C.V. au fost înlocuite şi cutiile, fiind apoi aplicate etichete marca S., martorul S.D. relatând că în mod cert produsele electrice livrate mai departe nu erau asamblate în aceleaşi cutii în care fuseseră achiziţionate de la comercianţii chinezi.
Rezultă că în perioada 2003 - 2004, fraţii C. s-au folosit de SC E.E.G. SRL Timişoara pentru a livra către cele două societăţi S.I.S.E. – E.T. Sud Braşov şi Nord Cluj-Napoca, produse electrice de origine chinezească de calitate inferioară - substituite în calitate superioară marca S. şi au debitat creditul SC N.V. SRL Oradea cu suma de totală de 4.163.186,0385 RON.
Din lucrarea din 25 ianuarie 2006 a Gărzii Financiare Cluj (f. 9 - 65 vol. VII), rezultă că în anul 2004, SC I.S. SA Câmpia-Turzii a emis bilete la ordin în valoare totală de 4.009.000 RON către SC E.E.G. SRL Timişoara, reprezentând plata prin compensare în lanţ a contravalorii energiei electrice furnizate de SC E.T. NORD SA Cluj în cursul anului 2003. Din înscrisurile bancare anexate - în valoare totală de 4.009.000 RON, au fost girate în perioada 02 iunie 2004 - 10 august 2004 către SC N.V. SRL Oradea ordine de plată în valoare totală de 1.390.000 RON (f. 46 - 61, vol. VII şi 12 - 162, vol. VIII).
Din lucrarea din 05 aprilie 2006 a Gărzii Financiare Cluj (f. 113 -116, vol. VII), rezultă că SC E.T. Nord SA Cluj nu a avut raporturi comerciale cu SC E.E.G. SRL Timişoara, ci numai cu SC E.S. SA Bucureşti - Sucursala de întreţinere şi S.C E.E. Nord SA Cluj-Napoca (S.I.S.E. - E.T. Nord Cluj-Napoca), între care s-a încheiat contractul cadru de prestări servicii şi achiziţii produse înregistrat din 27 august 2003 - valabil pe o perioadă de 5 ani (f. 118-122, vol. VII). Contractul cadru a stat la baza comenzilor de întreţinere şi servicii energetice nr. x din 19 septembrie 2003 şi y din 09 octombrie 2003 (f. 124 - 133, vol. VII) emise de SC E.T. NORD SA Cluj, comenzi în valoare totală de 4.711.049,5 RON - onorate în totalitate de S.I.S.E. - E.T. Nord Cluj - Napoca prin selectarea ofertelor numai de la SC E.E.G. SRL Timişoara. Totodată, S.I.S.E. - E.T. Nord Cluj - Napoca a preluat în cursul anului 2004 în custodie de la SC E.E.G. SRL Timişoara alte cantităţi de produse electrice de origine chinezească decât cele achiziţionate şi la care ne-am referit, acestea fiind restituite urmare a anchetelor penale şi fiscale care au fost declanşate (f. 458 - 482, vol. VIII).
Din centralizatorul de la f. 170 - 261, vol. I, rezultă că SC I.S. SA Câmpia-Turzii a achitat către SC E.E.G. SRL Timişoara suma totală de 1.390.000 RON - numai cu Bilete la ordin (cont x - pentru suma de 60.000 RON, cont y - pentru suma de 600.000 RON, cont z - pentru suma de 670.000 RON), sumă care a fost girată către SC N.V. SRL Oradea şi apoi către inculpatul C.C.. La procedura de compensare, din dispoziţia inculpatului C.V., în numele SC E.E.G. SRL Timişoara a participat martora C. (fostă M.) O.M.
Din declaraţiile date de martora C.O.M. atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată, tribunalul a reţinut că, deşi nu a avut nici o calitate în firma SC E.E.G. SRL Timişoara, a reprezentat această firmă la operaţiunile de compensare a plăţilor ce se impuneau ca urmare a raportului comercial avut cu mai multe societăţi dintre care şi S.I.S.E. - E.T. Nord Cluj Napoca. A participat la operaţiunile de compensare în baza unei împuterniciri primită direct de la C.V., la acea vreme martora fiind convinsă că firma de la Timişoara îi aparţine acestuia, iar numele administratorului real - O.D. - nu îi spune nimic. Martora declară că a semnat doar ordine de compensare, ordine de plată şi probabil facturi de primire a unor bunuri, altele decât produse electrice precum şi contractul de închiriere a unui spaţiu situat în incinta SC C.SA Cluj-Napoca - la dispoziţia lui C.V. Nu cunoaşte nimic despre relaţia dintre SC E.E.G. SRL Timişoara şi SC N.V. SRL Oradea şi nu are cunoştinţă cine este inculpatul O.G. Fiindu-i prezentate facturile fiscale emise de către această firmă către SC E.E.G. SRL Timişoara în care la rubrica delegat apare numele său, aceasta declară că semnătura nu-i aparţine iar seria de pe buletin este greşită. Fiindu-i prezentate de asemenea înscrisurile bancare prin care firma din Oradea a girat suma totală de 40 miliarde lei vechi către firmele SC R.I. SRL Galaţi şi SC C. SRL Tecuci, martora a precizat că pe nici una din acestea nu este semnătura sa, de asemenea nici pe celelalte înscrisuri bancare prin care firma din Oradea ar fi girat sume de bani către persoane fizice (f. 526-527 u.p., f. 62 vol. II instanţă).
Din adresa din 19 ianuarie 2006 a Gărzii Financiare Braşov cu referire la procesul - verbal din 08 septembrie 2005 - întocmit în Dosarul penal nr. ll/P/2005 al D.N.A. - serviciul teritorial Braşov, rezultă că în perioada martie - iunie 2004, SC E.E.G. SRL Timişoara a livrat către S.I.S.E. - E.T. Sud Braşov produse electrice în valoare totală de 22.539.591,3 RON - din care produse substituite în valoare de 9.304.809,4 RON. Plata facturilor s-a efectuat prin compensare - 20.756.729,1 RON, prin file cec - 1.710.000 RON şi prin Ordine de plată - 70.000 RON (f. 113 - 138, vol. V).
Din lucrarea din 08 august 2005 a Gărzii Financiare Braşov (f. 1-4, vol. V), rezultă că la data de 20 aprilie 2004 (a se vedea procesul - verbal de şedinţă nr. 1109 - f. 70-72, vol. V), a fost achitată de SC T.U.T.B. SA Braşov către SC E.E.G. SRL Timişoara - prin compensare în lanţ a contravalorii energiei electrice furnizate de SC E.T. Sud SA Braşov în luna aprilie 2004, suma de 1.966.186 RON,care a fost girată către SC N.V. SRL Oradea şi apoi către inculpaţii C.C. şi C.V. La procedura de compensare, din dispoziţia înv. C.V., în numele SC E.E.G. SRL Timişoara a participat numitul S.S.M., care nu a putut fi audiat în cauză - fiind plecat în Canada (a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. ll/P/2005 al D.N.A. - serviciul teritorial Braşov).
Din cele relatate mai sus, rezultă că fraţii C. au livrat în perioada 2003 - 2004, către cele două societăţi S.I.S.E. - E.T. Sud Braşov şi Nord Cluj-Napoca produse electrice de origine chinezească în cantităţi mult mai mari decât cele care privesc operaţiunile de compensare girate de SC E.E.G. SRL Timişoara către SC N.V. SRL Oradea.
Pe baza înscrisurilor puse la dispoziţie de instituţiile bancare, s-a stabilit că fraţii C. s-au împrumutat, pe seama SC N.V. SRL Oradea, de la diferite persoane fizice cu suma totală de 566.000 RON, respectiv de la G.P., S.I.D., S.D.M., V.L.V., V.A. şi de la A.I. (procesul-verbal de constatare, f. 331 - 351,vol. I). Aceste înscrisuri nu au fost evidenţiate în contabilitatea firmei din Oradea.
Astfel, din declaraţia martorului G.P. instanţa a reţinut că, în data de 21 aprilie 2004, a încheiat cu inculpatul C.V. contractul de împrumut nr. 26 (f. 545 vol. IV u.p.) având ca obiect suma de 800 milioane lei vechi, în contract figurând că a împrumutat efectiv societăţii comerciale SC N.V. SRL Oradea, despre care la acea dată cunoştea că aparţinea inculpatului. Acesta din urmă a venit cu contractul deja semnat în numele firmei din Oradea astfel că martorul a semnat apoi în dreptul numelui său precizând că nu-l cunoaşte pe O.G. care în contractul de împrumut figurează ca reprezentant al SC N.V. SRL Oradea. Pentru ridicarea sumei de bani martorul a primit 3 înscrisuri bancare de plată emise de SISE Electrica Transilvania pe numele său (aflate la f. 543 - 544 vol. IV u.p.). Martorul precizează că nu a avut în realitate nici o afacere cu S.I.S.E. - E.T. Sud Braşov, SC E.E.G. SRL Timişoara sau cu SC N.V. SRL Oradea, iar suma de 800 milioane lei vechi a împrumutat-o lui C.V. (f. 539 - 540 vol. IV u.p., a cărui declaraţie a fost citită în instanţă conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen.).
Martorul V.A. audiat fiind în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei a declarat că la firma SC A. SRL Braşov este asociat împreună cu S.I.D., iar în anul 2004 au avut o afacere cu exploatarea minieră V. din Deva în valoare de 1.250.000.000 lei vechi. întrucât această firmă nu a avut posibilitate de plată, a cesionat o creanţă în acelaşi cuantum pe care o avea de încasat de la debitorul SC C. SA Bucureşti. La începutul lunii mai 2004 au primit de la aceasta din urmă firmă fire electrice de bobinaj în valoare de 1.250.000.000 lei vechi pe care împreună cu S.D. au hotărât să o vândă la SC E.E.G. SRL Timişoara, despre care ştiau că aparţine inculpatului C.V. La indicaţia lui C.V. marfa a fost lăsată în custodie la S.I.S.E. - E.T. Sud Braşov. După aproximativ 2 săptămâni a primit de la S.D. 2 file CEC având deja date completate cu privire la firma care a emis CEC-ul şi firmele care au girat suma respectiv cele din Timişoara şi Oradea. L-a întrebat pe S.D. de ce suma nu este virată în contul firmei SC A. SRL Braşov, dar acesta l-a asigurat că este în regulă, că atât firma din Oradea cât şi cea din Timişoara aparţin lui C.V. Martorul a ridicat suma menţionată pe cele 2 file CEC şi apoi a operat în registru de casă al firmei sale, firmă pe care el a creditat-o cu sume de 800 milioane lei vechi, astfel că suma de 700 milioane lei vechi girată de firma din Oradea pe numele său personal a reprezentat în fapt o restituire a creditului mai sus amintit. Diferenţa de până la 1.311.000.000 lei vechi reprezentând contravaloarea facturii a fost încasată de S.D. prin aceeaşi modalitate (f. 547-548 urmărire penală, vol. IV, f. 267 vol. I instanţă).
Martora V.L.F. audiată fiind a declarat că în primăvara anului 2004 fără a se încheia un act doveditor, S.D. i-a solicitat un împrumut în sumă de 250.000.000 lei vechi pentru o perioadă de 1 lună de zile. La termen S.D. i-a adus o filă CEC în care era consemnat suma de mai sus, martora fiind bucuroasă că-şi poate recupera suma, context în care nu a cerut lămuriri suplimentare cu privire la firmele menţionate pe fila CEC (f. 557 - 558 urmărire penală - vol. IV, f. 280 - vol. II instanţă).
Martorul S.I.D. a confirmat aceleaşi îngrijorări relatate de V.A. cu privire la comercializarea firelor de bobinaj în valoare de 1,25 miliarde lei vechi ridicate de la SC C. SA Bucureşti filiala Zalău. După ce marfa a fost lăsată în custodie la solicitarea inculpatului C.C. la S.I.S.E. - E. Sud Braşov, după aproximativ o săptămână, martorul a fost sunat să se prezinte la serviciul financiar unde a primit mai multe file CEC deja completate pe SC E.E.G. SRL Timişoara în sumă de peste 1,3 miliarde lei. A luat aceste instrumente de plată apoi s-a deplasat la Bucureşti şi Ie-a predat lui C.V., urmându-i să-i dea atât banii consemnaţi pe factura fiscală ce atesta vânzarea firelor de bobinaj cât şi împrumuturile anterioare nerestituite. După câteva ore s-au reîntâlnit C.V. i-a dat mai multe file CEC, pe de o parte din ele apărând la girant firma SC N.V. SRL Oradea despre care C.V. i-a spus că este tot a lui. în afara acestei relaţii comerciale martorul a mai declarat că împreună cu soţia sa i-au împrumutat inculpatului C.V. peste 2 miliarde lei vechi.
Pentru ridicarea banilor martorul, soţia şi soţii V. au deschis un cont la bancă şi i-au comunicat inculpatului C.V. că au nevoie de înscrisuri care să justifice ridicarea banilor. Acesta i-a asigurat că vor primi contractele de împrumut de la SC N.V. SRL Oradea, lucru care s-a întâmplat în ziua următoare, înscrisuri cu care s-a prezentat la F.B. şi au introdus instrumentele de plată.
La f. 331 - 332 vol. I urmărire penală se regăseşte un proces verbal cuprinzând contractele de împrumut depuse la bănci de martorii enunţaţi în vederea ridicării sumelor de bani, contracte ce nu au fost evidenţiate în contabilitatea SC N.V. SRL Oradea şi nici înscrisurile bancare, suma totală împrumutată ridicându-se la 5.660.000.000 lei vechi. Această sumă a fost investită de fraţii C.V. şi C.C. pentru achiziţionarea produselor electrice de origine chinezească de calitate inferioară, iar suma obţinută din vânzarea acestor produse substituite în calitate superioară S. este de 4.163.186,0385 RON, rezultând astfel un profit de 3.597.186 RON. Întreaga sumă obţinută din vânzarea produselor electrice de origine chinezească a fost folosită de fraţii C. în interes propriu şi pentru restituirea împrumutului (566.000 RON ) obţinut de la persoanele fizice mai sus menţionate.
Pe baza adresei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - serviciul teritorial Oradea şi a unor documente puse la dispoziţie de acest serviciu, la sediul agenţiei naţionale de administrare fiscală – D.G.F.P. Bihor s-a efectuat un calcul estimativ având ca obiect stabilirea impozitului pe profit şi a TVA-ului cuvenit statului, în ipoteza achiziţiei de produse în valoare de 5.600.000.000 lei vechi şi o vânzare de 41.631.860.385 lei vechi. S-a concluzionat că impozitul pe profit s-ar ridica la 7.557.113.526 lei vechi, iar TVA-ul la 5.743.406.280 lei vechi (vol. I f. 33 - 34 u.p.). de precizat că nu există o constituire de parte civilă a D.G.F.P. Bihor în acest sens, procesul verbal întocmit la data de 12 martie 2007 efectuând un calcul ipotetic la solicitarea organelor de urmărire penală.
Pentru a acoperi activitatea evazionistă desfăşurată cu produsele electrice de origine chinezească, precum şi ridicarea sumelor de bani girate de firmele din Timişoara şi Oradea, inculpatul C.V. - prin angajaţii de la SC E.E.G. SA Bucureşti, a întocmit documentele fiscale fictive care să ateste circuitul acestor produse pe seama firmelor SC R.I. SRL Galaţi, SC C. SRL Tecuci, SC N.V. SRL Oradea şi SC E.E.G. SRL Timişoara (f. 208 - 306, vol. II, f. 9 - 129, vol. III şi f. 3 - 431, vol. IV). Practic înainte să se ajungă la beneficiarul final, produsele electrice contrafăcute S. au fost vândute succesiv între mai multe societăţi şi comerciale controlate tot de inculpatul C.V. pentru ca administratorii de drept ai acestora să poată încasa ulterior beneficiile financiare promise, cu toate că, în realitate, marfa nu a intrat niciodată în gestiunea lor şi a fost transportată de la furnizorul iniţial direct în locurile de depozitare şi apoi la beneficiar.
Potrivit notei de constatare din 30 august 2005 a Gărzii Financiare rezultă că pentru produsele facturate ulterior către SC E.E.G. SRL Timişoara SC N.V. SRL Oradea a avut la rândul său, doi furnizori respectiv SC R.I. SRL Galaţi şi SC C. SRL Tecuci. SC R.I. SRL Galaţi a emis către SC N.V. SRL în perioada 10 februarie 2004 - 31 martie 2004 un număr de 11 facturi fiscale (f. 3 - 23 vol. IV urmărire penală) în valoare totală de 54.625.975.784 lei vechi. Având în vedere că facturile respective au fost ridicate de la AFP Tecuci, judeţul Galaţi doar la data 26 mai 2004, rezultă că acestea au fost completate în fals prin antedatare şi ca atare nu reflectă operaţiuni economice reale între părţi. în mod similar au fost completate în fals un număr de 33 facturi fiscale în sumă de 6.644.899.114 lei vechi potrivit cărora SC C. SRL Tecuci ar fi livrat că SC N.V. SRL Oradea produse (rulmenţi, freze, burghie, piuliţe, semeringuri, contactori) în valoarea menţionată (f. 247 - 313 vol. IV).
Prin urmare circuitul comercial SC R.I. SRL Galaţi - SC N.V. SRL Oradea - SC E.E.G. SRL Timişoara respectiv circuitul comercial SC C. SRL Tecuci - SC N.V. SRL Oradea - SC E.E.G. SRL Timişoara este unul fictiv al documentelor care nu reflectă operaţiuni economice reale.
Întocmirea facturilor fiscale false a fost posibilă în contextul în care la solicitarea inculpatului C.V., N.M. - administrator al SC R.I. SRL Galaţi, respectiv P.V. - contabilă la SC C. SRL Tecuci, au întocmit în mod repetat înscrisuri fiscale fictive prin care atestau în mod nereal raporturile comerciale din anul 2004 cu produse electrice chinezeşti substituite în produse de calitate superioară S. între SC R.I. SRL Galaţi şi SC C. SRL Tecuci pe de o parte respectiv SC N.V. SRL Oradea.
Prin acelaşi procedeu, au fost întocmite şi evidenţiate xerocopiile înscrisurilor bancare care atestau în mod necorespunzător adevărului că sumele de bani achitate de beneficiarii produselor electrice, au fost girate succesiv către furnizorii acestor produse şi nu către fraţii C. sau alte persoane fizice. Aceste aspecte sunt dovedite prin declaraţiile martorilor B.C. (f. 504 - 508, vol. IV), C. (fostă M.) O.M. (f. 525 - 527,vol. IV) şi N.M. (f. 509 - 513,vol. IV), care se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor O.G. (f. 221 - 240,vol. IX) şi O.D. (f. 189 - 196,vol. IX).
Relevantă în sensul celor de mai sus este declaraţia martorei N.M., care audiată fiind în cursul urmăririi penale, respectiv în faţa instanţei a declarat că I-a cunoscut pe inculpatul C.V. în anul 2002, acesta dorind să înfiinţeze în Timişoara o firmă pe numele viitorului soţ al martorei. întrucât martora s-a opus, inculpatul C.V. a apelat la coinculpatul O.D. Deşi C.V. i-a cerut martorei să fie contabila firmei, aceasta a refuzat neavând încredere în el însă ulterior cunoscându-i şi familia lui O.D. martora i-a cerut - în scopul protejării sale - să-i solicite lui C.V. înscrisurile fiscale derulate pe firma din Timişoara pentru a le evidenţia în contabilitate. în aceste împrejurări a întocmit bilanţul pe 2003 pe care nu I-a semnat deoarece nu avea nici o calitate în această firmă. în toamna anului 2003 activitatea firmei din Timişoara a fost derulată pe relaţia cu S.I.S.E. - E.T. Nord Cluj-Napoca şi în care au fost implicaţi C.V., M.O., N.P. şi S.D. în această perioadă O.D. a fost ţinut împreună cu familia sa la Timişoara tocmai pentru a nu cunoaşte cifra de afaceri rulată pe seama firmei sale în relaţia cu partenerul din Cluj-Napoca. C.V. i-a promis lui O.D. că îi va da un procent de 5% din cifra de faceri rulată pe seama firmei din Timişoara. La începutul anului 2004 martora a fost solicitată de C.V. să se prezinte la o cameră de hotel din Timişoara împreună cu O.D. şi N.P.
C.V. se afla singur în cameră, i-a predat o plasă în care se găseau înscrisuri fiscale din lunile martie - aprilie 2004, îndosariate pe furnizori şi beneficiari respectiv, pe T. Braşov, SC N.V. SRL Oradea, C.C. Câmpia Turzii şi S.I.S.E.E. Transilvania Braşov. Martora a aflat de la O.D. că facturile fiscale au fost redate pe calculator de S.S.M., pe o parte din acestea la rubrica de primire figurând semnătura lui O.D. Doar după declanşarea verificărilor fiscale încrucişate şi a anchetelor penale martora a aflat de la O.D. că piesele electrice au fost achiziţionate în totalitate de la un cetăţean chinez din Complexul D. din Bucureşti. După ce s-a declanşat ancheta penală la Timişoara martora a cunoscut-o pe M.O., ambele fiind convocate la orele 7.30 dimineaţa la restaurantul S. din Timişoara de către inculpatul C.V. pentru a spune ce să declare la organele de anchetă. Ulterior s-a reîntâlnit cu M.O. la Cluj-Napoca, aceasta din urmă comunicându-i că a fost folosită de inculpatul C.V. Pe perioada controlului au apărut neclarităţi în legătură cu înscrisurile bancare, astfel că s-a solicitat prezenţa lui O.G. - administratorul firmei din Oradea. Atunci a fost prima dată când martora l-a întâlnit pe O.G. şi reţine, că, cu acea ocazie s-a încheiat un proces verbal de predare-primire a acestor înscrisuri bancare. Abia în acel moment martora şi-a dat seama că este ceva în neregulă în legătură cu sumele de bani girate de firma din Timişoara, moment în care s-a retras de la ajutorul acordat lui O.D. După controlul fiscal efectuat la firma din Timişoara martora a avut o discuţie cu O.D. pe seama înscrisurilor bancare girate către firma din Oradea, la care acesta i-a spus că nu cunoaşte nimic despre aceste documente bancare şi că el personal nu a primit nici o sumă de bani (f. 510 - 513 urmărire penală, f. 266 vol. I instanţă).
a. Din centralizatorul de la f. 170 -261, vol. I, rezultă că SC N.V. SRL Oradea, în perioada 30 aprilie 2004 - 10 august 2004, a girat suma totală de 4.163.186 RON către: inculpatul C.C. - 2.490.000 RON, inculpatul C.V. - 1.039.000 RON, iar diferenţa de 634.186 RON altor persoane, reprezentând întregul profit al afacerii desfăşurate cu produsele electrice chinezeşti. Pentru ridicarea sumelor de bani mai sus menţionate, fraţii C. au încheiat contracte fictive de împrumut cu SC N.V. SRL Oradea, pe care le-au folosit la instituţiile bancare (f. 57 şi 132, vol. IX). Contractele nu au fost evidenţiate în contabilitatea firmei, la fel ca şi sumele de bani transferate în conturile lor personale. Prin acest procedeu fraţii C. au disimulat provenienţa ilicită a banilor.
Din banii transferaţi de la SC N.V. SRL Oradea, inculpatul C.C. a cumpărat, în perioada 14 iunie 2004 - 28 iunie 2004, suma totală de 346.171 euro (schimb valutar), iar la data de 23 iulie 2004 a achitat suma de 250.000 euro, cu titlu de diferenţă pentru achiziţionarea imobilului situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1 (f. 93 - 94, vol. IX). Totodată, în perioada 04 august 2004 - 11 august 2004 a folosit în interes personal suma totală de 760.000 RON (f. 275 - 315, vol. I).
Din banii transferaţi de la SC N.V. SRL Oradea, inculpatul C.V. a cumpărat, în perioada 14 mai 2004 - 17 mai 2004, suma totală de 67.737 euro (schimb valutar) pe care a folosit-o în interes personal. La data de 18 iunie 2004 a cheltuit în interes personal suma de 766.131,1614 RON (f. 262 - 274, vol. I).
Totodată, s-a dovedit că inculpaţii N.M. - administrator SC R.I. SRL Galaţi şi P.V. - contabila SC C. SRL Tecuci, au ajutat gruparea fraţilor C. în scopul de a zădărnici aflarea adevărului cu privire la circuitul produselor electrice chinezeşti substituite în produse S. şi a banilor obţinuţi, prin punerea la dispoziţie, în alb, a înscrisurilor fiscale şi bancare aparţinând firmelor lor. Astfel, în primăvara anului 2005 - la sediul SC E.E.G. SA Bucureşti, au fost întocmite înscrisurile fiscale care privesc livrarea fictivă de produse electrice în cursul anului 2004 către SC N.V. SRL Oradea (f. 9 - 129, vol. III şi f. 3 - 431, vol. IV).
b. Din procesul-verbal de constatare din 02 noiembrie 2005 întocmit de organul de control fiscal din cadrul D.G.F.P. Bihor (f. 2 - 14, vol. II), rezultă că inculpatul O.G. a desfăşurat activităţi comerciale pe seama SC N.V. SRL Oradea şi cu SC A. SA Oradea, SC T.G.E. SRL Oradea, precum şi cu SC C. SRL Râmnicu-Vâlcea. O parte din aceste operaţiuni comerciale nu au fost evidenţiate în contabilitate şi declarate organului de control fiscal - respectiv 5 facturi fiscale emise de cele două firme din Oradea - stabilindu-se un impozit pe profit în sumă de 794 RON şi TVA de plată în sumă de 603 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere (f. 8, vol. II).
S-a stabilit că în luna iulie 2004 nu au fost evidenţiate 2 facturi emise de SC N.V. SRL Oradea pentru care s-a stabilit un impozit pe profit în sumă de 813 RON şi TVA de plată în sumă de 618 RON la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere (f. 8, vol. II).
Totodată, s-a constatat că în perioada august - septembrie 2004 au fost înregistrate în evidenţa contabilă cheltuieli cu telefonul mobil (furnizor Orange) fără a deţine documente justificative şi cheltuieli cu apa potabilă (furnizor SC L.F. SRL Oradea), deşi societatea nu are angajaţi, cheltuieli în sumă totală de 727 RON - care sunt nedeductibile. Ca urmare, s-a stabilit un impozit pe profit în sumă de 182 RON la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere (f. 9, vol. II).
În aceeaşi modalitate s-a procedat şi pentru perioada octombrie - decembrie 2004 când au fost evidenţiate cheltuieli nedeductibile în sumă totală de 1.515 RON, stabilindu-se astfel un impozit pe profit în sumă de 379 RON la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere (f. 9, vol. II).
Raportat la înregistrarea cheltuielilor nedeductibile cu furnizorul SC L.F. SRL Oradea s-a reţinut că societatea a dedus fără drept TVA în sumă de 55 RON (f. 10, vol. II).
În urma verificărilor încrucişate privind relaţia dintre SC N.V. SRL Oradea şi SC C. SRL Râmnicu-Vâlcea în valoare de 27.281 RON, a rezultat că administratorul firmei din Râmnicu-Vâlcea - M.A. - nu a avut asemenea relaţii comerciale cu firma din Oradea (f. 13, vol. II; f. 468 - 470, vol. IV).
Din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 15 august 2006 (f. 481 - 485, vol. IV) efectuat de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Vâlcea rezultă că scrisul de completare a facturilor fiscale nu a fost executat de M.A. sau alte persoane din cadrul firmei din Râmnicu-Vâlcea, ceea ce dovedeşte că raportul comercial menţionat mai sus a fost fictiv. Prin aceasta, SC N.V. SRL Oradea a dedus fără drept TVA în sumă de 4.356 RON şi şi-a diminuat impozitul pe profit cu suma de 5.731 RON (f. 13, vol. II).
D.G.F.P. Bihor se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 4.148 RON plus majorări de întârziere până la data stingerii sumei datorate (f. IV, vol. I instanţă).
Din înscrisurile existente la f. 433 - 466, vol. IV, rezultă că în perioada septembrie 2004 - ianuarie 2005, inculpatul O.G. a debitat creditului societăţii cu suma totală de 171.500 RON, în care scop a emis dispoziţiile de plată nr. 155 - 180. în declaraţia consemnată la f. 231, vol. IX, inculpatul O.G. a recunoscut că nu a dispus de bani pentru a credita SC N.V. SRL Oradea şi că banii i-a folosit în interesul familiei sale.
La data declanşării cercetărilor penale, faţă de bunurile inculpaţilor erau deja luate măsurile asigurătorii în cauzele penale instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie (f. 155 - 156, vol. I).
Faptele descrise la pct. I lit. a) şi b) au fost dovedite cu următoarele probe: proces verbal de consemnare a unor acte premergătoare - f. 38 - 89, vol. I; adresa din 30 ianuarie 2006 a S. SRL Bucureşti - f. 163-169, vol. I; centralizator ridicare filă cec şi bilete la ordin - f. 170 - 261, vol. I; proces verbal de constatare înscrisuri bancare privind pe inculpatul C.V., f. 262 - 274, vol. I; proces verbal de constatare înscrisuri bancare privind pe inculpaţii C.C., f. 275 - 315,vol. I; adresa din 13 martie 2007 a B.N.P. – S.T. - f. 316-330, vol. I; proces verbal de constatare înscrisuri bancare privind SC N.V. SRL Oradea, f. 331 - 351, vol. I; actul de constatare din 03 noiembrie 2005 al D.G.F.P. Bihor - f. 2 - 369, vol. II; centralizator plăţi bancare SC T. SA Braşov - SC E.E.G. SRL Timişoara şi înscrisurile anexă - f. 130 - 279, vol. II; raport de constatare tehnico - ştiinţifică din 15 august 2006 - f. 480 - 485,vol. IV; declaraţiile martorilor B.C., N.M., C.C.C. şi C.O. - f. 504 - 527, vol. IV şi acte de constatare efectuate de organele fiscale din Braşov, Cluj-Napoca, Timişoara şi Bacău - f. 1 - 307, vol. V, f. 2 - 572, vol. VII şi f. 2 - 242, vol. VIII.
II. Prin plângerea penală formulată la data de 07 iulie 2006 SC E. Bucureşti SA - Sucursala E. Mureş, Iernut a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului O.D. - administratorul SC E.E.G. SRL Timişoara pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor - prev. de art. 297 C. pen. (f. 352 - 361).
În motivarea sesizării s-a arătat că în cursul lunii februarie 2004, conform celor 3 facturi fiscale anexate, au fost achiziţionate de la firma din Timişoara contactori S. Sirius care în realitate sunt contactori de origine chinezească de calitate inferioară - aşa cum rezultă din nota de constatare tehnico - ştiinţifică din 11 mai 2006 întocmit de SC S. SRL Bucureşti (f. 382 - 390, Vol. I).
Partea vătămată a apreciat că produsele astfel achiziţionate au fost plătite cu un preţ de circa 4 ori mai mare decât cel real - deşi SC S. SRL Bucureşti a arătat că preţurile din facturi sunt de 7 - 17 ori mai mari decât preţurile recomandate, motiv pentru care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 114.919,91 RON, conform calculului de la f. 357 - 360,vol. I.
Activitatea dintre SC E.E.G. SRL Timişoara a fost coordonată de C.V. şi C.C. (care au achiziţionat produsele electrice chinezeşti şi au organizat distribuirea lor) şi care la rândul lor au avut concursul inculpatului O.D., care în calitate de administrator a pus la dispoziţia inculpatului C.V. atât documentele fiscale cât şi ştampila SC E.E.G. SRL Timişoara, tocmai pentru crea o aparenţă de legalitate a circuitului produselor respective.
Faptele descrise la pct. II s-au dovedit cu următoarele probe: plângerea penală formulată de C.T. Iernut - 352 - 361, vol. I, ordonanţa de ridicare de înscrisuri din 09 mai 2006 şi înscrisurile anexe - f. 362 - 372, vol. I, planşa fotografică - f. 373 - 378, vol. I şi constatarea tehnico - ştiinţifică şi planşa foto - f. 382 - 390, vol. I.
Potrivit concluziilor constatării tehnico - ştiinţifice şi planşei foto aparatele examinate nu sunt de fabricaţie S., neprezentând elemente specifice (formă constructivă, culori, siglă, inscripţionare) aparatelor originale. S-a concluzionat, de asemenea, că preţurile din factură prezentate sunt de 717 ori mai mari decât preţurile recomandate de către firma S.
Concluziile acestei constatări au infirmat apărările inculpatului C.V., care constant a susţinut că nu se consideră vinovat, deoarece nu a făcut altceva decât să înlocuiască eticheta originală S. scrisă cu caractere chinezeşti cu etichete conţinând marca S., astfel cum cere legislaţia română. în realitate inculpatul a cumpărat aceste produse fără facturi şi esenţial, fără certificate de calitate, mizând, spune inculpatul, pe buna credinţă a cetăţeanului chinez. Evident o astfel de apărare nu a putut fi primită, în contextul în care produsele achiziţionate erau destinate sistemului energetic naţional românesc, inculpatul comercializând contactorii chinezeşti la preţuri de 7 - 17 ori mai mare decât cel real.
Solicitarea inculpatului C.V. prin apărător ales privind restituirea cauzei la parchet pe considerent că D.I.I.C.O.T. nu avea competenţa cercetării prezentei cauze este nefondată.
Dispoziţiile art. 12 lit. n) din Legea nr. 508/2004 stabilesc că sunt de competenţa D.I.I.C.O.T. infracţiunile prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, infracţiune pentru care inculpaţii au fost cercetaţi şi trimişi în judecată.
Acelaşi inculpat a invocat faptul că nu poate fi condamnat în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni în condiţiile în care prin rechizitoriul DNA Braşov a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, grup din care se reţine că ar fi făcut parte şi martori respectiv inculpaţi din prezenta cauză.
În opinia instanţei acest aspect a fost lipsit de relevanţă, în contextul în care lecturând rechizitoriul aflat la f. 93 - 156 vol. I. urmărire penală, s-a constatat că inculpatul C.V. este trimis în judecată, alături de alţi inculpaţi, pentru infracţiuni diferite de cele ce fac obiectul prezentei cauze (mai puţin infracţiunea de spălare de bani), iar coinculpaţii sunt în marea majoritate cu totul alte persoane şi, ca atare, nu se poate vorbi de una şi aceeaşi asociere, cu atât mai mult cu cât starea de fapt expusă în rechizitoriu priveşte o activitate infracţională mul mai complexă, implicând şi persoane faţă de care se reţine că inculpatul C.V. ar fi comis infracţiunea de dare de mită.
I. Fapta inculpatului C.V. de a iniţia împreună cu coinculpatul C.C., constituirea unei asocieri pentru săvârşirea de infracţiuni, constituie infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. texte în baza cărora a fost condamnat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare
Fapta inculpatului C.V. de a întocmi, în mod repetat, înscrisuri fiscale fictive privind circuitul produselor electrice chinezeşti substituite în produse de calitate superioară S., precum şi înscrisuri care atestă în mod nereal împrumutarea unor sume de bani privind SC N.V. SRL Oradea, constituie infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată - prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte în baza cărora a fost condamnat la o pedeapsă de: 1 an închisoare
În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că fapta inculpatului C.V. de a-l ajuta pe inculpatul O.G. să evidenţieze în cursul anului 2004, în contabilitatea SC N.V. SRL Oradea înscrisuri fiscale fictive privind circuitul produselor electrice chinezeşti substituite în produse de calitate superioară S., cu scopul de a nu declara veniturile realizate de 3.597.186 RON şi de a se sustrage de la plata impozitului pe profit şi a TVA-ului - în sumă totală de 1.330.051 RON, ar constitui infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală - prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005.
Instanţa a apreciat că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici în forma prevăzută de art. 9 lit. b) şi nici art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005. în esenţă, aşa cum s-a arătat la pct. I lit. a), organele de anchetă au solicitat D.G.F.P. Bihor un calcul ipotetic al TVA-ului şi impozitului pe profit datorat statului, sens în care s-a încheiat procesul - verbal din 12 martie 2007 (vol. I, f. 33, 34 urmărire penală). în fapt, nu s-a procedat la efectuarea unui control efectiv la SC N.V. SRL Oradea şi nu au fost verificate situaţiile comunicate de această societate organului fiscal. De altfel, în cauză D.G.F.P. Bihor nici nu a formulat vreo constituire de parte civilă în sensul celor constatate şi nici nu aveau cum atâta timp cât prin acel proces verbal au făcut doar un calcul estimativ pe baza unor înscrisuri puse la dispoziţie de organele de cercetare penală.
Ca urmare, instanţa în baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (pct. 1 lit. a)).
Fapta inculpatului C.V. de a-l determina, în mod repetat, pe inculpatul O.G. să folosească creditul SC N.V. SRL Oradea - în sumă totală de 3.597.186 RON, în interesul său şi al fratelui său, coinculpatul C.C., constituie infracţiunea de instigare la folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia - prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 Legea nr. 31/1990 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (potrivit actualei numerotări art. 266 devenind art. 272), texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 1 an 6 luni închisoare
Fapta inculpatului C.V. de a transfera, în mod repetat, în conturile bancare personale suma totală de 1.039.000 RON - provenind din săvârşirea unor infracţiuni pe seama SC N.V. SRL Oradea şi de a folosi aceste sume în interes personal, constituie infracţiunea de spălare de bani - prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 4 ani închisoare
Fapta inculpatului C.V., de a livra, în mod repetat, Sucursalei E. Mureş-Iernut produse electrice de origine chinezească de calitate slabă prin substituirea în calitate superioară sub sigla S., cauzând astfel un prejudiciu de 114.919,91 RON, constituie infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor - prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare
Faptele fiind în concurs instanţa în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final urmând să execute o pedeapsă de : 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza II, lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise, prin prisma modului şi mijloacelor de săvârşire, a numărului mare de persoane implicate atrase în activitatea infracţională, prejudiciul însemnat cauzat părţii civile, cuantumul ridicat al sumei folosită de inculpat în interes personal, conduita sa profund nesinceră, pluralitatea de infracţiuni reţinute în sarcina sa, context în care instanţa a apreciat că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.
II. Deşi inculpatul C.C. a afirmat că nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor ce i se reţin, probatoriul administrat în cauză a dovedit contrariul. Pe de o parte, chiar fratele său - coinculpatul C.V. - audiat fiind a declarată că în fapt activitatea de conducere a societăţilor comerciale era realizată de C.C., pe care îl consilia de aproape, iar pe de altă parte, vinovăţia sa a rezultată din coroborarea depoziţiilor testimoniale prezentate şi înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire al cauzei şi în special din împrejurarea că, în contul său a intrat suma totală de 2.490.000 RON, pe care a folosit-o la achiziţionare unui imobil situat în Bucureşti, (al cărui preţ se ridică la suma de 250.000 euro) restul până la suma menţionată cheltuind-o în interes personal.
Fapta inculpatului C.C. de a iniţia împreună cu coinculpatul C.V. constituirea unei asocieri pentru săvârşirea de infracţiuni, constituie infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare
Fapta inculpatului C.C. de a-l determina, în mod repetat, pe inculpatul O.G. să folosească creditul SC N.V. SRL Oradea - în sumă totală de 3.597.186 RON, în interesul său şi al fratelui său coinculpatul C.V., constituie infracţiunea de instigare la folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia - prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 Legea nr. 31/1990 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (potrivit actualei numerotări art. 266 devenind art. 272), texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 1 an 6 luni închisoare.
Fapta inculpatului C.C. de a transfera, în mod repetat, în conturile bancare personale suma totală de 2.490.000 RON - provenind din săvârşirea unor infracţiuni pe seama SC N.V. SRL Oradea şi de a folosi aceste sume pentru dobândirea imobilului situat în Bucureşti, str. I.P., sector 1, constituie infracţiunea de spălare de bani - prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte în baza cărora I-a condamnat la o pedeapsă de: 4 ani închisoare.
Fapta inculpatului C.C. de a livra, în mod repetat, Sucursalei E. Mureş-Iernut produse electrice de origine chinezească de calitate slabă prin substituirea în calitate superioară sub sigla S., cauzând astfel un prejudiciu de 114.919,91 RON, constituie infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor - prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.
Faptele fiind în concurs instanţa în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final urmând să execute o pedeapsă de : 4 ani 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza II, lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise, prin prisma modului şi mijloacelor de săvârşire, a numărului mare de persoane implicate atrase în activitatea infracţională, prejudiciul însemnat cauzat părţii civile, cuantumul ridicat al sumei folosită de inculpat în interes personal, conduita sa profund nesinceră, pluralitatea de infracţiuni reţinute în sarcina sa, context în care s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.
III. Deşi inculpatul O.G. nu s-a considerat vinovat de comiterea faptelor, în condiţiile în care nu a avut cunoştinţă de împrejurarea că activitatea coinculpatului C.V. este contrară legii, probaţiunea testimonială administrată în cauză coroborată cu înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală şi declaraţiile celorlalţi inculpaţi dovedesc contrariul. Audiat fiind, acesta nu contestă că a predat coinculpatului C.V. documentele firmei, ştampila societăţii, facturiere şi avize semnate, toate în alb, care după completarea lor de către alte persoane a acceptat să le înscrie în contabilitatea firmei, toate acestea în schimbul unui beneficiu de 1.715.000.000 lei vechi, bani pe care i-a folosit în interes personal şi asta în contextul în care pe firma sa s-au derulat afaceri doar 6 luni de zile. Poziţia sa subiectivă a rezultat din chiar propria declaraţie de inculpat, mai mult acesta la rândul său i l-a recomandat lui C.V. şi pe inculpatul N.M. care să-l ajute cu înscrisuri justificative a operaţiunilor derulate pe firmă, fapt ce demonstrează, fără putinţă de tăgadă că avea cunoştinţă de caracterul ilegal al activităţii desfăşurată pe seama firmei sale.
Fapta inculpatului O.G. de a adera şi sprijini asocierea constituită de inculpaţii C.V. şi C.C. constituie infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.
Fapta inculpatului O.G. de a întocmi, în mod repetat, dispoziţii de plată fictive prin care a ridicat suma de 171.500 RON din creditul SC N.V. SRL Oradea, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 1 an închisoare.
Fapta inculpatului O.G. de a nu evidenţia şi declara o parte din activităţile desfăşurate cu alte firme comerciale, prin care s-a cauzat un prejudiciu total bugetului de stat de 4.148 RON - reprezentând impozitul pe profit şi TVA de plată, constituie infracţiunea de evaziune fiscală - prevăzută de art. 9 lit. b), din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (pct. I lit. b)), texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 2 ani 6 luni închisoare şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 la teza II, lit. b) şi c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară;
Pentru aceleaşi considerente enunţate deja cu privire la inculpatul C.V. instanţa a apreciat că în cauză inculpatul O.G. nu se face vinovat de infracţiunea de evaziunea de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, la dosar existând întocmit de organul fiscal doar un calcul ipotetic al prejudiciului cauzat statului, D.G.F.P. Bihor neformulând în cauză o constituire de parte civilă în acest sens, atâta vreme cât activitatea desfăşurată pe seama firmei SC N.V. SRL Oradea nu a făcut obiectul unei verificări din partea acestei instituţii.
Ca urmare, instanţa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (pct. I lit. a)).
Fapta aceluiaşi inculpat de a folosi, în mod repetat, creditul societăţii în interesul fraţilor C. - 3.597.186 RON, precum şi în interesul său personal 171.500 RON, constituie infracţiunea de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia - prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (potrivit actualei numerotări art. 266 devenind art. 272), texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 1 an 6 luni închisoare.
Fapta inculpatului O.G. de a pune la dispoziţia inculpatului C.V. documentele fiscale şi ştampila SC N.V. SRL Oradea şi de a-l ajuta astfel, în mod repetat, la transferarea creditului societăţii în sumă totală de 4.163.186 RON, din care 3.529.000 RON către fraţii C., constituie infracţiunea de complicitate la infracţiunea de spălare de bani - prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 3 ani 6 luni închisoare.
Faptele fiind în concurs instanţa în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final urmând să execute o pedeapsă de : 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza II, lit. b) C. pen. şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 litera la teza II, lit. b) şi c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară;
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise, prin prisma modului şi mijloacelor de săvârşire, a numărului mare de persoane implicate atrase în activitatea infracţională, prejudiciul cauzat părţii civile D.G.F.P. Bihor, cuantumul ridicat al sumei folosită de inculpat în interes personal (171.500 RON) iar pe de altă parte conduita sa sinceră şi lipsa antecedentelor penale. Raportat la circumstanţele reale ale comiterii faptelor, pluralitatea de infracţiuni reţinute în sarcina sa, apreciem că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.
IV. Audiat fiind în cursul urmăririi penale inculpatul O.D. a avut o conduită sinceră recunoscând că i-a înmânat coinculpatului C.V. documentele financiar contabile ale SC E.E.G. SRL Timişoara pentru a desfăşura relaţii comerciale prin intermediul acesteia, precizând însă că nu a beneficiat de nici o sumă de bani. Atunci când a dorit să pună capăt acestei stări de lucru ar fi fost ameninţat de C.V., această din urmă apărare neputând fi primită în contextul în care nu s-a făcut dovada vreunei constrângeri fizice sau morale apte să înlăture caracterul penal al faptei.
Fapta inculpatului O.D. de a adera şi sprijini asocierea constituită de inculpaţii C.V. şi C.C. constituie infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., texte în baza cărora I-a condamnat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.
Fapta inculpatului O.D. de a pune la dispoziţia inculpatului C.V. documentele fiscale şi ştampila SC E.E.G. SRL Timişoara şi de a-l ajuta astfel, în mod repetat, la transferarea sumei totale de 4.163.186 RON către SC N.V. SRL Oradea, din care suma totală de 3.529.000 RON a fost transferată în conturile personale ale fraţilor C., constituie infracţiunea de complicitate la infracţiunea de spălare de bani - prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte în baza cărora I-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare.
Fapta inculpatului O.D. de a livra, în mod repetat, Sucursalei E. Mureş-Iernut produse electrice de origine chinezească de calitate slabă prin substituirea în calitate superioară sub sigla S., cauzând astfel un prejudiciu de 114.919,91 RON, constituie infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor - prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., texte în baza cărora I-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Faptele fiind în concurs instanţa, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare la care a adăugat un spor de 3 luni închisoare, în final urmând să execute o pedeapsă de: 3 ani 9 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza II, lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise, prin prisma modului şi mijloacelor de săvârşire, a numărului mare de persoane implicate atrase în activitatea infracţională, prejudiciul cauzat părţii civile Sucursala E. Mureş-Iernut, iar pe de altă parte, conduita sa sinceră şi lipsa antecedentelor penale. Raportat la circumstanţele reale ale comiterii faptelor, pluralitatea de infracţiuni reţinute în sarcina sa, s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.
V. Cu prilejul audierii inculpatul N.M. a susţinut că nu a acţionat cu vinovăţie, iar buna sa credinţă a fost probată prin aceea că, deşi i s-a remis un bilet la ordin în sumă de 540 milioane lei vechi, nu s-a atins de bani şi a trimis biletul la ordin organelor de anchetă. Această apărare a fost lipsită de relevanţă, în opinia instanţei, în condiţiile în care, deşi conştient că actele de provenienţă a mărfii au fost întocmite eronat, marfa care intenţiona să o vândă fiind cu totul alta decât cea enunţată în acte (echipament electronic), a acceptat ca aceste înscrisuri justificative ce atestau raportul comerciale nereale, să fie folosită pentru a evidenţia o livrare fictivă de produse către SC N.V. SRL Oradea, aportul său fiind menit a zădărnici aflarea adevărului cu privire la provenienţa bunurilor, circuitul acestora şi la transferul sumelor de bani către fraţii C.. Concluzionăm că în nici un caz inculpatul nu s-a aflat într-o eroare de fapt astfel cum susţine în concluziile scrise, vinovăţia sa fiind probată prin coroborarea declaraţiilor coinculpaţilor cu înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală.
Fapta inculpatului N.M. de a întocmi la începutul anului 2005, în mod repetat, înscrisurile fiscale fictive prin care atestau în mod nereal raporturile comerciale din anul 2004, cu produse electrice chinezeşti substituite în produse de calitate superioară S. între SC R.I. SRL Galaţi şi SC N.V. SRL Oradea, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Fapta aceluiaşi inculpat de a întocmi înscrisurile fiscale fictive mai sus enunţate cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului cu privire la provenienţa acestor bunuri şi la transferul sumelor de bani către fraţii C., constituie infracţiunea de favorizarea infractorului - art. 264 C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de: 6 luni închisoare.
Faptele fiind în concurs instanţa în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de: 1 an închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza II, lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise, prin prisma modului şi mijloacelor de săvârşire, a numărului mare de persoane implicate atrase în activitatea infracţională, iar pe de altă, parte conduita sa sinceră şi lipsa antecedentelor penale (inculpatul fiind reabilitat de drept de sub efectul pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 599/2005 a Judecătorie Tecuci). Raportat la circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi conduita inculpatului care nu a folosit biletul la ordin emis de inculpatul C.V., s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, context în care în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei principale pe perioada unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
VI. În memoriile înainte organelor de cercetare penale şi instanţei de judecată inculpata P.V. a susţinut că a fost constrânsă fizic, iar mai apoi moral, să comită faptele ce i se reţin.
Potrivit dispoziţiilor art. 46 C. pen. pentru ca să existe constrângerea fizică aptă să înlăture caracterul penal al faptei aceasta trebuie să se exercite chiar în momentul comiterii faptei şi să dureze până la încetarea activităţii infracţionale. Despre o astfel de constrângere nu se poate vorbi în cauză, neexistând nici o probă care să o dovedească în timpul desfăşurării activităţii infracţionale. Deşi susţine că a fost „sechestrată” împreună cu N.M. nu există nici o plângere penală formulată în acest sens de inculpată, context în care s-a apreciat că nu s-a făcut dovada faptului că a acţionat sub imperiul unei constrângeri fizice.
Instanţa de fond a apreciat că nu este incidenţă în cauză nici susţinerea referitoare la constrângerea morală (inculpata susţine că ulterior, prin telefon, i s-a cerut să înregistreze în contabilitate toate facturile emise pe seama SC R.I. SRL Galaţi, respectiv SC C. SRL Tecuci, acceptând deoarece a primit ameninţări din partea unor persoane ce făceau parte din clanul fraţilor C.). Pe de o parte, inculpata nu a probat aceste ameninţări (care s-ar fi proferat ulterior momentului „sechestrării”), iar pe de altă parte, nu se explicitează despre ce fel de ameninţări ar fi fost vorba, un pericol viitor şi eventual nejustificând săvârşirea unei fapte penale deoarece există posibilităţi de evitare a acestuia ca de exemplu înştiinţarea organelor de poliţie, luarea unor măsuri de protecţie etc.
Fapta inculpatei P.V. de a întocmi la începutul anului 2005, în mod repetat, înscrisurile fiscale fictive prin care atestau în mod nereal raporturile comerciale din anul 2004, cu produse electrice chinezeşti substituite în produse de calitate superioară S. între SC C. SRL Tecuci şi SC N.V. SRL Oradea, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., texte în baza cărora va fi condamnată la o pedeapsă de: 1 an închisoare.
Fapta aceleiaşi inculpate de a întocmi înscrisurile fiscale fictive mai sus enunţate cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului cu privire la provenienţa acestor bunuri şi la transferul sumelor de bani către fraţii C., constituie infracţiunea de favorizarea infractorului - art. 264 C. pen., texte în baza cărora a condamnat-o la o pedeapsă de: 6 luni închisoare.
Faptele fiind în concurs instanţa în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de: 1 an închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza II, lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise, prin prisma modului şi mijloacelor de săvârşire, a numărului mare de persoane implicate atrase în activitatea infracţională, iar pe de altă parte, conduita sa sinceră şi lipsa antecedentelor penale. Raportat la circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi conduita inculpatei care nu a beneficiat de nici un folos de pe urma comiterii faptelor, s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatei, context în care în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei principale pe perioada unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, constatând că inculpatul O.G. nu a contestat săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi nici cuantumul prejudiciului cauzat părţii civile, context în care instanţa, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul O.G. la plata sumei de: 4.148 RON plus majorări de întârziere până la data stingerii sumei datorate în favoarea părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, cu titlu de despăgubiri civile (modul de calcul al prejudiciului fiind evidenţiat în procesul verbal întocmit de organul fiscal).
Cu privire la constituirea de parte civilă formulată de SC E. Bucureşti SA - Sucursala E. Mureş - Iernut instanţa a apreciat ca întemeiate pretenţiile formulate în condiţiile în care, în cauză s-a probat vinovăţia inculpaţilor, constatarea efectuată în cauză evidenţiind faptul că produsele vândute acestei societăţi sunt de calitate inferioară produselor originale S.
Ca urmare instanţa în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi 999 C. civ. a obligat pe inculpaţii C.V., C.C. şi O.G. în solidar, la plata sumei de 114919,91 lei în favoarea părţii civile SC E. Bucureşti SA - Sucursala E. Mureş - Iernut, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.G. a sumei de 171.500 RON reprezentând folos necuvenit, sumă de care inculpatul a recunoscut că a beneficiat urmare a acceptului pe care şi l-a dat în vederea derulării de afaceri pe seama firmei sale.
Sumele de bani provenite din săvârşirea infracţiunilor pe seama SC N.V. SRL Oradea reprezintă obiectul material al infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002. Inculpaţii C.V. şi C.C. au ştiu că relaţiile comerciale pe seama SC N.V. SRL Oradea sunt frauduloase, motiv pentru care şi sumele de bani obţinute din vânzarea bunurilor au caracter ilicit, au dorit să beneficieze de sumele respective şi, în consecinţă, le-au folosit în interes propriu şi în achiziţionarea unor imobile, realizând în acest fel transferul sau mutarea sumelor dintr-un loc de unde s-ar deduce uşor provenienţa ilicită, într-un loc unde ar avea o aparenţă de provenienţă legală .
Ca urmare, aceste sume de bani au fost supuse confiscării, context în care instanţa în baza art. 25 din Legea 656/2002 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul C.V. a sumei de 1.039.000 RON respectiv de la inculpatul C.C. a sumei de 2.490.000 RON.
În baza art. 445 C. proc. pen. a dispus anularea ca false a următoarelor înscrisuri: facturile fiscale emise de SC N.V. SRL Oradea (f. 208 - 306, vol. II), facturile fiscale emise de SC R.I. SRL Galaţi cu notele de intrare - recepţie întocmite de SC N.V. SRL Oradea (f. 9 - 19, vol. III; f. 3 - 24, vol. IV), chitanţele emise de SC R.I. SRL Galaţi (f. 20 - 128, vol. III; f. 94 - 124, 156 - 184, 209 - 211, 245, vol. IV), facturile fiscale emise de SC C. SRL Tecuci cu notele de intrare - recepţie întocmite de SC N.V. SRL Oradea (f. 249 - 314, vol. IV), chitanţele fiscale emise de SC C. SRL Tecuci (f. 336 - 373, 414 - 415, vol. IV), dispoziţiile de plată emise de SC N.V. SRL Oradea (f. 60 - 92, 126 - 154, 186 - 207, 213 - 243, 316 - 334, 375 - 412, 417 - 430, 433 - 466, vol. IV), precum şi facturile fiscale emise de SC C. SRL Râmnicu - Vâlcea şi evidenţiate de SC N.V. SRL Oradea (f. 475 - 479, vol. IV).
Împotriva sentinţei au declarat apel părţile civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Bihor, Sucursala E. Mureş - C.T. Iernut, judeţul Mureş şi inculpaţii C.V., C.C., O.D., O.G., N.M. şi P.V.
Partea civilă A.N.A.F.-D.G.F.P. Bihor a criticat sentinţa instanţei de fond pe considerentul obligării inculpatului O.G. la suma de 4.148 RON cu titlu de despăgubiri, cuantum inexact raportat la constituirea iniţială de parte civilă, necontestată de către inculpat, astfel încât valoarea prejudiciului o reprezintă în realitate suma de 4.841 RON.
Partea civilă Sucursala E. Mureş - C.T. Iernut a criticat hotărârea atacată solicitând obligarea inculpaţilor C.V., C.C. şi O.D. la plata sumelor aferente cheltuielilor de deplasare în cuantum de 2.221,40 RON, aspect omis de prima instanţă în rezolvarea laturii civile.
Inculpatul C.C. a criticat hotărârea atacată susţinând că pedeapsa aplicată este exagerat dozată, iar în privinţa modalităţii de individualizare a executării sunt îndeplinite condiţiile aplicării art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Inculpatul O.G. a arătat că din probele administrate în cauză nu a rezultat implicarea sa în activitatea infracţională, neputându-se stabili cu certitudine o serie de aspecte ale stării de fapt, toate acestea constituindu-se în dubii care trebuie să-i profite. în subsidiar, apreciază că poate beneficia de reţinerea unor circumstanţe atenuante şi implicit de reducerea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de individualizare a executării acesteia.
Inculpaţii N.M. şi P.V. au criticat hotărârea atacată pre considerentul inexistenţei laturii subiective a infracţiunilor reţinute în sarcina lor. Susţin inculpaţii că nu au contribuit prin activitatea lor la ajutarea în vreun fel a grupului infracţional, simpla remitere a unor documente fiscale şi bancare în alb neechivalând cu existenţa unei intenţii de a zădărnici aflarea adevărului. împrejurarea că documentele fiscale care au atestat Activitatea circuitului produselor electrice chinezeşti au aparţinut societăţii administrate de inculpatul N.M., nu poate conduce automat la concluzia unei activităţi infracţionale, în subsidiar, ambii inculpaţi.
Inculpatul O.D. a critica hotărârea instanţei de fond susţinând că în sarcina sa nu pot fi reţinute elementele constitutive al e infracţiunii descrise în actul de acuzare, dovedind că la un moment dat a încercat să pună capăt activităţii grupului infracţional. Raportat la situaţia sa familială, gradul său de implicare în săvârşirea faptelor apreciază că poate fi condamnat la o pedeapsă în condiţiile art. 81 C. pen. sau art. 86 C. proc. pen.
Inculpatul C.V. a criticat hotărârea atacată atât oral cât şi în scris pe considerentul nelegalităţii compunerii instanţei de fond pe parcursul judecăţii, iar în subsidiar, pe acela al încetării procesului penal în privinţa săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi art. 290 C. pen. şi al achitării în privinţa săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 323 aliniatul pct. l şi lit. a) C. pen., art. 23 pct. 1 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 şi art. 297 alin. (1) C. pen. în susţinerea primului motiv de apel inculpatul arată că instanţa de judecată nu a fost compusă în mod legal întrucât procurorul de şedinţă nu a făcut parte din cadrul structurii D.I.I.C.O.T deşi în conformitate cu Ordinul nr. 263/2002 al procurorului general al României, acest demers era obligatoriu. Din coroborarea dispoziţiilor ordinului indicat cu cele ale Legii nr. 304/2004 rezultă în mod evident faptul că nu au fost respectate prevederile legale în materia compunerii instanţei, impunându-se aşadar desfiinţarea în totalitate a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. în privinţa infracţiunilor prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul a arătat că raportat la limitele de pedeapsă în cauză sunt incidente dispoziţiile privitoare la prescripţia specială a răspunderii penale. Raportat la reţinerea celorlalte infracţiuni inculpatul arată că, în realitate, hotărârea atacată constituie o adaptare a actului de acuzare, nefiind riguros motivată. Din probatoriul administrat în cauză au fost înlăturate elementele care sunt favorabile atât inculpatului C.V. cât şi a coinculpatului C.C.. Nu se motivează şi nu se demonstrează calitatea de lider al asocierii infracţionale a inculpatului C.V. şi nu sunt indicate şi evidenţiate prin probe atribuţiile fiecărui membru al grupării. Nu rezultă cu certitudine faptul că infracţiunea de spălare a banilor a făcut parte din scopul presupusei asocieri, neputându-se stabili infracţiunea predicat în cazul inculpaţilor C.. Este evident că, doar concomitent sau ulterior constatării infracţiunilor principale al căror produs „se spală” poate fi constatată o infracţiune subsecventă „de spălare” a banilor. Nu subzistă nici infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor câtă vreme nu au existat probe care să dovedească o calitate inferioară a produselor faţă de cele originale. Nu există, de asemenea, stabilit un prejudiciu ca urmare a folosirii acestor produse. Pe de altă parte, într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Braşov s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care a stabilit calitatea şi compatibilitatea cu sistemul energetic naţional al unor produse similare. în subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate şi în final aplicarea unei pedepse rezultante în condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen. Motivele scrise de apel au fost invocate şi pentru inculpatul C.C.
Prin decizia penală nr. 31/ A din 01 martie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:
I) În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de părţile civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Bihor şi Sucursala E. Mureş - C.T. Iernut, Judeţul Mureş, desfiinţată în parte sentinţa atacată şi, în consecinţă:
- a fost obligat inculpatul O.G. la plata sumei de 4.841 RON cu dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data efectuării plăţii, reprezentând obligaţii către bugetul de stat în favoarea părţii civile D.G.F.P. Bihor.
- au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C.V., C.C. şi O.D. la plata sumei de 2.221,40 RON cu titlu de cheltuieli judiciare conform art. 193 C. proc. pen., în favoarea părţii civile Sucursala E. Mureş - Centrala Termoelectrică Iernut, judeţul Mureş.
II) În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.V., C.C., O.D., O.G., N.M. şi P.V.
A fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
III) Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
S-a stabilit de către prima instanţă obligarea inculpatului O.G. la plata sumei de 4.148 RON, plus majorări de întârziere până la data stingerii debitului, în favoarea D.G.F.P. Bihor, în condiţiile în care constituirea de parte civilă s-a referit la suma de 4.841 RON. Nefiind contestată această sumă de către inculpat, operează principiul disponibilităţii, astfel încât această sumă urmează a fi achitată părţii civile cu dobânzi şi penalităţi de întârziere până la plata efectivă.
Instanţa de fond a omis să oblige în solidar pe inculpaţii C.V., C.C. şi O.D. la plata sumei de 2.221,40 RON, reprezentând cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul proces, şi datorate - în temeiul dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen. - părţii civile Sucursala E. Mureş - C.T. Iernut, cu toate că au fost depuse acte doveditoare.
În privinţa criticilor formulate de către inculpaţi, curtea de apel a apreciat că sunt nefondate, prima instanţă stabilind pe baza unei judicioase interpretări a probelor implicarea fiecăruia în activitatea infracţională. S-a dovedit că inculpatul C.V. începând cu anul 2003 a conceput un circuit comercial cu produse electrice de origine chinezească, precum şi un circuit bancar bazat pe girări succesive a unor plăţi prin procedura de compensare în lanţ prin care să obţină în scurt timp şi prin interpunerea altor persoane fizice sau juridice profituri de 7 - 17 ori mai mari decât suma investită. Planul infracţional a avut ca punct de pornire informaţiile obţinute de inculpat cu privire la o serie de investiţii ce urmau a se derula la societăţile de distribuire a energiei electrice din cadrul sistemului energetic naţional privind achiziţionarea de piese şi produse electrice necesare completării stocurilor. Astfel, inculpatul urma să achiziţioneze de pe piaţa liberă produse electrice de origine chinezească de o calitate inferioară şi pe care să le comercializeze ulterior ca produse de calitate superioară sub sigla mărcii S. la un preţ între 7 - 17 ori mai mari. La acest plan infracţional a fost cooptat şi a aderat de bună voie fratele inculpatului, respectiv C.C., acesta fiind persoana care a dobândit o parte substanţială din sumele de bani. Pentru realizarea acestui plan infracţional cei doi inculpaţi aveau nevoie de ajutorul şi sprijinul unor administratori de societăţi comerciale, prin intermediul cărora să desfăşoare activitatea de livrarea a produselor electrice de origine chinezească - SC E.E.G. SRL Timişoara, precum şi activitatea de ridicare a banilor - SC N.V. SRL Oradea. Mai exact, au conceput să - şi desfăşoare activitatea infracţională pe seama unor societăţi comerciale interpuse - din zone diferite ale ţării, astfel încât numele lor să nu fie evidenţiate în înscrisurile fiscale şi bancare ale acestora. în acest scop au fost cooptaţi inculpaţii O.D. - în cursul anului 2003 şi O.G. (fiul administratoarei O.V.) - la începutul anului 2004. Sprijinul acestora a constat în punerea la dispoziţia inculpatului C.V., în alb, a documentelor fiscale şi bancare ale firmelor din Timişoara şi Oradea, precum şi a ştampilelor. Totodată, au acceptat să prezinte organelor de control fiscal înscrisuri fictive - completate din dispoziţia inculpatului C.V., astfel încât activitatea infracţională să nu poată fi depistată în cazul unor verificări încrucişate.
Urmare a verificărilor încrucişate efectuate de organele fiscale, precum şi a investigaţiilor penale, a rezultat că în perioada 2003 - 2004, inculpaţii C.V. şi C.C. au achiziţionat la negru - fără eliberarea facturilor şi chitanţelor fiscale, produse electrice de origine chinezească de la comercianţii chinezi din Complexul comercial D. Bucureşti. S-a stabilit de asemenea, în urma examinării facturilor de livrare a acestor produse preţurile produselor achiziţionate şi revândute au fost între 7 şi 17 ori mai mari decât cele originale S.. De asemenea, probele testimoniale administrate în cauză au relevat faptul că produsele electrice chinezeşti au fost achiziţionate de către inculpatul C.C., transportate şi depozitate iniţial la locuinţa inculpatului C.V. din municipiul Tecuci, iar începând cu luna martie 2004 într-un spaţiu închiriat la SC Carbochim SA Cluj Napoca.
Din actele şi materialele aflate la dosarul cauzei, precum şi ale martorilor C.C., S.D., C.O.M., G.P., V.A., V.L.F. analizate pertinent de către instanţa de fond s-a stabilit în mod cert întreaga activitate a celor doi inculpaţi care au pus bazele unei asocieri în vederea săvârşirii de infracţiuni la care au aderat şi participat şi ceilalţi inculpaţi.
Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului C.V. sunt dovedite şi confirmate de materialul probator aflat la dosar. Fapta acestuia de a iniţia împreună cu inculpatul C.C. o asociere în vederea săvârşirii de infracţiunii întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) C. pen. Relevante în sensul dovedirii acestei infracţiuni sunt şi declaraţiile inculpaţilor O.G. şi N.M. care recunosc comiterea faptelor şi dau detalii cu privire la întregul mecanism utilizat de inculpat în derularea operaţiunilor comerciale ilegale. Susţinerile inculpatului în sensul că nu a existat o organizare a întregii activităţi infracţionale care să conducă la concluzia unei premeditări a activităţii de fraudare a bugetului unei instituţii de stat sunt nefondate. Toate probele administrate în cauză relevă o implicare a inculpatului C.V. alături de C.C. în activitatea reţinută în actul de acuzare, atât în nume propriu cât şi prin persoane interpuse fizice sau juridice, prin folosirea unor mecanisme comerciale dar şi bancare cum ar fi girările succesive a unor plăţi prin proceduri de compensare. Aceste activităţi au fost identificate şi dovedite ca ilegale şi pot evidenţia caracterul lor premeditat. Curtea de apel a apreciat că se impune a se face analiza fiecărei operaţiuni comerciale încheiate de inculpaţi, acestea fiind analizate în mod pertinent de către prima instanţă şi nu există nici un aspect care să conducă instanţa de control la alte concluzii sub aspect probator. Fapta aceluiaşi inculpat de a întocmi, în mod repetat, înscrisuri fiscale fictive privind circuitul produselor electrice chinezeşti substituite în produse de calitate superioară S., precum şi înscrisuri care atestă în mod nereal împrumutarea unor sume de bani privind SC N.V. SRL Oradea, constituie infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Fapta aceluiaşi inculpat de a-l determina, în mod repetat, pe inculpatul O.G. să folosească creditul SC N.V. SRL Oradea - în sumă totală de 3.597.186 RON, în interesul său şi al fratelui său coinculpatul C.C., constituie infracţiunea de instigare la folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 Legea nr. 31/1990 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În privinţa acestor infracţiuni, precum şi a celei prevăzută de art. 290 C. pen., s-a apreciat că nu s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, aşa cum susţine inculpatul în motivele de apel, întrucât activitatea infracţională a avut un caracter continuat, ultimul act material având loc in luna ianuarie a anului 2005, când au fost returnate toate actele aparţinând societăţii SC N.V. SRL Oradea inculpatului O.G. Termenul de prescripţie fiind de 7 ani şi 6 luni urmează a se împlini în luna iunie a anului 2012. Fapta aceluiaşi inculpat de a transfera, în mod repetat, în conturile bancare personale suma totală de 1.039.000 RON - provenind din săvârşirea unor infracţiuni pe seama SC N.V. SRL Oradea şi de a folosi aceste sume în interes personal, constituie infracţiunea de spălare de bani, prevăzută şi pedepsită de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Fapta aceluiaşi inculpat de a livra, în mod repetat, Sucursalei E. Mureş-Iernut produse electrice de origine chinezească de calitate slabă prin substituirea în calitate superioară sub sigla S., cauzând astfel un prejudiciu de 114.919,91 RON, constituie infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută şi pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.
S-a apreciat că infracţiunea de spălare a banilor reţinută în sarcina inculpatului C.V. a fost dovedită pe deplin, acesta transferând în mod repetat mari sume de bani proveniţi din săvârşirea unor infracţiuni în conturile bancare personale. Aceiaşi situaţie este dovedită şi în cazul coinculpatului C.C.
Neindicarea de către instanţa de fond în motivarea hotărârii a aşa zisei infracţiuni predicat care stă la baza infracţiunii de spălare a banilor nu prezintă nici o relevanţă practică atâta timp cât s-a dovedit pe deplin că sumele de bani pe care inculpaţii C. le-au obţinut din săvârşirea unor infracţiuni şi le-au însuşit în nume propriu.
În opinia instanţei de apel este dovedită de asemenea şi infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor câtă vreme a fost dovedită împrejurarea vânzării unor produse de origine chinezească şi evident de o calitate inferioară sub sigla mărcii germane S., un reper în materie de calitate a acestor produse. S-a produs astfel un prejudiciu părţii civile, rezultând că preţurile de vânzare a produselor chinezeşti de calitate inferioară au avut valori de 7 până la 17 ori mai mari decât cele recomandate de constructorul german.
În privinţa criticilor formulate de cei doi inculpaţi C.V. şi C.C. prin notele scrise depuse la dosar în privinţa nelegalităţii compunerii completului de judecată, prin neparticiparea unui procuror aparţinând structurii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, curtea de apel Ie-a apreciat ca fiind nefondate cu următoarea argumentare:
Potrivit Ordinului nr. 263/2008 a Parchetului de pe lângă înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie emis de procurorul general în temeiul art. 67 alin. (3) şi art. 76 din Legea nr. 304/2004, republicată, procurorii din cadrul acestei structuri participă la judecarea în fond şi în căile de atac în cauze în care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a sesizat instanţele de judecată. în prezenta cauză, rechizitoriul Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism fost întocmit la 25 mai 2007 instanţa fiind sesizată în aceiaşi perioadă, la şedinţele de judecată participând un procuror din cadrul unităţii de parchet competente şi aflată în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bihor. Este evident că Ordinul nr. 263/2008, anterior indicat îşi produce efectele numai pentru viitor, neputându-se aplica unor situaţii apărute anterior emiterii lui.
Argumentele analizate anterior privesc şi implicarea inculpatului C.C., persoană care alături de fratele său C.V. au coordonat întreagă activitate a grupului infracţional.
Referitor la motivele de apel invocate de inculpatul O.G., curtea de apel Ie-a apreciat ca fiind nefondate, acesta, în principal, solicitând achitarea de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Este de remarcat, în primul rând, atitudinea acestui inculpat care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, arătând că a apelat la coinculpatul C.V., pastorul bisericii penticostale din Galaţi, căruia i-a propus să deruleze afaceri pe seama SC N.V. SRL Oradea, fapt ce i-ar fi facilitat obţinerea unor venituri primului enunţat. Inculpatul C.V. a fost de acord, context în care i-a predat acestuia documentele firmei, ştampila societăţii, facturiere şi avize semnate, aceste fiind predate în alb. Inculpatul C.V. i-a propus un comision de 5% iar afacerile s-au derulat aproximativ 7 luni din ianuarie 2004 şi până în iulie 2004. I s-au returnat actele firmei în ianuarie 2005 cu toate operaţiunile contabile evidenţiate, aceste activităţi fiind realizate de contabilii firmelor administrate de familia C.. Inculpatul declară că obţinut un beneficiu de 170.000 lei ca urmare a desfăşurării afacerii pe firma SC N.V. SRL Oradea, însă nici un moment nu a avut cunoştinţă că operaţiunile comerciale ale inculpatului C.V. sunt ilegale, deoarece în această situaţie nu ar fi acceptat să predea documentele şi ştampila firmei. Nu a semnat acte ale firmei decât atunci când s-a efectuat operaţiunea de înscriere în contabilitate a activităţilor derulate, iar documentele erau în copie. Pe inculpatul N.M. îl cunoaşte, fiind consăteni şi recunoaşte că l-a prezentat pe acesta coinculpatului C.V. ca fiind o persoană ce i-ar putea ajuta cu înscrisuri justificative ale unor activităţi derulate pe firmă. în contextul ansamblului probator al cauzei implicarea acestui inculpat este dovedită, iar detaliile pe care le oferă sunt pe deplin susţinute de probele aflate la dosar.
O altă împrejurare importantă pe care inculpatul O.G. o oferă este aceea a activităţii desfăşurată de inculpaţii N.M. şi P.V., contabila acestuia din urmă. A rezultat astfel că, O.G. l-a prezentat lui C.V. pe N.M., indicându-l ca fiind o persoană care i-ar putea ajuta oferindu-le înscrisuri justificative ale unor activităţi derulate pe firmă. Astfel, în calitatea sa de administrator al SC R.I. SRL Galaţi, inculpatul N.M., împreună cu inculpata P.V., contabilă la SC C. SRL Tecuci au întocmit în mod repetat înscrisuri fiscale fictive prin care atestau in mod nereal raporturi comerciale derulate în cursul anului 2004 cu produse electrice chinezeşti, substituite în produse de calitate superioară marca S. către societăţile comerciale anterior arătate, pe de o parte şi SC N.V. SRL Oradea. Prin acelaşi procedeu, au fost întocmite şi evidenţiate xerocopiile înscrisurilor bancare care atestau în mod necorespunzător adevărului că sumele de bani achitate de beneficiarii produselor electrice, au fost girate succesiv către furnizorii acestor produse şi nu către fraţii C. sau alte persoane fizice. Aceste aspecte sunt dovedite prin declaraţiile martorilor B.C. (f. 504 - 508, vol. IV), C. (fostă M.) O.M. (f. 525 - 527, vol. IV) şi N.M. (f. 509 - 513, vol. IV), care se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor O.G. (f. 221 - 240, vol. IX) şi O.D. (f. 189 - 196, vol. IX).
În opinia instanţei de apel, deosebit de relevantă în sensul celor ce preced este declaraţia martorei N.M., audiată atât în cursul urmăririi penale cât şi al instanţei de fond, care oferă amănunte extrem de importante în dovedirea circuitului comercial conceput de inculpatul C.V. Arată martoră că l-a cunoscut pe inculpatul C.V. în anul 2002, acesta dorind să înfiinţeze în Timişoara o firmă pe numele viitorului soţ al martorei. Întrucât martora s-a opus, inculpatul C.V. a apelat la coinculpatul O.D. Deşi C.V. i-a cerut martorei să fie contabila firmei, aceasta a refuzat neavând încredere în el însă ulterior cunoscându-i şi familia lui O.D. martora i-a cerut - în scopul protejării sale - să-i solicite lui C.V. înscrisurile fiscale derulate pe firma din Timişoara pentru a le evidenţia în contabilitate. în aceste împrejurări a întocmit bilanţul pe 2003 pe care nu l-a semnat deoarece nu avea nici o calitate în această firmă. In toamna anului 2003 activitatea firmei din Timişoara a fost derulată pe relaţia cu S.I.S.E. - E.T. Nord Cluj-Napoca şi în care au fost implicaţi C.V., M.O., N.P. şi S.D. În această perioadă O.D. a fost ţinut împreună cu familia sa la Timişoara tocmai pentru a nu cunoaşte cifra de afaceri rulată pe seama firmei sale în relaţia cu partenerul din Cluj-Napoca. C.V. i-a promis lui O.D. că îi va da un procent de 5% din cifra de faceri rulată pe seama firmei din Timişoara. La începutul anului 2004 martora a fost solicitată de C.V. să se prezinte la o cameră de hotel din Timişoara împreună cu O.D. şi N.P. C.V. se afla singur în cameră, i-a predat o plasă în care se găseau înscrisuri fiscale din lunile martie - aprilie 2004, îndosariate pe furnizori şi beneficiari respectiv pe T. Braşov, SC N.V. SRL Oradea, C.C. Câmpia - Turzii şi S.I.S.E.E.T. Braşov. Martora a aflat de la O.D. că facturile fiscale au fost redate pe calculator de S.S.M., pe o parte din acestea la rubrica de primire figurând semnătura lui O.D. Doar după declanşarea verificărilor fiscale încrucişate şi a anchetelor penale martora a aflat de la O.D. că piesele electrice au fost achiziţionate în totalitate de la un cetăţean chinez din Complexul D. din Bucureşti. După ce s-a declanşat ancheta penală la Timişoara, martora a cunoscut-o pe M.O., ambele fiind convocate la orele 7.30 dimineaţa la restaurantul S. din Timişoara de către inculpatul C.V. pentru a spune ce să declare la organele de anchetă. Ulterior s-a reîntâlnit cu M.O. la Cluj - Napoca, aceasta din urmă comunicându-i că a fost folosită de inculpatul C.V. Pe perioada controlului au apărut neclarităţi în legătură cu înscrisurile bancare, astfel că s-a solicitat prezenţa lui O.G. - administratorul firmei din Oradea. Atunci a fost prima dată când martora I-a întâlnit pe O.G. şi reţine, că, cu acea ocazie s-a încheiat un proces verbal de predare-primire a acestor înscrisuri bancare. Abia în acel moment martora şi-a dat seama că este ceva în neregulă în legătură cu sumele de bani girate de firma din Timişoara, moment în care s-a retras de la ajutorul acordat lui O.D.
Totodată, s-a dovedit că inculpaţii N.M. şi P.V. au pus la dispoziţie în alb, inculpaţilor C. documente fiscale şi bancare aparţinând firmelor pe care le administrau, aspecte dovedite de înscrisurile fiscale aflate la f. 9 - 129, vol. III şi f. 3 - 431, vol. IV, dosar urmărire penală, care atestă livrarea fictivă a unor produse electrice către SC N.V. SRL Oradea în cursul anului 2004.
În concluzie, în opinia instanţei de apel sunt pe deplin dovedite faptele inculpaţilor N.M. şi P.V., aceştia prin conduita lor aju6tând gruparea infracţională în mod direct prin remiterea şi întocmirea unor documente fiscale fictive care atestau în mod nereal raporturi comerciale. Activitatea inculpatei P.V. se circumscrie şi infracţiunii de favorizarea infractorului, întrucât prin întocmirea înscrisurilor fiscale fictive a urmărit zădărnicirea aflării adevărului cu privire la provenienţa acestor bunuri, precum şi a transferului de sume de bani către inculpaţii C.
Referitor la criticile formulate de către inculpatul O.D. în sensul că activitatea sa nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa, lipsind latura subiectivă acestea sunt, în opinia curţii de apel, nefondate pentru următoarele motive:
Implicarea acestui inculpat în activitatea grupului infracţional este dovedită, rezultând că în cursul anului 2002, la solicitarea inculpatului C.V. - cumnatul său, a înfiinţat o societate comercială SC E.E.G. SRL Timişoara. Acest demers a fost realizat întrucât inculpatul C.V. nu putea figura ca administrator al vreunei societăţi comerciale. A acceptat rugămintea inculpatului C.V., a participat la derularea afacerii cu SC E.T. SA Cluj - Napoca, rolul său fiind de a semna înscrisurile emise de firma sa. Inculpatul C.V. nu a avut oficial nici o calitate în firmă însă în realitate el a condus societatea, a desfăşurat activităţile comerciale financiare şi bancare în numele acestei firme. Inculpatul nu contestă faptul semnării unui număr de 10 facturi fiscale din totalul celor 48 prezentate de procuror, din care rezultă că firma sa ar fi achiziţionat de la firma din Oradea diferite piese în valoare de peste 90 miliarde lei vechi, dar a făcut acest lucru la solicitarea inculpatului C.V. fără ca în realitate să preia efectiv produsele menţionate în înscrisuri sau să fi plătit sumele de bani. Mai arată că a predat în alb facturi fiscale ale societăţii sale inculpatului C.V. şi oamenilor lui, iar atunci când şi-a dat seama că pe seama firmei sale desfăşoară activităţi pe care nu le mai poate controla, a vrut să pună capăt acestei stări de lucruri, însă a fost ameninţat de C.V. telefonic că deţine un ordin de plată semnat în alb pe care-l poate introduce la plată pentru sume de 3 miliarde lei, context în care, necunoscând valoarea penală a acestui instrument de plată, a executat ordinele sale, oferindu-i toate actele societăţii - facturi, chitanţe, avize de însoţire a mărfii - toate în alb. S-au confirmat aceste afirmaţii sub aspect probator, mai ales prin înscrisurile aflate la dosar, astfel că este pe deplin dovedită implicarea acestui inculpat în activităţile infracţionale.
În concluzie, curtea de apel a apreciat că la dosarul cauzei există suficiente probe care dovedesc implicarea inculpaţilor într-o activitatea infracţională derulată pe parcursul unei perioade relativ lungi de timp şi prin crearea unui mecanism complicat care cuprindea utilizarea unor documente fiscale şi bancare fictive.
S-a mai arătat că pedepsele aplicate inculpaţilor de către prima instanţă sunt temeinice, cuantumul acestora fiind dozat în funcţie de participarea fiecăruia la activitatea grupului infracţional. Modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate este corectă şi reflectă pericolul social deosebit de ridicat al infracţiunilor săvârşite dar şi a prejudiciului cauzat părţilor civile. în acest context, solicitările inculpaţilor apelanţi în sensul aplicării unor pedepse cu suspendarea condiţionată, au fost apreciate ca fiind nejustificate.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii O.G., C.C. şi C.V.
Motivele de recurs ale inculpaţilor, astfel cum au fost menţionate în înscrisurile depuse la dosar, precum şi cele expuse în şedinţa de judecată, în condiţii de contradictorialitate, au fost menţionate în încheierea de dezbateri şi amânarea pronunţării deciziei din data de 25 iunie 2012.
Inculpatul O.G., înainte de a se trece la dezbateri, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii în sensul respingerii cererii inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen. cu motivarea că acesta a avut posibilitatea legală de a solicita aplicarea respectivelor dispoziţii la instanţa de apel, la primul termen de judecată cu procedura îndeplinită.
Instanţa constată că, potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 931 din 29 decembrie 2011, „Cu privire la art. V, In cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.
În consecinţă, inculpatul O.G. a avut posibilitatea de a solicita aplicarea dispoziţiilor art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen. în cursul judecăţii în apel, la primul termen de judecată cu procedura îndeplinită, imediat după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.
Atitudinea procesuală a inculpatului - constând în recunoaşterea necondiţionată a tuturor faptelor în cursul judecării recursului - urmează însă a fi avută în vedere, în sensul care se va arăta ulterior.
De asemenea, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen, solicitând reducerea pedepselor, prin reţinerea unor circumstanţe atenuante (art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - lipsa antecedentelor penale şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - sinceritatea în faţa organelor judiciare) şi aplicarea modalităţii de executare prevăzută de art. 861 C. pen.
Inculpaţii C.V. şi C.C. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, pct. 14, pct. 3, pct. 15 şi pct. 17 şi pct. 18 din C. proc. pen., după cum urmează:
- s-a susţinut că este incident cazul de casare prevăzut de pct. 3 deoarece, în opinia apărării, procurorul de şedinţă nu a făcut parte din „structurile D.I.I.C.O.T.”.
Această critică nu este întemeiată deoarece, pe de o parte, cazul de casare se referă la numărul de judecători din care este format completul de judecată care soluţionează cauza într-o anumită etapă a judecăţii sau într-o anumită procedură judiciară (art. 52 - 55 din Legea nr. 304/2004), iar nu la „alcătuirea” sau „constituirea” instanţei, iar pe de altă parte, este corectă motivarea instanţelor cu privire la procurorul care, potrivit legii, trebuia să participe la judecată (în sensul de „constituirea instanţei”).
- apărarea a susţinut că este incident cazul de casare prevăzut de pct. 9 deoarece decizia atacată nu este motivată.
Potrivit art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. „Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
- pct. 9. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege”.
Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că această critică a apărării este neîntemeiată, hotărârea judecătorească pronunţată de instanţa de apel respectând cerinţele conţinutului deciziei astfel cum este prevăzut de art. 383 C. proc. pen.
În Avizul nr. ll (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti se arată că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la flecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii. în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (CEDO: Boldea împotriva României din 15 februarie 2007; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997).
- s-a mai susţinut de apărare că este incident cazul de casare prevăzut de pct. 17 s-a dat „o greşită încadrare juridică faptelor săvârşite” cu motivarea că „infracţiunea de spălare de bani nu există”, „infracţiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi cea prevăzută de art. 23 lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 656/2002 sunt greşit încadrate juridic”, „apreciem greşită încadrarea juridică şi cu privire la art. 297 C. pen.”.
Din examinarea motivelor de recurs se constată însă, pe de o parte, că nu se menţionează care ar fi, în opinia apărării, corecta încadrare juridică a faptelor, iar pe de altă parte, se constată că - în realitate - nu încadrarea juridică a faptelor este criticată, ci modul de administrare şi evaluare a probelor de către instanţe, respectiv, neadmiterea unor expertize tehnice ori contabile.
În consecinţă, se constată că nu este incident cazul de casare referitor la „încadrarea juridică dată faptelor”, critica referitoare la evaluarea probelor de către judecător şi, respectiv, critica referitoare la respingerea unor probe propuse de inculpat, nefiind suspuse controlului judiciar prin intermediul acestui caz de casare.
Cu toate acestea, instanţa de recurs - examinând respectivele critici ale apărării prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. - a constatat că sunt neîntemeiate deoarece judecătorii s-au pronunţat asupra tuturor probelor administrate şi, totodată, s-au pronunţat motivat asupra cererilor de încuviinţare şi administrare a unor probe noi.
Organele judiciare nu au obligaţia încuviinţării şi administrării tuturor probelor propuse de părţi. Potrivit art. 67 C. proc. pen., cererea pentru administrarea probelor se admite numai dacă probele solicitate sunt concludente şi utile aflării adevărului, legalei şi completei soluţionări a cauzei penale. Legea prevede numai obligaţia motivării admiterii sau respingerii cererii de administrare a unei probe, obligaţie la care s-au conformat ambele instanţe.
În sfârşit, în condiţiile art. 63 C. proc. pen., coroborarea şi aprecierea probelor constituie atributul instanţei, aceasta având totodată dreptul de a înlătura motivat unele dintre probele administrate (art. 356 lit. c) din C. proc. pen.).
- apărarea a susţinut şi incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 15 cu motivarea că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru toate infracţiunile. Nu s-a menţionat, distinct pentru fiecare infracţiune, care este, în opinia apărării, data săvârşirii fiecărei infracţiuni, respectiv, care este data la care s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fiecare infracţiune, fiind folosită o exprimare generală: „având în vedere că presupusa activitate infracţională a fost derulată în cursul anilor 2003-17 mai 2004 apreciem că sunt incidente dispoziţiile privitoare la prescripţia specială a răspunderii penale”.
Înalta Curte, verificând această critică a apărării, a constatat că este întemeiată numai cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 272 din Legea nr. 31/1990, infracţiune pentru care, întradevăr, s-a împlinit termenul prevăzut de art. 124 cu referire la art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP)
- apărătorul inculpatului C.C., invocând cazul de casare prevăzut de pct. 18, a susţinut că nu sunt probe convingătoare din care să rezulte vinovăţia acestuia, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen.; pentru inculpatul C.V., invocându-se acelaşi caz de casare, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen. pentru infracţiunea de spălare de bani, iar cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 297 C. pen. s-a susţinut că produsele nu erau false deoarece eticheta cu menţiunea „tip S.” era impusă de faptul că firma S. nu livrează produsele sale în România.
Instanţa constată că nu este incident cazul de casare invocat de apărare pentru motivele ce se vor arăta:
Art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. prevede că o hotărâre este supusă casării atunci când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Prin „eroare de fapt” se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în ideea că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există, sau atunci când un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate, din aceste mijloace de probă, reiese contrariul. în ce priveşte cerinţa ca eroarea de fapt să fie „gravă” trebuie înţeles că nu orice eroare asupra faptelor atrage aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori care au influenţat soluţia procesului. în principiu, „eroarea gravă de fapt” trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute de instanţă cu probele administrate.
Apărarea nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel. Motivarea acestuia caz de casare sugerează, în realitate, o critică cu privire la modul în care instanţele au interpretat probele administrate, critică care însă nu este, prin ea însăşi, suficientă să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie”, nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. în înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie”, este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă. De asemenea, nu realizează cerinţele cazului de casare invocat critica apărării în legătură cu neîncuviinţarea administrării unor probe de către instanţă (expertize contabile sau expertize tehnice).
În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată, această prezumţie având caracter relativ, iar nu absolut.
Înalta Curte, constatând ampla motivare a hotărârilor atacate, astfel cum s-a arătat anterior, îşi însuşeşte toate argumentele expuse în sentinţă şi, respectiv, în decizie, apreciind că nu impune reluarea acestora în decizia instanţei de recurs deoarece, pe de o parte, în etapa recursului nu au fost administrate probe noi pe situaţia de fapt, iar pe de altă parte, apărările inculpaţilor sunt aceleaşi cu cele susţinute în faţa instanţei de fond şi a instanţei de apel, toate fiind examinate şi înlăturate motivat.
- În final, apărarea - pentru toţi inculpaţii - a criticat hotărârile judecătoreşti şi cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor. S-a solicitat reţinerea unor circumstanţe atenuante şi aplicarea unei modalităţi neprivative de libertate pentru executarea pedepselor rezultante.
Instanţa de recurs apreciază că această critică este neîntemeiată, având în vedere următoare:
Pe de o parte, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel:
- „conduita bună”, în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale;
- „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului”, în sensul art. 74 lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii faptelor în condiţiile existenţei, la dispoziţia organelor judiciare, a tuturor probelor care dovedesc săvârşirea acestora, probe obţinute în urma cercetărilor laborioase ale acestora.
Recunoaşterea faptelor de către inculpatul O.G., în ultima etapă a judecăţii (în recurs), indiscutabil un element ce trebuie reţinut întrucât sugerează asumarea deplină a răspunderii pentru consecinţele juridice ale săvârşirii acestora, precum şi celelalte date personale ale inculpatului, inclusiv lipsa antecedentelor penale, constituie criterii de individualizare a pedepsei, în condiţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
După cum s-a arătat, recursurile celor 3 inculpaţi vor fi admise pentru motivul privind împlinirea termenului de prescripţie specială a răspunderii penale; pentru inculpaţii C.C. şi O.G., pe cale de consecinţă, se va proceda şi la înlăturarea sporurilor de pedeapsă, având în vedere următoarele:
Pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), este închisoarea de la 1 la 3 ani.
Or, conform art. 122 alin. (1) lit. d) combinat cu art. 124 C. pen., durata termenului de prescripţie specială a răspunderii penale este 7 ani şi 6 luni.
În consecinţă, în raport cu data săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a împlinit durata termenului de prescripţie specială a răspunderii penale, împrejurare care atrage soluţia încetării procesului penal în conformitate cu dispoziţiile art. II pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 combinat cu art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile inculpaţilor şi va casa, în limitele arătate, decizia şi sentinţa atacate (cu referire la împlinirea termenului de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)).
Examinând individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor 3 inculpaţi, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a stabilit legal şi temeinic cuantumul fiecărei pedepse, prin utilizarea adecvată a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nefiind justificată critica apărării sub acest aspect.
Pe cale de consecinţă însă, ca urmare a încetării procesului penal pentru una dintre infracţiunile care au realizat condiţiile concursului de infracţiuni, pentru inculpatul C.C. nu se va mai adăuga sporul de 6 luni închisoare aplicat de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de prim control judiciar (pentru acesta contopirea prevăzută de art. 34 lit. b) din C. pen. vizând, în final, 3 pedepse, dintre care cea mai mare este de 4 ani închisoare).
De asemenea, pe de o parte, ca urmare a încetării procesului penal pentru una dintre infracţiunile care au realizat condiţiile concursului de infracţiuni, iar pe de altă parte, reţinând atitudinea procesuală a inculpatului O.G. care, în faţa instanţei de recurs, a recunoscut necondiţionat săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, nu se va mai adăuga sporul de 6 luni închisoare aplicat de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de prim control judiciar (pentru acesta contopirea prevăzută de art. 34 lit. b) din C. pen. vizând 4 pedepse).
În cazul inculpatului C.V., pe de o parte, pentru una dintre infracţiuni se va dispune încetarea procesului penal, rămânând însă 4 pedepse care vor forma obiectul contopirii potrivit art. 34 lit. b) din C. pen., iar pe de altă parte, contribuţia sa concretă la săvârşirea faptelor care au făcut obiectul cauzei nu justifică înlăturarea sporului de pedeapsă de 1 an închisoare aplicat de instanţa de fond, spor de pedeapsă menţinut şi de instanţa de prim control judiciar.
Înalta Curte, în acord cu opinia celor două instanţe, apreciază că scopul pedepsei, astfel cum este menţionat în art. 52 C. pen., poate fi realizat numai în condiţiile executării efective a pedepselor rezultante, în acest mod fiind respectată şi cerinţa proporţionalităţii între gravitatea faptelor săvârşite şi datele personale ale inculpatului.
În consecinţă, pentru motivele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile inculpaţilor şi, în limitele arătate, va rejudeca cauza penală, casând, în parte, atât decizia atacată, cât şi sentinţa instanţei de fond.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii O.G., C.C. şi C.V. împotriva deciziei penale nr. 31/A din 01 martie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 60 din 3 martie 2011 a Tribunalului Bihor, secţia penală, numai în ceea ce priveşte intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi, rejudecând în fond:
l. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului C.V. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 1 an 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 25 C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- sporul de 1 an închisoare.
În baza art. II pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele de 3 ani închisoare, 1 an închisoare, 4 ani închisoare şi 3 ani închisoare aplicate inculpatului C.V., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care adaugă sporul de 1 an închisoare, în final 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.;
- 1 an 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 25 C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Înlătură sporul de 6 luni închisoare aplicat inculpatului.
În baza art. II pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele de 3 ani închisoare, 4 ani închisoare şi 3 ani închisoare aplicate inculpatului C.C., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară aplicată inculpatului O.G. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 1 an 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 26 raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Înlătură sporul de 6 luni închisoare aplicat inculpatului.
În baza art. II pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului O.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., 1 an închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului O.G., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi O.G. şi C.V. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.C., în sumă de 300 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2155/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 2737/2012. Penal → |
|---|
