ICCJ. Decizia nr. 2282/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2282/2012
Dosar nr. 2970/98/2010
Şedinţa publică din 27 iunie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95/ F din 4 martie 2011, din Dosarul nr. 2970/98/2010, Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, în temeiul art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37, lit. a), C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa amenzii judiciare în sumă de 1.000 lei, pentru comiterea infracţiunii de refuz de a pune la dispoziţia administratorului judiciar documentele prevăzute de art. 28, alin. (1) din Legea nr. 85/2006, iar, în temeiul art. 83, C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 200 din 25 iunie 2007 a Judecătoriei Urziceni, urmând ca inculpatul să execute pedepsele de 1 an închisoare şi de 1.000 lei amendă penală, punându-i în vedere dispoziţiile art. 631, C. pen., a făcut aplicarea art. 71-art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b), C. pen., obligându-l pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut, pe situaţia de fapt, că, prin sentinţa comercială nr. 209/ F din 29 mai 2009, din Dosarul nr. 1219/98/2009 (nr. 189/JS/2009), Tribunalul Ialomiţa, secţia comercială, a admis cererea formulată de creditorul SC G.R. SRL şi, în consecinţă, a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitorului SC A.P. SRL Dridu, judeţul Ialomiţa, al cărei asociat şi administrator a fost inculpatul, încă de la înfiinţarea din anul 2003, cu numirea, în calitate de administrator judiciar, a Cabinetului Individual de Insolvenţă I.M., din oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, şi ridicarea, în tot, a dreptului de administrare al debitorului, iar inculpatul, deşi a fost notificat, nu a depus, în termen de 10 zile, actele prevăzute de art. 28, alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 44 din aceeaşi lege, care au fost enumerate în notificarea primită de acesta, astfel că pe data de 15 iulie 2009 administratorul judiciar s-a deplasat la sediul social, unde nu a găsit nici o persoană şi, telefonându-i inculpatului, acesta a precizat că în termen de 5 zile va pune la dispoziţie actele solicitate, însă nu şi-a îndeplinit nici de această dată obligaţia. De asemenea, a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 200 din 25 iunie 2007 a Judecătoriei Urziceni, definitivă, prin neapelare, pe data de 10 iulie 2007, a fost stabilită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Împotriva hotărârii, instanţei de fond, inculpatul S.M. a declarat apel, susţinând că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, avându-se în vedere atât circumstanţele reale, în sensul că a transmis administratorului judiciar parte din documentele solicitate, însă a trebuit să refacă actele, prin contactarea anumitor societăţi comerciale, dintre care unele nu mai există, pentru a-i comunica actele, în baza cărora să poată reface contabilitatea societăţii comerciale, cât şi circumstanţele personale, respectiv şi-a întemeiat o familie, are o gospodărie, are două fiice, este privit pozitiv în societate, are o stare de sănătate precară.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi, rejudecând în fond, să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11, alin. (2), lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. b)1, C. proc. pen., cu aplicarea art. 181, C. pen.
Prin Decizia penală nr. 169 din 27 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelul inculpatului, apreciindu-se că, în mod corect, în baza probatoriului administrat, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei penale şi vinovăţia inculpatului.
Împotriva deciziei penale inculpatul S.M. a declarat recurs.
La termenul de judecată, fixat pentru astăzi 27 iunie 2012, inculpatul a solicitat instanţei să ia act de declaraţia de retragere a recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 169 din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.
Înalta Curte faţă de declaraţia recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă privind soluţionarea acestei cauze, în baza art. 3854alin. (2) rap. la art. 369 C. proc. pen., urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 169 din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 192 C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 169 din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2281/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2283/2012. Penal → |
|---|
