ICCJ. Decizia nr. 2289/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2289/2012
Dosar nr. 782/32/2011
Şedinţa publică din 27 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 322 din 22 martie 2012 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a respins ca fiind inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 1321 din 08 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 4457/180/2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, contestatorul a declarat recurs împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul B.N..
Analizând cauza, prin prisma dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece:
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) lit. c) şi e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs numai sentinţele pronunţate, ca instanţe de fond de curţile de apel şi deciziile pronunţate, ca instanţe de apel de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel.
Printre acestea nu sunt prevăzute şi deciziile pronunţate, ca instanţă de recurs, de către Curţile de apel, cum este cea atacată în cazul de faţă.
Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în cap. III din Titlul II al aceluiaşi cod, prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
În prezenta cauză, secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recursul declarat de către contestatorul B.N., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia nr. 322 din 22 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 1321 din 08 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursului pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, este întemeiată, astfel încât prin admiterea excepţiei, criticile formulate de recurentul petent, care vizează fondul cauzei, nu vor mai fi analizate.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestator.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 322 din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie .
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2286/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 2291/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
