ICCJ. Decizia nr. 2304/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2304/2012
Dosar nr. 4683/2/2012
Şedinţa publică din 28 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 261 din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 16 martie 2011, de către Judecătorul pentru Anchete preliminare de pe lângă Tribunalul Latina, Republica Italia şi predarea persoanei solicitate D.M.A., cu domiciliul în sat Pasărea, Comuna Brăneşti, judeţul Ilfov, către autorităţile judiciare italiene.
S-a luat măsura arestării persoanei solicitate pe o durată de 24 zile, începând cu data de 16 iunie 2012 şi până la data de 9 iulie 2012, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută la data de 10 iunie 2012 şi arestată, pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 11 iunie 2012 şi până la data de 15 iunie 2012, inclusiv.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin sesizarea din 11 mai 2012 înregistrată la această instanţă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 102 din Legea nr. 302/2004 (republicată), a solicitat arestarea persoanei solicitate D.M.A., cu domiciliul în sat Pasărea, Comuna Brăneşti, având în vedere semnalarea autorităţilor italiene emisă la data de 31 martie 2011, din care rezultă că împotriva persoanei solicitate D.M.A., autorităţile judiciare italiene, respectiv G.I.P. Tribunale Latina - Piazza Bruno Buozzi, la data de 12 ianuarie 2011, au emis un mandat european de arestare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, de constituire de grup infracţional organizat, pentru exploatare, în vederea prostituţiei şi a infracţiunii de port ilegal de armă, prevăzute de art. 81, 110, 609 bis, 609 ter C. pen. italian, art. 416 C. pen., art. 3, 4, 7 din Legea nr. 75/1958, art. 10 - 14 din Legea nr. 497/74.
Faţă de persoana solicitată s-a luat măsura reţinerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin Ordonanţa nr. 34 din 10 iunie 2012, ora 19:30, pentru 24 ore, de la 10 iunie 2012, ora 16:30, până la data de 11 iunie 2012, ora 16:30.
La dosarul cauzei s-au depus în susţinerea sesizării următoarele înscrisuri: ordonanţa de reţinere nr. 34 din data de 10 ianuarie 2012, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; procesul-verbal din data de 10 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care este identificată persoana solicitată în baza C.I., în care s-a consemnat aducerea la cunoştinţă a obiectului solicitării autorităţilor italiene, s-a consemnat susţinerile persoanei solicitate cu privire la faptele imputate, s-a consemnat datele despre situaţia personală a persoanei solicitate. S-a consemnat susţinerea persoanei solicitate că este cercetat penal pentru infracţiunea de încăierare, dosarul aflându-se pe rolul Tribunalului Călăraşi precum şi acordul dat de a merge în Italia pentru a-şi lămuri situaţia juridică.
Curtea a procedat la audierea persoanei solicitate în prezenţa unui avocat ales, persoana solicitată arătând că nu are obiecţiuni cu privire la identitatea sa, cunoaşte motivul reţinerii şi i s-au adus la cunoştinţă motivele pentru care este urmărită. Este de acord să fie predat autorităţilor italiene însă după ce îşi va fi clarificat situaţia sa judiciară în raport cu infracţiunea de încăierare pentru care judecat în Dosarul nr. 1052/116/2012, aflat pe rolul Tribunalului Călăraşi.
Curtea a constatat că solicitarea de arestare s-a făcut în baza unei semnalări S.I.S., conform art. 101 din Legea nr. 302/2004, în regim de urgenţă, această semnalare fiind însoţită de datele cerute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), cu referire la mandatul european de arestare, dar au fost ataşate şi formularele necesare pentru a justifica aprecierea că semnalarea analizată, echivalând, în speţă, cu existenţa unui mandat european de arestare, datele comunicate şi ataşate semnalării fiind suficiente pentru ca instanţa să fi putut dispune, prin încheierea de şedinţă din data de 11 iunie 2012, arestarea preventivă a persoanei solicitate, pentru o perioadă de 5 zile, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (republicată).
Prin Încheierea de şedinţă din data de 11 iunie 2012, Curtea a dispus arestarea persoanei solicitate pe 5 zile, de la data de 11 iunie 2012 la data de 15 iunie 2012, în vederea prezentării de către procuror a mandatului european de arestare, tradus în limba română.
Din fişa Dosarului nr. 1052/116/2012 al Tribunalului Călăraşi, secţia penală, şi Încheierea de şedinţă, pronunţată în acest dosar, la data de 24 mai 2012, rezultă că persoana solicitată D.M.A., se află în curs de judecată, în primă instanţă, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Cu privire la sesizarea de executare a mandatului european de arestare, sunt de arătat următoarele:
Prin mandatul european de arestare din data de 16 martie 2011, emis de autoritatea judiciară italiană, respectiv de Judecătorul pentru Anchete Preliminare de pe lângă Tribunalul Latina, Italia, judecător T.C., persoana solicitată D.M.A. a fost dată în urmărire în vederea arestării dispuse prin ordonanţa din 17 ianuarie 2011 emisă în baza art. 274 C. proc. pen., pentru infracţiunea dedusă judecăţii fiind prevăzută pedeapsa cu închisoarea de până la 12 ani închisoare.
S-a reţinut că persoana solicitată D.M.A. este cercetată întrucât, împreună cu alte persoane, după ce au privat de libertate, partea vătămată, minoră, au bătut-o pentru a o constrânge să întreţină relaţii sexuale complete cu fiecare dintre ei.
S-a asociat cu alte persoane în scopul de a recruta, obliga, exploata, şi favoriza prostituţia, chiar şi a unor minore, de naţionalitate română.
Persoana solicitată reglementa activitatea de desfăşurare a prostituţiei şi se ocupa şi de însoţirea părţilor vătămate acestora la locul de prestare al respectivei activităţii.
Părţile vătămate erau găzduite în locuinţe pe care le aveau la dispoziţie, unde li se punea la dispoziţie haine şi lenjerie intimă de purtat pentru exercitarea activităţii, identificând tarifele de solicitat clienţilor pentru fiecare prestaţie în parte şi ţinând respectiva contabilitate; de asemenea le supraveghea şi le veghea constant pe durata activităţii şi mişcărilor femeilor care se prostituau. În special cu violenţă şi ameninţări, recrutau, obligau, exploatau şi oricum favorizau activitatea de prostituţie a lui L.L.B., minoră, D.O.I., S.L., M.S., F.D.N., N.L., M.N., C.M. şi altele care nu au fost identificate în via Pontina şi Laurentina si indescifrabil, şi Campoleone din aprilie până la 6 noiembrie 2010.
Persoana solicitată a deţinut ilegal un pistol cu butoi şi aer comprimat cu muniţia respectivă.
Natura şi încadrarea juridică a infracţiunii/infracţiunilor şi dispoziţiile din codurile aplicabile: art. 81 - 110 - 609 bis - 609 ter. nr. 4 C. pen.; art. 416 C. pen., art. 3 alin. (1) nr. 4-5 şi 8 art. 4 nr. 1-2 şi 7 din Legea nr. 75 din 20 februarie 1958; art. 10-14 Legea nr. 497/1974
S-a mai reţinut că faptele penale se sancţionează cu pedepse mai mari de 3 ani închisoare, pentru participare la organizarea unui grup criminal, spălare a produselor infracţiunii, viol şi posesie ilegală de armă de foc.
Prima instanţă a constatat că mandatul de arestare european prezintă conţinutul reglementat de art. 79 din Legea nr. 302/2004 şi, de asemenea, că nu sunt motive legale de refuz al executării.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi persoana solicitată D.M.A.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, motivând că instanţa a dat dovadă de lipsă de rol activ în sensul că nu a verificat dacă autoritatea italiană ar fi de acord cu predarea temporară a persoanei solicitate. Totodată, se arată că instanţa în mod netemeinic nu a dispus amânarea predării persoanei solicitate, deşi faţă de aceasta se desfăşoară o procedură penală pe teritoriul ţării noastre şi, de asemenea, instanţa a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Recurentul D.M.A. a invocat netemeinicia hotărârii, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi amânarea predării până la terminarea judecăţii ce formează obiectul Dosarului nr. 1052/116/2012 al Tribunalului Călăraşi.
Recursurile sunt întemeiate.
Înalta Curte, analizând hotărârea primei instanţe prin prisma criticilor formulate de recurenţi, dar şi conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este netemeinică sub aspectul dispoziţiilor art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cărora ar fi trebuit să li se dea eficienţă.
Din actele dosarului (filele 12-15) rezultă că persoana solicitată D.M.A. are calitatea de inculpat în Dosarul nr. 1052/116/2012 al Tribunalului Călăraşi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
În aceste condiţii, prevederile legale în materie au în vedere două posibilităţi, respectiv predarea temporară a persoanei solicitate sau amânarea predării.
Astfel, conform art. 105 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 „dacă autoritatea emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate (…)”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „în cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condiţiile şi pe durata stabilită de comun acord între autoritatea judiciară emitentă şi cea de executare.
Într-o atare situaţie, instanţa ar fi trebuit să dispună efectuarea unei adrese către autoritatea judiciară italiană, pentru a verifica dacă aceasta ar fi fost de acord cu o predare temporară a persoanei solicitate.
Faţă de circumstanţele cauzei, Înalta Curte apreciază, însă, ca fiind oportună cea de-a doua posibilitate oferită de Legea nr. 302/2004, respectiv aceea a amânării predării, prevăzută de art. 112 alin. (1) din Legea menţionată.
Conform acestor dispoziţii: „Când persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei”.
Deşi textul de lege nu obligă, ci lasă la aprecierea instanţei amânarea predării, având în vedere stadiul procedurii judiciare desfăşurate în România în privinţa numitului D.M.A. - acesta aflându-se în curs de judecată, în primă instanţă, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în Dosarul nr. 1052/116/2012 al Tribunalului Călăraşi, secţia penală, Înalta Curte apreciază că instanţa ar fi trebuit să dispună amânarea predării persoanei solicitate, pentru a nu fi împiedicată efectuarea cercetării judecătoreşti în dosarul sus-menţionat.
În mod nejustificat instanţa de fond a apreciat că autorităţile italiene vor desfăşura cu celeritate urmărirea penală şi, astfel, nu va fi întârziată finalizarea procesului aflat pe rolul instanţei române, în condiţiile în care din nici un act nu rezultă acest aspect şi, ipotetic, urmărirea penală desfăşurată în Italia s-ar putea finaliza cu trimiterea în judecată a persoanei solicitate, la durata urmăririi penale putându-se adăuga şi durata cercetării judecătoreşti.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate în cauză de parchet şi persoana solicitată şi va casa în parte sentinţa penală recurată.
Rejudecând, se va dispune amânarea predării persoanei solicitate până la terminarea judecăţii ce formează obiectul Dosarului nr. 1052/116/2012 al Tribunalului Călăraşi.
Întrucât arestarea persoanei solicitate s-a dispus în vederea predării acesteia către autorităţile italiene, se va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare din 15 iunie 2012 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dacă nu este arestată în altă cauză, mandatul de arestare urmând a fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Se va face aplicarea art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 în sensul că persoana solicitată va fi predată cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru persoana solicitată urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de persoana solicitată D . C.M . A . împotriva sentinţei penale nr. 261 din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală .
Casează în parte sentinţa penală recurată şi, rejudecând:
Amână predarea persoanei solicitate D . C.M . A . până la terminarea judecăţii ce formează obiectul Dosarului nr. 1052/116/2012 al Tribunalului Călăraşi, secţia penală .
Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare din 15 iunie 2012 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dacă nu este arestată în altă cauză, mandatul de arestare urmând a fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 persoana solicitată va fi predată cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2302/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2308/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
