ICCJ. Decizia nr. 2302/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2302/2012
Dosar nr. 4244/121/2007
Şedinţa publică din 28 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 276 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi, a fost condamnat inculpatul B.O.L. la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 683 zile aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2540/2006 de Judecătoria Botoşani şi s-a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
S-a constatat că inculpatul B.O.L. este arestat într-o altă cauză.
A fost condamnată inculpata O.C. la o pedeapsă de10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
S-a constatat că inculpata O.C. este arestată într-o altă cauză.
Conform disp. art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii B.O.L. şi O.C. în solidar, iar inculpatul B.O.L. şi, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Galaţi, să plătească părţilor civile cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume:
- SC R.D. SA Bucureşti suma de 3.372.985.706 lei.
- SC L.T. SRL Blaj suma de 628.976.000 lei.
- SC S.C. SRL Picior de Munte Jud. Dâmboviţa suma de 1.064.970.808 lei.
Conform art. 189 - 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca suma de 400 lei onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu către Baroul Galaţi (în cele două faze procesuale) să fie suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţii inculpaţii B.O.L. şi O.C. au fost cercetaţi şi trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.O.L. prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) ,(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. şi complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.
Ca situaţie de fapt s-au reţinut în sarcina inculpaţilor următoarele:
La data de 04 mai 2005, în urma unui anunţ publicat în ziarul local „O.V.B.”, inculpaţii B.O.L. şi O.C., zisă „C.”, au luat legătura cu martora M.N. pentru a prelua de la aceasta SC V. SRL Galaţi, pe care intenţionau să desfăşoare activităţi comerciale.
În acest scop, prin act adiţional autentificat la notar, martora i-a cesionat învinuitului B.O.L. SC V. SRL Galaţi.
Cu aceeaşi ocazie învinuitul a preluat documentele financiar-contabile ale societăţii, ştampila şi carnetul cu file C.E.C.
În continuare, inculpatul a solicitat şi a obţinut un certificat de cazier fiscal de la D.G.F.P. Galaţi, care atesta că SC V. SRL Galaţi nu avea fapte înscrise în cazierul fiscal.
Deşi au convenit ca în zilele următoare să meargă împreună la O.R.C. Galaţi, pentru a face menţiunile corespunzătoare cu privire la noul administrator al SC V. SRL Galaţi, acest lucru nu s-a mai întâmplat, inculpatul B.O.L., nemailuând legătura cu martora.
La data de 19 mai 2005, inculpaţii O.C. şi Ş.V., vechi cunoştinţe, au contactat-o telefonic pe martora Miron Nicoleta, căreia i-au spus că acesta era interesat să preia SC V. SRL Galaţi în locul învinuitului B.O.L.
La data de 19 mai 2005, între martoră şi învinuit Ş.V. s-a încheiat contractul de cesiune prin care acesta a preluat părţile sociale ale SC V. SRL Galaţi, devenind asociat unic şi administrator.
La aceeaşi dată, s-a încheiat actul adiţional la actul constitutiv al societăţii care a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Galaţi .
Menţiunile cu privire la noul administrator au fost înregistrate în registrul comerţului pe baza din 20 mai 2005.
Conform înţelegerii dintre inculpat şi martoră, sediul societăţii a rămas în oraşul Tg. Bujor, dar la data de 23 mai 2005, martorul Ş.V. a închiriat un depozit de la SC A.T. SRL Focşani, jud. Vrancea, unde urmau a fi depozitate mărfurile pe care intenţiona să le achiziţioneze de la diferite societăţi comerciale.
La data de 24 mai 2005, SC V. SRL Galaţi, şi-a deschis un cont curent la B.R.D. Galaţi, martorul Ş.V. lăsând specimenul de semnătură.
La aceeaşi dată, însă, martorul Ş.V. l-a împuternicit pe învinuitul B.O.L., pe baza unei procuri speciale să se ocupe de administrarea SC V. SRL Galaţi, respectiv să încheie acte de comerţ, să efectueze operaţiuni bancare, precum şi tot ceea ce era necesar pentru îndeplinirea obiectului de activitate al SC V. SRL Galaţi.
Potrivit declaraţiilor martorului Ş.V. datorită neînţelegerilor dintre el şi inculpaţii O.C. şi B.O.L. a hotărât să-i vândă acestuia din urmă SC V. SRL Galaţi, şi până la întocmirea formalităţilor necesare de preluare a societăţii, l-a împuternicit pe inculpatul B.O.L. să desfăşoare acte de comerţ pe această societate.
Procura a fost autentificată la notar prin încheierea de autentificare din 24 mai 2005.
Prin procesul verbal din 24 mai 2005, inculpatul B.O.L. a preluat de la învinuitul Ş.V. sigiliul original al SC V. SRL Galaţi, ştampilele, precum şi un carnet cu 25 file C.E.C., barat în alb, inclusiv.
La data de 27 mai 2005, inculpatul B.O.L. s-a prezentat la B.R.D. Galaţi, unde în baza procurii speciale, a lăsat specimen de semnătură.
La data de 06 iunie 2005, a fost înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Tg. Bujor, contractul de închiriere încheiat între M.T. şi SC V. SRL, reprezentată de B.O.L. privind sediul social al societăţii.
La data de 07 iunie 2005, între martorul Ş.V. şi inculpatul B.O.L. a intervenit contractul de cesiune în baza căruia acesta din urmă a preluat părţile sociale ale SC V. SRL Galaţi şi la aceeaşi dată, s-a încheiat actul adiţional la actul constitutiv al societăţii, învinuitul B.O.L. devenind asociat unic şi administrator.
Toate menţiunile cu privire la noul administrator al SC V. SRL Galaţi, au fost trecute în registrul comerţului
După ce a fost împuternicit de martorul Ş.V. să desfăşoare acte de comerţ în numele SC V. SRL Galaţi şi până la preluarea definitivă a societăţii, învinuitul B.O.L. i-a indus în eroare pe reprezentanţii legali ai trei societăţi comerciale de la care a cumpărat diferite mărfuri pentru plata cărora a emis file C.E.C. fără acoperire.
La unul din actele materiale a fost ajutat de coinculpata O.C., care a căutat clienţi pentru valorificarea mărfii cumpărate de el de la partea vătămată şi a încasat contravaloarea ei, de cele mai multe ori solicitând plata cu numerar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpata O.C. şi inculpatul B.O.L.
În apelul declarat de parchet s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivându-se că în mod greşit s-a reţinut că inculpatul Beldiman se află în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 2540/2006 a Judecătoriei Botoşani, acesta aflându-se în stare de recidivă faţă de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală a Judecătoriei Bârlad, din care a rămas un rest neexecutat de 452 zile închisoare.
Un alt motiv de apel invocat de parchet a vizat latura civilă a cauzei, susţinându-se că în mod greşit inculpata O. a fost obligată în solidar cu inculpatul B. la plata despăgubirilor civile către cele trei părţi vătămate, în condiţiile în care activitatea infracţională desfăşurată de aceasta a constat doar în prejudicierea părţii vătămate SC R.D. SA Bucureşti.
Inculpaţii O.C. şi B.O.L. au criticat sentinţa solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât le-a fost încălcat dreptul la apărare, neavând posibilitatea să participe la administrarea probatoriilor. În subsidiar au solicitat reducerea pedepselor aplicate, iar prin memoriile depuse la dosar au susţinut că sunt nevinovaţi.
Instanţa de apel a apreciat că în mod corect a fost reţinută situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpaţilor, iar dreptul la apărare al acestora a fost respectat. S-a apreciat, însă, ca întemeiată critica parchetului privind starea de recidivă a inculpatului Beldiman, care a desfăşurat activitatea infracţională în perioada mai-iunie 2005, astfel că se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen. faţă de pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 75 din 20 ianuarie 2004 a Judecătoriei Bârlad, definitivă la 31 martie 2004, pentru restul neexecutat de 452 zile închisoare.
De asemenea, s-a apreciat ca întemeiată critica parchetului formulată în favoarea inculpatei Oprişan sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, constatându-se că în mod greşit aceasta a fost obligată în solidar cu inculpatul Beldiman la plata despăgubirilor către cele trei părţi civile în condiţiile în care activitatea infracţională a acesteia s-a desfăşurat doar în raport cu o singură parte civilă.
Cu referire la apelul declarat de inculpatul B.O.L. s-a constatat că este tardiv declarat, fiind depăşit termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În considerentele deciziei instanţei de apel s-a apreciat şi asupra inadmisibilităţii excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 254, art. 257 şi art. 239 C. proc. pen.
În consecinţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 42/ A din 27 februarie 2012, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpata O.C., domiciliată în oraşul Însurăţei, judeţul Brăila, (în prezent deţinută în Penitenciarul pentru Minori şi Tineri Bacău) împotriva sentinţei penale 276 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi.
A desfiinţat în parte sentinţa penală 276 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia prin care: „Conform art. 61 C. pen. dispune revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 683 zile aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2540/2006 de Judecătoria Botoşani şi dispune contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale”.
În baza art. 61 alin. (1) teza aII-a C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 452 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 75/20 ianuarie 2004 a Judecătoriei Bârlad, definitivă la 31 martie 2004 prin Decizia penală nr. 146 din 31 martie 2004 a Tribunalului Vaslui.
În baza art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală apelată cu restul rămas neexecutat de 452 zile închisoare şi a dispus ca inculpatul B.O.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia prin care: „Conform disp. art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. obligă inculpaţii B.O.L. şi O.C. în solidar, iar pe inculpatul B.O.L. şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Galaţi să plătească părţilor civile cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume:
-SC R.D. SA Bucureşti suma de 3.372.985.706 lei.
- SC L.T. SRL Blaj suma de 628.976.000 lei.
- SC S.C. SRL Picior de Munte Jud. Dâmboviţa suma de 1.064.970.808 lei.”
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat pe inculpaţii B.O.L. şi O.C., în solidar, iar pe inculpatul B.O.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Târgu Bujor la plata sumei de 3.372.985.706 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC R.D. SA Bucureşti.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul B.O.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Târgu Bujor la plata despăgubirilor civile:
- În sumă de 628.976.000 lei către partea civilă SC L.T. SRL Blaj;
- În sumă de 1.064.970.808 lei către partea civilă SC S.C. SRL Picior de Munte, judeţul Dâmboviţa.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul B.O.L., domiciliat în mun. Bârlad, judeţul Vaslui, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi) împotriva sentinţei penale nr. 276 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi.
A respins, ca inadmisibile, cererile formulate de inculpaţii O.C. şi B.O.L. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004; art. 254, art. 257 şi art. 239 C. proc. pen.
A constatat că inculpaţii O.C. şi B.O.L. sunt arestaţi în alte cauze.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul B.O.L. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 600 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (av. M.C.) în apel pentru inculpaţii O.C. şi B.O.L., a fost avansată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii O.C. şi B.O.L.
Inculpata O.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea întrucât din probele administrate nu rezultă vinovăţia acesteia şi, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul B.O.L. a criticat greşita respingere ca tardiv a apelului formulat.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpata O.C., Înalta Curte apreciază că prima critică formulată de acesta, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., prin care solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., este nefondată, probele administrate în cauză dovedind participarea acesteia la săvârşirea infracţiunii.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, la data de 02 iunie 2005, inculpatul B.O.L. s-a deplasat la punctul de lucru Vatra Dornei împreună cu martorul P.M., şofer la SC L.P.C. SRL Bacău.
Pe baza comenzii din 01 iunie 2005, semnată de inculpat, în autocisterna condusă de martor a fost încărcată cantitatea de 30 de tone motorină în valoare de 742.905.449 lei.
Pentru plata mărfii, învinuitul a lăsat la punctul de lucru fila C.E.C. doar semnată de el.
O parte din cantitatea de motorină a fost descărcată la o staţie P.E.C.O. aparţinând SC L.P.C. SRL Bacău, administrată de martorul A.P. iar restul a fost transportată la SC L. SRL Focşani, jud. Vrancea, administrată de martorul D.I.
Aşa după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză grafoscopică existent la dosarul cauzei, delegaţia din 02 iunie 2005, pe baza căreia inculpatul a ridicat marfă de la punctul de lucru Vatra Dornei, aparţinând părţii vătămate SC R.D. SA Bucureşti, a fost scrisă şi semnată de acesta.
De asemenea, ordinul de deplasare din 02 iunie 2005 întocmit pentru martorul P.M. a fost semnat de inculpatul B.O.L.
Potrivit declaraţiilor martorilor A.P.l şi P.M. cea care a închiriat autocisterna de la SC L.P.C. SRL Bacău a fost inculpata O.C.
Tot cu această inculpată, martorul A.P. a convenit ca societatea sa să achiziţioneze parte din motorina cumpărată de SC V. SRL Galaţi de la punctul de lucru Vatra Dornei aparţinând părţii vătămate SC R.D. SA Bucureşti, respectiv cantitatea de 10.670 tone motorină euro 3, în valoare de 349.975.680 lei.
Contravaloarea motorinei a fost achitată integral învinuitei, cu numerar, fără ca acesta să-i elibereze martorului chitanţe.
Restul cantităţii de motorină ridicată de la punctul de lucru Vatra Dornei a fost vândut de inculpata O.C. la SC L. SRL Focşani, administrată de martorul D.I.
Acesta a plătit integral marfa cumpărată după cum urmează: suma de 50.000.000 lei, cu numerar, plătită direct învinuitei, iar diferenţa în valoare de 305.000.000 lei cu O.P. (declaraţii martor filele 149-151, chitanţă şi factură fiscală filele 155, 184, 185, extrase de cont filele 460-468).
Cât priveşte motorina ridicată de la punctul de lucru Zărneşti, aceasta a fost transportată de martorii H.C. şi A.V., la SC L. SRL Bacău administrată de martorul S.Z.
Iniţial întreaga cantitate de motorină (46.442 tone) a fost vândută, de inculpata O.C., cu factura fiscală din 10 iunie 2005, către SC M. SRL Galaţi, administrată de martorul P.A.
La rândul lui acesta a vândut-o către SC L. SRL Bacău, în baza contractului de vânzare cumpărare din 2005 (facturi fiscale filele 200, 201, 212, 219-221).
Această societate, şi-a achitat integral datoria către SC M. SRL Galaţi, cu O.P.
Potrivit declaraţiei martorului P.A., la cererea inculpatei O.C. i-a plătit acesteia, în totalitate, cu numerar contravaloarea mărfii cumpărate fără însă a primi de la ea chitanţe (filele 206-213).
Cu privire la cantitatea de motorină ridicată de la punctul de lucru Năvodari din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, martorul I.D., şofer la SC O.B. SRL a transportat cantitatea de 28.318 tone motorină la SC L. SRL Bacău. Marfa a fost vândută acestei societăţi de inculpata O.C. şi a fost achitată integral cu O.P. şi numerar.
De asemenea, martorul H.C. a transportat cantitatea de 29.171 tone motorină la SC L.P.C. SRL Bacău (declaraţii martor filele 120-122, 133-136). Marfa transportată la această societate a fost vândută de inculpata O.C. către SC M. SRL Galaţi. Martorul P.A. i-a achitat integral contravaloarea fără ca învinuita să-i elibereze chitanţe.
Potrivit concluziilor raportului de constatare grafoscopică, delegaţiile de ridicare mărfuri întocmite pe numele celor doi şoferi au fost semnate de inculpatul B.O.L.
Astfel după cum rezultă din cercetările efectuate de lucrătorii de poliţie, marfa cumpărată de inculpatul B.O.L. de la partea vătămată SC R.D. SA Bucureşti, a fost vândută de inculpata O.C. către SC L.P.C. SRL Bacău, SC L. SRL Bacău, SC M. SRL Galaţi, şi SC L. SRL Focşani, aproximativ cu acelaşi preţ de achiziţie, diferenţele de preţ fiind nesemnificative.
Cu toate că, inculpata O.C. a încasat integral contravaloarea motorinei vândută de la administratorii societăţilor mai sus menţionate, către partea vătămată din prezenta cauză a fost plătită doar suma de 805.242.981 lei (din care suma de 530.134.755 lei, reprezintă contravaloarea accizelor plătită în avans cu O.P. de SC M. SRL Galaţi, iar diferenţa reprezintă contravaloare marfă achitată cu file C.E.C.).
Pentru diferenţa de 3.372.985.706 lei, inculpatul B.O.L. a eliberat filele C.E.C., care fiind introduse la plată au fost refuzate pentru că nu aveau acoperirea necesară.
După ce au constatat că filele C.E.C. în discuţie nu aveau acoperire, reprezentanţii legali ai părţii vătămate, au încercat să ia legătura cu inculpata B.O.L. dar acesta nu a mai fost de găsit.
Din acest motiv au sesizat organele de cercetare penală, SC R.D. SA Bucureşti constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 3.372.985.706 lei.
În mod corectat s-a constatat, în baza probelor evidenţiate mai sus, că fapta inculpatei O., de a-l ajuta pe inculpatul B. să-i inducă în eroare pe reprezentanţii legali ai SC R.D. SA Bucureşti, de la care acesta a cumpărat marfă în valoare de 4.178.228.687 lei, pentru plata căreia a emis file C.E.C. fără acoperire, prin identificarea de cumpărători, valorificarea şi încasarea contravalorii mărfii luată de partea vătămată, constituie complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
Cât priveşte critica subsidiară formulată de inculpată în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., aceasta, de asemenea, este nefondată, Înalta Curte apreciind că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, în raport de gradul de pericol social al faptei comise, de cuantumul prejudiciului şi de circumstanţele personale ale inculpatei, cercetată în mai multe dosare penale pentru fapte asemănătoare.
Înalta Curte reţine că şi recursul declarat de inculpatul B.O.L. este nefondat, critica acestuia purtând asupra soluţiei de respingere ca tardiv a apelului declarat (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.).
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 363 alin. (1), (2) C. proc. pen., apelul fiind declarat cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de lege, în condiţiile în care dispozitivul sentinţei i-a fost comunicat inculpatului la data de 27 iunie 2010, iar apelul a fost formulat la data de 29 iulie 2010.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri formulate în cauză.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.C. şi B.O.L. împotriva Deciziei penale nr. 42/ A din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2299/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2304/2012. Penal → |
|---|
